Ai renunța la toți banii tăi pentru a salva pe cineva drag?

 

➡️Ai renunța la toți banii tăi pentru a salva pe cineva drag? 💔

😢

🟡

Henry este un tip bogat. În timp ce lua cina la unul dintre restaurantele sale, el a confundat rochia unei fete cu un șervețel. Cu toate acestea, în loc să-și ceară scuze, a continuat să-și ștergă gura de el. Și când fata s-a luptat, el a dat-o afară. Cu toate acestea, când era pe cale să plece, s-a prăbușit. Henry a trebuit să o aducă la spital. Acolo, el a aflat că avea cancer. 🦠

➡️

Ceva s-a schimbat în el. Acum, simțea că trebuie să aibă grijă de ea.👍

8 aprilie – Viata Cuviosului Nifon, Episcopul Novgorodului

 Fericitul Nifon s-a făcut monah al sfintei Mănăstiri Pecersca, în zilele egumenului Timotei. Şi rîvnea preamult vieţii cuvioşilor şi marilor părinţi, ostenindu-se cu dumnezeiască plăcere în rugăciune, priveghere, post şi în toate obiceiurile cele îmbunătăţite. Iar cînd fericitul Ioan, episcopul Novgorodului, s-a lăsat de bunăvoie de scaunul său, unde s-a ostenit douăzeci de ani, fiind slăbit, s-a retras la linişte în mănăstire. Atunci fericitul Nifon, strălucind cu razele bunătăţilor sale cele multe şi în părţile cele mai depărtate, prin voia lui Dumnezeu, a fost ales de toţi cu un glas la scaunul episcopiei Novgorodului; şi s-a sfinţit în Kiev de preasfinţitul mitropolit Mihail al doilea. Astfel, venind la scaunul său şi fiind ca o făclie pusă în sfeştnic, cu mult mai luminos a strălucit cu rîvna cea mare pentru ocîrmuirea cea cu bună rînduială a dreptei credinţe, sîrguindu-se foarte mult spre înmulţirea slavei lui Dumnezeu şi spre paza vieţii celei vremelnice şi a celei veşnice, a oilor sale cuvîntătoare. Căci mai înainte de toate, înmulţind slava lui Dumnezeu prin sîrguinţa sa a zidit o biserică de piatră, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în mijlocul Novgorodului şi cu dumnezeiescul ajutor a terminat-o în puţin timp. Iar biserica Sfintei Sofia din acea cetate, a înfrumuseţat-o cu zugrăvire de icoane pînă la pridvor şi cu plumb a acoperit-o pe deasupra. Păzind cu credinţă viaţa oilor cuvîntătoare, se afla acest bun păstor într-o bunătate ca aceasta. De se întîmpla cîndva război între ei, el se sîrguia cu totul să-i împace. Aşa a auzit odată că stăteau împotrivă kievenii şi cernigovenii, cu mulţime de ostaşi, voind să facă război. De aceea luînd cu sine pe dregătorii Novgorodului, s-a dus la cei ce se pregăteau de război şi, Dumnezeu ajutîndu-i, i-a împăcat. Asemenea şi în alte războaie binecuvînta poporul Domnului cu pace, păzindu-le vremelnica lor viaţă. Dar mai mult se îngrijea de păzirea vieţii veşnice a oilor celor cuvîntătoare şi la aceasta îşi aducea aminte de cuvintele Domnului cele grăite pentru Dumnezeu Tatăl. “Ştiu, zice, că porunca Lui este viaţa veşnică”, şi de aceea sfătuia cu toată puterea pe credincioşi, să nu se depărteze de poruncile Domnului şi de învăţăturile cele de pravilă ale Bisericii Lui, ca să nu se depărteze de veşnica viaţă. Iar pe cei ce se depărtau şi făceau călcare de lege, îi mustra, propo-văduindu-le deschis că vor pieri pentru fărădelegea lor, stîndu-le asupra în bună vreme şi fără de vreme, mustrîndu-i, certîndu-i şi rugîndu-i cu toată îndelunga răbdare precum a poruncit Apostolul. În zilele acestui fericit, izgonind novgorodenii pe voievodul lor Vsevolod Mstislavici, a venit la dînşii spre domnie, fiind chemat, Sviatoslav Olgovici şi s-a însurat cu o femeie care după învăţătura pravilei nu i se cădea. Atunci acest fericit arhiereu nu numai că nu a voit să-l cunune, dar pe tot clerul său l-a oprit, ca să nu-i vadă nici cununia, ca unui fărădelege, cînd s-a cununat de preoţii care veniseră cu dînşii, şi mustra pe voievod cu îndrăzneală pentru călcarea lui de lege, urmînd psalmului ce zice: Grăit-am mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat. Acest bărbat rîvnitor, a scos din călcarea de lege Biserica Rusiei, ce era împotriva pravilei, în acest fel. A ajuns sfîrşitul fericit al lui Mihail, preasfinţitul mitropolit al Kievului, nu al celui dintîi care de mult se pristăvise, ci al altuia mai din urmă, de la care acest sfînt episcop Nifon a primit sfinţirea. Iar marele voievod al Kievului Iziaslav Mstislavici a ales în locul lui la arhierescul scaun al mitropoliei Kievului, pe unul Clima filozoful, care era călugărit în schimă şi a voit să fie sfinţit, netrimiţînd, pentru oarecare împiedicare, ca să ia binecuvîntare de la preasfinţitul scaun la Patriarhia Constantinopolului. Deci a adunat pentru aceasta sobor din episcopii pămîntului Rusiei, între care s-au adunat: Onufrie al Cernigovului, Teodor al Belgorodului, Eftimie al Periaslavului, Damian al Iorbevului, Teodor al Vladimirului, sfîntul acesta al Novgorodului, Manuil al Smolenscului, Ioachim al Turovii şi Cosma al Poloniei. La acest sobor Sfîntul Nifon, episcopul Novgorodului, nu voia nicidecum ca episcopii Rusiei să îndrăznească a-şi sfinţi mitropolit fără binecuvîntarea celui a toată lumea Patriarh al Constantinopolului, pentru că mărturisea cu vrednică credinţă şi cu tărie, că acest lucru este potrivnic învăţăturii sfintei Biserici a Răsăritului, care prin Sfîntul Botez s-au luminat fiii Rusiei de la scaunul Constantinopolului făcîndu-se fii ai Ortodoxiei, adică ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu, Care ne-a cercetat de sus. Căci de acolo şi pe Mihail, întîiul Mitropolit al Kievului l-a dat şi cu putere a întărit ca să fie mitropolit în Kiev cu binecuvîntarea Patriarhului Constantinopolului. Grăind acestea viteazul mărturisitor, îngrozea pe fiii Rusiei cu bărbăţia, ca nu cumva prin împotrivire să cadă din alegerea de fii ai Răsăritului, cu voia lui Dumnezeu, pentru că zicea: “Vine mînia lui Dumnezeu peste fiii cei nesupuşi”. Şi se ţineau de mărturisirea lui cinci episcopi ai Rusiei, Cosma al Poloschiei, Ioachim al Turovchiei, Manuil de Smolensc, Eftimie al Periaslaviei, Teodor al Belgorodiei. Însă ca să nu fie ruşinat pentru a sa nedreaptă voinţă, n-a ascultat pe fericitul Nifon, ci ceea ce a voit, aceea a şi făcut cu ceilalţi episcopi plecaţi lui. Şi aşa cu porunca voievodului, Clima cel care avea capul Sfîntului Clement Papa al Romei, pe care marele Sfînt Vladimir cînd a primit Sfîntul Botez, l-a adus din Herson, dîndu-i-se lui în dar de episcopul Hersonului spre binecuvîntare, a fost sfinţit aici, în loc de binecuvîntarea ce se cădea să aibă de la Patriarhul Constantinopolului, după sfatul lui Onufrie episcopul Cernigovului. Şi n-a fost după pravilă pe scaunul arhieresc al Mitropoliei Kievului. Apoi i s-a întîmplat a avea trebuinţă de acest fericit Episcop Nifon, ca să slujească cu dînsul dumnezeiasca Liturghie. Dar Sfîntul Nifon, rîvnitorul dreptei credinţe, îi zicea: “Deoarece n-ai luat binecuvîntare de la Patriarhul Constantinopolului, cel a toată lumea, precum nu ne-am învoit la sfinţirea ta, aşa şi acum nu mi se cade a sluji cu tine”. Atunci Clima, mîniindu-se pe fericitul, îndemna pe voievodul Iziaslav asupra lui şi pe ajutătorii săi ca să-l trimită în surghiun. Iar voievodul Iziaslav, pentru aceea, nu îl lăsa pe fericitul în Novgorod la scaunul episcopiei, ci îl ţinea în Mănăstirea Pecersca în surghiun. Dar fericitul petrecea acolo, foarte mult bucurîndu-se, şi mulţumea lui Dumnezeu că s-a întors la liniştita sa viaţă cu sfinţii. Iar cînd iubitorul de Hristos domnul Gheorghe Monomaho-vici, a biruit pe Iziaslav Mstislavici şi a luat domnia Kievului, atunci a liberat pe sfîntul la scaunul lui din Novgorod cu mare cinste. Iar novgorodenii cei ce erau tulburaţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor, l-au primit cu bucurie negrăită. Apoi patriarhul Constantinopolului cel a toată lumea, auzind despre fericitul toate acestea, arătînd bărbăţie pentru învăţăturile părinteşti, a trimis scrisoare la dînsul, fericindu-l pentru mărimea înţelegerii şi a tăriei şi numărîndu-l cu cei de demult sfinţi părinţi, care s-au luptat cu tărie pentru dreapta credinţă. Iar el, citind patriarhiceasca binecuvîntare, se întărea cu mai multă rîvnă. De aceea nu a fost lipsit de plata cea vrednică a ostenelilor sale de la Iisus Începătorul păstorilor, precum ne-a arătat fericitul lui sfîrşit, de care vom spune aici. După cîtăva vreme de la întoarcerea sa pe scaunul lui din Novgorod, fericitul episcop Nifon a auzit, că de la patriarhul a toată lumea din Constantinopol se aduce în Rusia un mitropolit Constantin, ca pe Clima mitropolitul Kievului, cel nesfinţit după pravilă şi care a tulburat pe credincioşi, să-l pogoare de pe scaun şi să se suie el. Atunci, umplîndu-se de bucurie duhovnicească, a gîndit în sine, ca să le împlinească pe amîndouă odată, şi de la acest arhiereu să ia binecuvîntare şi să se închine în sfînta Mănăstire Pecersca, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Cuvioşilor Părinţi. Pentru acea pricină a venit iarăşi în cetatea Kievului şi aştepta venirea mitropolitului, care de curînd ieşise din Constantinopol, precum cu încredinţare se înştiinţase. Şi vieţuind în sfînta Mănăstire Pecersca, avea mare dragoste către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu şi către Sfinţii Părinţi. Dar nu după multă vreme a venit acolo o boală cumplită, care a adus moartea cuviosului acesta. Atunci a spus fraţilor o minunată vedenie, pe care a văzut-o, cu trei zile mai înainte de a se îmbolnăvi. “Venind eu în chilie, zicea el, după cîntarea Utreniei, aveam nevoie de puţină odihnă şi îndată un somn uşor mi-a venit şi iată m-am aflat în biserica aceasta a sfintei Mănăstiri Pecersca, la locul lui Nicolae Sviatoşa şi mă rugam mult cu lacrimi către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, că doar aşa aş vedea pe bunul egumen, care şi după moarte are sîrguinţă pentru înmulţirea faptelor bune în locaşul său, adică pe Cuviosul Teodosie”. Apoi ducîndu-se în biserică fraţi mulţi, şi unul dintr-înşii apropiindu-se de mine, mi-a zis: “Oare voieşti ca să vezi pe Cuviosul Părintele nostru Teodosie?” Iar eu văzîndu-l pe dînsul şi alergînd de bucurie, am căzut la picioarele lui şi m-am închinat pînă la pămînt. Iar el, ridicîndu-mă, m-a binecuvîntat şi mi-a zis: “Bine ai venit, frate şi fiule Nifone! De acum vei fi nedespărţit de noi”. Şi ţinea în mîinile sale o carte, pe care, dacă am cerut-o, mi-a dat-o; iar eu, desfăcînd-o, am citit-o. Această vedenie făcîndu-mi-se – zice fericitul Nifon -, îndată mi-am venit în simţiri şi acum ştiu, că această boală îmi este încercare de la Dumnezeu”. Bolind astfel treisprezece zile, a adormit cu pace întru Domnul, în opt zile ale lunii Aprilie, sîmbătă în Săptămîna cea Luminată şi s-a pus trupul lui cu cinste, în peştera Cuviosului Teodosie. Iar cu duhul stă împreună cu Cuviosul cel cu numele darului, înaintea scaunului Stăpînului Hristos, unde, îndulcindu-se de cereştile frumuseţi cele negrăite, se roagă şi pentru noi fiii săi, zicînd: “Iată noi şi pruncii pe care ni i-a dat Dumnezeu!” Căruia, în Treimea cea nedespărţită, adică Tatălui, împreună şi Fiului şi Sfîntului Duh, I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în nesfîrşiţii veci. Amin.

