Zilele săptămânii în spiritualitatea noastră ortodoxă

 

Fiecare zi din săptămână îmbracă o semnificație cu totul aparte în tradiția noastră eclesială. De aceea, de duminică (începutul săptămânii) și până sâmbătă (ziua a șaptea a săptămânii), fiecare pas pe care îl facem spre mântuire este călăuzit de sfinți și soroace binecuvântate, rânduite de Dumnezeu spre folosul îndreptării noastre.

Trebuie reținut dintru început că ziua liturgică nu începe cu miezul nopții sau cu dimineața, ca în măsurătoarea laică a timpului, ci cu seara. Cu alte cuvinte, ziua liturgică este intervalul de timp dintre două seri consecutive. De aceea, sărbătoarea, ca și slujba oricărei zile, începe cu Vecernia din ajunul zilei respective, având ca fundament textul biblic, care zice: „Și a fost seară și a fost dimineață, ziua a doua…” și așa mai departe. Trebuie, de asemenea, reținut că fiecare zi din cursul anului și deci din cursul săptămânii liturgice este consacrată comemorării unui moment sau eveniment din istoria sfântă a mântuirii noastre, așa precum ne arată și calendarul nostru bisericesc, sinaxarul, cărțile de cult etc. Astfel, duminica, prima zi a săptămânii, este sărbătoarea săptămânală a Învierii Domnului, cel mai mare eveniment din istoria sfântă a mântuirii neamului omenesc.

Ziua Sfinților Îngeri

Lunea are și ea o deosebită semnificație. Deși în accepția curentă a calendarului civil ea apare ca prima zi a săptămânii, în realitate, liturgic vorbind, ea este a doua. Prima zi, conform referatului biblic, este duminica. Și cum duminica amintește în primul rând de prima zi în care Dumnezeu a început creația lumii, a părut firesc ca Sfinții Părinți să rânduiască ziua de luni pentru a fi închinată primelor făpturi create de Dumnezeu înaintea lumii văzute, adică Sfinților Îngeri, ca mijlocitori între Dumnezeu și om. De aceea, în slujbele zilelor de luni vom întâlni îndeosebi cântări închinate îngerilor. Nu întâmplător, ziua de luni este consacrată liturgic ca zi de pocăință. Acesta este și motivul pentru care viețuitorii din mănăstiri și chiar unii credincioși mai râvnitori aleg să postească în această zi, alături de zilele de miercuri și vineri. De multe ori, acest post de luni este o expresie a pocăinței personale, dar și o manifestare a evlaviei față de îngerul nostru păzitor.

Este de reținut că Nicolae Steinhardt, când a fost botezat în temniță și i s-a spus că i s-a încredințat și un înger păzitor odată cu numele, a postit tot restul vieții în ziua de luni, iar seara, la Acatist, stătea de vorbă cu îngerul său păzitor. El numea lunea ziua lui cerească.

Ziua Sfinților Prooroci

Marțea e ziua pomenirii celor mai vechi dintre sfinții calendarului, adică a Sfinților Prooroci în general și îndeosebi a Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre ei, omul de la cumpăna celor două Testamente. Cântările din zilele de marți îl arată pe Ioan și pe Prooroci în general, ca mijlocitori între Lege și Har, ca modele de viețuire ascetică, de integritate morală, ca îngeri în trup. Una din cântările Octoihului îl arată pe Sfântul Ioan Botezătorul ca apărător și feritor de „ceasul cel rău”, „de ispita celui viclean”.

Într-o cronică găsită în podul Bisericii „Arbore” din Bucovina, se vorbește de cele trei ceasuri rele din viața domnitorului Ștefăniță Vodă, zis Viforul, care, într-o zi de marți, a ucis cu mânie, la ceas de seară, pe cel mai credincios sfetnic al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pe bătrânul și viteazul Luca Arbore. Cu zece ani înainte, el zidise din temelie biserica ce îi poartă numele, căreia îi pusese ca hram – culmea ironiei – tocmai „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Poate de atunci a început să se vorbească în folclorul românesc despre cele trei ceasuri rele din ziua de marți.

În amintirea vinderii Domnului Hristos

Ziua de miercuri amintește de începutul Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos, de sfatul cărturarilor și fariseilor de a-L prinde pe Iisus și de trădarea Sa de către Iuda, cel ce a căzut din ceata Apostolilor. De aceea, ziua de miercuri e nedespărțită de ziua de vineri, consacrată Răstignirii și Morții pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu.

În majoritatea lor, cântările liturgice ne vorbesc atât despre trădare, prindere și judecare în mod direct, cât mai ales despre modul receptării acestor întâmplări triste de către Maica Domnului. Adică ce a simțit ea ca mamă în acele cumplite momente. Sfântul Ioan Gură de Aur comentează acest fapt, afirmând că e posibil ca alcătuitorii cărților de cult să nu fi vrut ca atunci când ne rugăm să fim și noi puși în situația de a-i judeca pe cei ce L-au judecat pe Iisus. Singura care-i mustră prin glasul cântărilor este Maica Domnului.

