luni, 13 martie 2023

Tacerea e scara cereasca

 

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ?

Iar batranul i-a raspuns:

- Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele.

O, liniste fara de galceava !
O, scara cereasca !
O, fara de grija, maica umilintei !
O, fara de grija, luminatoarea sufletului !
O, tacere vorbitoare cu ingerii !
O, tacere, stralucitoarea inimii !
O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui !
O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi !

O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!"

Postul nu iubește lumea, nici cele ce sunt în lume

 

Preaminunatul și preaiubitul post este lucru plin de vrednicie și plăcut Domnului.
Postul este car ce ne ridică la cer.
Postul naște pe proroci și-i înțelepțește pe legiuitori.
Postul este păzire bună de mai dinainte pentru suflet și nădejde de încredere pentru trup.
Postul e vitejie în războaie, postul stinge focul cel puternic.
Postul a închis gura leilor, postul aduce rugăciunea.
Postul este maică a sănătății.
Postul este învățător al tinereții, podoabă a bătrânilor și bun însoțitor pe cale în călătorii.
Postul este pace în casă.
Postul este strajă și ocrotire a fecioriei.
Postul se face pricină a pocăinței.
Postul îndeamnă la lacrimi.
Postul nu iubește lumea, nici cele ce sunt în lume.
Astfel, să nu dăm niciodată înapoi de la post, căci îngerul fiecărei biserici îi însemnează pe cei care postesc.
Postul este bucuria sfinților proroci. Întru el dănțuiesc apostolii și mucenicii, căci cu toții fără osteneală au lucrat și s-au nevoit plini de râvnă întru post.

Sfântul Efrem Sirul, în Sfinții Părinți despre folosul și puterea postului, Ed. De suflet, 2017


Postul ne ajută să apreciem mâncarea ca pe o binecuvântare

 

Desigur, este greu să fii un bun postitor. Noi învățăm smerenia atunci când ne dăm seama cât de lipsiți de putere suntem în fața costițelor la grătar, a puiului fript, a cozonacului. Stomacul nostru și papilele gustative sunt corupte până la degradare și nu le place până nu li se face voia. Abțineți-vă de la friptură și este ușor să nu vă mai gândiți la nimic altceva decât la friptură.

Da, chiar nu suntem buni de nicio ispravă. Dorințele și poftele noastre sunt fără control, după cum știe oricine s-a luptat să piardă din greutate sau a spus: „Ei, voi lua doar un chips”, înainte de a se uita mirat, câteva minute mai târziu, la punga goală. Suntem mult mai neputincioși decât ne place să credem.

Postul ne oferă un anumit antrenament ca să rezistăm dorințelor trupești pentru plăcere, ce ne copleșesc și cărora pare imposibil să le ținem piept. Evident, este un instrument foarte bun în lupta împotriva lăcomiei pântecelui, pe care, deși este posibil, este improbabil să o depășim cu brânză tofu, năut și broccoli. A învăța că putem trăi cu un meniu modest și sănătos, care nu include mâncărurile noastre preferate, este cu adevărat o binecuvântare. Da, viața merge mai departe chiar și atunci când nu este împlinită voia noastră și nu ne satisfacem fiecare dorință egocentrică. Deși mâncăm multe feluri bogate și deosebite la Paști, asprimea Postului Mare ne ajută să ne vindecăm pofta pentru mâncare și alte forme de autosatisfacție, măcar puțin. Iar două zile de post pe săptămână și patru perioade de post pe an ne oferă mult din exercițiul dorit. Renunțarea de sine devine parte a ritmului vieții noastre, lucrul de care avem nevoie cei mai mulți dintre noi. Postul face posibilă sărbătorirea, savurarea unei mese într-adevăr bune, ca semn de bucurie. Când ai postit cu strictețe de-a lungul Postului Mare, poți cu adevărat sărbători la Paști, atunci când mănânci „vițelul îngrășat”. Cei care nu au postit încă se vor bucura de masă, dar este o intensitate a celebrării atunci când guști carne pentru prima dată, după mai multe săptămâni.

