Pentru tine, CUM arata RAIUL

Raiul nu-l cauti si il gasesti, pur si simplu.
Fiecare OM isi creeaza propriul RAI. Si pentru fiecare OM, raiul arata altfel.

Pentru tine, CUM arata RAIUL Ai o fotografie ...sau o vorba despre
Multumim.

Cum așteptăm NAȘTEREA DOMNULUI - 10 pași către normalitate

 

Cum așteptăm NAȘTEREA DOMNULUI - 10 pași către normalitate

1. Te împaci cu fratele tău cu care ești certat de când au murit părinții, pentru o bucată de pământ.

2. Nu mai pune poze cu porcul omorât pe care îl călărești, mai bine pune o poză alături de vecinul pe care l-ai iertat.

3. Încearcă să intri mai bun în ziua de Crăciun, nu mai beat.

4. Știu, îți pregătești țuica și vinul cu mare seriozitate. Te rog să îți pregătești și sufletul în același mod.

5. Știu, îți place să asculți colinde pe youtube, dar îi fugărești pe colindători. Așa e, mai bine îi îmbogățești pe youtuberi decât să îi scoți din foame pe pruncii săraci din vecini. Termină cu prostiile!

6. Ia zi, dacă îți bate în seara de Crăciun o femeie gravidă la poartă îi deschizi? Nu, nu să îi deschizi pe net ci real, la tine în apartament sau în curte. Știu, e greu să o faci. Așa a fost și acum 2000 de ani.

7. Fă câțiva cozonaci în plus. Bătrâna aceea din vecini nu are.

8. Du-te până la biserică dacă vrei în ziua de Crăciun. Nu da nici un ban, nu ești obligat. În schimb, roagă-te un minut pentru sănătatea părinților și a prietenilor tăi. Dar te poți ruga și acasă și în natură. Mersul la biserică nu te face mai smerit, ci faptele bune pe care le faci. Cum îi tratezi pe alții, contează.

9. Bea mai puțin și iubește mai mult. Nu îți bate nevasta, nici copiii, nici vecinii, nici colegii din trafic. Păstrează-ți forțele pentru o îmbrățișare.

10. Încearcă să le faci pe celelalte 9 într-o singură zi. O să te simți mai OM.

Incepe Postul Nasterii Domnului

 Dupa randuiala Bisericii Ortodoxe, inceperea postului este marcata de Lasatul secului. Este ultima zi in care se pot consuma mancaruri de dulce. In familiile crestine este un bun prilej de a fi impreuna la masa, de a manca fel de fel de bunatati dupa pofta inimi si a pantecelui. Finii se intalnesc cu nasii, rudele se impaca, familiile se intalnesc pentru o ultima masa copioasa inainte de un mare praznic. Pe vremuri in comunitatile traditionale era ceva obisnuit, mult asteptat si respectat cu sfintenie. Pregatirea pentru post se facea impreuna cu toti membri familiei. Se aduceau bucate deosebite, se petrecea cu veselie, dansau, cantau, isi cereau iertare unii de la altii, iar din ziua urmatoare incepeau a posti fiecare dupa putinta. Chiar si vasele se spalau si erau inlocuite cu cele in care urma a se gati doar mancaruri de post. Se stia, de asemenea, ca in perioada postului nu se fac nunti sau alte petreceri cu mancare multa, bautura, muzica si dans. Postul care urmeaza este o perioada de indreptare duhovniceasca, de ridicare din caderile cotidiene.
Nu este doar o abtinere de la anumite mancaruri ci este mai cu seama o straduinta de infranare de la pacate. Mania, lacomia, ura si toate celelalte patimi pot fi mai usor potolite prin infranarea de la mancare. Zicea Sfantul Ioan Gura de Aur: Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru, asadar postul este o infranare de la toate cele lumesti si o cugetare mai adanca la cele duhovnicesti.
Postul intareste trupul si curateste sufletul, lungeste zile omului, aduce sanatate exterioara si interioara, echilibreaza si restaureaza chipul lui Dumnezeu in om. Pentru praznicul Nasterii Domnului se lasa sec in data de 14 noiembrie, de ziua Sfantului Filip, iar din 15 noiembrie si pana la Craciun, crestinii postesc si se intaresc in rugaciune.
Impacarea cu ceilalti este esentiala pentru a pune inceput bun, caci nu se poate curati ogorul inimii cand neghinele urii, ale maniei si ale razbunarii si-au facut radacini adanci acolo. Nu se poate inalta cel ce nu-si iarta fratele si nu-si iubeste aproapele. Este o lege a compensarii, care se aplica fara indoaiala: primesti cat daruiesti, iubesti cat daruiesti. Nu poti primii Harul Duhului Sfant si iertarea, daca tu, la randul tau, nu ierti din inima pe fratele care ti-a gresit. Nu intamplator rostim in rugaciunea Domneasca si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Masura cu care iertam este moneda de schimb in iertarea pe care speram sa o primim.
M-am uitat in jur si m-am intristat. Parca anul acesta a inceput mai devreme ca niciodata impodobirea brazilor, a rafturilor cu decoratiuni si bunatati pentru ziua si masa de Craciun. Lumea pare ca a uitat insemnatatea acestei sarbatori. Totul este doar consum, sclipici, mancare, bautura si voie buna. Nimic nu te mai duce cu gandul la Dumnezeu. Nimic nu te indeamna la post, ci toate te invita la consum excesiv. Asa sunt sarbatorile par a spune toate privirile, prin urmare sa cumparam si sa impodobim, sa cheltuim si sa ne bucuram.
Dar cat de durabila este aceasta bucurie si cat ajuta sufletului omului?
Doar in Biserici, Manastiri si cateva case de crestini, se fac pregatiri pentru a intampina cum se cuvine Nasterea Domnului. In afara lor, totul e haos si marketing. Putini sunt cei ce inteleg sa idolii lumii acestia au furat din sufletele oamenilor adevarata bucurie care este Hristos. Cu ochii la cozonaci oamenii au uitat de Painea Vietii, care este si ramane pentru totdeauna Hristos. Cu ochii la luminitele din brazi au uitat sa priveasca Rasaritul Cel de Sus. Un lucru este cert: Domnul se naste in casele crestinilor de fiecare Craciun si inviaza de fiecare Paste. Doar El lumineaza si impodobeste deplin sufletul omului. El este bucuria suprema pe care nimic din lumea aceasta nu o poate inlocui.
Post binecuvantat tuturor romanilor de pretutindeni!