În această zi, nouă nu ne rămâne decât să ne ferim de trădarea lui Iuda și să ne gândim fiecare la trădările și vânzările noastre. La căderile noastre zilnice. Iar primul pas pe care se cuvine să-l facem este să postim în această zi, tocmai pentru a ne arăta credincioșia față de Mântuitorul Hristos, față de conștiința și principiile noastre de viață.

„Ziua propovăduitorilor”

Joia a fost numită „ziua propovăduitorilor”, adică ziua pomenirii Sfinților Apostoli și a Sfântului Ierarh Nicolae, ca reprezentant al tuturor sfinților ierarhi, urmași ai Apostolilor. Motivul pentru care această zi a fost închinată Sfinților Apostoli este legat de faptul că joia a avut loc Cina cea de Taină, moment în care Mântuitorul Iisus a instituit Sfânta Liturghie. Cântările liturgice ni-i prezintă pe Apostoli și pe urmașii lor ca pe niște pescari iscusiți, care au menirea de a vâna oamenii cu mreaja dumnezeieștii lor învățături. Alte cântări ni-i prezintă ca participanți la „înnoirea lumii”, când Fiul Omului va veni întru putere la sfârșitul veacurilor, iar ei, Apostolii, vor ședea pe 12 scaune și vor participa la judecarea umanității.

Asocierea pomenirii Sfântului Nicolae cu această zi nu este nici ea întâmplătoare. Și aceasta, deoarece el poate fi considerat un demn reprezentant al celor care au continuat activitatea Apostolilor, ca „îndreptător al credinței” și „chip al blândeții”.

Vineri, ziua cinstirii Sfintei Cruci

Vinerea are atât un caracter comemorativ, amintindu-ne de chinurile, moartea și îngroparea Domnului – și deci și de Sfânta Cruce -, cât mai ales un aspect actual, de participare a noastră la Jertfa cea mântuitoare, de purificare lăuntrică și de așezare la poalele Crucii, a păcatelor noastre, a tuturor căderilor noastre. Unele cântări liturgice din ziua de Vineri, vorbind despre Sfânta Cruce, amintesc de trei copaci: cedrul, pinul și chiparosul, din care ar fi fost alcătuită Crucea lui Iisus. O tradiție iudaică veche arată că Lot, nepotul lui Avraam, a descoperit mormântul strămoșului Adam, într-un loc unde creșteau trei copaci: un cedru, un pin și un chiparos. Potrivit aceleiași tradiții, Adam, înainte de a muri, a trimis pe fiul său să ceară Arhanghelului Mihail o sămânță din Pomul Vieții, având convingerea că dacă prin acest copac a pierdut Raiul, tot prin el va veni și izbăvirea. Arhanghelul i-a dat trei semințe, iar când a murit, Adam le-a luat cu el în mormânt. Din ele au răsărit cei trei copaci găsiți de Lot: un cedru, un pin și un chiparos. Din lemnul celor trei copaci, Noe și-a construit corabia sa, cu care a salvat lumea de potop. Din urmașii acelor copaci și-au făcut Moise toiagul său izbăvitor și Solomon cortul mărturiei din Sfânta Sfintelor. Din acei copaci a fost construită și Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.

Sâmbăta, ziua de pomenire a morților

Până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, sâmbăta era ultima zi a săptămânii, aducând aminte de finalul creației lumii. Însă, odată cu jertfa și Învierea Sa din morți, Mântuitorul a arătat că lumea creată nu reprezintă totul, ci ea „se împlinește” în veșnicie, în ziua a opta, care este duminica.

În imnografia liturgică, sâmbăta e ziua odihnei Mântuitorului înainte de Înviere, petrecută „în mormânt cu Trupul, în iad cu Sufletul, în Rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul”. De aceea, în această zi îi pomenim pe toți cei plecați din viața pământească, pentru ca și ei să fie părtași odihnei Mântuitorului și să învie împreună cu El. Cântările liturgice ale sâmbetei îmbină tema pomenirii tuturor celor plecați cu pomenirea sau invocarea diferitelor categorii de sfinți, ca unii ce pregustă fericirea și odihna veșnică. Întreaga imnografie din slujbele sâmbetei, legată de pomenirea celor adormiți, este brăzdată de tema odihnei și a fericirii, opusă celei a păcatului și a morții. Pe de altă parte, sâmbăta, fiind ziua în care s-a terminat creația lumii și în care Creatorul s-a odihnit de lucrarea Sa, este totodată și icoana sau preînchipuirea odihnei celei veșnice și fericite, de care se bucură Sfinții și Drepții după ieșirea lor din ostenelile vieții pământești.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția de Oltenia din 15 februarie 2013)

Fă intotdeauna ceea ce îţi dictează inima !

 ”Fă intotdeauna ceea ce îţi dictează inima !  Fă ceea ce simţi cu adevarat ! O viaţă este o piesă de teatru care nu permite repetiţii. Pentru asta:cântă, râzi, dansează, iubeşte...si trăieşte intens fiecare moment al vieţii tale înainte să coboare cortina şi piesa să se termine fără aplauze ! Timpul nu asteapta pe nimeni asa ca pretuieste fiecare moment pe care il ai .
Trăieşte-ti viata in ritmul inimii!”