Acatistul Sfântului Nifon, Episcop de Constantiana

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Iubitorului de adâncă smerenie, Cuviosului Părintelui nostru Nifon, cu evlavie să-i aducem cântare de laudă, pe care, pentru simplitatea vieţii sale smerite, Scumpul nostru Mântuitor a poruncit tuturor îngerilor şi arhanghelilor să-l pomenească neîntrerupt la jertfa lor cea înţelegătoare, şi din inimă să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Icosul 1

Domnul Iisus Hristos te-a înzestrat cu har deosebit zicând: „Celui ce va pomeni numele tău în rugăciunea sa acasă sau în biserică îi voi sta în ajutor în toate primejdiile şi necazurile, şi îndeosebi în clipele cele din urmă ale vieţii sale”. Pentru aceasta noi cu credinţă îţi cântăm:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că din copilărie ai fost evlavios;
Bucură-te, că la învăţătura Sfintei Scripturi ai fost sârguincios;
Bucură-te, că şi din Vieţile Sfinţilor ai aflat mult folos;
Bucură-te, că la o vârstă aşa de tânără aveai minte şi înţelepciune de bătrân;
Bucură-te, că în chip deosebit aveai mare dragoste faţă de săraci;
Bucură-te, că te-ai convins de lupta crâncenă ce trebuie dusă pentru a scăpa de focul cărnii;
Bucură-te, că fiind prins de puterea obişnuinţei păcatului, nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că ai înfruntat pe satana zicând: „Anatema ţie, duh viclean şi necurat!”;
Bucură-te, că te-ai cutremurat pentru păcatele tale şi te-ai mirat de îndrăzneala diavolului care te împiedicase să te rogi;
Bucură-te, că, suspinând în adâncul inimii, ai zis: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maica milei şi a îndurării, milostiveşte-te spre mine, păcătosul, şi mă miluieşte!”;
Bucură-te, că ai simţit mare mângâiere când Maica Domnului te-a privit cu veselă şi blândă faţă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 2-lea

Având ocrotitoare pe Maica Domnului, ori de câte ori greşeai cu ceva, îţi mărturiseai greşeala în faţa icoanei sale, de la care primeai iertare şi mângâiere, pe care şi noi primindu-le prin Taina Pocăinţei, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Arătându-ţi-se în vis, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan ţi-a zis: „Bucură-te, Nifone, robule al lui Dumnezeu. Frumoasă este viaţa ta, dar ai întinat-o cu vorbe deşarte şi cu înjurături. Dar, dacă te vei lupta să biruieşti pe vicleanul diavol care te îndeamnă la aceste păcate, eu îţi făgăduiesc să-ţi vin în ajutor”. Astfel paisprezece ani te-ai luptat cu duhul desfrânării, până când Domnul te-a izbăvit şi ţi S-a arătat în vis zicându-ţi: „Nifone, Nifone, îţi dau putere şi stăpânire asupra necuraţilor diavoli! Tu însă îngrădeşte-te totdeauna cu smerenie, pentru că iubesc foarte mult pe cei smeriţi şi Îmi întorc faţa de la cei mândri”. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că din vis ai înţeles că nu este cu putinţă cuiva să scape de răutăţile diavolilor dacă nu merge adeseori la biserică să se roage lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai biruit şi patima lăcomiei;
Bucură-te, că, după ce te săturai de bunătăţile pământeşti, te rugai Mântuitorului să nu te lipsească nici de cereasca Lui Împărăţie;
Bucură-te, că mâncai numai pâine uscată în fiecare zi, afară de sâmbăta şi duminica;
Bucură-te, că ai postit şi toată săptămâna fără să bei măcar apă;
Bucură-te, că ai fost fără de grijă, dar nu fără trezvie faţă de cursele vrăjmaşului;
Bucură-te, că nu te-ai temut de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua şi de lucrul care vine din întuneric;
Bucură-te, că ai simţit tainică şi negrăită mireasmă;
Bucură-te, că tuturor le făceai plecăciune cu smerenie;
Bucură-te, că socoteai că n-ai făcut nici un bine spre plăcerea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că făceai milostenie şi cugetai zicând: „Nu-i destul că vine Hristos la picioarele noastre să cerşească?”;
Bucură-te, că ai dus o viaţă de pocăinţă şi ne-ai învăţat şi pe noi zicând: „De vreme ce omul păcătuieşte zilnic, de aceea zilnic trebuie să se şi pocăiască. Astfel, ceea ce satana construieşte noi vom dărâma”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 3-lea

Fiind cumplit ispitit de satana, ispită care a bântuit şi sufletul Sfântului Siluan Athonitul timp de o oră, patru ani te-a chinuit, tulburându-ţi înţelegerea, făcându-te să te îndoieşti de existenţa Creatorului, iar tu, Sfinte Nifon, asemenea Sfântului Siluan, ai avut mintea în iad şi nu te-ai deznădăjduit, ci ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Aşa cum îţi prevestise Domnul: „Ia aminte însă, că mare ispită va veni asupra ta, dar nu te va birui, pentru că Eu sunt cu tine”, întocmai ţi s-a întâmplat, de aceea noi, minunându-ne de bărbăţia ta, îţi aducem cântare de laudă zicând:
Bucură-te, că în fiecare sâmbătă îţi începeai rugăciunea seara şi o terminai dimineaţa;
Bucură-te, că toată noaptea te rugai şi făceai metanii;
Bucură-te, că proorocului Daniel şi îngerilor urmai;
Bucură-te, că rugăciunea rostită de tine cuprindea în sine toată teologia;
Bucură-te, de răspunsul dat satanei: „Dacă Atotputernicul ţi-a îngăduit să mă ucizi, primesc cu smerenie porunca Lui, dar dacă n-a rânduit aşa Dumnezeul meu, dispreţuiesc toate vicleşugurile tale!”;
Bucură-te, că ai înfruntat pe diavol zicând: „Piei din ochii mei, pentru că eu cred cu tărie că există Dumnezeu, Cel ce te-a osândit în focul cel veşnic pentru vicleşugurile tale”;
Bucură-te, că n-ai încetat rugăciunea de dimineaţă şi de seară, după cum ţi-a cerut vrăjmaşul;
Bucură-te, că de la picioarele Domnului Iisus Hristos nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că ai ştiut că vrăjmaşul sălăşluieşte în întuneric şi cu întunericul luptă împotriva oamenilor;
Bucură-te, că în biserică ai văzut chipul Domnului Iisus Hristos;
Bucură-te, că ai văzut pe Domnul Iisus strălucind ca fulgerul;
Bucură-te, că te-ai umplut de negrăită mireasmă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 4-lea

Întrebat de acel tânăr nevinovat cum să dobândească mântuirea, l-ai învăţat, insuflat fiind de Duhul Sfânt, iar el, mirându-se de înţelepciunea cuvintelor tale, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Aflându-te în Biserica Maicii Domnului din Halcopratia, s-a apropiat de tine un copil foarte cuminte şi ţi-a zis: „Cer şi eu de la tine să aud cuvânt bun”. Folosindu-ne şi noi de răspunsurile date, îţi mulţumim cântându-ţi:
Bucură-te, cel ce înveţi să nu osândim pe nimeni niciodată;
Bucură-te, că ai socotit de ajuns pentru tineri să aibă smerenie şi nevinovăţie;
Bucură-te, că ne-ai sfătuit să nu ne închipuim că am ajuns la măsura sfinţilor;
Bucură-te, că ne-ai descoperit înşelarea: atunci când socotim că rugăciunea noastră este sfântă şi curată;
Bucură-te, că ne-ai spus să nu fim mulţumiţi niciodată de faptele noastre cele bune;
Bucură-te, că ne-ai învăţat să nu ne încredem în noi din pricina lor;
Bucură-te, că prin cuvintele tale trezeşti în suflete o adâncă umilinţă;
Bucură-te, că tânărul, voind să plece, a căzut la picioarele tale, cerându-ţi blagoslovenie;
Bucură-te, că ai îngenuncheat şi aşa l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că tânărul ţi-a aflat chilia şi venea adesea să ceară sfat;
Bucură-te, că ne-am îndulcit şi noi din această hrană duhovnicească;
Bucură-te, că acest tânăr, pe nume Neofit, s-a făcut vas ales în mâinile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 5-lea

Multe taine ţi-a descoperit ţie Domnul, Cuvioase Părinte, încât de le-am scrie pe toate, cum zice şi Sfânta Evanghelie, nici în lumea toată nu ar încăpea cărţile scrise, de aceea puţine vom aduce aminte, spre slava lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fiind în biserică la Sfânta Liturghie, ai observat feţele celor ce se împărtăşeau. Ale unora se înnegreau, ale altora străluceau ca soarele, iar noi, cugetând la această descoperire, îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că ai văzut coborându-se foc din cer, care a acoperit jertfelnicul şi pe liturghisitor, fără ca acela să-şi dea seama;
Bucură-te, de vederea celor patru îngeri în timpul cântării celei întreit-sfinte;
Bucură-te, că ai văzut pe Apostolul Pavel, care îndruma pe citeţ;
Bucură-te, de cuvintele Evangheliei;
Bucură-te, că, în timp ce citea Evanghelia, fiecare cuvânt ce ieşea din gura preotului arăta ca o flacără;
Bucură-te, că, înainte de Vohodul Mare, heruvimii au adus Pruncul şi L-au aşezat pe Sfântul Disc;
Bucură-te, că la Vohodul Mare înaintea preotului mergeau doi heruvimi şi doi serafimi;
Bucură-te, de nenumăraţii îngeri care-i însoţeau;
Bucură-te, că îngerii au acoperit Sfintele Daruri de pe Sfânta Masă cu aripile lor;
Bucură-te, că doi heruvimi stăteau de-a dreapta Sfintei Mese;
Bucură-te, că doi serafimi stăteau de-a stânga Sfintei Mese;
Bucură-te, că ai văzut un înger că ia cuţitul şi junghie Pruncul;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 6-lea