 http://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/8930-incepe-postul-nasterii-domnului?fbclid=IwAR3UvgF1dlY9e7pJtlOn6V8DN8W2sdG0dcxZg7fgd8PVj9hHtRk9Zp6xx2U

Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, dar iubește-l cu adevărat!

 Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, dar iubește-l cu adevărat! Alege unul al cărui suflet îl cheamă pe al tău, care te vede. Acceptă-i mâna și ghidează-l ușor către sângele ce îți inundă inima, acolo unde îți poate simți căldura care îl învăluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tău îi va mistui povara grea. Privește în ochii lui, privește în profunzime și vezi ce sălășluiește acolo, adormit, treaz sau timid … Privește în ochii lui și vezi acolo părinții și bunicii lui și toate războaiele și nebunia ce au luptat-o spiritele lor într-un ținut îndepărtat, într-un timp îndepărtat. Privește către durerile lor și luptele și frământările și vina; fără să judeci. Și dă-le drumul, lasă-le să plece. Simte aceasta ancestrală povară și fii conștientă de refugiul, de siguranța pe care o caută în tine. Lasă-l să se topească în privirea ta și fii conștientă că nu trebuie să oglindești acea furie pentru că tu ai un pântec, o dulce, adâncă poartă către tărâmul care spală și vindecă vechile răni.
Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, dar iubește-l cu adevărat! Așează-te înaintea lui, în plenitudinea feminității tale, în suflarea vulnerabilității tale, în joaca inocentă a copilului, în adâncimea morții … O invitație înfloritoare, ce răsare ușor, permițându-i să fie puternic ca bărbat, să înainteze către tine … să înoate în pântecul Pământului, într-o cunoaștere tăcută, împreună. Și atunci când se va retrage…, pentru că o va face…, va fugi înspăimântat în grota lui … adună-ți bunicile lângă tine și înconjoară-te cu înțelepciunea lor. Ascultă-le șoaptele ușoare și calmează-ți feciorelnica inimă speriată îndemnându-te să rămâi calmă, să aștepți răbdătoare întoarcerea lui. Așează-te și cântă la ușa lui, un cântec al aducerii aminte, care îl va mângâia, încă o dată.
Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, iubește-l cu adevărat! Nu ademeni să iasă afară băiețelul dinăuntrul lui, cu seducție și păcăleli; doar ca să îl atragi în capcană … într-o pânză a distrugerii, într-un loc plin de haos și ură, mai îngrozitor decât orice război purtat de frații lui. Aceasta nu este feminitate, este răzbunare. Aceasta este otrava nenumăratelor abuzuri ce au avut loc de-a lungul anilor, violul lumii noastre. Și asta nu aduce nici o putere femeii, o reduce … pe măsura ce ea îl castrează! Și ne ucide pe toți! Și chiar dacă mama lui l-a purtat în brațe sau nu a făcut-o, arată-i acum adevărata mama – îmbrățișează-l și ghidează-l în grația ta, în profunzimea ființei tale, în căldura mocnită a miezului Pământului. Nu îl pedepsi pentru rănile lui despre care crezi că nu se potrivesc nevoilor și criteriilor tale. Plângi pentru el râuri dulci. Lasă rănile să sângereze când te întorci acasă.

Acum stiu

 

“Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia.

Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cand altul se balaceste, inca, in viciul sau.

Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte!

Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi.

Ceea ce obtinem, se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera, incat ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti.

Drumul catre iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor.

Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori…

Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.

Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre.

Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.

Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor…

Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.

Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii.

Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean.

Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.

Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci!

Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului.

Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decat viciile si incapacitatle noastre…”

“Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.

Acum stiu, am aflat si eu… “

- Nicolae Steinhardt