Un om sarac a fost intrebat de un om bogat

 Un om sarac a fost intrebat de un om bogat de ce zambeste daca nu are nimic pe aceasta lume. Raspunsul te va coplesi
📌Intr-o zi, un om bogat trecea pe strada cand, dintr-o data a vazut un batranel sarac, care statea pe treptele unei cladiri. Hainele ii erau murdare, incaltari nu avea in picioare, insa pe fata lui era un zambet incredibil…

A vrut sa il intrebe ceva, insa s-a razgandit si a mers mai departe. A doua zi, omul bogat l-a vazut din nou pe omul sarac… acesta era la fel de senin si pe fata lui se asternea un zambet fericit… Omul bogat nu reusea sa inteleaga motivul pentru care acest om, care nu avea nimic, este fericit… Asa ca a mers la el si l-a intrebat?:

„Cum poti sa zambesti cand esti asa? Pari foarte fericit.”

Batranelul sarac: „Chiar sunt, om bun.”

Omul bogat: „Si de ce esti fericit? Ai bani?”

Batranelul sarac: „Nu am nimic, om bun. Poate in timpul zilei primesc putina mancare de la trecatori.”

Omul bogat: „Ai casa? Ai familie?”

Batranelul sarac: „Nu am nici casa si nici familie. Sunt liber ca pasarea cerului.”

Omul bogat: „Atunci sigur esti complet sanatos.”

Batranelul sarac: „Nici vorba, om bun. Frigul noptii nu imi poate aduce sanatate… si aproape toti dintii mi-au cazut.”

Omul bogat: „Atunci nu inteleg… de ce esti fericit? Poate ca reteta fericirii este utila si pentru mine. Eu am totul, dar sunt nefericit.”

❗Batranelul sarac: „Dumnezeu nu ofera niciodata unei persoane mai multe provocari decat poate duce. Eu accept ceea ce sunt, unde sunt si ce se intampla cu viata mea. Sunt recunoscator pentru ca traiesc si, daca este necesar, infrunt fiecare problema cu rezistenta, rabdare si zambete. Inteleg ca Dumnezeu vrea sa ma puna la incercare. Nu am nimic, dar sunt fericit pentru ca viata nu este despre a avea ceva. Viata inseamna sa te trezesti dimineata si sa mergi mai departe orice ar fi.”

Viata Sfintei Matuska Maria din Gatcina Stareta Bisericii din Catacombe - aducatoare de alinare Ziua de praznuire 26 ianuarie (a trecut la Domnul in 1930)

“Suferinta fierbinte, precum aurul in topitoare,

curata sufletul, ii da viata (stralucire), ii da tarie si il tempereaza”

(Sf. Iosif din Petrograd)

La vreo 30 de mile de Petrograd, este micul orasel Gatcina, foarte cunoscut de toti locuitorii Petrogradului pentru gradinile, parcurile si palatele salae. In acest oras, a trait inainte de Revolutie, o calugarita, Maria, cunoscuta nu doar de locuitorii din Gatcina, dar si de multi locuitori ai Petrogradului. Revolutia din 1917, a gasit-o pe Matuska Maria pe patul ei de suferinta. Dupa ce a suferit de encefalita (o inflamare a creierului), s-a imbolnavit de boala Parkinson. Intregul ei corp a devenit ca si cum ar fi fost inlantuit si nemiscat, fata ii era palida si precum o masca; putea sa vorbeasca, dar cu gura pe jumatate inchisa, printre dinti, pronuntand cuvintele rar si monoton. Era complet invalida si avea in permanenta nevoie de ajutor si ingrijire atenta. De obicei boala duce la dramatice schimbari psihologice (nervozitate, o obositoare incapatanare in repetarea de intrebari stereotipe, un egoism si egocentrism exagerat, manifestari de senilitate si alte manifestari asemanatoare), a caror rezultat de cele mai multe ori sfarseau prin internarea bolnavilor intr-un spital de psihiatrie. Dar, Maica Maria fiind complet invalida fizic, nu numai ca nu a degenerat psihic, dar a dezvaluit trasaturi extraordinare ale personalitatii si caracterului ei, care nu sunt caracteristice acestui tip de pacienti: a devenit extrem de blanda, umila, supusa, fara sa ceara nimic, concentrata in ea insasi, a devenit preocupata de rugaciunea neincetata, suportand greaua ei stare fara cel mai mic murmur. Ca si o recompensa a acestei stari de smerenie si rabdare, Domnul i-a trimis un dar : consolarea celor intristati. Multi oameni ciudati si necunoscuti aflati in suferinta, durere, depresie si deznadejde au inceput sa o viziteze si sa discute cu ea. Si fiecare care venea la ea, pleca mangaiat, simtind o iluminare a durerii lor, o linistire a suferintei , slabirea fricii, disparitia depresiei si a deznadejdii. Stirea despre aceasta maicuta extraordinara s-a raspandit cu mult peste marginile orasului Gatcina.