Într-o seară, după ce ţi-ai terminat obişnuita rugăciune de noapte, meditai la înfricoşătorul ceas al Judecăţii, atunci Domnul a binevoit să-ţi arate o vedenie despre Înfricoşătoarea Judecată, pe care noi citind-o, ne cutremurăm şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Răsfoind Domnul cartea veacurilor, a luat a şaptea carte şi a citit, şi când a ajuns la jumătatea acestui veac a zis: „Îl voi curma la jumătate”. Înţelegând noi că trăim aceste împliniri de proorocire şi ferindu-ne de ispita de a preciza o dată, îţi vom zice unele ca acestea:
Bucură-te, că Domnul ţi-a poruncit să scrii cu de-amănuntul toate cele ce ai văzut şi ai auzit;
Bucură-te, că Domnul ţi le-a arătat ţie pentru că fiu Îi eşti şi împreună moştenitor al Împărăţiei Sale;
Bucură-te, că ţi-ai venit în fire, dar lacrimile îţi curgeau şiroaie;
Bucură-te, că te gândeai la lucrurile minunate pe care le văzuseşi;
Bucură-te, că făceai tot ce-ţi stătea în putinţă ca să le câştigi;
Bucură-te, că adeseori te gândeai mai adânc şi mai curat la vedenia ta;
Bucură-te, cu zicerea ta: „O, ce bucurie, ce slavă, ce strălucire aşteaptă pe sfinţi în ceruri! Cum mă mai tem să nu fiu lipsit de ele!”;
Bucură-te, că ai văzut pe Domnul Hristos în slavă negrăită;
Bucură-te, că în jurul Lui stăteau toate oştile cereşti;
Bucură-te, că ai văzut pe satana cum turbează şi urlă;
Bucură-te, că ai văzut pe îngeri că îi pregătesc focul iadului;
Bucură-te, că vedenia ta este unică în chipul ei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 7-lea

Ţi-a dăruit Domnul atâta credinţă şi dragoste, încât te rugai cu îndrăzneală şi pentru elini, pentru eretici şi evrei, ca să le deschidă ochii sufletului să vadă şi să înţeleagă întreita lumină a Sfintei Treimi şi să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pentru a ne învăţa puterea tainică a smereniei, ţi-ai cerut iertare de la o cerboaică, care s-a ruşinat şi a luat-o la fugă, pentru ce mirându-se ucenicul tău, ţi-a spus unele ca acestea:
Bucură-te, de harul smereniei pe care l-ai primit de la Duhul Sfânt;
Bucură-te, că inima îţi era plină de duhovnicească miere;
Bucură-te, că ai înţeles că singură smerenia ne mântuieşte;
Bucură-te, că te vedeai pe tine sub toată făptura;
Bucură-te, că te rugai pentru cei ce râdeau de tine în chip necuviincios;
Bucură-te, că, rugându-te pentru vrăjmaşi, faţa ta înflorea ca trandafirul;
Bucură-te, cel ce ai înţeles prea bine că nu ne foloseşte să fim slăviţi de oameni;
Bucură-te, că ai învăţat să primeşti ocara cu inimă blândă;
Bucură-te, că ştiai că diavolul îi îndeamnă pe oameni să te batjocorească;
Bucură-te, că te rugai Domnului să te socotească oamenii ca pe un nimic;
Bucură-te, căci cu adânca ta smerenie pe diavoli pulbere i-ai făcut;
Bucură-te, că şi îngerii doreau să-ţi cunoască smerenia;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 8-lea

Pe când te aflai încă pe prima treaptă a pocăinţei şi nu trecuseră încă trei ani de când lepădaseşi viaţa cea rea, ţi-a venit un gând rău de nemulţumire faţă de Dumnezeu, însă mai apoi l-ai respins şi I-ai cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Văzând Domnul nemulţumirea ta, ţi-a amintit de darurile date ţie, pe care le avem şi noi, însă le uităm din nepăsare. Pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, de apa şi aerul pe care-l respirăm, că şi pe ele în dar le primim;
Bucură-te, de copacii câmpului, păsările cerului şi peştii mărilor, că sunt minunile lui Dumnezeu de la facerea lumii;
Bucură-te, de împărtăşirea cu Sfintele Taine, că le primim în dar de la Domnul;
Bucură-te, că Domnul a ridicat capul la fiecare rugăciune spusă de tine;
Bucură-te, că la fel face El şi la fiecare rugăciune rostită de noi;
Bucură-te, că Domnul ţi-a iertat multe şi grele păcate;
Bucură-te, că Domnul te-a scăpat de duhul nepăsării;
Bucură-te, că Domnul te-a mustrat pentru acel gând de nemulţumire;
Bucură-te, că, prin aceasta, Domnul te-a făcut mai înţelept;
Bucură-te, că şi noi ne-am folosit;
Bucură-te, că de o mie şapte sute de ani învăţăturile tale folosesc creştinilor;
Bucură-te, că viaţa ta a fost scrisă şi primeşti plată şi pentru folosul răspândit din scrierea ei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 9-lea

Arătându-ţi-se în vis, Sfântul Apostol Pavel ţi-a prevestit că vei fi hirotonit arhiereu, însă tu dimineaţa ai fugit din oraş şi ai ajuns în Constantiana, unde văzându-te, Sfântul Alexandru şi poporul din acest oraş au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Odată ajuns în oraşul Constantiana, în a cărui eparhie ai fost hirotonit episcop, ai înţeles puterea cuvântului: „Fugind de cinste, am căzut în cinste!”. Pentru aceasta noi, cu bucurie, îţi strigăm ţie:
Bucură-te, că nu te-ai împotrivit voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mai întâi te-au hirotonit diacon;
Bucură-te, că în scurt timp te-au făcut preot şi mai apoi episcop;
Bucură-te, că poporul te îmbrăţişa ca pe îngerul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Fericitul Atanasie te-a văzut însoţit de îngeri, iar pe cap aveai cunună de pietre scumpe;
Bucură-te, de zicerea Sfântului Alexandru: „O, Părintele meu, de aş fi eu vrednic ca tine!”;
Bucură-te, că mulţi bolnavi veneau la tine cu credinţă şi primeau tămăduire;
Bucură-te, că uneori te retrăgeai în linişte şi scriai cuvinte povăţuitoare;
Bucură-te, că din scrierile tale se revărsa mireasma Duhului Sfânt;
Bucură-te, că n-ai încetat o clipă de a te ruga pentru turma încredinţată ţie;
Bucură-te, că poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, te iubea cu ardoare;
Bucură-te, stea cerească ce luminează şi străluceşte în Biserica noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 10-lea

Aflând tu, Părinte, de fiica aceleia care îţi făcuse un bine, că zace în boală, ai mers la patul ei de suferinţă şi ai tămăduit-o, iar ea a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Nenumărate tămăduiri ai făcut în viaţa ta, Cuvioase. Credem că şi în zilele noastre dăruieşti sănătate celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta îţi cântăm ţie:
Bucură-te, că şi pe o altă soră care dorea mult să fie sănătoasă ai tămăduit-o;
Bucură-te, că ea a mulţumit Singurului izbăvitor şi Doctor adevărat;
Bucură-te, că în fiecare seară înainte de culcare te miruiai cu untdelemn din candela Maicii Domnului;
Bucură-te, că adesea dădeai şi la cunoscuţi să se ungă înainte de culcare;
Bucură-te, că ai simţit că untdelemnul sfinţit din candela Maicii Domnului are putere mare;
Bucură-te, că ai tămăduit-o pe o bătrână care avea o falcă umflată ungând-o cu untdelemn din candela Maicii Domnului;
Bucură-te, că şi noi ne miruim cu untdelemn şi din candela ta, Sfinte;
Bucură-te, că te-am cinstit şi în ajunul prăznuirii tale, cântându-ţi slujba de priveghere;
Bucură-te, că în necazuri aflăm de la tine mângâiere;
Bucură-te, cel ce ştii durerea fiecăruia;
Bucură-te, împreună cu Sfinţii Ierarhi Spiridon şi Nicolae;
Bucură-te, împreună cu Sfântul Ierarh Nectarie;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 11-lea

Pe tot parcursul vieţii tale ai gândit la moarte şi îndeosebi ai cerut de la Dumnezeu să-ţi trimită în ajutor pe sfinţi în ceasul morţii, ca să-I poţi cânta cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ai cerut de la Dumnezeu, Sfinte, ca rugăciunea ta, de se va citi muribunzilor, să le fie spre uşurare la ieşirea sufletului. Dumnezeu ţi-a dăruit această harismă pentru folosul nostru, pentru aceasta îţi strigăm ţie:
Bucură-te, slugă bună şi credincioasă, că Domnul ţi-a auzit rugăciunea;
Bucură-te, că Domnul te-a umplut de bună mireasmă;
Bucură-te, că Domnul ţi-a zis: „Pace ţie, Nifone, fiul Meu”, şi S-a înălţat la ceruri;
Bucură-te, că în jurul tău se revărsa mireasma Duhului Sfânt, încât ucenicul tău credea că se află în rai;
Bucură-te, că rugăciunile alcătuite de tine sunt pline de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că ai iubit viaţa monahicească;
Bucură-te, lauda ierarhilor preafericită;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, al oilor lui Hristos preabunule păstor;
Bucură-te, chezăşuitorul nostru către Dumnezeu şi mijlocitorule;
Bucură-te, că cele spre îndumnezeire n-ai încetat să doreşti;
Bucură-te, că acum în ceruri cu smerenia ta pe toţi înveseleşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 12-lea

Descoperindu-ţi-se mai înainte ceasul plecării la veşnicie, l-ai înştiinţat mai întâi pe ucenicul tău, Petru ieromonahul, apoi vestea s-a răspândit în toată eparhia, tânguire şi plângere nemângâiată se auzeau peste tot; tu însă i-ai îndemnat să se bucure şi să se veselească, zicând: „Cu cât mă voi găsi mai aproape de Dumnezeu, Îl voi ruga cu căldură pentru mântuirea noastră, dacă, desigur, veţi umbla în dreapta credinţă în care v-am învăţat”, de aceea te rugăm, mijloceşte şi pentru noi, cei ce cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Prin dumnezeiască descoperire a fost înştiinţat şi Marele Atanasie despre sfârşitul tău, pe care, întâlnindu-l, l-ai rugat: „Să nu uiţi, când vei săvârşi Sfânta Liturghie, să pomeneşti şi numele păcătosului Nifon la proscomidie, deoarece este mare binefacere pentru cel mort să fie pomenit la Sfântul Jertfelnic”. Deci, învăţându-ne şi pe noi valoarea Sfintei Liturghii, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mai înainte de ceasul ieşirii sufletului te-ai rugat stăruitor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că din această rugăciune am aflat şi noi că Domnul Hristos de multe ori ţi-a zis: „Nu mă uit la veghea şi la setea ta, ci te iubesc pentru adânca ta smerenie”;
Bucură-te, că fiind cuprins şi doborât de febră, ne-ai dat şi nouă pildă să nu cârtim când suntem cuprinşi de boală;
Bucură-te, că şi Fericitului Atanasie i-ai spus: „Aşa cum aurul, topindu-se, leapădă rugina, aşa şi omul se curăţă de păcatele sale dacă, îmbolnăvindu-se, mulţumeşte lui Dumnezeu;
Bucură-te, că îndată după ce ai spus acest cuvânt, faţa ta s-a luminat ca soarele, încât toţi s-au înspăimântat;
Bucură-te, că Sfinţilor Apostoli, care au venit să te întâmpine, le-ai spus: „Bine aţi venit, luminătorii lumii, purtătorilor de Dumnezeu Apostoli!”;
Bucură-te, că mucenicilor le-ai zis: „Bucuraţi-vă, mucenici ai Domnului, care aţi binevoit a veni la un bătrân păcătos!”;
Bucură-te, că, întâmpinându-te proorocii, în faţa lor ai strigat: „Vă mulţumesc, cinstiţilor prooroci, că aţi venit la un ticălos care a putrezit în păcate!”;
Bucură-te, că şi Fericitul Atanasie, insuflat fiind de Duhul Sfânt, a văzut pe sfinţii care te sărutau unul câte unul;
Bucuraţi-vă în Domnul, ierarhi ai lui Hristos, cuvioşilor şi drepţilor, că aţi întâmpinat pe Sfântul Nifon în ceasul morţii sale;
Bucură-te, că Maica Domnului venind, plin de negrăită bucurie şi cu putere ai zis: „Bucură-te, cea plină de har, lumina şi sprijinitoarea mea! Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu! De-a pururi pomenesc binefacerile tale!”;
Bucură-te, că Mântuitorul venind, ţi-a zis: „Vino la Mine, suflete, care ai purtat smerenia Mea! Eu sunt Hristosul tău, pe Care cu atâta dor Îl chemai: «O, Hristosul meu! O, Hristosul meu!» Vino deci la Mine!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Nifon, care mai înainte de Sfântul Isaac Sirul ai împlinit în viaţa ta cuvântul cel scris de el în Filocalie: „Desăvârşirea este o prăpastie de smerenie”, învredniceşte-ne şi pe noi să gustăm din ea, ca să putem avea nădejde de mântuire şi să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Domnul Iisus Hristos…, Condacul 1: Iubitorului de smerenie adâncă…