Haideți să recunoaștem. Noi suntem ființe umane și în mod natural ne plac unele mâncăruri mai mult decât altele. Are sens să asociem momentele importante ale anului creștin, mai ales Paștile și Crăciunul, cu mese bogate care îi aduc pe toți împreună în celebrarea plină de bucurie a Veștii celei Bune. Patruzeci de zile sau mai mult de postire ne ajută să ne pregătim a primi binecuvântarea sărbătorii pe cât de mult posibil. Nu, aceasta nu înseamnă lăcomia pântecelui sau alte păcate, ci înseamnă că vom fi mai apreciativi față de mâncarea bogată și buna tovărășie, ca semne ale mântuirii noastre. Postirea ne ajută, într-adevăr, să apreciem mâncarea ca pe o binecuvântare.

Pr. Prof. Philip LeMasters, Credința uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creștin pentru creștinii contemporani, traducere din engleză Mădălin Enciu, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 89-90











Să nu uităm că postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu


 

Muntele Athos, un pământ cu bună-mireasmă umblat de sfinți și semănat de la un capăt la altul cu moaștele lor. Un loc de întâlnire a urmașilor lui Adam cu Creatorul pe care L-au uitat. Aici omul se luptă, se nevoiește iar Dumnezeu se oferă în mod constant. La fel și omul. Athos este un Sfânt Altar, un loc al sacrificiului. Urci și sufletul respiră. Fiecare întâlnire este o învățătură spirituală. Îți arunci plasele și pescuiești hrană spirituală din mările paradisului.

Binecuvintează părinte!

„Dumnezeu să te binecuvânteze, bucuria mea!”

Sunteți de mult timp în Sfântul Munte?

„Viețuiesc aici de șaizeci de ani, dar ce sunt șaizeci de ani în fața lui Dumnezeu; o respirație.”

Părinte, aș vrea să-mi spuneți câteva cuvinte despre post.

„Pentru a da un sfat trebuie ca mai întâi să-l experimentezi, trebuie să-l trăiești. Doar cineva care s-a născut lângă mare sau este un om al mării poate vorbi despre mare. Dar mă voi supune dorinței tale și îți voi împărtăși din învățăturile Părinților care erau prieteni ai postului.”

Părinte, este postul un scop în sine?

„Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc spre scop. Spre exemplu, să vii la Muntele Athos a fost scopul tău, destinația ta. Ambarcațiunea care te-a adus aici a fost doar mijlocul prin care ți-ai îndeplinit scopul. La fel este și cu postul: este unul dintre mijloacele oferite nouă de dragostea lui Dumnezeu, mijloc care să ne facă să râvnim pe Dumnezeu. Dumnezeu este scopul și destinația noastră.”

Când a apărut postul?

„Postul este îngemănat cu umanitatea. Potrivit Sfântului Vasile cel Mare, postul a fost dat omului de către Dumnezeu în rai.”

Dar de ce a dat Dumnezeu porunca postului? Pentru a-l distruge pe om?

„Nu, ci pentru a-l mântui! Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om El l-a luat și l-a așezat în mâinile postului, care este o mamă afectuoasă și un învățător excelent. L-a încredințat postului pentru mântuirea lui. Deși postul este un învățător, acesta nu îl limitează ci îl zidește pe om.”

Părinte, este postul o necesitate?

„Sfântul Ioan vă va răspunde iarăși: «Dacă postul era necesar în Eden, este cu atât mai necesar în afara lui. Dacă înainte de a ne lovi aveam nevoie de medicament, cu atât mai mult vom avea nevoie după ce ne-am rănit. Înțelegi?»”

Ce?

„Porunca postului a fost dată în rai ca o precauție împotriva căderii. De la căderea omului este dat în scop terapeutic, de refacere.”

Atunci care este scopul postului?

„Postul ofilește dorințele păcătoase, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; și Sfântul Simeon Noul Teolog spune că postul ne înmoaie inimile. Sfântul Grigorie Palama spune că prin post se împlinește și desăvârșește orice faptă bună. Acestea sunt motivele pentru care Sfântul Ioan Gură de Aur își mărturisește dragostea pentru post: «Iubesc postul pentru că este mama înțelepciunii și fântâna actelor filozofice.»”

Cum ar trebui să postim?

„Postul este un mijloc, o unealtă spirituală care nu este limitată la mâncare, ci omul ca întreg trebuie să participe la el în chip psihosomatic, adică trup și suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Postești? Dovedește-mi asta prin lucrările tale. Dacă vezi un om sărman, miluiește-l. Dacă vezi că un prieten este lăudat, nu-l invidia. Nu posti doar cu gura, ci și cu ochii și urechile și picioarele și mâinile și cu toate mădularele trupului tău. Postește cu mâinile, lepădându-te de lăcomie. Postește cu picioarele, încetând să mai alergi după păcate. Postește cu ochii, disciplinându-i pe aceștia să nu mai privească la ceea ce este păcătos. Postește cu urechea, ne mai ascultând vorbele deșarte și bârfele. Postește cu gura ne mai vorbind cuvinte netrebnice și critici nedrepte. Pentru că ce vom folosi dacă ne abținem de la păsări și pește, dar ne mușcăm și devorăm semenii?»”