Matuska Maria locuia intr-o casuta mica de lemn, la marginea orasului, acolo unde am vizitat-o si eu in 1927. In timp ce asteptam sa fiu primit, am examinat numeroasele fotografii, in camera de primire si am remarcat doua: Mitropolitul Veniamin (al Petrogradului, noul Martir) si Mitropolitul Iosif (in curand avea sa devina conducatorul miscarii “Iosefite”). Mitropolitul Iosif a scris pe fotografia sa, Maicii Maria, o dedicatie emotionanta, citand din lucrarea sa “In imbratisarea Tatalui”, in timp ce Mitropolitul Veniamin i-a scris scurt: “Celei mai profound respectate luptatoare cu suferinta, Matuska Maria, care pe langa multi alti indurerati, m-a mangaiat si pe mine, un pacatos … ”.

Am avut marea ocazie sa fiu prezent la multe minuni de vindecare a sufleteor indurerate. Un tanar care avea din ce in ce mai mare deznadejde dupa arestul si exilul parintelui sau duhovnic, a plecat de la Matuska cu un zambet plin veselie, acceptand postul de diacon. Un tanar care suferea, a devenit stralucitor de vessel, […]. Un domn in varsta care suferea foarte mult, dupa moartea fiului sau, a plecat de la Matuska, increzator si incurajat. O femeie in varsta, care venise cu lacrimi, a plecat calma si stapana pe sine. Cand am intrat la ea, i-am spus Matuskai Maria, ca o puternica depresie ma apuca de multe ori, uneori putand sa dureze mai multe saptamani si ca nu stiu ce sa fac sa scap de ea.

“Deprimarea este o cruce duhovniceasca, mi-a spus mie. Ea se da spre a-l ajuta pe pacatosul ce nu stie cum sa se pocaiasca, adica cel ce dupa pocainta cade din nou in pacatele de mai inainte….Si deci numai doua leacuri pot tamadui aceasta suferinta a sufletului, care uneori e nespus de grea. Fie inveti sa te pocaiesti si sa aduci prinos roadele pocaintei; fie porti aceasta cruce duhovniceasca, adica deprimarea ta cu smerenie, blandete, rabdare si mare recunostinta catre Domnul, aducandu-ti aminte ca purtarea crucii acesteia este socotita de Domnul ca roada a pocaintei… Si de fapt, ce mare mangaiere ai cand iti dai seama ca descurajarea ta este nerecunoscuta roada a pocaintei, o inconstienta autopedepsire pentru lipsa roadelor ce ti se cer… De la gandul acesta trebuie sa ajungem la zdrobire, si apoi treptat deprimarea se risipeste si se zamislesc adevaratele roade ale pocaintei…“

Aceste cuvinte ale Matuskai au fost ca si cum cineva efectiv mi-ar fi facut o operatie pe sufletul meu si a inlaturat o tumora duhovniceasca… Si am plecat un cu totul alt om.

Prin 1930 Matuska Maria a fost arestata. A fost acuzata ca facand propaganda contrarevolutionara si ca facand parte dintr-o organizatie contrarevolutionara. De asemenea a fost arestat si fratele ei. “Organizatia” era compusa din doar 2 oameni. Iar propaganda impotriva comunismului a fost darul ei pentru a se mangaia in suferinta. Cei care au fost de fata in timpul aresatarii, descriu un infricosator film plin batjocorire si o violenta plina de cruzime aplicata unui suferind paralizat si incapabil sa faca vreo miscare fizica. “Crima politico-religioasa” a Matuscai Maria a fost adancita si de refuzul ei de a-l recunoaste pe Mitropolitul Serghei, dupa faimoasa Declaratie din 1927, care a condus la o schisma in Biserica Rusa .

Sarmana suferinda a fost tarata de brate, care i-au fost legate la spate, pe podea si pe pamant, din patul ei pana la camion de catre doi Chekisti. Impingand corpul ei mult suferind si paralizat, acestia au aruncat-o in camion si au dus-o. Fratele ei a fost dus intr-un alt camion, asa numit “Corbul negru”, (o limuzina neagra folosita special pentru a transporta victimele arestate in intunericul cel mai adanc; a fost descrisa de Soljenitan in volumul I din cartea “Arhipelagul Gulag”). Admiratorii ei compatimitori ai lui Matuska au inceput sa-i aduca in inchisoare modeste pachete. Acestea au fost acceptate timp de o luna. Apoi intr-o zi nu au mai acceptat pachetele si au spus scurt: “A murit in spital”. (De obicei pacientii neajutorati erau ucisi). Corpul nu le-a fost dat.

Fratele ei, un domn slab, mic si rafinat, care a cautat dupa Matuska cu mult sacrificiu de sine si primea vizitatori, dupa 9 luni de cercetari a primit 5 ani de inchisoare intr-un lagar de concentrare din Siberia.

[din “Sfintii Bisericii Ruse din Catacombe”, publicata de Fratia Sf. Herman din Alaska, Platina, California, 1982]

Rugaciune catre Sfanta Mucenita Maria din Gatchina

O prea Cuvioasa Sfanta Mucenita Maria, lauda ingerilor si a noilor mucenici si marturisitori slava, priveste-ne pe noi pacatosii care te rugam, ca o calda aparatoare si smerita rugatoare in fata lui Dumnezeu, Celui, care, cu rugaciune, post, credinta, rabdare te-ai aratat. Tu avand lumina credintei in Hristos, darul inaintevederii si al facerii de minuni, roaga-l pe Domnul sa primeasca lacrimile si cainta noastra, sa ne daruiasca noua (N) iertarea pacatelor, dragoste nefatarnica de aproapele, tarie in credinta, trezvie si viata bineplacuta lui Dumnezeu.