Icosul 1

Domnul Iisus Hristos te-a înzestrat cu har deosebit zicând: „Celui ce va pomeni numele tău în rugăciunea sa acasă sau în biserică îi voi sta în ajutor în toate primejdiile şi necazurile, şi îndeosebi în clipele cele din urmă ale vieţii sale”. Pentru aceasta noi cu credinţă îţi cântăm:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că din copilărie ai fost evlavios;
Bucură-te, că la învăţătura Sfintei Scripturi ai fost sârguincios;
Bucură-te, că şi din Vieţile Sfinţilor ai aflat mult folos;
Bucură-te, că la o vârstă aşa de tânără aveai minte şi înţelepciune de bătrân;
Bucură-te, că în chip deosebit aveai mare dragoste faţă de săraci;
Bucură-te, că te-ai convins de lupta crâncenă ce trebuie dusă pentru a scăpa de focul cărnii;
Bucură-te, că fiind prins de puterea obişnuinţei păcatului, nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că ai înfruntat pe satana zicând: „Anatema ţie, duh viclean şi necurat!”;
Bucură-te, că te-ai cutremurat pentru păcatele tale şi te-ai mirat de îndrăzneala diavolului care te împiedicase să te rogi;
Bucură-te, că, suspinând în adâncul inimii, ai zis: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maica milei şi a îndurării, milostiveşte-te spre mine, păcătosul, şi mă miluieşte!”;
Bucură-te, că ai simţit mare mângâiere când Maica Domnului te-a privit cu veselă şi blândă faţă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul 1

Iubitorului de adâncă smerenie, Cuviosului Părintelui nostru Nifon, cu evlavie să-i aducem cântare de laudă, pe care, pentru simplitatea vieţii sale smerite, Scumpul nostru Mântuitor a poruncit tuturor îngerilor şi arhanghelilor să-l pomenească neîntrerupt la jertfa lor cea înţelegătoare, şi din inimă să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Rugăciune către Sfântul Nifon, Episcop de Constantiana

O, Sfinte Ierarhe Nifon, care în viaţa ta ai mijlocit îndeosebi pentru creştini şi de fiecare dată Domnul ţi-a împlinit rugăciunea, roagă-te şi pentru noi, care te cerem acum în ajutor şi tânjim la dobândirea cererii tale: „Adu-ţi aminte, Doamne, şi de cei ce mă pomenesc pe mine, robul Tău, şi trimite pe Duhul Sfânt în inimile lor! Dă-le lor îndreptare, virtute şi nepomenire de rău, zdrobeşte sub picioarele lor pe vicleanul balaur!”. Precum odinioară te rugai pentru toţi monahii care se află în ispită, acoperă-i şi astăzi, să nu piară pe calea pe care o au ales. Ocroteşte şi familiile creştine şi fă-le să înţeleagă că pentru păcatele părinţilor de multe ori suferă copiii, aşa cum se spune în cartea vieţii tale. Descoperă-ne şi nouă să înţelegem că nu putem să biruim ispitele vieţii, dacă nu ne vom ruga cu evlavie Maicii Domnului să ne vină în ajutor. Am înţeles din pilda vieţii tale că nu mai există cădere, există numai ridicare. Te rugăm cu inimă smerită să ne fii sprijinitor, să ne putem ridica mereu, să nu rămânem sub piatra grea şi îngrozitoare a căderii ca, aflându-ne ceasul morţii în ridicare, să putem invoca ajutorul tău, pentru a avea nădejde de mântuire şi a ne învrednici şi noi cu tine de nespusele bunătăţi, privind lumina cea preadulce şi desfătată a feţei lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Viaţa Cuviosului Nifon, Episcopul Novgorodului (8 aprilie)

 

Fericitul Nifon s-a făcut monah al sfintei Mănăstiri Pecersca, în zilele egumenului Timotei. Şi rîvnea preamult vieţii cuvioşilor şi marilor părinţi, ostenindu-se cu dumnezeiască plăcere în rugăciune, priveghere, post şi în toate obiceiurile cele îmbunătăţite. Iar cînd fericitul Ioan, episcopul Novgorodului, s-a lăsat de bunăvoie de scaunul său, unde s-a ostenit douăzeci de ani, fiind slăbit, s-a retras la linişte în mănăstire. Atunci fericitul Nifon, strălucind cu razele bunătăţilor sale cele multe şi în părţile cele mai depărtate, prin voia lui Dumnezeu, a fost ales de toţi cu un glas la scaunul episcopiei Novgorodului; şi s-a sfinţit în Kiev de preasfinţitul mitropolit Mihail al doilea.

Astfel, venind la scaunul său şi fiind ca o făclie pusă în sfeştnic, cu mult mai luminos a strălucit cu rîvna cea mare pentru ocîrmuirea cea cu bună rînduială a dreptei credinţe, sîrguindu-se foarte mult spre înmulţirea slavei lui Dumnezeu şi spre paza vieţii celei vremelnice şi a celei veşnice, a oilor sale cuvîntătoare. Căci mai înainte de toate, înmulţind slava lui Dumnezeu prin sîrguinţa sa a zidit o biserică de piatră, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în mijlocul Novgorodului şi cu dumnezeiescul ajutor a terminat-o în puţin timp. Iar biserica Sfintei Sofia din acea cetate, a înfrumuseţat-o cu zugrăvire de icoane pînă la pridvor şi cu plumb a acoperit-o pe deasupra.

Păzind cu credinţă viaţa oilor cuvîntătoare, se afla acest bun păstor într-o bunătate ca aceasta. De se întîmpla cîndva război între ei, el se sîrguia cu totul să-i împace. Aşa a auzit odată că stăteau împotrivă kievenii şi cernigovenii, cu mulţime de ostaşi, voind să facă război. De aceea luînd cu sine pe dregătorii Novgorodului, s-a dus la cei ce se pregăteau de război şi, Dumnezeu ajutîndu-i, i-a împăcat. Asemenea şi în alte războaie binecuvînta poporul Domnului cu pace, păzindu-le vremelnica lor viaţă. Dar mai mult se îngrijea de păzirea vieţii veşnice a oilor celor cuvîntătoare şi la aceasta îşi aducea aminte de cuvintele Domnului cele grăite pentru Dumnezeu Tatăl. "Ştiu, zice, că porunca Lui este viaţa veşnică", şi de aceea sfătuia cu toată puterea pe credincioşi, să nu se depărteze de poruncile Domnului şi de învăţăturile cele de pravilă ale Bisericii Lui, ca să nu se depărteze de veşnica viaţă. Iar pe cei ce se depărtau şi făceau călcare de lege, îi mustra, propo-văduindu-le deschis că vor pieri pentru fărădelegea lor, stîndu-le asupra în bună vreme şi fără de vreme, mustrîndu-i, certîndu-i şi rugîndu-i cu toată îndelunga răbdare precum a poruncit Apostolul.

În zilele acestui fericit, izgonind novgorodenii pe voievodul lor Vsevolod Mstislavici, a venit la dînşii spre domnie, fiind chemat, Sviatoslav Olgovici şi s-a însurat cu o femeie care după învăţătura pravilei nu i se cădea. Atunci acest fericit arhiereu nu numai că nu a voit să-l cunune, dar pe tot clerul său l-a oprit, ca să nu-i vadă nici cununia, ca unui fărădelege, cînd s-a cununat de preoţii care veniseră cu dînşii, şi mustra pe voievod cu îndrăzneală pentru călcarea lui de lege, urmînd psalmului ce zice: Grăit-am mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat.

Acest bărbat rîvnitor, a scos din călcarea de lege Biserica Rusiei, ce era împotriva pravilei, în acest fel. A ajuns sfîrşitul fericit al lui Mihail, preasfinţitul mitropolit al Kievului, nu al celui dintîi care de mult se pristăvise, ci al altuia mai din urmă, de la care acest sfînt episcop Nifon a primit sfinţirea. Iar marele voievod al Kievului Iziaslav Mstislavici a ales în locul lui la arhierescul scaun al mitropoliei Kievului, pe unul Clima filozoful, care era călugărit în schimă şi a voit să fie sfinţit, netrimiţînd, pentru oarecare împiedicare, ca să ia binecuvîntare de la preasfinţitul scaun la Patriarhia Constantinopolului.

Deci a adunat pentru aceasta sobor din episcopii pămîntului Rusiei, între care s-au adunat: Onufrie al Cernigovului, Teodor al Belgorodului, Eftimie al Periaslavului, Damian al Iorbevului, Teodor al Vladimirului, sfîntul acesta al Novgorodului, Manuil al Smolenscului, Ioachim al Turovii şi Cosma al Poloniei. La acest sobor Sfîntul Nifon, episcopul Novgorodului, nu voia nicidecum ca episcopii Rusiei să îndrăznească a-şi sfinţi mitropolit fără binecuvîntarea celui a toată lumea Patriarh al Constantinopolului, pentru că mărturisea cu vrednică credinţă şi cu tărie, că acest lucru este potrivnic învăţăturii sfintei Biserici a Răsăritului, care prin Sfîntul Botez s-au luminat fiii Rusiei de la scaunul Constantinopolului făcîndu-se fii ai Ortodoxiei, adică ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu, Care ne-a cercetat de sus. Căci de acolo şi pe Mihail, întîiul Mitropolit al Kievului l-a dat şi cu putere a întărit ca să fie mitropolit în Kiev cu binecuvîntarea Patriarhului Constantinopolului.

Grăind acestea viteazul mărturisitor, îngrozea pe fiii Rusiei cu bărbăţia, ca nu cumva prin împotrivire să cadă din alegerea de fii ai Răsăritului, cu voia lui Dumnezeu, pentru că zicea: "Vine mînia lui Dumnezeu peste fiii cei nesupuşi". Şi se ţineau de mărturisirea lui cinci episcopi ai Rusiei, Cosma al Poloschiei, Ioachim al Turovchiei, Manuil de Smolensc, Eftimie al Periaslaviei, Teodor al Belgorodiei. Însă ca să nu fie ruşinat pentru a sa nedreaptă voinţă, n-a ascultat pe fericitul Nifon, ci ceea ce a voit, aceea a şi făcut cu ceilalţi episcopi plecaţi lui. Şi aşa cu porunca voievodului, Clima cel care avea capul Sfîntului Clement Papa al Romei, pe care marele Sfînt Vladimir cînd a primit Sfîntul Botez, l-a adus din Herson, dîndu-i-se lui în dar de episcopul Hersonului spre binecuvîntare, a fost sfinţit aici, în loc de binecuvîntarea ce se cădea să aibă de la Patriarhul Constantinopolului, după sfatul lui Onufrie episcopul Cernigovului. Şi n-a fost după pravilă pe scaunul arhieresc al Mitropoliei Kievului.