Cum ne mușcăm și devorăm frații?

„Prin defăimări și critici, care vin din lipsa de dragoste pentru fratele nostru.”

Mulțumesc Părinte. Învățătura ta mi-este de mult folos duhovnicesc.

„Să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a luminat sfinții. Mergi cu bine și Harul lui Dumnezeu să se pogoare peste tine, fie ca Maica Domnului să te ocrotească, și sfinții să te călăuzească. Și nu uita ca postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu!”

O femeie … o ceașcă de cafea ! ☕♥️


 Femeia este ca o ceașcă de cafea. O ceșcuță plămădită din cel mai fin și mai sensibil porțelan.
Trebuie să-ți fie dragă. Trebuie să zâmbești de câte ori o privești. Ca și cafeaua, o femeie poate fi mai dulce sau mai amară, în funcție de cum ști tu să-i apreciezi prezența.
Femeia este o ceașcă de cafea care-ți dă foarte repede dependență, dar nu o dependență care te subjugă, te distruge și te ratează, ci una sublimă care-ți înalță ființa la un nivel de la care nu mai dorești să cobori ! Niciodată !
O femeie este ca o ceașcă de cafea care se va bucura s-o ții în căușul palmei atâta timp cât știi să o atingi !
O ceașcă de cafea care te va aștepta cu sufletul la gură să te trezești în fiecare dimineață și să o admiri. Să ai grijă de ea !
O femeie este ca o ceașcă de cafea a cărei aromă îți va da peste cap întreaga existență dacă-i vei da voie sa intre in viața ta. O aromă care te face să uiți în fiecare zi de tine și de faptul că ai devenit dependent ... dar nu de întuneric, ci de frumusețe.

17 LUCRURI UIMITOARE PE CARE NU LE ȘTIAI DESPRE OAMENI...

 1. Încălțările sunt primul lucru pe care oamenii il observă subconștient la tine. Așa că poartă întotdeauna încălțări frumoase (și curate).
2. În lume există cel puțin 6 persoane care arată fix ca tine. Există o șansă de 9% să întâlnești una dintre aceste persoane în timpul vieții.
3. Somnul fără pernă reduce durerile de spate și te ajută să ai coloana vertebrală mai dreaptă, iar mușchii mai puternici.
?
5. Dacă o parte din corpul tău amorțește, o poți trezi imediat la viață miscandu-ți repede capul.
6. Există trei lucruri pe care creierul uman le observă imediat: alimentele, oamenii atrăgători și alcoolul.
7. Persoanele care scriu cu mâna dreaptă tind să mestece mâncarea pe partea dreaptă a gurii.
8. Potrivit lui Albert Einstein, dacă albinele ar disparea de pe Pământ, omenirea ar mai trai doar patru ani fără ele.
9. Există atat de multe feluri de mere, încât dacă ai mânca unul nou în fiecare zi, ai aveea nevoie de peste 20 de ani pentru a le încerca pe toate.
10. Poți supraviețui fără mâncare săptămâni întregi, însă poți supraviețui fără somn doar 11 zile.
11.Oamenii care râd mult sunt mai sănătoși decât cei care stau posomorâți.
12. Lenea și statul degeaba sunt aproape la fel de nocive precum fumatul.
13. Creierul uman are capacitatea de a stoca de 5 ori mai multe informații decât Wikipedia.
14. Creierul nostru utilizează aceeasi putere cu un bec de 10 wați.
15. Corpul nostru oferă suficientă căldură în 30 de minute cât să fierbi 1.5 l de apă.
16. Acidul din stomac este suficient de concentrat pentru a dizolva lamele de ras.
17. Zâmbetul este cel mai bun antidepresiv!


Un imn al Sfântului Simeon Noul Teolog despre cunoașterea lui Dumnezeu

 Toți sfinții luminați se umplu de strălucire și văd slava lui Dumnezeu
pe cât e cu putință firii omenești să o vadă

Privește de sus, Dumnezeul meu, și binevoiește a Te arătași a Te întreține cu mine, sărmanul.