O prea Cuvioasa Maica, ajuta-ne pe noi, cei ce cinstim sfanta pomenirea ta si roaga-L pe Domnul ca pentru rugaciunile tale sa ne daruiasca pace sufleteasca si vindecare in boli.

Roaga prea Cuvioasa Sfanta Mucenita pe milostivul Dumnezeu, Facatorul nostru, sa ne fereasca de rautatile ce vin asupra noastra, sa traim in curatie si in binecuvantare, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfintei Maria din Gatcina

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Preacuvioasă Muceniță, aleasa lui Hristos, le-ai apărut locuitorilor drepți din Gatcina prin faptele tale bune și prin smerenie. Și astăzi, te preamărim, ne amintim cu dragoste de tine, fiind cinstită în fața lui Dumnezeu și ne ocrotești, îți cântăm fără încetare cu inima înduioșată: Bucură-te Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Icosul 1

Îngerii lui Dumnezeu s-au bucurat încă de la nașterea ta, pentru că te-ai rugat fără încetare și ai fost respectată pentru că ai oferit daruri sufletești asemenea lor, cinstind puterea lui Dumnezeu. În perioada ateistă, ai luptat pentru adevărul lui Hristos în biserică de pe pământ și ți-ai păstrat credința neclintită. Iar noi, privind chipul tău, îți cântăm așa:
Bucură-te, urmașă purtătoare de evlavie creștină.
Bucură-te, că ai dat dovadă de blândețe îngerească.
Bucură-te, că ai găsit mângâierea cerească.
Bucură-te, că ai transformat durerea pământească în bucurie.
Bucură-te, că inima și-a alinat suferința.
Bucură-te, că ți-ai dedicat viața lui Dumnezeu.
Bucură-te, sol al iubirii lui Dumnezeu.
Bucură-te, flacără nestinsă a credinței ortodoxe.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 2-lea

Corurile de cântăreți nu vor putea să îți slăvească faptele bune așa cum se cuvine, Preacuvioasă Mamă, pentru că ai fost lovită de o boală cumplită când erai tânără și L-ai urmat neobosită pe Hristos și ai stat în chilia ta în toate zilele vieții tale, cântându-i Puterii lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea

Trupul tău a fost secerat de o boală grea și cu îngăduința lui Dumnezeu, nu a fost adus în viața ta rodul faptelor pământești care duc la pierzanie, ci rodul veșnic al harului duhovnicesc. Ai avut mare încredere în Dumnezeu, de aceea noi îți vom cânta cu slavă următoarele:
Bucură-te, că ai urmat voia lui Dumnezeu cu blândețe și smerenie.
Bucură-te, că datorită martiriului tău ai fost înzestrată cu har divin.
Bucură-te, că ți-ai îndreptat privirea în toate zilele vieții tale spre Hristos cel răstignit pe cruce.
Bucură-te, că ți-ai purtat crucea în urma lui.
Bucură-te, că te-ai apropiat de Dumnezeu prin liniștea rugăciunilor.
Bucură-te, că te-ai rugat la Dumnezeu pentru toată lumea.
Bucură-te, că îi ajuți pe cei ce își pierd curajul din cauza durerii.
Bucură-te, că deschizi ochii celor care au sufletul orb.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 3-lea

Dumnezeu Preamilostivul, ți-a întărit sufletul cu suferința și boala timpurie, te-a scos din deșertăciunea sorții triste, dăruindu-ți curățenia inimii, ai fost asemenea lui Iova, cel care a suferit mult. Iar tu, Maria cea Dreaptă, bucurându-te de dragostea lui Dumnezeu, îi cântai din adâncul sufletului: Aliluia.

Icosul al 3-lea

Căci ai fost încercată de o furtună de gânduri și suferințe pentru sufletele celor care luptau, Maică Marie, L-ai implorat pe Domnul Iisus Hristos cu blândețe și lacrimi și ai dobândit liniștea, fiind unsă cu mir frumos mirositor. Iar noi, văzând harul lui Dumnezeu îți cântăm acestea:
Bucură-te, că ai îndepărtat cu răbdare lingușeala dușmanilor.
Bucură-te, că sufletul tău a fost curățat prin suferință.
Bucură-te, muceniță, că ești foarte mărinimoasă față de oameni.
Bucură-te, muceniță, că l-ai iubit pe aproapele tău la fel ca pe tine.
Bucură-te, că prin rugăciune ai fost înzestrată cu harul alinării durerii celor care suferă.
Bucură-te, porumbiță minunată, că te-ai dus cu sufletul curat în ceruri.
Bucură-te, că ai primit cununa slavei veșnice de la Dumnezeu.
Bucură-te, că ai transformat suferințele din acea vreme în bucurie veșnică.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 4-lea

Ai avut cu tine mătăniile din mărgele neprețuite când te-ai izolat să te rogi, nu ai simțit boala, iar pentru că ai fost foarte înțeleaptă, oamenii evlavioși au venit la tine pentru a primi cuvinte de mângâiere. Tu le-ai alinat sufletele de multe ori și pentru aceasta ei îi cântă Dumnezeului Mare și Atotputernic: Aliluia.