Apoi i s-a întîmplat a avea trebuinţă de acest fericit Episcop Nifon, ca să slujească cu dînsul dumnezeiasca Liturghie. Dar Sfîntul Nifon, rîvnitorul dreptei credinţe, îi zicea: "Deoarece n-ai luat binecuvîntare de la Patriarhul Constantinopolului, cel a toată lumea, precum nu ne-am învoit la sfinţirea ta, aşa şi acum nu mi se cade a sluji cu tine". Atunci Clima, mîniindu-se pe fericitul, îndemna pe voievodul Iziaslav asupra lui şi pe ajutătorii săi ca să-l trimită în surghiun. Iar voievodul Iziaslav, pentru aceea, nu îl lăsa pe fericitul în Novgorod la scaunul episcopiei, ci îl ţinea în Mănăstirea Pecersca în surghiun. Dar fericitul petrecea acolo, foarte mult bucurîndu-se, şi mulţumea lui Dumnezeu că s-a întors la liniştita sa viaţă cu sfinţii.

Iar cînd iubitorul de Hristos domnul Gheorghe Monomaho-vici, a biruit pe Iziaslav Mstislavici şi a luat domnia Kievului, atunci a liberat pe sfîntul la scaunul lui din Novgorod cu mare cinste. Iar novgorodenii cei ce erau tulburaţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor, l-au primit cu bucurie negrăită. Apoi patriarhul Constantinopolului cel a toată lumea, auzind despre fericitul toate acestea, arătînd bărbăţie pentru învăţăturile părinteşti, a trimis scrisoare la dînsul, fericindu-l pentru mărimea înţelegerii şi a tăriei şi numărîndu-l cu cei de demult sfinţi părinţi, care s-au luptat cu tărie pentru dreapta credinţă. Iar el, citind patriarhiceasca binecuvîntare, se întărea cu mai multă rîvnă. De aceea nu a fost lipsit de plata cea vrednică a ostenelilor sale de la Iisus Începătorul păstorilor, precum ne-a arătat fericitul lui sfîrşit, de care vom spune aici.

După cîtăva vreme de la întoarcerea sa pe scaunul lui din Novgorod, fericitul episcop Nifon a auzit, că de la patriarhul a toată lumea din Constantinopol se aduce în Rusia un mitropolit Constantin, ca pe Clima mitropolitul Kievului, cel nesfinţit după pravilă şi care a tulburat pe credincioşi, să-l pogoare de pe scaun şi să se suie el. Atunci, umplîndu-se de bucurie duhovnicească, a gîndit în sine, ca să le împlinească pe amîndouă odată, şi de la acest arhiereu să ia binecuvîntare şi să se închine în sfînta Mănăstire Pecersca, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Cuvioşilor Părinţi. Pentru acea pricină a venit iarăşi în cetatea Kievului şi aştepta venirea mitropolitului, care de curînd ieşise din Constantinopol, precum cu încredinţare se înştiinţase.

Şi vieţuind în sfînta Mănăstire Pecersca, avea mare dragoste către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu şi către Sfinţii Părinţi. Dar nu după multă vreme a venit acolo o boală cumplită, care a adus moartea cuviosului acesta. Atunci a spus fraţilor o minunată vedenie, pe care a văzut-o, cu trei zile mai înainte de a se îmbolnăvi. "Venind eu în chilie, zicea el, după cîntarea Utreniei, aveam nevoie de puţină odihnă şi îndată un somn uşor mi-a venit şi iată m-am aflat în biserica aceasta a sfintei Mănăstiri Pecersca, la locul lui Nicolae Sviatoşa şi mă rugam mult cu lacrimi către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, că doar aşa aş vedea pe bunul egumen, care şi după moarte are sîrguinţă pentru înmulţirea faptelor bune în locaşul său, adică pe Cuviosul Teodosie".

Apoi ducîndu-se în biserică fraţi mulţi, şi unul dintr-înşii apropiindu-se de mine, mi-a zis: "Oare voieşti ca să vezi pe Cuviosul Părintele nostru Teodosie?" Iar eu văzîndu-l pe dînsul şi alergînd de bucurie, am căzut la picioarele lui şi m-am închinat pînă la pămînt. Iar el, ridicîndu-mă, m-a binecuvîntat şi mi-a zis: "Bine ai venit, frate şi fiule Nifone! De acum vei fi nedespărţit de noi". Şi ţinea în mîinile sale o carte, pe care, dacă am cerut-o, mi-a dat-o; iar eu, desfăcînd-o, am citit-o. Această vedenie făcîndu-mi-se - zice fericitul Nifon -, îndată mi-am venit în simţiri şi acum ştiu, că această boală îmi este încercare de la Dumnezeu".

Bolind astfel treisprezece zile, a adormit cu pace întru Domnul, în opt zile ale lunii Aprilie, sîmbătă în Săptămîna cea Luminată şi s-a pus trupul lui cu cinste, în peştera Cuviosului Teodosie. Iar cu duhul stă împreună cu Cuviosul cel cu numele darului, înaintea scaunului Stăpînului Hristos, unde, îndulcindu-se de cereştile frumuseţi cele negrăite, se roagă şi pentru noi fiii săi, zicînd: "Iată noi şi pruncii pe care ni i-a dat Dumnezeu!" Căruia, în Treimea cea nedespărţită, adică Tatălui, împreună şi Fiului şi Sfîntului Duh, I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în nesfîrşiţii veci. Amin.

Troparul Sfinţilor Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis

 Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Troparul Sfinţilor Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis

Glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 3-lea

Irmosul

Cel Ce a împreunat apele de demult întru o adunare cu dumnezeiasca voie şi a despărţit marea pentru poporul israelitean, Acesta este Dumnezeul nostru Cel Preaslăvit, Acestuia Unuia să-I cântam, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Preasfântă pomenirea Sfinţilor Apostoli cu un glas să o prăznuim şi să-i lăudăm pe ei cu veselie sufletească. Căci se roagă Preasfântului Cuvânt, să ne dea nouă iertare şi mare milă.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Izgonind putreziciunea nebuniei mulţimii zeilor, prin dumnezeiasca sare a Cuvântului, aţi însănătoşit toate sufletele cele înnebunite şi pe toate mântuite le-aţi pus înaintea lui Dumnezeu; pentru aceea sunteţi măriţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vestiţii Apostoli Irodion, Ruf şi Flegon, Agav, Ermis şi Asincrit, cu cântări să fie fericiţi, fiind prieteni curaţi ai Mântuitorului nostru şi Înţelepţi Apostoli şi propovă­duitori dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu Ceea ce eşti milostivă, lauda apostolilor, mărirea pătimitorilor şi întărirea credincioşilor, te rog, întăreşte-mă pe mine, care mă clatin de supărările amăgitorului şi cugetul meu, care se întunecă cu călcările poruncilor izbăveşte-l.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cele din ce nu au fost...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă ochi ai Bisericii, aţi deschis ochii multora, ca aceştia să vadă frumuseţea cea neasemănată a lui Dumnezeu Cuvântul, dumnezeieştilor uce­nici.

Stih: Sfinte Apostole Ruf, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai casă Preasfintei Treimi în chip de lumină, Sfinte Apostole Ruf, pururea pomenite şi cu cuvântul harului ai surpat la pământ capiştile şi ai zidit Domnului biserici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dumnezeiescul tău cuvânt, Înţelepte Apostole Ruf, ogorând inimile, ai semănat dogmele cele mântui­toare şi ai secerat spic prea rodit, mântuirea celor ce s-au mântuit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce după Fiinţa Cea dumnezeiască este neapropiat, acum mi s-a făcut mie apropiat şi cu luarea Trupului cu totul mi s-a unit pentru milostivirea Sa cea desăvârşită, Preacurată Fecioară.

Irmosul

Cele din ce nu au fost, toate le-ai adus, cu cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Pus-ai spre noi dragoste tare Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ţie, mulţumind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin limba voastră, aducând credincioşilor vindecare dumne­zeiască, pământul cel rău al păgânătăţii l-aţi dat surpării şi aţi zidit sufletele în credinţă. Pentru aceea sunteţi fericiţi, Înţelepţilor.

Stih: Sfinte Apostole Irodion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetatea Patra luminat s-a îmbrăcat cu putere prin tine, Fericite Apostole Irodion, că întâi tu ai împodobit scaunul ei, luminându-te cu dumnezeieşti revărsări de lumină ale Duhului Sfânt.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cetatea Patra s-a îmbogăţit cu adevărat avându-te cetăţean mare, Fericite Irodion, care ai mutat-o pe dânsa către Sionul cel de sus. Pentru aceea te cinsteşte cu cântări dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin cuvânt sfinţit ai zămislit pe Cuvântul Tatălui, Care mântuieşte de toată necugetarea pe oameni, Născătoare de Dumne­zeu, Fecioară. Pentru aceasta totdeauna te mărim cu mare glas, prin cuvinte dumnezeieşti.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cel Ce eşti nevăzut, pe pământ te-ai arătat şi cu oamenii de bunăvoie ai petrecut, Tu Cel necuprins. Pentru aceasta la Tine alergând, cântăm Ţie, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Cuvântul, Cel Ce a venit pe pământ să mântuiască oaia cea rătăcită, L-aţi propovăduit dumnezeieştilor Apostoli şi aţi izbăvit pe toţi oamenii din înşelăciune.

Stih: Sfinte Apostole Agav, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu străină cuviinţă din destul ţi s-a vărsat harul proorociei de la Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Apostole Agav, căci ai glăsuit dinainte prea vădit arătarea celor viitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai odinioară proro­cind Sfântului Pavel cursă, legături şi chinuri rele, Sfinte Agav, Prorocule, când ţi-ai legat mâinile tale cu brâul aceluia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu Singură pe pământ ai avut naştere străină, că ai născut pe Cel Ce Singur ne-a împăcat cu Tatăl Cel fără de început. Pentru aceea numai pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu te cinstim.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pusu-v-a Cuvântul ca pe nişte făclii luminoase, ca să luminaţi lumea şi să risipiţi întunericul şi să arătaţi calea mântuirii, dumnezeieştilor Apostoli.

Stih: Sfinte Apostole Asincrit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind omorârea Celui fără patimă, pe cei omorâţi i-a adus către viaţă, înţeleptul apostol Asincrit, lauda, apostolilor şi îngrădirea cea înţeleaptă a Ircaniei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflatu-te-a, Sfinte Asincrite, Ircania râu plin de apele Duhului. Şi adăpându-se cu adăpările tale cele cinstite, a adus Stăpânului foarte frumoase odrasle.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sicriul legii te închipuia pe tine, care ai primit împlinirea Legii celei dumnezeieşti şi ai născut-o cu trup şi după naştere ai rămas pururea Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu. Ci, întinzându-ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Apostolul Petru, Ocârmuitorule, mântuieşte-mă.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Arătatu-v-aţi ucenici ai lui Hristos şi apostoli preacinstiţi, Sfinţilor Irodion mărite, Agav şi Ruf, Asincrit şi Flegon, împreună cu Ermis. Rugaţi-vă pururea Domnului să ne dea iertare de greşeli nouă, celor ce vă lăudăm pe voi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Chipului celui de aur, cinstirii persieneşti de demult, tinerii cei trei nu s-au închinat, cântând în mijlocul cuptorului, ziceau: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Grăitorii de Dumnezeu întemeind bine plinirile neamurilor pe piatra credinţei, au luminat cu înţelepciunea pe cei ce în deşert se închinau pietrelor.

Stih: Sfinte Apostole Flegon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul dumnezeieştilor tale cuvinte, Sfinte Flegone, Preasfinţite, ai ars ghimpele înşelăciunii, aprinzând lumină cu fierbinţeala Duhului în inimile cele stinse de ticăloşie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Locuitorii din Maraton avându-te mare sprijinitor şi învăţător preaales, luminător şi îndreptător, neîncetat te cinstesc, Apostole Flegon, Mărite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rai Nou te-ai făcut nouă, Preacurată, având Lemnul vieţii, a Cărui mâncare a înviat din nou pe cei ce au căzut prin mâncare, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti fără prihană.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cuptorul persienesc...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi să se fericească Sfinţii Apostoli Agav, Flegon şi Asincrit, Ruf, Ermis cel Lăudat şi Irodion, fiind dumnezeieşti apostoli ai Cuvântului, luminători ai lumii şi învăţători ai neamurilor.

Stih: Sfinte Apostole Ermis, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Ermis cel pururea pomenit s-a făcut îndreptător şi luminător la toată Dalmaţia, căci într-însa a venit ca un soare mult luminos făcând lucruri preaalese şi luminând inimile cele mai înainte întunecate.

Stih: Sfinte Apostole Ermis, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând cuvânt luminător ca un sfeşnic, Sfinte Apostole Ermis, Preastrălucite, ai luminat pe cei ce şedeau în noaptea greutăţilor şi făcând tămăduiri şi minuni mari, ai tras către credinţă plinirea celor necredincioşi.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cei ce cinstim Preasfânta Treime, să slăvim pe Tatăl, Fiului să ne închinăm cu credinţă şi Duhului Sfânt. O, Dumnezeire în Trei Feţe după fire cânt, neosebită şi neîmpărţită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te avem ocrotire noi robii tăi, Preacurată şi mijlocitoare tare către Fiul şi Dumnezeul tău. Izbăveşte-ne de primejdii şi de încercări, ca pururea să te mărim, Cinstită Fecioară cu credinţă şi cu dragoste.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul persienesc pe tineri nu i-a ars, nici Focul dumnezeirii pe Fecioara nu a stricat-o. Pentru aceasta cu tinerii, credincioşii să strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe cea mai înainte Însemnată...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu credinţă să adunăm ceată preasfântă întru unirea sufletului, cu căldură să fericim pe Sfinţii Apostoli Ermis şi pe Irodion, pe Ruf şi pe Agav, pe Asincrit cel Mare şi pe Flegon cel dumnezeiesc, ca pe cei ce au fost văzători ai Cuvântului.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte măslini tainici adevărat arătându-se grăitorii de Dumne­zeu, au veselit sufletele şi feţele noastre cu harul şi ne-au mântuit de silnicia nedumnezeirii şi de întunericul necunoştinţei. Pentru aceea după vrednicie ei sunt fericiţi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din multe suspinuri, din robia vrăjmaşului şi de îmbolditorul cel vechi, ne-aţi izbăvit pe noi, Înţelepţilor Apostoli ai Mântui­torului şi ne-aţi arătat cărările cele ce duc prin nădejde dumne­zeiască spre Împărăţia Cerurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făclia cea cu şase lumini a sfinţilor ucenici, roagă neîncetat pe Lumina Cea în Trei Sori, ca să lumineze sufletele noastre, celor ce săvârşim prealuminată pome­nirea voastră şi să ne izbăvească de întunericul şi de osânda cea veşnică.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca linguriţa cea purtătoare de văpaie, ai primit în pântece Jăratecul Cel Înţelegător, Care arde patimile noastre, ne luminează sufletele şi risipeşte întunericul nebuniei idoleşti, Preacurată Fecioară, mult Lăudată.

Irmosul

Pe cea mai înainte însemnată în rug şi în foc în Sinai lui Moise dătătorul de Lege şi care a zămislit în pântece dumnezeiescul Foc Cel fără de ardere, făclia cea cu totul luminată şi nestinsă, pe cea singură Născătoare de Dumne­zeu, cu cântări cinstind-o, o mărim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Făcându-vă raze ale Soarelui celui înţelegător, luminaţi pământul cu razele cuvintelor şi prin har goniţi întunericul necunoştinţei. Pentru aceasta luminându-ne astăzi întru luminată pomenirea voastră, luminaţilor grăitori de Dumnezeu, vă fericim pe voi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Judecătorul se apropie, sfârşitul este lângă uşi priveghează suflete şi suspinând din adâncul inimii, strigă către Maica Dumnezeului nostru: Izbăveşte-mă de chinurile cele groaznice şi la locul odihnei mă pune pe mine, Preacurată Stăpână.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Când Mieluşeaua Te-a văzut pe Tine Mieluşelule Hristoase pe Cruce, în mijlocul făcătorilor de rele, striga lăcrimând şi cu amar văitându-se zicea: Fiule Prea­iubit, ce lucru străin este acesta, care se vede? Iar Tu ai răspuns către dânsa: Maica fără de bărbat! Aceasta va fi cunoscută ca Viaţă pentru toată lumea.

Pomenirea Sfinţilor Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Falegont şi Ermie, din numărul celor şaptezeci (8 aprilie)

 

Sfîntul Apostol Irodion era de neam din Tarsul Ciliciei, ruda Sfîntului Apostol Pavel şi slujitor al Sfinţilor Apostoli în toate. El a fost pus episcop de dînşii al Neopatarelor şi pe mulţi din elini i-a întors prin sfînta lui învăţătură la Hristos. Pentru acest lucru pizmuindu-l evreii, au năvălit asupra lui împreună cu slujitorii de idoli şi l-au muncit tare, căci unii îl băteau pe Sfîntul Irodion, unii cu pietre îi sfărîmau gura, iar alţii cu lemne îl loveau peste cap. După aceea cu un cuţit a fost lovit, fiind ca şi mort scăldat în sînge. Socotind că a murit, l-au lăsat şi s-au dus, dar Sfîntul Apostol, cu darul lui Dumnezeu rămînînd viu, a propovăduit după aceea Cuvîntul Domnului în Roma, împreună cu Sfîntul Apostol Petru.

Sfîntul Apostol Pavel, scriind de la Corint Epistola către romani, a pomenit despre Sfîntul Irodion, care era pe atunci în Roma lîngă Sfîntul Petru, zicînd: Închinaţi-vă lui Irodion, ruda mea. Cînd Sfîntul Petru a fost răstignit, atunci Sfîntul Irodion, după mărturia lui Metafrast, a fost tăiat împreună cu Sfîntul Olimp şi cu mulţime de credincioşi.

Sfîntul Apostol Agav, a fost plin de proorocescul dar. Despre el vorbesc Faptele Apostolilor astfel: S-au pogorît din Ierusalim prooroci în Antiohia şi, sculîndu-se unul dintre dînşii cu numele Agav, arăta cu duhul, că avea să fie foamete mare în toată lumea, care a şi fost pe vremea lui Claudie Cezarul. Şi iarăşi în Cezareea Sfîntul Agav a spus mai dinainte Sfîntului Apostol Pavel, pătimirile cele ce avea să le aibă în Ierusalim. Luînd brîul lui Pavel şi legîndu-şi mîinile şi picioarele sale, a zis: Aşa grăieşte Duhul Sfînt: pe bărbatul al căruia este brîul acesta, aşa îl vor lega în Ierusalim iudeii şi-l vor da în mîinile neamurilor. Sfîntul Agav a propovăduit pe Hristos în părţile ce i se orînduiseră lui şi pe mulţi a întors la Hristos Dumnezeu.

Sfîntul Apostol Ruf, despre care grăieşte Sfîntul Pavel, în Epistola către Romani, zicînd: Închinaţi-vă lui Ruf celui ales întru Domnul, a fost episcop în Teba din Elada.

Sfîntul Apostol Asincrit se pomeneşte în aceeaşi Epistolă a lui Pavel către Romani, că a fost episcop în Iraclea, în părţile Asiei.

Despre Sfîntul Apostol Falegont se pomeneşte în aceeaşi epistolă că a fost episcop în Maratoni, cetatea Frachiei.

Despre Sfîntul Apostol Ermie se pomeneşte în aceiaşi epistolă, că a fost episcop în Dalmaţia.

Toţi aceşti apostoli din numărul celor 70 au propovăduit în lume bunavestire a lui Hristos, aducînd pe cei necredincioşi la adevărata credinţă şi munciţi fiind în multe feluri de către iudei şi de elini, s-au sfîrşit.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Caliopie

 

Troparul Sfântului Mucenic Caliopie

Glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Caliopie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scă­pând, israeliteanul striga: Izbă­vitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bine săvârşind lupta, mucenice purtătorule de chinuri şi păzind credinţa, ai primit cununile biruinţei cu bucurie şi acum stai înaintea lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din rădăcină sfântă ai odrăslit ramură pururea înflorită, cu bună rodire mucenicească, hrănind inimile tuturor, celor ce te cinstesc, Preaînţelepte Caliopie.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lămurirea Scripturilor şi cu citirea cea neîncetată luminându-ţi vederea inimii, ai intrat la luptele mucenicilor cu gând vitejesc, Sfinte Caliopie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce zideşte toate prin semn, S-a Întrupat din tine mai presus de cuvânt, Cel Ce a încununat pe purtătorul de chinuri, cu care dimpreună pururea cu credinţă te fericim, Maica lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus de fire, bărbăteşte ai suferit luptele cele de multe feluri, împotrivindu-te prigonitorului, mucenice. Pentru aceasta ai dobândit Liniştea Cea Cerească, bine plutind cu adierile Duhului, strălucite.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răbdând chinuri, prin tăria minţii te-ai arătat ostaş viteaz şi biruitor preaales, că fiind bătut şi pe roată învârtit, ai surpat de tot semeţia înşelăciunii, fericite.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind spânzurat pe lemn şi rupându-ţi-se trupul prin răni, ai surpat cutezanţa cea mare a vrăjmaşului şi împodobindu-te cu frumuseţea rănilor, te bucurai, Sfinte Mucenice Caliopie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preasfântă Fecioară, Lauda celor ce au pătimit şi Cinstea Sfinţilor Apostoli, prin rugăciunile tale izbăveşte de toată nevoia pe toţi cei ce te cântă cu laude întru bucurie.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai preaviteaz luptător, nevoindu-te în privelişte şi surpând întărirea înşelăciunii, Mucenice Caliopie.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfă întreagă te-ai adus ca un mucenic şi Sfânt Cuvântului Celui Ce S-a junghiat, fiind păzit cu buna mireasmă a suferinţelor tale celor cinstite, Mucenice Caliopie.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-ţi-se trupul cu suferinţe neîncetate, ţi-a pricinuit ţie viaţă întru cele de sus, Sfinte Mucenice Caliopie, Preafericite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Vie Prearoditoare ai crescut Strugurele, din Care curge mustul cel Dumnezeiesc, celor ce pururea cu credinţă te fericesc pe tine, Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi îndreptează, te rog, căile mele la lumina Poruncilor Tale.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărindu-te prin suferinţe, mucenice, ai fost întins pe roată, preaviteazule şi ars fiind cu făclii aprinse, prin ajutor de înger ai primit răcoreală cerească de la Dumnezeu, purtătorule de chinuri, Înţelepte Mucenice Caliopie.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei fărădelege, care te chinuiau pe tine, Mucenice Caliopie, s-au slăbănogit de Puterea cea nevăzută a Izbăvitorului nostru şi prin voirea Stăpânului tuturor, s-a stins văpaia şi nicicum nu s-a atins de tine.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te întru chinuri, ai strălucit ca aurul în cuptor; şi ca un Dumnezeiesc păzitor cinstitelor Porunci ale lui Hristos, ai fost aruncat în temniţe, risipind cu sfintele tale legături semeţia nebuniei mulţimii zeilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăvindu-ne prin tine de căderea cea strămoşească, împreună cu Arhanghelul Gavriil strigăm ţie, Fecioară: Bucură-te, Mântuirea tuturor păcătoşilor. Bucură-te, Întărirea tuturor mucenicilor, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te pe tine împodobit cu podoabele rănilor, cea care te-a născut, fiind plină de bucurie, a slăvit pe Dumnezeu, îmbrăţişându-te şi cu cinste te-a sărutat, înţelepte.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind încuiat în temniţă, ţi s-a arătat ţie Lumină Neapusă şi glas din cer s-a pogorât la tine, sfinte, care te îmbărbăta şi vestea, sfinţite, nevoinţele tale.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rai înţelegător te-ai arătat, mucenice mult pătimitorule, având în mijloc Lemnul vieţii, pe Hristos, Care te-a mutat la odihnele cele veşnice, Sfinte Mucenice Caliopie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tămăduieşte-mi, Preacurată, greşelile sufletului meu cele nenumărate şi-mi luminează mintea, care pururea este întunecată de toate călcările poruncilor, ca după datorie cu laude să te fericesc pe tine.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nedând idolilor celor fără cuvântare nicidecum cinste, cu bărbăţie ai răbdat munca focului, Mărite Mucenice Caliopie, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu un cuget înalt asemănându-te Celui Ce S-a Înălţat pe Cruce, te-ai înălţat pe lemn de voia ta, cu capul în jos, mucenice, făcând călătoria spre cer cu bucurie; pentru aceea roagă-te pentru noi.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vitejesc cuget răbdând multe feluri de chinuri, mucenice, te-ai învrednicit de multe bucurii întru cele dintru înălţime, Sfinte Mucenice Caliopie, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rodul Cinstitului tău pântece, Născătoare de Dumnezeu, ne-a înviat pe noi care eram omorâţi de rod. Pentru aceasta după datorie lăudându-te, strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru Legea lui Dumnezeu fiind junghiat, Sfinte Mucenice şi Pătimitorule Calio­pie, ai fugit de toată viclenia celor fărădelege, iar la vremea cinstitei patimi Hristos te măreşte, mucenice, căci te-ai răstignit de voie cu capul în jos şi cu adevărat chemându-te către odihnele cele Dumnezeieşti, te-a aşezat împre­ună cu Dumnezeieştii Îngeri, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărind cu totul strălucit, luminezi pururea ca soarele cu razele nevoințelor tale cele de sub cer şi pe toţi îndemni, prealăudate, a săvârşi acum pome­nirea ta cea purtătoare de lumină, strigând Stăpânului: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răbdare neasemănată, tărie preaminunată arătând lămurit, mucenice pătimitorule, în vremea chinurilor tale, pentru aceea acum te-ai numărat cu Cetele îngereşti întru strălucire cântând: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Iisus Domnul, Cel Ce ţine toate cu voia cea Atotputernică, L-ai născut purtător de Trup şi L-ai ţinut în braţe, Preacurată Fecioară. Pentru aceea te lăudăm ca pe Maica lui Dumnezeu, strigând cu laude: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vela Duhului Sfânt, într-aripându-ţi-se sufletul, ai trecut noianul cel cumplit al chinurilor şi ai ajuns la Limanurile Cereşti cu bucurie, înecând taberele cele viclene ale celui înşelător, cu Dumnezeiasca revărsare a sângiurilor tale, preafericite.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te tânăr frumos cu podoabele chinurilor, ai strălucit mai mult decât razele soarelui şi ai luminat sufletele credincioşilor, celor ce cu dragoste săvârşesc sfânta şi cu adevărat luminată pomenirea ta, purtătorule de chinuri, Sfinte Mucenice Caliopie.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să adunăm ceată duhovnicească, ca să lăudăm acum cu bucurie pe pătimitorul cel tare, pe Sfântul Caliopie şi să ne ospătăm astăzi cu ostenelile lui pe care le-a răbdat pentru Hristos, luptându-se vitejeşte şi stricând nedumnezeirea mulţimii zeilor.

Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Racla ta izvorăşte miruri de viaţă şi varsă minuni ca nişte ape, pe care credincioşii înconjurând-o totdeauna cu bucurie şi cu dragoste sărutând-o, dobândesc sfinţenie şi lumină, mărind sfântă pomenirea ta, Mucenice al Domnului, Sfinte Caliopie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu Razele Luminii tale cele de Taină, alungă întunericul sufletului meu şi potoleşte viforul cel cumplit al gândurilor mele şi mă îndreptează către Limanurile cele line, Ceea ce eşti Singură Izbăvirea tuturor, ca să te fericesc cu credinţă, Maica lui Dumnezeu.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înălţându-te pe Cruce cu gând neabătut, bine ai închipuit Patima lui Hristos cea mântuitoare, înţelepte pătimitorule. Pentru aceea cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cerând să luăm prin tine iertare greşelilor şi mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe tine Fecioară, ca pe Ceea ce numai tu între femei ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericim; căci Focul Dumnezeirii S-a Sălăşluit în tine şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie slăvim Preasfântă naşterea ta şi cu un glas strigăm către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de greşeli, căci pe tine te avem Nădejde noi robii tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând şi cu amar a strigat: lumea se bucură luând izbăvire, iar lăuntrul meu arde văzând Răstignirea, pe care o rabzi pentru milostivirea milei. Către care să strigăm cu credinţă: milostiveşte-te, Fecioară şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce se închină Patimilor Lui.

Acatistul Sfântului Mucenic Caliopie

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Adunați-vă, toți iubitorii de mucenici, la prăznuirea Sfântului Mucenic Caliopie, care pe Dumnezeu din inimă L-a iubit și jertfă bineprimită lui Hristos, prin răstignire, s-a adus. Pe care toți cu evlavie să-l cinstim și cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Icosul 1

Din copilărie ai petrecut viață îngerească și ai fost crescut întru învățătura Sfintelor Scripturi, având chemare sfântă și alegere de sus; pentru aceasta și noi, smeriții, cu credință te lăudăm, zicând așa:
Bucură-te, odrasla Teocliei celei neroditoare;
Bucură-te, a Pergei Pamfiliei duhovnicească floare;
Bucură-te, rodule al credinței și al rugăciunii;
Bucură-te, curată stâlpare a nestricăciunii;
Bucură-te, că din pruncie ai fost chemat și ales;
Bucură-te, că a ta chemare la vreme o ai înțeles;
Bucură-te, că în vremea marilor prigoane te-ai născut;
Bucură-te, că în frica lui Dumnezeu ai crescut;
Bucură-te, al Bisericii lui Hristos frumos mărgăritar;
Bucură-te, dar al dumnezeiescului har;
Bucură-te, sămânță aleasă spre mult folos;
Bucură-te, mlădiță tânără cu rod preafrumos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Petrecerea copilăriei tale a fost în rugăciune, în postire și în citirea dumnezeieștilor Scripturi și din fragedă vârstă ai iubit pe Hristos, lăudându-L și cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Sosind vremea prigoanei asupra creștinilor, ai plecat, după sfatul maicii tale, în ținutul Ciliciei, lăsând astfel loc mâniei ighemonului. Iar noi, cinstind paza ta cea cu înțelepciune, te lăudăm, zicând așa:
Bucură-te, că de primejdia tiranului te-ai ferit;
Bucură-te, că în locul mâniei dreapta socoteală ai voit;
Bucură-te, că ferirea de primejdii după sfatul Scripturii a fost;
Bucură-te, că prin această pază ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că și Hristos de furia lui Irod a fugit;
Bucură-te, că și Petru Apostolul, la Simon curelarul ascuns a găzduit;
Bucură-te, că și ucenicii Domnului uneori stăteau cu ușile încuiate;
Bucură-te, că și ei, de multe ori se duceau din cetate în cetate;
Bucură-te, că sfatul Scripturii l-ai urmat, dintre toate;
Bucură-te, că ferirea ta de primejdii după sfatul Mântuitorului a fost;
Bucură-te, că din cetate ai fost izgonit și scos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Ajungând în Cilicia și găsind acolo pe ighemonul Maxim, care aducea jertfă necuraților diavoli, foarte te-ai mirat de amara lui rătăcire și în taina inimii tale te îngrețoșai de nebunia lui, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Fiind chemat la prăznuirea slujitorilor de idoli, ai defăimat cu hotărâre prăznuirea lor, mărturisind că numai lui Hristos vei prăznui cu adevărat. Iar noi, cinstind sfânta ta hotărâre, zicem așa:
Bucură-te, că de jertfele lor tu foarte te-ai îngrețoșat;
Bucură-te, că de întunericul și de rătăcirile lor foarte te-ai mirat;
Bucură-te, că pe tine creștin te-au numit;
Bucură-te, că lui Hristos ai prăznuit;
Bucură-te, că vestea despre tine, la urechile tiranului a ajuns;
Bucură-te, că ostașii prinzându-te la el te-au dus;
Bucură-te, că tiranul pe tine de nume te-a întrebat;
Bucură-te, că pe tine creștin te-a chemat;
Bucură-te, că prin chemare foarte l-ai înfuriat;
Bucură-te, ostaș al cerului neînfricoșat;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Nu te-au înspăimântat amenințările ighemonului și nici momelile lui nu te-au înșelat, ci ca o stâncă ai rămas neclintit în hotărârea ta și pe Dumnezeu L-ai lăudat, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Văzând ighemonul că nici cu amenințările, nici cu momelile nu te poate întoarce de la credința în Hristos, a poruncit ostașilor să te întindă la pământ și să-ți sfărâme oasele cu toiege de plumb. Iar noi, cinstind a ta sfântă pătimire, zicem așa:
Bucură-te, că oasele tale cu toiege de plumb au fost zdrobite;
Bucură-te, că durere mare ai suferit;
Bucură-te, că pentru toate, Domnului ai mulțumit;
Bucură-te, că în a ta chinuire ai rămas neclintit;
Bucură-te, că de dulceața odihnei tale, în chinuri ți-ai amintit;
Bucură-te, că Ierusalimul cel de sus patria ta l-ai numit;
Bucură-te, că Biserica maică o ai chemat;
Bucură-te, căci chinurile cu mare dragoste le-ai răbdat;
Bucură-te, că în chinuri fiind, mintea la cer o aveai;
Bucură-te, că dorind pe Hristos, durerile nu le simțeai;
Bucură-te, că ai defăimat cu totul lumea și cele de jos;
Bucură-te, că spre cer cu tot sufletul te-ai întors;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Stând înaintea ighemonului, tu, fericite Caliopie, voit-ai mai degrabă moartea pentru Hristos decât dulceața păcatului cea trecătoare și, pregătindu-te cu sufletul spre chinuire, rugai pe Dumnezeu cu multă dorire, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând neclintita ta hotărâre, tiranul ighemon a adus asupra ta chinuire peste chinuire, dar tu cu inimă tare răbdai și mustrai rătăcirea lui; auzi-ne și pe noi, care cu umilință te lăudăm așa:
Bucură-te, că pe ighemon, nebun și fiară l-ai numit;
Bucură-te, că ai fost cu o vână de bou foarte chinuit;
Bucură-te, că pe roată cu fiare ascuțite ai fost tras;
Bucură-te, că până la desfacerea legăturilor și încheieturilor ai răbdat;
Bucură-te, că de cuțite ai fost tăiat;
Bucură-te, că foc sub roată călăii au ațâțat;
Bucură-te, că nici iuțimea focului nu te-a biruit;
Bucură-te, că de tăierea cuțitelor foarte ai fost rănit;
Bucură-te, că rănile tale cu foc se ardeau;
Bucură-te, că sângele tău că apa curgea pe roată și focul se stingea;
Bucură-te, că întru aceste groaznice chinuri ai cerut ajutorul lui Hristos;
Bucură-te, că mila Domnului spre tine s-a întors;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Stând legat pe roată, răni adânci îți brăzdau trupul și prin ele se vedeau oasele însângerate; iar tu, viteazule ostaș al lui Hristos, fiind în aceste amare chinuri, cu ochii minții căutai spre Hristos și din inimă Îl lăudai, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Multă îmbărbătare și mângâiere ți-au adus în aceste cumplite chinuri mila lui Dumnezeu și grabnicul Său ajutor; iar noi slăvim pe Dumnezeul minunilor și zicem către tine așa:
Bucură-te, că spre rugăciunea ta Domnul a căutat;
Bucură-te, că îngerul Domnului îndată în față ți-a stat;
Bucură-te, că îngerul roata oprind-o, focul s-a stins;
Bucură-te, că din această vedere pe toți spaima i-a cuprins;
Bucură-te, că de înger dezlegat de pe roată ai fost;
Bucură-te, că privirea tuturor spre tine s-a întors;
Bucură-te, că jalnică priveliște la toți erai;
Bucură-te, că pe toți cu a ta privire înspăimântai;
Bucură-te, că de pe roată coborând pe ighemon l-ai mustrat;
Bucură-te, că tot poporul pe el foarte s-a mâniat;
Bucură-te, că pe mândrul tiran l-ai arătat neputincios;
Bucură-te, că a ta pătimire multora a fost de folos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Înfuriindu-se crudul tiran, se lăuda că degrab te va pierde, iar tu, fericite mucenice, nădăjduind spre Hristos, Mântuitorul nostru, până la sfârșit, ți-ai păzit curată sfânta ta mărturisire și pe toți cei binecredincioși i-ai îndemnat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Din porunca tiranului ai fost legat cu lanțuri și aruncat în grea temniță, unde ai petrecut în foame și sete, suferind cu răbdare durerile rănilor tale; pentru care primește și de la noi această smerită cântare:
Bucură-te, că ai fost ferecat cu grele lanțuri;
Bucură-te, că prin aceasta Stăpânului Hristos te-ai asemănat;
Bucură-te, că în temniță grea ai fost aruncat;
Bucură-te, că pentru noi temniță ai răbdat;
Bucură-te, că suferind lui Hristos i-ai urmat;
Bucură-te, căci cu foame și cu sete ai fost chinuit;
Bucură-te, că durerile rănilor cu bărbăție le-ai suferit;
Bucură-te, că paharul suferințelor cu răbdare l-ai băut;
Bucură-te, că în suferințele tale mintea la Hristos o ai avut;
Bucură-te, că pentru Hristos crucea suferințelor cu dragoste o ai purtat;
Bucură-te, adevărat ostaș al Marelui Împărat;
Bucură-te, a creștinilor icoană de mult folos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Stând cu multă răbdare în temniță și lipsit de mângâierile omenești, te mângâiai cu singura nădejde a bunurilor celor veșnice și, mulțumind pentru toate, lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Fericita ta maică, Teoclia, venind să vadă suferințele tale cele sfinte, aur a dat ostașilor, și intrând în temniță mulțumea lui Dumnezeu cu lacrimi că s-a învrednicit a fi maică de mucenic; iar noi, cei smeriți, lăudându-te, cu evlavie zicem așa:
Bucură-te, că fericită maică ai avut;
Bucură-te, că întru frica de Dumnezeu te-a crescut;
Bucură-te, că ție cu evlavie ți s-a închinat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu pentru suferință ai mulțumit;
Bucură-te, că pe tine cu evlavie te-a fericit;
Bucură-te, că și tu pe dânsa o ai mângâiat;
Bucură-te, că ea cu nădejdea s-a întemeiat;
Bucură-te, că o noapte lângă tine a petrecut;
Bucură-te, că vederea ta mare mângâiere i-a făcut;
Bucură-te, că pe trupul tău a văzut numele lui Hristos;
Bucură-te, fiule al raiului cel preafrumos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