Descoperă-mi lumina Ta,
deschide-mi cerurile,
sau mai bine zis deschide-mi mintea
și intră și acum înăuntrul meu.

Răspunde, ca odinioară,
prin gura mea murdară
celor ce spun unii:
că nu e nimeni
care a văzut în mod conștient pe Dumnezeu,
nici nu L-a văzut cineva
înainte, afară de apostoli.

Ba nici aceia, spun ei,
nu L-au văzut limpede pe Dumnezeu și Tatăl (loan XIV, 9).

Ei dogmatizează că este tuturor
necunoscut și nevăzut,
folosindu-se de cuvântul
ucenicului prea iubit loan
care spune: "Pe Dumnezeu nu L-a văzut
nimeni dintre oameni" (loan I, 18).
Da, Hristoase al meu, răspunde-mi repede,
ca să nu par celor fără de minte că aiurez.

- Scrie, a zis, cele ce-ți spun,
scrie și nu zăbovi!
Eu eram Dumnezeu dinainte de toate
zilele, orele și timpurile,
ba și de toate veacurile
și de toate făpturile
văzute și cugetate.

Eram mai presus de minte și rațiune,
mai presus de toată cugetarea
unic cu unicul, unic.

Și nimic din cele văzute,
dar nici din cele nevăzute
nu era înainte de-a fi făcute.

Eu sunt singurul necreat
împreună cu Tatăl și cu Duhul Meu;
singur fără de început,
din Tatăl Meu fără de început.

Nici unul dintre îngeri,
nici dintre arhangheli
și nici din alte cete (îngerești)
n-a văzut vreodată firea Mea,
nici pe Mine Însumi, Creatorul, întreg,
așa cum sunt.

Ei nu văd decât o rază a slavei
și un fir al luminii Mele
și totuși se îndumnezeiesc.

Căci toți primesc razele dumnezeirii
ca o oglindă, care primește razele soarelui
sau ca o piatră de cristal
luminată la amiază.

Dar nimeni nu s-a învrednicit
să Mă vadă întreg,
nici dintre îngeri, nici dintre oameni,
nici dintre Sfintele Puteri.

Căci sunt în afara tuturor
și tuturor nevăzut
fără îndoială, nu pizma față de ei
Mă face să nu fiu văzut (întreg) și prin ei înșiși.

Nici lipsa de frumusețe
mă face să Mă ascund și să nu Mă arăt.

Ci fiindcă nu s-a aflat nimeni vrednic
de dumnezeirea Mea,
nici nu s-a făcut creatura
egală în putere cu Creatorul.

Dar nici nu îi este aceasta cuiva de folos.
Însă văzând o rază mică,
află tainic că Eu exist cu adevărat
și Mă cunosc că sunt Dumnezeu
care i-am adus la existență.
Și, ca urmare, plini de uimire și de frică
Îmi liturghisesc, cântându-Mi.

Căci nu e cu putință ca Dumnezeu
să aducă la existență un alt Dumnezeu,
egal în putere cu Creatorul
și de o ființă cu Acela;
nici nu e cu putință
să devină creatul
de o ființă cu Creatorul.

Căci cum s-ar putea face egal
creatul cu Necreatul?
Cele create sunt mai mici
decât Cel ce e pururea la fel
și fără de început și necreat.
Prin aceasta vei mărturisi că Acela există.
dar că e atât de deosebit,
pe cât o căruță sau un fierăstrău,
de Cel ce le-a alcătuit.

Deci cum va cunoaște căruța
pe cel ce-a alcătuit-o?
Sau spune-mi cum va cunoaște
fierăstrăul (Isaia X, 15) pe cel ce-l mișcă?
Cum ÎI vor cunoaște de nu le va da lor
cunoștința despre Sine,
de nu va pune în ele vederea
Cel ce le-a alcătuit,
fapt cu neputință pentru toate cele create.

Deci nimeni dintre oameni
și nimeni dintre îngeri
n-a primit puterea
de-a da altora duhul,
sau de-a le procura viața.

Dar Domnul tuturor
având singur puterea,
având singur stăpânirea
și fiind izvorul vieții,
aduce la existență viețuitoarele însuflețite
și dăruiește fiecăreia prin voință,
ca un Meșter, ca un Stăpân
câte gândește și voiește.

Lui fie slava și puterea
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor