luni, 18 noiembrie 2024

Ignatul porcilor

"Ziua de 20 decembrie este cunoscută și sub numele "Ignatul porcilor", când mulți români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiții, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun și celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creștină.

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an și cel nou se miza pe funcția regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se încheie, o nouă viață se naște, aceea a noului an. În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.

După aceea, ziua începea să crească și Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii și a vieții.

Folcloristul Petru Caraman consideră că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat își află rădăcinile în tradițiile antichității romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 și 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor. Porcul însuși era socotit ca întruchipare a acestei divinități, a cărei moarte și reînviere se consumă la cumpăna dintre ani. Este însă vorba de un transfer al obiceiului, de la data la care se celebra inițial Anul Nou în lumea romană, începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii.

În desfășurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiții de timp și spațiu. Sacrificarea nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor și nici nu poate depăși apusul soarelui. Trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ține la distanță, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuțile sacrificiului. Totodată, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat și stropit cu apă sfințită sau cu apă neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate.

În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă de obicei toți membrii ei, iar pentru copii este un prilej de veselie și joacă. De cu seară, oamenii pregătesc câteva cuțite bine ascuțite, o butelie de gaz sau paie — pentru pârlit, vasele în care vor pune carne, slănină și șoric.

Bărbații sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiția cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i și păcatul uciderii porcului. În unele regiuni chiar și gospodăria este sfințită înainte de sacrificare. Se spune că femeile nu au voie să participe la tăierea porcului nici măcar pentru a turna băutură în paharele bărbaților, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.

După sacrificare, porcul este spălat și se rostesc cuvintele: ''Carnea ta să fie/ Carne aurie''. Apoi, animalul este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc și de iasomie, ca să iasă șoricul aromat.

Se obișnuiește ca, după ce este gata de pârlit, să se pună un țol peste porc și să se suie pe el cei mici, să se veselească, pentru ca porcul să fie mâncat cu poftă. Tot atunci se ia bășica porcului și se pun grăunțe în ea, după care se pune la uscat. Se zice că după câtă gălăgie face bășica, atâta veselie și bucurie va fi în casă.

Ion Creangă povestește în ''Amintiri din copilărie'' despre acest moment: "La Crăciun, când tăia tata porcul și-l pârlea, și-l opărea, și-l învelea iute cu paie, de-l înnădușa, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei, știind că mie are să-mi dea coada porcului s-o frig și beșica s-o umplu cu grăunțe, s-o umflu și s-o zurăiesc după ce s-a usca..."

''Pomana porcului''

Femeia, de obicei, se ocupă de împărțirea cărnii pe categorii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuțitul pe fruntea animalului zicând: ''Doamne ajută să-l mâncăm sănătoși'' și termină de tranșat porcul. Se pune deoparte carne pentru cârnați, caltaboși, tobă, pentru friptura de la ''pomana porcului''. Picioarele se folosesc pentru piftie. Se spune că românul știe să folosească fiecare bucată din porc, mai mult decât orice nație din lume care mănâncă acest fel de carne. Începând de la urechi și coadă, mâncate de obicei de copii, la carnea macră și slănina pusă la afumat, până la intestinele folosite pentru a fi umplute cu carnea tocată, totul este folosit de gospodina casei pentru bucatele din care toți vor degusta la masa din ziua Nașterii Domnului. După tranșarea și sortarea cărnii, gospodina casei pregătește o masă, numită tradițional "pomana porcului", pentru toți oamenii care au ajutat la tăierea porcului. Astfel, într-un ceaun mare, de tuci, se prăjește carne din porcul proaspăt sacrificat, tăiată din toate părțile porcului: mușchi, ficat, slănină, coastă. Odată cu friptura, gospodina face și o mămăligă mare, cât să ajungă pentru toți mesenii și, în mijlocul mesei, pune și un castron cu murături. De obicei, masa se așază în curte, în fața casei, se mănâncă în picioare și, alături de mâncare, se bea țuică fiartă.

''Pomana porcului'' se împarte comunității, săracilor, dar mai mult apropiaților. O parte din bucatele gătite din carnea porcului se duce preotului. Este, de fapt, ceea ce a mai rămas din obiceiul străvechi al oferirii ofrandelor pentru îmbunarea spiritelor rele și adunarea celor bune care să ferească gospodăria de primejdii.

Ignatul cade întotdeauna în plin post al Crăciunului dar uneori obiceiurile și tradițiile, ca acestea de Ignat, sunt atât de puternic înrădăcinate încât nu pot fi oprite nici chiar de regulile foarte stricte impuse de Biserică.

Din restul cărnii se prepară produsele destinate sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou și Bobotează: cârnați, piftie, tobă, caltaboși, carne friptă. Totodată, o parte se conservă pentru a fi consumată peste an. Nimeni nu se atinge însă de preparate decât după ce, în dimineața de Crăciun, o parte din ele sunt împărțite de femei, la vecini sau la biserică, pentru morții familiei.

Obiceiuri și superstiții

În tradiția românească întâlnim o serie de obiceiuri și superstiții legate de Ignat. Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază și îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toți membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineața la păsări.

În seara de Ignat se ia un dovleac, i se taie coada și se păstrează, pentru că se spune că este bun pentru leac de bube dulci la copii.

Se spune că în această noapte vrăjitoarele umblă să ia belșugul casei, de aceea se presară mei și sare împrejurul casei, al hambarelor și al curții.

Dacă porcul este negru, se ia o bucată din untura lui și se duce la biserică de Bobotează, să fie sfințită de preot. Apoi poate fi folosită de cei care au dureri de picioare sau junghiuri. Tot cu untură de porc negru tăiat la Ignat era uns trupul celui bănuit că ar putea ajunge strigoi. De asemenea, ea se folosește și pentru tratarea unor boli ale porcilor, oilor și vițeilor.

De asemenea, ea se folosește și pentru tratarea unor boli ale porcilor, oilor și vițeilor. Diferite organe ale porcului sacrificat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale omului sau animalelor, în practici magice de vindecare a unor boli atribuite deochiului, spiritelor malefice, ca adjuvant în vrăji și farmece.

Despre ficatul porcului se spune ca este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mâncare.

Sângele animalului, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, este bun pentru afumat copiii când se sperie sau când au guturai.

Părul de porc se păstrează și cu el se afumă copiii atunci când se crede că sunt deochiați. Cu el se afumă și adăposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor sălbatice.

Tradiția spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate, ziua întreagă trebuind dedicată doar tăierii, sortării și preparării specialităților din carne de porc. Singura activitate permisă în ziua de Ignat este tăiatul porcului. Se credea că prestarea oricărei alte munci — spălatul rufelor, cusutul, torsul lânii, măturatul casei — atrăgea după sine pedepsirea celor care încălcau normele sărbătoririi.

Dacă în inima porcului se găsește mult sânge ''înghețat'', este semn că stăpânul va avea noroc la bani. Splina porcului este cea care indică durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că va fi o iarnă grea, cu multă zăpadă, iar dacă este subțire, arată că va fi iarna săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelșugat.

În anumite zone le țării este obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc și să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceștia să crească rumeni și sănătoși. Fetele din casă ședeau deoparte și, când cei care lucrau la tăiatul porcului nu erau atenți, furau sânge și se stropeau pe frunte ori își desenau dorințele: o inimă pentru iubire, o cruce pentru curățenie sufletească sau un pom pentru a fi roditoare.