O noapte întreagă a privegheat lângă tine fericita ta maică și, văzând mulțimea rănilor tale, se ruga lui Dumnezeu să-ți dea răbdare până la sfârșit, spre a cânta împreună cu toți sfinții din cer: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Fiind în temniță cu fericita ta maică, în miezul nopții s-a auzit un glas din cer numindu-vă pe voi sfinți și mărturisitori ai lui Hristos, din care multă mângâiere și întărire ați luat; pentru care și noi, bucurându-ne, cu laude îți cântăm:
Bucură-te, că, împreună cu maica ta, glas din cer ai auzit;
Bucură-te, că acel glas pe amândoi în credință v-a întărit;
Bucură-te, că prin cuvinte de îmbărbătare, pe maica ta o ai mângâiat;
Bucură-te, că spre veșnica fericire pe ea o ai îndemnat;
Bucură-te, că și așa pe cele lumești le-ai lepădat cu totul;
Bucură-te, că Dumnezeu a căutat spre a ta pătimire;
Bucură-te, că și pe maica ta ai învrednicit-o de veșnica fericire;
Bucură-te, că, pentru dragostea lui Hristos, dragostea lumii o ai defăimat;
Bucură-te, ostașul cel vrednic al Marelui Împărat;
Bucură-te, că pentru Hristos viața cu dragoste ți-ai dat;
Bucură-te, răsadule al raiului cu rod preafrumos;
Bucură-te, că a ta petrecere în ceruri a fost;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Fiind în temniță și plin de răni, erai ca într-o grădină veselitoare, căci te mângâiai cu nădejdea veșnicelor bucurii și cu multă dorire așteptând despărțirea de trup, din inimă cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

După ce te-au scos din temniță și te-au adus înaintea ighemonului, iar te îngrozeau cu chinuri grele; dar tu, mucenice al lui Hristos, mustrând nebunia lor, ai rămas neclintit în mărturisirea lui Dumnezeu; pentru care primește și de la noi, smeriții, aceste cântări:
Bucură-te, că din temniță la judecată ai fost scos legat;
Bucură-te, că nebunia ighemonului o ai mustrat;
Bucură-te, că sufletește de alte chinuri te-ai pregătit;
Bucură-te, că pe ighemon spre o mai mare furie l-ai pornit;
Bucură-te, că pentru tine multe chinuri au uneltit;
Bucură-te, căci chinurile cu dragoste le-ai așteptat;
Bucură-te, că amenințările ighemonului deloc nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că chinurile cu dragoste și cu dorire le așteptai;
Bucură-te, că durerile pentru Hristos dulceață le socoteai;
Bucură-te, că nu mai erai cu inima la cele de jos;
Bucură-te, că îți era mintea la raiul cel preafrumos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Auzind ighemonul mustrarea ta și văzându-te neschimbat în gândul cel de mărturisire al lui Hristos, a dat poruncă ostașilor să te răstignească pe cruce. Iar tu, foarte bucurându-te de această sfântă pătimire, I-ai adus lui Dumnezeu laudă de mulțumire, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

În Joia cea Mare ai fost osândit la moarte și ai pătimit răstignirea din mâinile ostașilor păgâni, asemănându-te prin aceasta Stăpânului Hristos, Care a răbdat moarte pe cruce pentru păcatele noastre, pe Care slăvindu-L, zicem către tine așa:
Bucură-te, că în dreapta mărturisire ai rămas neclintit;
Bucură-te, că tiranul ighemon spre răstignire te-a dat;
Bucură-te, că în Joia cea Mare răstignire ai răbdat și ai pătimit;
Bucură-te, că și Mântuitorul în această zi jertfa cea fără de sânge a rânduit;
Bucură-te, că pe Hristos până la cruce L-ai urmat;
Bucură-te, că după putere, cu El te-ai asemănat;
Bucură-te, că la Crucea lui Hristos și Preasfânta Sa Maică a stat;
Bucură-te, că și a ta fericită maică până la cruce te-a urmat;
Bucură-te, că la a ta răstignire multe lacrimi a vărsat;
Bucură-te, că prin aceasta Patimilor lui Hristos v-ați asemănat;
Bucură-te, că prin răstignire jertfă te-ai adus lui Hristos;
Bucură-te, că răstignirea ta a fost cu capul în jos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Fericita ta maică, Teoclia, din multă smerenie a dat cinci galbeni ostașilor ca să fii răstignit cu capul în jos, spre a nu fi răstignirea ta asemenea cu a lui Hristos. Și dobândind a sa cerere, a dat mulțumire și slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Răstignindu-te cu capul în jos, după dorința maicii tale, prin aceasta te-ai asemănat Marelui Apostol Petru, care tot astfel a fost răstignit. Drept aceea, toți credincioșii cu laude te cinstesc așa:
Bucură-te, că întru a ta pătimire și lui Petru te-ai asemănat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos până la răstignire L-ai urmat;
Bucură-te, că prin răstignire adevărat ucenic al lui Hristos te-ai arătat;
Bucură-te, că sfatul Mântuitorului ai urmat;
Bucură-te, că răstignire pentru a Lui dragoste ai primit;
Bucură-te, că în ziua Cinei celei mântuitoare te-ai răstignit;
Bucură-te, că în Vinerea cea Sfântă te-ai săvârșit;
Bucură-te, că în ziua a șasea Dumnezeu pe om l-a zidit;
Bucură-te, că și tu în aceeași zi călătoria spre cer ai săvârșit;
Bucură-te, că în ceasul al treilea ți-ai dat sufletul lui Hristos;
Bucură-te, duhovnicească jertfă și preacurat prinos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Mucenice al lui Hristos, Caliopie, care ai răbdat până la moartea pe cruce pentru dragostea lui Hristos și după dar te-ai asemănat Stăpânului, primește smeritele noastre rugăciuni și fii nouă mijlocitor către Îndurătorul Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Ca, mântuindu-ne, și noi, nevrednicii, să cântăm împreună cu tine, în veacul viitor, laudă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou: Icosul 1: Din copilărie ai petrecut viață îngerească…, Condacul 1: Adunați-vă toți iubitorii de mucenici…,

Icosul 1

Din copilărie ai petrecut viață îngerească și ai fost crescut întru învățătura Sfintelor Scripturi, având chemare sfântă și alegere de sus; pentru aceasta și noi, smeriții, cu credință te lăudăm, zicând așa:
Bucură-te, odrasla Teocliei celei neroditoare;
Bucură-te, a Pergei Pamfiliei duhovnicească floare;
Bucură-te, rodule al credinței și al rugăciunii;
Bucură-te, curată stâlpare a nestricăciunii;
Bucură-te, că din pruncie ai fost chemat și ales;
Bucură-te, că a ta chemare la vreme o ai înțeles;
Bucură-te, că în vremea marilor prigoane te-ai născut;
Bucură-te, că în frica lui Dumnezeu ai crescut;
Bucură-te, al Bisericii lui Hristos frumos mărgăritar;
Bucură-te, dar al dumnezeiescului har;
Bucură-te, sămânță aleasă spre mult folos;
Bucură-te, mlădiță tânără cu rod preafrumos;
Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul 1

Adunați-vă, toți iubitorii de mucenici, la prăznuirea Sfântului Mucenic Caliopie, care pe Dumnezeu din inimă L-a iubit și jertfă bineprimită lui Hristos, prin răstignire, s-a adus. Pe care toți cu evlavie să-l cinstim și cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

și această

Rugăciune către Sfântul Mucenic Caliopie

O, Sfinte al lui Dumnezeu, Mucenice Caliopie, care din fragedă copilărie ai iubit pe Hristos și pentru dragostea Lui te-ai jertfit cu trupul pe cruce; auzi-ne și pe noi, păcătoșii și nevrednicii, care viețuim cu multă nepăsare în toată vremea, mâniind pe Dumnezeu cu mulțimea răutăților. Roagă-te pentru noi, neputincioșii, spre a ne trezi din somnul lenevirii noastre, căci îngreunată este inima noastră de poftele cele viclene și foarte întunecată ne este mintea de grijile cele pierzătoare ale veacului de acum. De aceea, cu stăruință, din inimă te rugăm să mijlocești către Preabunul și Preaînduratul Dumnezeu ca, prin mila Sa și prin sfintele tale rugăciuni, să ne trezim, până mai avem vreme, din amara nesimțire care ne stăpânește și să începem cu frica lui Dumnezeu a viețui și a lucra poruncile lui Hristos, spre a dobândi mila și iertarea în ceasul sfârșitului nostru și în ziua cea mare a Judecății de Apoi. Amin.

Și se face otpustul.