Icosul al 4-lea

Te-ai apropiat cu dragoste și credință de Potirul vieții și ai primit Trupul și Sângele lui Hristos, ca să te întărească Hristos, Cel care te-a ales, și ca să fie mereu în tine. Așa ai fost luminată de Duhul Sfânt, ți-ai dedicat toată viața lui Hristos, iar noi îți cântăm așa:
Bucură-te, că ai primit bunătatea luminată din ceruri de la Dumnezeu.
Bucură-te, că ți-ai luminat sufletul cu lumina Sfintei Treimi.
Bucură-te, că îngerii s-au minunat și s-au bucurat de tine și că oamenii te cinstesc.
Bucură-te, de întărâtarea și lacrimile amare ăla demonilor.
Bucură-te, vindecătoarea rănilor noastre trupești și a suferințelor sufletești.
Bucură-te, că mergi înaintea lui Dumnezeu pentru noi.
Bucură-te, că ne-ai vindecat suferințele prin rugăciunile tale.
Bucură-te, că prin modul tău de viață, ne-ai îndreptat viețile spre mântuire.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 5-lea

Asemănându-te fecioarelor înțelepte, ai păstrat mirul rugăciunilor și milei pentru întâmpinarea lui Dumnezeu și cu candela aprinsă a fost posibil ca El să îți apară, iar tu, arătându-i robii lui credincioși, Îi cântai Dumnezeului Atotmilostiv: Aliluia.

Icosul al 5-lea

Privind pământul rusesc doborât de întunecimea sufletească, l-ai nimicit prin curățenia sufletului și ai încălzit sufletul fecioarelor tinere cu sunetul clopotelor bisericești, îndrumându-le să-L slujească pe Dumnezeu și pentru a-și ajuta aproapele în perioada ateismului. De aceea și noi urmându-ți exemplul, învăluim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru cu o iubire sinceră, cântându-i așa:
Bucură-te, că te cinstim pentru că ne alungi necazurile.
Bucură-te, că ne înveți cu răbdarea ta.
Bucură-te, că ne luminezi cu lumina sufletului tău.
Bucură-te, că dai o mână de ajutor bolnavilor.
Bucură-te, că îi povățuiești pe atei și pe cei răi.
Bucură-te, model de păstrate a credinței în secret.
Bucură-te, strălucire a curățeniei cerești.
Bucură-te, îmbinare de credință, speranță și dragoste.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 6-lea

Sfântul mucenic, mitropolitul Veniamin, ți-a vizitat chilia și a vorbit cu tine, ți-a dat binecuvântarea să intri în rândul călugărițelor, să te întărească Dătătorul de fapte bune, iar tu să-I cânți lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea

Privim ceremonia călugăririi tale în timpul prigoanei împotriva creștinilor de la Biserica cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, locul în care ai mers cu evlavie. Pentru că ai respectat poruncile lui Hristos și legământul monahal, noi îți mulțumim cântându-ți așa:
Bucură-te, că faci parte din noii mucenici ai Bisericii Ruse.
Bucură-te, conducătoare a spiritului confesiunii.
Bucură-te, că prin mucenicia ta ai ajuns în Împărăția Cerurilor.
Bucură-te, că trupul tău a purtat răni asemenea lui Dumnezeu.
Bucură-te, că prin tine înțelegem dreptatea lui Dumnezeu.
Bucură-te, că împreună cu tine îl urmăm pe Hristos.
Bucură-te, că îi întărești pe cei care au luptat pentru credință.
Bucură-te, că le-ai luminat drumul spre mucenicie cu rugăciunile tale.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 7-lea

Faptele tale au fost ținute în secret, însă după cuvântul lui Dumnezeu: „un oraș nu poate fi ascuns dacă este construit pe vârful muntelui, chiar dacă locuitorii îl țin ascuns, lumina lumânărilor bate în jos și le arată tuturor că sunt în acel oraș”. La fel și lumina virtuții tale, Sfântă Mamă Maria, le-a apărut oamenilor suferinzi, iar ei privind-o, își vor îndrepta nădejdea spre Dumnezeu cel Atotputernicul printre sfinții Săi, cântându-i: Aliluia.

Icosul al 7-lea

Chilia ta împodobită cu icoane și înmiresmată datorită rugăciunilor tale era cerul pe pământ pentru oamenii suferinzi, care veneau în număr mare la tine căutând sfatul duhovnicesc, rugăciunea și liniștea. Iar ei, din bucurie că și-au hrănit sufletul și prin puterea lui Dumnezeu au devenit mai puternici , datorită faptelor bune care li s-au făcut, îți cântau așa:
Bucură-te, că ai învins neputința trupului omenesc.
Bucură-te, că ai mers pe drumul îngust către mântuire.
Bucură-te, apărătoare a curajului duhovnicesc.
Bucură-te, refugiu al celor descurajați de suferință.
Bucură-te, că i-ai făcut mai înțelepți prin smerenie pe cei neînțelepți.
Bucură-te, că îi întărești pe cei slabi de înger.
Bucură-te, că ne-ai arătat puterea speranței.
Bucură-te, că ne dăruiești lumina bucuriei cerești.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 8-lea

Ai propovăduit neînfricata credință pe pământ, ai primit cu inima cuvântul înțelept al sfântului Mucenic Veniamin, că nu oamenii salvează Biserica, ci Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu Sângele Său. Dar și noi, mucenița lui Hristos, privind măreția ta mucenicească, alungăm din inimile noastre frica și răutatea, cântându-i lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea

Ai stat la pat bolnavă fiind, te rugai la Dumnezeu Milostivul să ierte păcatele omenești, să-i aducă pe necredincioși pe calea cea dreaptă și să-i ridice pe cei căzuți. Rugăciunea și lacrimile tale au fost pe placul lui Dumnezeu, Mamă Marie. De aceea, noi minunându-ne de măreția sfințeniei tale, îți cântăm:
Bucură-te, că ai îndulcit amărăciunea suferințelor.
Bucură-te, că ne îndrumi să avem încredere în voia lui Dumnezeu.
Bucură-te, că multe taine nu ți-au fost ascunse.
Bucură-te, că rugăciunile tale au ajuns până la ceruri.
Bucură-te, că ai îndepărtat uneltirile diavolești.
Bucură-te, că ți-ai întins mâinile spre Bunul Dumnezeu.
Bucură-te, că i-ai povățuit pe dușmani.
Bucură-te, că ai îndreptat inimile reci spre Dumnezeu, cu căldura rugăciunilor tale.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 9-lea

Te-ai rugat în taină Unicului Dumnezeu, lui Hristos și ai primit harul de a-i alina pe cei suferinzi, oamenii bolnavi venind la tine pentru acesta. De aceea și noi, Sfântă Preacuvioasă, suntem vrednici de mila lui Dumnezeu și cântăm cu smerenie în inimi: Aliluia.

Icosul al 9-lea

Faima minunilor tale s-a răspândit dincolo de orașul Gatcina și o mulțime de oameni au venit din alte orașe și din alte părți, lăudându-L pe Dumnezeu, ți-au recunoscut sfinția, chiar dacă trupul tău era secerat de boală, iar noi, împreună cu ei preaslăvim mila Domnului și îți cântăm:
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne-ai îndreptat spre Dumnezeu.
Bucură-te, că ai îndreptat suflete spre lumina veșnică.
Bucură-te, logodnică binecuvântată a lui Hristos.
Bucură-te, că prin stilul tău de viață ai dovedit lipsa de judecată a lumii.
Bucură-te, că ne-ai îmbogățit fiind un exemplu de evlavie.
Bucură-te, că ne-ai arătat puterea credinței.
Bucură-te, că ai fost săracă cu duhul și astfel ai primi harul Duhului Sfânt.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 10-lea

Toți oamenii s-au minunat că s-a reflectat în tine bucuria și bogăția de virtuți: curățenia asemenea îngerilor, dovezile de curaj chiar dacă trupul tău a fost secerat de boli crude și suferință și compasiunea nemărginită față de oameni. Preacuvioasă Mamă, pentru toate acestea Îi cântăm Dumnezeului preamărit de tine: Aliluia.

Icosul al 10-lea

Diavolul, dușmanul mântuirii, nu a putut să umbrească faptele tale bune, pentru că tu i-ai luminat pe toți cu bucuria și mângâierea. Și ți-ai îndeplinit sarcina din rândul îngerilor de a-i învăța pe oameni să nu se lepede de Hristos până la moarte și le-ai zis că dragostea lui le va încălzi fără încetare inimile, că pe cei bolnavi nu îi vor speria lanțurile, temnițele, suferințele și moartea. De aceea îți spunem așa:
Bucură-te, model neînfricat de păstrare a credinței.
Bucură-te, păstrătoare a binefacerilor Domnului.
Bucură-te, că ai înfăptuit bucurii pascale.
Bucură-te, că prin suferințele tale te-ai îndreptat spre bucuria cerească.
Bucură-te, că ai ținut departe de păcat sufletul necredincios.
Bucură-te, că ai dat dovadă de răbdare în suferințe.
Bucură-te, păstrătoare a harurilor dumnezeiești
Bucură-te, apărătoare a bunătății lui Dumnezeu.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 11-lea

Chinuitorii au venit în locuința ta noaptea și au pus trupul tău încercat de multe boli în car, vorbindu-ți despre boală și batjocură. Dar tu, Preacuvioasă Muceniță Maria, ți-ai îndreptat gândul spre Dumnezeu și Îi cântai: Aliluia.