În casă este adusă mai întâi căpățâna porcului cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie.

Între Ignat și Crăciun, femeile nu trebuie să toarcă, ele pisează grâu ca să aibă până la Crăciun. Din ele se fac un fel de turte, numite ''cârpele Domnului Hristos'', cu miere și nuci, pe care le mănâncă în ajunul Crăciunului.

Sărbătoarea trebuie ținută cu sfințenie de femeile însărcinate, pentru a naște prunci întregi la trup și minte.

Inătoarea — divinitatea răzbunătoare

Pedepsele aplicate celor considerați vinovați de nerespectarea interdicțiilor — căzături, opărit, dureri ale membrelor inferioare — erau atribuite unei divinități răzbunătoare, ce patrona sărbătoarea: Inătoarea. Se spunea ca Inătoarea era o femeie bătrână, urâtă, lacomă și cu apucături de căpcăun, "mânca lumea". În același timp, în poveștile ce circulau în satul din sudul Moldovei, la începutul secolului al XX-lea, ea apărea ca o ființă vicleană, ce încerca să le ispitească pe femei să lucreze, după care le opărea sau le devora. Pentru a contracara acțiunile ei malefice și a o împiedica să se apropie de casă, femeia "ispitită" trebuia să iasă, la miezul nopții, în curte și să imite cântecul cocoșului, repetându-l de trei ori. Se credea că, auzind cântecul cocoșului, Inătoarea se retrăgea speriată. Așadar, în acest ceremonial, se conta pe rolul protector al cocoșului — chiar dacă era vorba numai de imitarea sunetelor lui — care, în calitate de animal solar, avea puterea de a exorciza spiritele malefice.

După ce îndeplinea acest ritual de apărare, femeia trebuia să intre în casă și să stingă focul, ca Inătoarea să nu fie atrasă de lumină și să revină. Ea caută lumina focului, întrucât locul pe unde putea intra era hornul casei. Dacă era întuneric, ea nu reușea să găsească calea de acces către interiorul locuinței și pleca definitiv. Dar, până să părăsească satul, ea încerca să se răzbune pe oricine îi ieșea în cale. De aceea, se spunea că este bine ca, pe tot parcursul zilei de Ignat, oamenii să poarte sau să aibă asupra lor inele, cercei, monede sau orice alt obiect metalic. Fiind încărcate cu energie, obiectele metalice puteau ține la distanță de om duhurile ostile lui. Metalul bara trecerea Inătoarei, împiedicând-o să se apropie de cel pe care îl întâlnea în peregrinările ei diurne sau nocturne pe pământ.

După credințele comunităților rurale din Banat, Inătoarea putea fi împiedicată să se apropie de casă dacă în dimineața de Ignat, după ce se tăia porcul, se înconjura de trei ori curtea cu o cârpă aprinsă. Fumul degajat de cârpa aprinsă o forța să se îndepărteze"Sacrificarea porcului era realizată cât mai aproape de Crăciun (de Ignat, uneori chiar în ziua de Crăciun sau a două zi) , după un algoritm ritual, cu câteva momente semnificative, între care amintim:

1.Trasarea unui cerc în jurul locului unde are loc sacrificiul; este aşa – zisul cerc magic, care delimitează locul sacru și îl închide pentru a opri pătrunderea spiritelor malefice.

2.Semnul crucii făcut pe capul sau pe corpul porcului după ce a fost curăţat şi spălat.

3.Pomana porcului – masa comunitară obişnuită şi obligatorie în toate cazurile în care are loc un sacrificiu.

Din unele informații din localitatea Niculițel, existau tăietoare speciale pe care aveau loc sacrificiile, de tipul unui dulap din lemn, cu o scobitură inelară (precum un cap uman) din care porneau, de o parte și de alta, două canale (ca două brațe), care se reuneau în cele din urmă, creionând practic un trup uman. De obicei, sângele era colectat și valorificat.

Tot acum se ghicea în splina porcului durata și intensitatea iernii. Dacă aceasta era mai groasă în partea inferioară, iarna urma să fie mai friguroasă la sfârșit. "

Foto: pictură naivă de Ivan Generalić (1914 - 1922)

Dar ştiţi de ce?

Îmi amintesc cum scruta ea cerul, vedea cum se adunau norii, cum începea să bată vântul şi să se tulbure lumea. Știa fără greș când se apropia vreo furtună.

Mă chema şi spunea sec:

– Hai să punem găleţile!

Fugeam repede şi începeam să risipim pe sub burlane găleţi, stropitoarea, o balie de metal, vase de tot felul sub toate gurile de streaşină.

Le lăsam aşa, pe post, dar un pic mai departe. Primele picături erau cele care curăţau aerul şi acoperişul. Pe-astea nu le adunam, lăsam un minut sau două să plouă, apoi treceam repede, în fugă, şi-mpingeam vasele ca să se adune apa. Mai aveam un butoi mare în care răsturnam apoi ceea ce adunam.

Uneori ploua atât de tare încât ne trezeam cu toate cele pline ochi.

Eh, mă gândeam zilele astea cum spăla bunica rufe cu apa asta bună, o încălzea în oale mari de mirosea a ploaie din nou.

Folosea numai săpun de casă, spăla, freca, spăla, răsucea, strângea şi iar clătea, cearşafurile ieşeau albe ca neaua şi pe vremea aia nu era nici clor, nici detergenţi de ăştia, ca acum, de albire, de purificare, de tot soiul şi toate felurile.

Când încercam şi eu să-nvăţ să spăl la mână mi se părea tare dulce apa de ploaie, simţeam diferenţa faţă de apa de la robinet, mâinile parcă aveau chef să spele singure, era totul moale şi plăcut, rufele ieşeau curate imediat şi eram tare mândră.

Foloseam apa de ploaie şi ca să ne spălăm pe cap, nu era nevoie de balsam, că nici nu era, doar un pic de şampon oarecare, de urzică şi părul, clătit bine tot cu apă de ploaie devenea moale, pufos şi strălucitor.

Dar ştiţi de ce? Apa de ploaie seamănă mult cu apa distilată, nu conţine calcar şi săruri minerale, este apa cerului, pură, iată de ce şi animalele o beau cu poftă.

Plantele din grădină sau florile din balcon cresc mai bine, sunt mai zdravăne şi mai sănătoase, tocmai pentru că apa de ploaie nu este agresivă, precum cea cu care le udăm în mod normal. Şi care mai şi costă pe deasupra!

Dacă este colectată şi păstrată în recipienţi acoperiţi, fără contact cu lumina, apa de ploaie rămâne pură, nu dezvoltă microorganisme şi poate fi folosită şi după foarte mult timp.

Suficiente motive ca să reîncepem s-o utilizăm, e un dar de sus şi-l putem prețui spre beneficiul nostru exact, aşa cum făceau bătrânii noştri.

Beneficiile uleiului de ghimbir

CUM PREPARĂM ULEIUL DE GHIMBIR

Cunoaştem beneficiile miraculoase ale ghimbirului, el fiind foarte apreciat ca un condiment dar mai ales ca remediu naturist.

Astăzi vom vorbi puţin despre cum putem prepara uleiul din ghimbir, care este foarte recomandat în afecţiuni ca anxietate, stări de apatie, dureri de cap şi migrene, pentru afecţiuni ale sistemului nervos dar şi pentru scurgeri nazale şi gripe.

Pentru obţinerea uleiul de ghimbir sunt două metode : la cald şi la rece.

Cum obţinem uleiul de ghimbir la rece:

Luăm câteva rădăcini de ghimbir pe care le vom curăţa de coajă, le vom tăia mărunt şi le vom pune într-un borcan cu gura largă, peste care vom turna ulei de susan, migdale sau măsline până vom acoperi bucăţile de ghimbir.

Vom amesteca cu o lingură din lemn după care închidem borcanul cu capac, ermetic.

Punem borcanul într-o cutie de carton pe care o vom păstra la temperatura camerei sau chiar călduros ,timp de 2 săptămâni la macerat însă nu uita să amesteci zilnic în borcan cu lingura din lemn.

După cele 2 săptămâni vom filtra uleiul şi-l vom mai lăsa la decantat 2 zile după care cu grijă vom turna uleiul într-o sticlă cu atenţie ca resturile decantate să rămână pe fundul borcanului, se iau 3 picături zilnic.

Cum obţinem uleiul de ghimbir la cald :

Luăm câteva rădăcini de ghimbir pe care le vom pune într-un vas emailat peste care vom turna ulei ( susan, migdale sau măsline) cât să le acopere.

Vom ţine vasul în baie de abur timp de 4 ore, se strecoară şi-l vom păstra în recipiente din sticlă la întuneric şi răcoare.

VĂ DORESC SĂNĂTATE, CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE !

Cum ne ajută ghimbirul să fim sănătoşi

GHIMBIRUL ŞI SĂNĂTATEA

Ştim cu toţii că ghimbirul este un condiment originar din India dar şi un foarte bun medicament natural, el putând fi folosit pentru a trata multe boli şi afecţiuni.

Este folosit cu succes în afecţiuni biliare, preparând această compoziţie folosind 2 părţi de suc de ghimbir şi 7 părţi lapte, se amestecă şi se va pune la fiert până va scade la jumătate, lăsăm la răcit adăugăm puţină miere şi consumăm înainte de culcare.

Pentru indigestie se va face o compoziţie dintr-o linguriţă de suc de ghimbir, o linguriţă de zeamă de lămâie şi una de sare de mare pe care o vom consuma înainte de masă.

Pentru diabet se va administra suc de ghimbir 50 ml. de două ori pe zi.

Răceală, tuse, laringită, inflamaţii ale gâtului, vom mesteca bucăţi crude de ghimbir dar şi infuzia este foarte bună.

Pentru dureri de stomac, vom administra infuzie de ghimbir uscat cu ulei de ricin, administrat la nevoie.

Stări de ameţeală, vomă, vom lua o felie de ghimbir crud cu o felie de ceapă în părţi egale.

Pentru dureri de cap, vom prepara o pastă din prag de ghimbir cu apă caldă, gel de aloe vera sau ulei de nucă de cocos şi vom aplica pe frunte.

Pentru reumatism, se foloseşte infuzie de ghimbir uscat, băut cald sau se va aplica direct pe zona dureroasă a unui amestec de suc de ghimbir cu ulei de măsline.

Pentru dureri musculare sau articulare, se va aplica pe zona dureroasă pudră de ghimbir amestecată cu ulei de ricin, fiind foarte bună şi pentru umeri dureroşi şi chiar gât înţepenit de la curent.

Pentru dureri de dinţi, se va prepara o pastă din pudră de ghimbir, gel de aloe şi apă şi-l vom aplica pe gingie chiar în zona dintelui dureros.

Este şi un foate bun energizant, iar o cană de ceai de ghimbir te va energiza chiar mai bine ca o cană de cafea.

VĂ DORESC SĂNĂTATE , CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE !

Acatistul Sfântului Fanurie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1:

Aparatorului credintei ortodocsilor, marelui Mucenic Fanurie, sa-i aducem din inima marturisiri de multumire toti, care prin ale lui intelepte invataturi ne-am luminat cu credinta si sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!
Icosul 1:

Poporul cel credincios cunoscand multimea minunilor tale, prin care ai rusinat pornirea ereticilor cea fara de judecata asupra credintei noastre, cu umilire striga catre tine asa:

Bucura-te, mare Mucenice al Mantuitorului Hristos;

Bucura-te, scaparea celor ce alearga la tine;

Bucura-te, indreptatorul credintei;

Bucura-te, ajutorul celor necajiti;

Bucura-te, cel ce intuneci mintea paganilor;

Bucura-te, cel ce ai lucrat stralucirea credintei;

Bucura-te, cel ce ai alungat pe cei potrivnici;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat biruitor;

Bucura-te, cel ce luminezi pe cei din interiorul pacatelor;

Bucura-te, cel ce cu blandete primesti la tine pe cei gresiti;

Bucura-te, invatatorul legii crestinesti;

Bucura-te, cel ce luminezi pe cei nepriceputi;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 2:

Desi nu avem destula vrednicie si pricepere ca sa putem lauda minunile tale, din suflet curat si din inima umilita te rugam sa primesti aceste marturisiri de la noi, care cantam cu tine: Aliluia!

Icosul 2:

Nimeni dintre noi pacatosii nu se poate lauda ca rugaciunea lui va fi primita la tine cu vrednicie, caci stii slabiciunea firii noastre; de aceea te rugam pentru necazurile noastre a primi cantarea acesta:

Bucura-te, cel ce din pantece ai fost ales de Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce fara cunostinte filosofice ai biruit pe filosofi;

Bucura-te, comoara legii noastre cea mult pretuita;

Bucura-te, povatuitorul legiuirilor si al legiuitorilor celor invatati;

Bucura-te, lauda parintilor si a dascalilor;

Bucura-te, podoaba Bisericii lui Hristos;

Bucura-te, mustratorul ereticilor;

Bucura-te, cel ce ai fost intelept din pruncie;

Bucura-te, mare si intelept invatator;

Bucura-te, luptatorul pentru lege;

Bucura-te, cel ce si astazi ne ajuti pe noi credinciosii;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 3:

Impovarati de multe pacate si ispite vatamatoare fiind, alta nadejde nu avem afara de tine, mangaierea celor necajiti; deci te rugam sa fii mijlocitor pentru sufletele noastre spre a canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Darul Duhului Sfant fiind cu tine din tinerete, te-ai aratat aparator si de minuni facator; pentru aceasta iti cantam tie asa:

Bucura-te, mare Mucenice al lui Hristos;

Bucura-te, lauda poporului credincios;

Bucura-te, a bolnavilor tamaduire;

Bucura-te, cel ce te rogi lui Dumnezeu pentru toti;

Bucura-te, cel ce izbavesti din primejdii pe cei ce alearga la tine;

Bucura-te, izbavitorul patimilor celor sufletesti si al celor trupesti;

Bucura-te, tamaduitorul ranilor vechi;

Bucura-te, grabnic ajutator al celor ce te cheama pe tine;

Bucura-te, doctor fara plata;

Bucura-te, nadejdea celor necajiti;

Bucura-te, acoperamantul si scaparea tuturor;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 4:

Mucenice mult-milostive, primeste rugaciunea noastra a pacatosilor si mijloceste catre Ziditorul sa daruiasca tamaduire si sanatate robilor Sai, celor ce te cheama in ajutor si canta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Stand inaintea Sfintei tale icoane, noi pacatosii socotim a fi inaintea ta; si marturisind minunile tale, te rugam, asculta aceasta putina rugaciune si tinde dreapta ta spre ajutorul nostru, a sa-ti cantam tie asa:

Bucura-te, cel ce esti impreuna slujitor cu ingerii;

Bucura-te, cel ce ai fost cu oamenii petrecator;

Bucura-te, cel ce faci minuni mari;

Bucura-te, lauda pamantului Egiptului;

Bucura-te, cel ce esti in toata lumea vestit;

Bucura-te, cel ce te ostenesti a face bine;

Bucura-te, ajutatorul celor necajiti;

Bucura-te, stalp neclintit al crestinatatii;

Bucura-te, lauda oamenilor si a ingerilor;

Bucura-te, umbrirea serafimilor;

Bucura-te, slujitor preamarit al crestinilor;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 5:

Asa precum in Egipt cercetezi si tamaduiesti neputintele poporului celui binecredincios care asteapta ajutorul tau, indura-te si ne izbaveste de necazurile ce ne-au cuprins, spre a canta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Totdeauna arati marea ta milostivire asupra neamului omenesc si te faci scapare a celor ce se involbureaza pe marea acestei vieti; de aceea strigam catre tine asa:

Bucura-te, ocarmuitorul corabiilor invaluite in valuri;

Bucura-te, scaparea inotatorilor deznadajduiti;

Bucura-te, alinarea valurilor tulburate;

Bucura-te, cel ce cu rugaciunile tale risipesti furtuna;

Bucura-te, ca prin mijlocirea ta luminezi negura norilor;

Bucura-te, ajutorul celor spaimantati de tunet;

Bucura-te, izbavitorul celor infricosati de fulger;

Bucura-te, cel ce ne ajuti in primejdii, mijlociind catre Mantuitorul;

Bucura-te, nadejdea si scaparea noastra;

Bucura-te, ca in toate primejdiile la tine nazuim;

Bucura-te, ca ajuti cu rugaciunile tale tuturor care alearga la tine;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 6:

Cinstitorule de Dumnezeu, Fanurie, asculta aceasta rugaciune a noastra intru acest ceas si prin Sfintele tale rugaciuni mantuieste-ne de necazuri si de suparari, precum ai izbavit pe cei ce erau invaluiti pe mare, cand au chemat ajutorul tau; pentru ca si noi, ca aceia, sa aducem cantare: Aliluia!

Icosul 6:

Mucenice al lui Hristos, cinstit slujitor al darului, soleste noua pacatosilor mijlocirile tale cele bogate catre Stapanul, pentru ca sa ne invrednicim a ne impartasi de bunatatile cele fagaduite credinciosilor si sa cantam tie asa:

Bucura-te, mare Mucenice al lui Hristos;

Bucura-te, cinstit slujitor al darului;

Bucura-te, tamaduitorule al bolilor;

Bucura-te, mir care imprastii durerea;

Bucura-te, roua care racoresti patimile;

Bucura-te, cel ce intaresti pe slabanogi cu alte tale rugaciuni;

Bucura-te, ajutorul celor din primejdii;

Bucura-te, cel ce rogi pe Domnul pentru cei din patul durerilor;

Bucura-te, cel ce ne ajuti si noua pacatosilor;

Bucura-te, alinarea tuturor durerilor;

Bucura-te, mangaierea cea mare a celor ce patimesc in dureri;

Bucura-te, sprijinitorul celor neputinciosi;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 7:

O, Preamilostive si indurate Doamne! Nu trece cu vederea lacrimile robilor tai, ci le ajuta si-i miluieste dupa mare mila Ta; izbavindu-i de asupririle si de necazurile care i-au cuprins pentru multimea pacatelor lor; si precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, asa ridica-ne si pe noi din primejdia in care ne aflam, cu rugaciunile Sfantului Mucenic Fanurie, ca impreuna cu el sa-Ti cantam: Aliluia!

Icosul 7:

Toate puterile ceresti laudand credinta ta cea tare catre Dumnezeu, impreuna cu tine slujesc Ziditorului celui fara de inceput; iar noi iti aducem aceste cuvinte de lauda asa:

Bucura-te, ca prin minuni ai facut sa straluceasca credinta;

Bucura-te, cel ce prin credinta ai facut minuni mari;

Bucura-te, ca rugaciunile tale totdeauna au fost ascultate;

Bucura-te, inteleptule rugator catre Dumnezeu;

Bucura-te, tamaie bineprimita inaintea lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce ai scapat multe suflete necajite cu rugaciunile tale;

Bucura-te, cel ce pierzi pe cei puternici si fara de lege;

Bucura-te, ajutatorul cel tare al bine-credinciosilor crestini;

Bucura-te, taria tarilor crestineti;

Bucura-te, cel ce sfarami zidurile cetatilor paganesti;

Bucura-te, cel prin care tiranii sunt biruiti;

Bucura-te, temelia si fala credintei noastre;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 8:

Toti crestinii ortodocsi de pe pamant avand nadejdea lor catre tine, in orice intamplare nu vor fi rusinati, Mucenice Fanurie, caci tu esti mare folositor al crestinatatii. Pentru aceasta nu trece cu vederea si ale noastre rugaciuni si ne ajuta, izbavindu-ne din toate primejdiile, ca sa cantam cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Avand puterea darului de la Dumnezeu, ai prefacut seceta in ploi si cu Sfintele tale rugaciuni ai oprit multimea prea mare, de prisos, a ploilor, scapand poporul de foametea care ii ameninta, risipind hambarele strangatorilor de grau; pentru care noi minunandu-ne iti cantam asa:

Bucura-te, scaparea poporului de foamete;

Bucura-te, cel ce ai prefacut seceta, ca al doilea Ilie, in ploi binefacatoare;

Bucura-te, cel ce prin rugaciune ai oprit ploile prisositoare;

Bucura-te, nadejdea cea mare a lucratorului de pamant;

Bucura-te, multumirea celor ce seamana cu credinta;

Bucura-te, secerisul cel imbelsugat al seceratorilor;

Bucura-te, comoara cea bogata a saracilor

Bucura-te, ajutorul nostru in vreme de seceta;

Bucura-te, ajutatorul si chivernisitorul nostru de-a pururea;

Bucura-te, mangaierea celor ce sunt in nevoi;

Bucura-te, lauda cuviosilor monahi si a bunilor crestini;

Bucura-te, ograda bine roditoare;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 9:

Facatorule de minuni, Sfinte Fanurie, dupa cum in vremea vietii tale pe pamant ai izbavit poporul credincios de primejdii si de foamete prin Sfintele tale rugaciuni, asa si acum trimite mila ta asupra noastra, daruindu-ne timp roditor si imbelsugat pentru cresterea si ajutorul pruncilor sugari si al sarmanilor, cu care vom canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Cand cereau saracii ajutor de la tine in necazurile lor, nu i-ai departat cu vorbe intristatoare, ci le-ai ajutat in tot felul, dandu-le blagoslovia ta si ceea ce le trebuia, scapandu-i din nevoi; pentru aceea aducem tie acesta lauda asa:

Bucura-te, implinirea lipsurilor saracilor;

Bucura-te, chivernisitorul tuturor celor lipsiti;

Bucura-te, cel ce preschimbi necazurile in bunatati;

Bucura-te, cel ce imblanzesti fiarele salbatice;

Bucura-te, cel ce lepezi lucrurile amagitoare;

Bucura-te, izbavitorul tuturor celor ce sunt in nevoi;

Bucura-te, cel ce pedepsesti pe negutatorii cei lacomi;

Bucura-te, cel ce prin rugaciunile tale faci lucruri preamuninate;

Bucura-te, vistierul darurilor lui Hristos Mantuitorul;

Bucura-te, cel ce ai renuntat la avutie si ai impartit-o cu cei saraci;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 10:

Daruieste si noua ajutorul tau ca acelor saraci, ca sa scapam de navalirea serpilor otravitori si mai ales a balaurului inspaimantator si de vicleanul inselator ce se lupta cu noi neincetat pentru a rapune sufletele noastre; noi insa prin rugaciunile tale nadajduim sa dobandim cele de folos in viata acesta si in cea viitoare; ca sa cantam impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Nu te departa de la noi, Sfinte Fanurie, si de la toti cei ce cheama Sfant numele tau, pentru ca toti recunoastem grelele noastre pacate; si ne rugam tie si cerem cu credinta ajutorul tau, cantandu-ti graiurile acestea asa:

Bucura-te, mantuirea celor ce isi marturisesc curat pacatele;

Bucura-te, mustratorul acelora ce ascund pacatele lor;

Bucura-te, cel ce nu suferi pe nelegiuti;

Bucura-te, folositor mare al celor ce s-au pocait;

Bucura-te, mare ajutator al celor ce vietuiesc in smerenie;

Bucura-te, vazand intoarcerea la Stapan a lucrurilor furate;

Bucura-te, descoperirea multor taine nestiute;

Bucura-te, cel ce ai adus pe multi la Hristos prin minunile tale;

Bucura-te, preaminunate Mucenice, ca nu ne lasi si pe noi;

Bucura-te, cel ce mijlocesti la Dumnezeu pentru iertarea pacatelor noastre;

Bucura-te, cel ce mangai pe toti cu ale tale mari minuni;

Bucura-te, ca prin tine si neamul calugaresc capata mantuire;

Bucura-te, ca si tot clerul bisericesc prin tine se mantuiesc;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 11:

Margaritarul de mult pret al lui Dumnezeu care fiind ascuns in tarana, straluceste acum in Rhodos ca o comoara de mult pret si imbogateste, desfateaza, lumineaza si inveseleste pe toti cei ce vin la el cu credinta si cu dragoste; cu tine impreuna cantam Purtatorului de grija al tuturor si Dumnezeul nostru: Aliluia!

Icosul 11:

Stralucit-a astazi sarbatoarea plina de veselie si praznicul luminat al Sfantului Mucenic Fanurie, cel mult patimitor si de biruinta purtator; ca Dumnezeu l-a invrednicit de cununa cereasca a celor bineplacuti Lui si l-a asezat laolalta cu ingerii. Pentru aceasta, laudand pe Domnul care a facut minunata voia Sa intru Sfintii Sai, Sfantului Fanurie sa-i graim:

Bucura-te, ca ai stat in fata idolilor;

Bucura-te, ca ai defaimat minciuna lor;

Bucura-te, ca ai fost ars cu carbuni aprinsi;

Bucura-te, ca ai stins credinta in idoli;

Bucura-te, ca demonii te-au vazut si au plans;

Bucura-te, ca ingerii in juru-ti s-au strans;

Bucura-te, ca iadul adanc s-a cutremurat;

Bucura-te, barbat viteaz al Bisericii;

Bucura-te, pecete curata a credintei;

Bucura-te, cel ce esti pilda luminata pentru noi;

Bucura-te, ostasule nebiruit al lui Hristos;

Bucura-te, al nostru Mucenic preamarit;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 12:

Pe cei ce sarutam Sfanta ta icona cu credinta, Mucenice, si laudam vietuirea ta cea Sfanta, Fanurie preamarite, cu rugaciunile tale arata-ne mostenitori ai imparatiei celei ceresti si vesnice, si partasi ai slavei celei de sus; ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu Celui in Treime laudat: Aliluia!

Icosul 12:

Minuni straine si mai presus de intelegere a facut Dumnezeu intotdeauna intru Sfintii Sai; impreuna cu care, in timpul din urma, a aratat ca pe un alt soare stralucind cu minunile pe Minunatul Fanurie, lauda Rhodosului si a Bisericii. Caruia si noi, aprinsi de dragoste si de ravna, sa-i graim din suflet:

Bucura-te, ca ai fost aruncat in cuptor de foc;

Bucura-te, ca si acolo te-ai bucurat;

Bucura-te, ca te-ai rugat pentru cei ce te chinuiau;

Bucura-te, cel ce esti mijlocitor pentru toti;

Bucura-te, cel ce nu incetezi a ruga pe Hristos pentru noi;

Bucura-te, scump prinos al credinciosilor;

Bucura-te, ca ai umilit pe cei ce s-au trufit;

Bucura-te, ca ai inaltat pe cel smerit;

Bucura-te, rugatorul nostru catre Hristos;

Bucura-te, taria celui evlavios;

Bucura-te, miluitorul credinciosilor;

Bucura-te, cel ce te rogi pentru iertarea pacatosilor;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, Preaminunate Fanurie, cu lacrimi fierbinti alergand la a ta ocrotire, ne rugam tie: izbaveste-ne cu rugaciunile tale cele bineplacute lui Dumnezeu, de toata nevoia si necazul; indeparteaza de la noi toata durerea si suferinta si ne invredniceste ca si in viata de veci sa fim partasi ai imparatiei vesnice si impreuna cu tine cantare sa aducem lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Poporul cel credincios cunoscand multimea minunilor tale, prin care ai rusinat pornirea ereticilor cea fara de judecata asupra credintei noastre, cu umilire striga catre tine asa:

Bucura-te, mare Mucenice al Mantuitorului Hristos;

Bucura-te, scaparea celor ce alearga la tine;

Bucura-te, indreptatorul credintei;

Bucura-te, ajutorul celor necajiti;

Bucura-te, cel ce intuneci mintea paganilor;

Bucura-te, cel ce ai lucrat stralucirea credintei;

Bucura-te, cel ce ai alungat pe cei potrivnici;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat biruitor;

Bucura-te, cel ce luminezi pe cei din interiorul pacatelor;

Bucura-te, cel ce cu blandete primesti la tine pe cei gresiti;

Bucura-te, invatatorul legii crestinesti;

Bucura-te, cel ce luminezi pe cei nepriceputi;

Bucura-te, Sfinte Fanurie, mare facator de minuni!

si Condacul 1:

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

RUGACIUNE

Catre tine, Sfinte Mucenice Fanurie, inltandu-ne gandurile, noi pacatosii cu umilinta si cu caldura te rugam: cauta dintru inaltimea cea plina de slava a cerurilor, unde, prin viata ta Sfanta si prin chinurile tale mucenicesti pentru Hristos, ti-ai dobandit salasluire vesnica, si te milostiveste de suferintele, durerile, patimirile, necazurile, amaraciunile si stramtorile noastre. Si te roaga cu indrazneala pe care ai agonisit-o, catre Stapanul tau ceresc si Dumnezeul nostru, sa ne ierte pacatele pe care cu stiinta si cu nestiinta, pururea, ca niste robi nevrednici savarsim, si sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, pentru putinatatea dragostei noastre fata de El si fata de aproapele nostru; ci sa fie pururea plin de milostivire fata de noi si sa indeparteze de la noi toata suferinta si durerea, toate patimile si necazurile, toate amaraciunile si stramtorile, zidind in noi cuget curat, ca sa putem rupe cu viata noastra de pacat de pana acum, si privind la ceruri, sa ne inflacaram de dorul de a deveni si noi bineplacuti lui Dumnezeu. Asa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povatuitorul si indrumatorul nostru pe cararile cele necunoscute ale vietii, pentru ca urmand pilda credintei si a dragostei tale fata de Hristos, sa ne invrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni si binecuvantarea Marelui nostru Dumnezeu; si trecand dintru aceasta viata pamanteasca, sa ne bucuram, laolalta cu tine si cu toti cei bineplacuti din veac ai Domnlui, de imparatia cea nesfarsita a cerurilor si de partea celor drepti, ca impreuna cu toti si inconjurati de cerestii ingeri, sa aducem slava, cinste si inchinaciune lui Dumnezeu Celui slavit in Treime, in vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfântului Cuviosului Moise Etiopianul

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osâr-die şi cu bună cuviinţă căci urcându-se pe treptele virtuţilor, a ajuns la măsu-ra desăvârşirii .şi războindu-se cu diavolii cei prea înrăutăţiţi, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm:

Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Icosul 1:

Pe cât de rea şi de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viaţa ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută şi frumoasă a fost petrecerea ta cea monahiceas-că, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăţi în care te aflai, pentru aceea noi credincioşii îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;

Bucură-te, că pocăinţa ta a plăcut Domnului;

Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;

Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulţi ai adus la Viaţă din moartea păcatelor;

Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;

Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul şi ai părăsit păcatul;

Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;

Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;

Bucură-te, că ai fost slobozit din lanţurile fărădelegilor;

Bucură-te, că acul morţii nu a avut putere multă vreme asupra ta;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulţi a înghiţit

Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viaţă prin ploaia milostivi-rii Celui Prea înalt;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 2:

Multe au fost isprăvile faptelor tale celor rele, dar după aceea mai multe fapte bune ai săvârşit, covârşind cu mult răutatea prin bunătate, drept aceea noi văzând întoarcerea ta Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Dumnezeu văzând că diavolul a pus stăpânire pe voinţa ta, nu a putut răbda ca făptura cea zidită dupa chipul şi asemănarea Sa, să fie înghiţită de moarte pentru aceea ca un îndurat te-a izbăvit din gheara câinelui şi din coarnele taurilor celor înţelegători pentru aceasta şi noi îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, că Stăpânul după ce te-a găsit, te-a adus pe umerii Săi în stau-lul oilor sale care ascultau de glasul Lui;

Bucură-te, că te-a învăţat cum sa-L slujeşti cu credinţă;

Bucură-te, că ţi-a arătat cât de mult trebuie să-L iubeşti;

Bucură-te, că nu te-ai împotrivit leacurilor celor amare pe care ţi le dădea Domnul pentru tămăduirea sufletului tău;

Bucură-te, că ai alungat pe diavolul din cămara sufletului tău, făcându-ţi sufletul templu al Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai avut în inima şi cugetul tău pe Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, că ai izbutit să-ţi cureţi partea cea dinăuntru a „paharului tău”;

Bucură-te, lucrător osârdnic al viei lui Hristos;

Bucură-te, că ai fost luptător îndârjit împotriva diavolilor;

Bucură-te, că ai stricat cursele cele de multe feluri ale demonilor;

Bucură-te, că ai fost găsit întocmai ca o comoară în ţarină;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 3:

Minunată s-a arătat viaţa ta cea monahicească, deoarece ai întrecut pe mulţi în virtuţi şi toate faptele cele bune, căci veneau la tine chiar şi sihaştri vestiţi pentru a cere sfat şi se întorceau toţi cu mângâiere sufletească de la tine părinte, care toata viaţa ta ai cântat lui Dumnezeu care te-a mântuit: Aliluia!

Icosul 3:

Vestit ai fost în tot Egiptul pentru răutăţile tale cele de multe feluri pentru aceea se înfricoşau toţi de auzirea numelui tău, însă îndreptându-ţi viaţa, ai ajuns înfricoşător diavolilor, cărora până atunci le-ai fost supus prin faptele tale cele rele, iar noi văzând întoarcerea ta, te lăudăm zicând:

Bucură-te, că din rob al diavolilor ai ajuns mai puternic decât ei;

Bucură-te, că aceştia fugeau când auzeau de numele tău;

Bucură-te, că nu puteau suferi nici atunci când rostea cineva numele tău;

Bucură-te, foc care mistui puterea diavolească;

Bucură-te, că din rob al patimilor te-ai făcut stăpân peste ele;

Bucură-te, că trupul tău care era deprins cu mâncăruri alese, l-ai supus la post desăvârşit;

Bucură-te, că te-ai asemănat îngerilor prin vieţuirea ta;

Bucură-te, surpătorul ispitelor diavoleşti;

Bucură-te, stea luminoasă care ai răsărit din bezna nopţii păcatelor;

Bucură-te, soare luminos cu raze in chipul focului;

Bucură-te, că diavolii nu pot să privească spre tine;

Bucură-te, povăţuitorul celor neştiutori;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 4:

Schimbarea vieţii tale a mâniat pe demoni, a caror slujitor erai mai înain-te, pentru aceea au năvălit asupra ta cu ispite de tot felul, dar tu i-ai alungat de la tine ca pe nişte neputincioşi, nefăcându-ţi nici un rău, pentru aceea noi văzând biruinţele tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Nevoindu-te cu osteneli pustniceşti, ai luptat până la moarte împotriva is-pitelor ce veneau asupra ta, dar tu părinte le-ai lepădat de la tine ca pe cea mai vătămătoare otravă, pentru aceasta şi cugetul ne îndeamnă să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te, căci ca un foc ai ars pleava ispitelor trupeşti;

Bucură-te, că ai fost încercat ca aurul în cuptor;

Bucură-te, că te-ai arătat biruitor întru toate;

Bucură-te, că şi ispita desfrânării ai biruit-o;

Bucură-te, că mult timp te-ai luptat cu ea;

Bucură-te, că postul şi privegherea ţi-au fost arme nebiruite;

Bucură-te, căci cu acestea te-ai suit spre ceruri;

Bucură-te, că multe lacrimi ai vărsat pentru spălarea păcatelor tale;

Bucură-te, că diavolii se spăimântau de răbdarea ta;

Bucură-te, că pe pământ ai vieţuit îngereşte;

Bucură-te, că şi Hristos Domnul te-a iubit pentru smerenia ta cea multă;

Bucură-te, că defăimându-te pe tine însuţi ai fost slăvit de Dumnezeu;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 5:

Cine va spune luptele tale împotriva patimilor sau cine se va încumeta să istorisească pătimirile tale din partea diavolilor care până la moarte au luptat împotriva ta şi se tânguiau cu amar că te-au pierdut din cursele lor, din care te-a scos Hristos Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 5:

Razboindu-te patima desfrânării, ai cerut sfatul sfântului Isidor, stareţul tău care te-a îndemnat să te nevoieşti cu mult post şi rugăciune, adăugând şi lucrul mâinilor, căci prin osteneală şi postire se alungă demonii cei stricători de sufle, iar tu închizându-te în chilia ta te osteneai cu aceste trei arme: postul, rugăciunea şi osteneala, iar noi lăudăm răvna ta cea multă pentru Hristos, aşa:

Bucură-te, împlinitorule al poruncii stareţului tău;

Bucură-te, că te-ai făcut ascultător desăvârşit;

Bucură-te, că ai vestit stareţului tău că patima nu slăbeşte;

Bucură-te, că sfântul Isidor ţi-a arătat în acea vedenie că mai mulţi sunt cei ce sunt cu noi decât cei împotriva noastră;

Bucură-te, că tu văzând acea vedenie te-ai întărit şi ai continuat mai departe rânduiala ta cea dinainte;

Bucură-te, că aprinzându-ţi-se trupul ai cerut sfatul altui stareţ iscusit;

Bucură-te, că acela te-a învăţat să-ţi dezlipeşti mintea de acele patimi cu care te îndulceai;

Bucură-te, că ai fost povăţuit să priveghezi cu trezvie;

Bucură-te, că toată noaptea te-ai rugat stând în picioare;

Bucură-te, că pe lângă obişnuitele osteneli şi altele şi mai grele;

Bucură-te, că umpleai vasele pustnicilor cu apă pe care o aduceai de departe fără ca ei să ştie;

Bucură-te, că diavolul nesuferind o nevoinţă ca aceasta, te-a lovit în aşa fel încât abia după un an ai putut umbla;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 6:

După ce diavolul te-a lovit, ai rămas aproape mort, însă găsindu-te părin-ţii care mergeau să aducă apă din acelaşi loc unde mergeai şi tu, te-au luat şi ducându-te la chilia ta, unde te-au îngrijit timp de un an, apoi ridicându-te ai putut să mergi, drept aceea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Văzând stareţul tău ce ai pătimit din pricina luptei tale împotriva vrăjma-şului, te-a sfătuit să fii cu măsură întru toate, însă tu i-ai spus că nu te vei lăsa până ce nu vor înceta nălucirile visurilor, iar el ţi-a spus că de acum înainte nu vei mai avea astfel de năluciri, noi văzând unele ca acestea, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că te-ai împărtăşit cu sfintele taine după ce te-ai întărit cu trupul;

Bucură-te, că ai fost lăsat să pătimeşti astfel, ca să nu te înalţi cu mintea;

Bucură-te, că Stăpânul te-a scăpat din prăpastia mândriei;

Bucură-te, slujitor nebiruit al lui Hristos;

Bucură-te, că ai scăpat de lupul cel înţelegător;

Bucură-te, căci ca o pasăre ai zburat către ceruri;

Bucură-te, sfeşnicul cel poleit cu aurul faptelor celor bune;

Bucură-te, pahar plin de vinul cel dulce al smereniei;

Bucură-te, vasul cel ales al Stăpânului Hristos ;

Bucură-te, trâmbiţa cea răsunătoare a împăratului Celui Mare;

Bucură-te, corabia cea ajunsă la limanul veşniciei;

Bucură-te, cel ce pedepseşti pe cei ce fac nelegiuiri;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 7:

Venind la tine un boier împreună cu ai săi, tu ai fugit din chilia ta şi întâl-nindu-te cu ei te-au întrebat dacă-l cunoşti pe părintele Moise, tu le-ai spus ca este un bătrân mincinos şi cu viaţă necurată, iar ei ajungând şi spunând cine le-a spus lor acestea, iar când au aflat că tu ai fost, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Porunca stareţului tău părinte, ca nimeni să nu mănânce toată Săptămâna Mare, tu ai făcut bine cu fraţii care au venit la tine, dându-le bucate fierte, pentru aceea ai fost lăudat de părinţi înaintea tuturor, zicând: porunca oa-menilor ai călcat-o, iar pe a lui Dumnezeu ai săvârşit-o pentru aceasta şi noi îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, iubitorule de străini;

Bucură-te, părintele cel milostiv;

Bucură-te, că făcând milostenii ai fost miluit de Stăpânul;

Bucură-te, căci ca argintul ai fost curăţat în focul ispitelor;

Bucură-te, postitorule cel adevărat;

Bucură-te, că înfrânarea ţi-a fost hrană;

Bucură-te, că privegherea ţi-a fost drept odihnă;

Bucură-te, că ai adăpat grădina sufletului cu multe lacrimi;

Bucură-te, că petrecând în nevoinţă, te-ai învrednicit de darul preoţiei;

Bucură-te, că fiind gonit de preoţi din sfântul altar pentru a te ispiti, tu te ocărai pe sine-ţi;

Bucură-te, că episcopul a spus în auzul tuturor că eşti vrednic cu adevărat;

Bucură-te, slujitor vrednic al tainelor lui Hristos;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 8:

Apropiindu-se ziua mutării tale de la cele trecătoare la cele veşnice, ai vă-zut cu ochii cei duhovniceşti timpul şi felul în care aveai să-ţi sfârşeşti lupta cu trupul, pentru aceasta ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Când le-ai spus fraţilor să fugă pentru că barbarii vor veni la schit, ei te-au întrebat de ce nu fugi şi tu, le-ai spus ca de mulţi ani aştepţi această clipă, căci cel ce ridică sabia de sabie va muri, au rămas şi ei împreună cu tine care le-ai dat pildă de netemere, pentru aceea noi îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte cuvios;

Bucură-te, sfătuitorule cel înţelept;

Bucură-te, înţelepţitule de Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai făcut tron al înţelepciunii celei desăvârşite;

Bucură-te, că ai fost răbdător în toate ispitele;

Bucură-te, că le-ai biruit fără să fii biruit de ele;

Bucură-te, că te-ai hrănit toată viaţa cu cele sfinte;

Bucură-te, că Hristos te-a încununat pentru că ai păzit chipul îngeresc neîntinat;

Bucură-te, că şi cununa muceniciei din mâna Domnului ai luat;

Bucură-te, că te-ai învrednicit să locuieşti în ceruri;

Bucură-te, că de la naştere ai împlinit şapte zeci şi cinci de ani şi tot atâţia ucenici ai adunat;

Bucură-te, că şase dintre ei au luat împreună cu tine cununa muceniciei;

Bucură-te, de Dumnezeu purtaăorule părinte Moise!