Icosul al 11-lea

Deși ai trecut prin chinurile arzătoare și ai vărsat o mare de lacrimi, ai intrat în pacea veșnică cu bunăvoința lui Dumnezeu. Cei care te-au chinuit erau foarte surprinși să vadă ce mare era mulțimea de oameni care a fost martoră la slavă sfinției tale. De aceea și noi, preamărind faptele tale, Sfântă Muceniță, îți spunem:
Bucură-te, rază de soare a Împărăției Cerurilor.
Bucură-te, că ai primit darul alegerii.
Bucură-te, că ai alungat întunericul sufletesc.
Bucură-te, că ai primit rugăciuni pentru binefacere.
Bucură-te, că ai arătat calea cea dreaptă celor drepți.
Bucură-te, că ai primit cununa de la Dumnezeu Atotputernicul.
Bucură-te, că ai sfințit prin rugăciuni orașul Gatcina.
Bucură-te, că l-ai sfințit cu sfintele tale moaște.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul al 12-lea

Trupul și sângele nu s-au apropiat, iar tu văzând voia lui Dumnezeu te-ai oferit ca jertfă nevinovată pentru sacrificiu. În ultimele zile ale pribegiei tale pe pământ ai rostit în temniță cuvântul apostolului: ”Ce ne îndepărtează de dragostea lui Hristos? Să fie oare mâhnirea sau strâmtorarea sau prigoana sau foamea sau goliciunea sau necazul?” De aceea, iertându-i pe cei care te-au chinuit, fericită Marie, i-ai cântat Domnului: Aliluia.

Icosul al 12-lea

Îngerul Domnului a fost trimis la tine în temniță, să-ți apere sufletul sfânt și să te conducă spre fericirea celor iubiți de Dumnezeu, iar noi fiind mântuiți de sângele tău și de suferințele tale, îți cântăm așa:
Bucură-te, că ești considerată cu chip de înger.
Bucură-te, I-ai dus lui Dumnezeu fructele virtuții.
Bucură-te, că L-ai rugat pe Hristos să ne facă inimile curate.
Bucură-te, ce ne-ai vindecat de viciile păcătoase.
Bucură-te, că ne-ai izbăvit de chinurile iadului.
Bucură-te, că i-ai mântuit prin rugăciune pe cei care au venit la tine.
Bucură-te, că înfrumusețezi soborul celor drepți din Sankt Petersburg.
Bucură-te, că ai trecut în rândul noilor mucenici.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți.

Condacul 13

Sfântă Marie, preacuvioasă Muceniță, privim tinerețea ta care s-a scurs în luptele sufletești și în smerenie, privim maturitatea ta întărită de gândurile curate și de rugăciune, privim și sfârșitul tău mucenicesc. Privim astăzi și slava ta din Ceruri! Fii stăruitoarea și apărătoarea noastră blândă în fața lui Dumnezeu, căci noi îi vom cânta pururea: Aliluia. (acest condac se zice de trei ori)

Și iarăși Icosul 1 și Condacul 1:

Icosul 1

Îngerii lui Dumnezeu s-au bucurat încă de la nașterea ta, pentru că te-ai rugat fără încetare și ai fost respectată pentru că ai oferit daruri sufletești asemenea lor, cinstind puterea lui Dumnezeu. În perioada ateistă, ai luptat pentru adevărul lui Hristos în biserică de pe pământ și ți-ai păstrat credința neclintită. Iar noi, privind chipul tău, îți cântăm așa:
Bucură-te, urmașă purtătoare de evlavie creștină.}
Bucură-te, că ai dat dovadă de blândețe îngerească.
Bucură-te, că ai găsit mângâierea cerească.
Bucură-te, că ai transformat durerea pământească în bucurie.
Bucură-te, că inima și-a alinat suferința.
Bucură-te, că ți-ai dedicat viața lui Dumnezeu.
Bucură-te, sol al iubirii lui Dumnezeu.
Bucură-te, flacără nestinsă a credinței ortodoxe.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți. 

Condacul 1

Preacuvioasă Muceniță, aleasa lui Hristos, le-ai apărut locuitorilor drepți din Gatcina prin faptele tale bune și prin smerenie. Și astăzi, te preamărim, ne amintim cu dragoste de tine, fiind cinstită în fața lui Dumnezeu și ne ocrotești, îți cântăm fără încetare cu inima înduioșată: Bucură-te Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți

Rugăciune către Sfânta Maria de Gatcina

O, preacuvioasă Sfântă Muceniță Maria, lauda îngerilor și a noilor mucenici și mărturisitori slavă. Privește-ne pe noi, păcătoșii, care te rugăm ca o caldă apărătoare și smerită rugătoare în fața lui Dumnezeu, Celui care cu rugăciune, post, credință și răbdare te-ai arătat. Tu, având lumina credinței în Hristos, darul înainte-vederii și a facerii de minuni, roagă-L pe Domnul să primească lacrimile și căința noastră, să ne dăruiască nouă (numele) iertarea păcatelor, dragoste nefățarnică de aproapele, tărie în credință, trezvie și viață bine-plăcută lui Dumnezeu.

O, preacuvioasă Maică, ajută-ne pe cei ce cinstim sfântă pomenirea ta și roagă-L pe Domnul ca, pentru rugăciunile tale, să ne dăruiască pace sufletească și vindecare în boli.

Roagă, preacuvioasă Sfântă Muceniță, pe milostivul Dumnezeu, făcătorul nostru, să ne ferească de răutățile ce vin asupra noastră, să trăim în curăție și în binecuvântare slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.