Condacul 9:

După plecarea barbarilor, venind fratele acela şi găsindu-vă săvârşiţi din viaţă, a văzut şase cununi pogorându-se din cer. Ducându-se a vestit şi pe ceilalţi părinţi ascunşi de teama barbarilor şi venind toţi au îngropat sfintele voastre trupuri, care erau slăbite de post, rugăciune şi osteneală şi tânguin-du-se au cântat lui Dumnezeu: Aliluia;

Icosul 9:

În zadar ne ostenim noi păcătoşii să cinstim pomenirea ta cu cântări alese, căci nu ne pricepem ce grăim fără numai aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, lauda cuvioşilor;

Bucură-te, nevoitor neîntrecut;

Bucură-te, că erai aproape de moarte din pricina ispitelor;

Bucură-te, că nici atunci nu te-ai lăsat înfricoşat;

Bucură-te, că vrând să-ţi încerce smerenia, părinţii te-au numit „arap”;

Bucură-te, că defăimându-te ei, tu nu te-ai mâhnit;

Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;

Bucură-te, că acum vezi pe Hristos aievea şi nu în vedenie;

Bucură-te, măslin roditor de virtuţi mântuitoare;

Bucură-te, că umblând în haine proaste, ai primit de la Hristos haina care nu se învecheşte niciodată;

Bucură-te, că ai luat îndoită plată de la Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 10:

Cine a auzit ca un tâlhar înrăutăţit să se facă monah îmbunătăţit? Cu adevărat aceasta este schimbarea dreptei Celui Prea înalt, căci unde vrea Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii; pentru aceasta şi noi cântăm Milostivului nostru Dumnezeu şi Ziditor: Aliluia!

Icosul 10:

Cu adevărat multe şi necunoscute sunt căile spre mântuire pe care Domnul le-a pregătit pentru cei ce vor să se mântuiască, pentru că şi tu părinte Moise ai venit la cunoştinţa lui Dumnezeu iar noi cântăreţii tăi, zicem unele ca acestea:

Bucură-te, făcătorule de minuni;

Bucură-te, că tot în Egipt a făcut Moise văzătorul de Dumnezeu acele minuni înfricoşătoare cu faraon;

Bucură-te, că tu ai făcut minuni cu cei ce erau în nevoi;

Bucură-te, strălucirea chipului îngeresc;

Bucură-te, că şi îngerii s-au spăimântat de luptele tale cu diavolii;

Bucură-te, că te-ai făcut povăţuitor al monahilor;

Bucură-te, că ai fost socotit mai mare decât marele Arsenie pentru dragostea ce aveai pentru străini;

Bucură-te, părinte împodobit cu harul sfântului Duh;

Bucură-te, că ai biruit pe faraonul cel gândit;

Bucură-te, că l-ai înecat pe el în marea rugăciunilor tale;

Bucură-te, că ai avut apărător pe Dumnezeu Atotputernicul;

Bucura-te, pomul cel încărcat de roadele cele dulci ale ascultării şi supu-nerii;

Bucura-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 11:

Din ziua întrării în mănăstire şi până în ceasul cel de pe urmă, ai păzit fără ştirbire toate poruncile sfinţilor părinţi care au fost mai înainte de noi ascultători, lăsându-ne nouă pildă de adevărată petrecere monahicească, iar tu părinte păzind toate acestea, ai aflat în ceruri plata ostenelilor tale de la Hristos Dumnezeu Căruia în ceruri Îi cânţi: Aliluia!

Icosul 11:

Am auzit părinte de minunată viaţa ta, pe care ai petrecut-o după voia lui Dumnezeu căci ţi-a răsplătit însuţi ostenelile tale cele pricinuitoare de mân-tuire, dându-ţi să mănânci din Pomul Vieţii celei veşnice şi să bei din Izvorul cel pururea curgător şi răcoritor al Raiului pe care l-ai dobândit cu multe sudori, iar acum părinte nu ne uita pe noi cei ce-ţi cântăm acestea:

Bucură-te, că dragostea ta pentru străini mult ţi-a folosit;

Bucură-te, că milostenia te-a scăpat de vămile cele din văzduh;

Bucură-te, că pentru aspra ta vieţuire, acum te desfătezi în loc luminos şi fără de nici o supărare;

Bucură-te, că locuind într-o chilie săracă, ţi-ai făcut palat împărătesc în ceruri;

Bucură-te, comoară plină de felurite bogăţii;

Bucură-te, că mucenicii te-au primit în prea luminoasa lor ceată;

Bucură-te, că şi cuvioşii se veselesc de venirea ta în mijlocul lor;

Bucură-te, că sufletul tău se desfătează de cântările care nu vor înceta niciodată;

Bucură-te, că ţi-ai făcut ucenici întocmai ca o viţă-de-vie care odrăsleşte lăstarii cei roditori ai faptelor bune;

Bucură-te, căci ne-ai arătat nouă calea spre mântuire;

Bucură-te, că uşile Raiului s-au deschis înaintea ta;

Bucură-te, că Heruvimii te-au lăudat pentru biruinţă;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 12:

Dacă trebuie lăudate faptele cuiva, acela eşti tu părinte Moise, căci ai pli-nit făgăduinţele monahiceşti pe care le-ai făcut Stăpânului Hristos căci vă-zându-te atât de sârguincios pentru dragostea Sa, te-a luat în împărăţia cea Cerească şi te-a făcut împreună moştenitor cu El căruia toată viaţa ta I-ai cântat aşa: Aliluia!

Icosul 12:

Aflând tâlharii, cărora mai înainte le-ai fost vătaf, că ţi-ai schimbat viaţa şi te-ai făcut monah, au lăsat şi ei viaţa lor cea plină de răutăţi şi fărădelegi făcându-se monahi îmbunătăţiţi şi sporind în calea mântuirii, iar noi auzind de o astfel de întoarcere, minunându-ne cântăm aşa:

Bucură-te, stâlpul Ortodoxiei;

Bucură-te, sprijinul celor slăbiţi de patimi şi păcate;

Bucură-te, cunoscătorule al gândurilor;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a împodobit cu dragoste pentru aproapele;

Bucură-te, că această virtute nu piere nici în viaţa aceasta nici în cea viitoare;

Bucură-te, că bucuros ai primit paharul muceniciei;

Bucură-te, că acum mijloceşti pentru cei ce se roagă ţie;

Bucură-te, că ai mare îndrăzneală către Dumnezeu;

Bucură-te, că nici unul din cei ce veneau la tine nu ieşea nemângâiat;

Bucură-te, că primind darul preoţiei ai slujit lui Hristos cu toată osârdia;

Bucură-te, că nu suferi pe cei necredincioşi;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 13:

O, prea cuvioase părinte Moise, cel ce nu ai rămas tăinuit de noi păcătoşii, ci din voia lui Dumnezeu am aflat prin câte lupte şi osteneli trebuie să do-bândim slava cea cerească; deoarece prin aleasa ta viaţă monahicească, prin lacrimile cele multe, prin privegheri şi rugăciuni şi prin felurite osteneli ai îmblânzit mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra ta şi astfel te-ai făcut cetăţean al Raiului, iar pe noi ne învaţă să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;

Bucură-te, că pocăinţa ta a plăcut Domnului;

Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;

Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulţi ai adus la Viaţă din moartea păcatelor;

Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;

Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul şi ai părăsit păcatul;

Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;

Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;

Bucură-te, că ai fost slobozit din lanţurile fărădelegilor;

Bucură-te, că acul morţii nu a avut putere multă vreme asupra ta;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulţi a înghiţit

Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viaţă prin ploaia milostivi-rii Celui Prea înalt;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 1

Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Rugăciune către

Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Moise:

Sfinte al lui Dumnezeu părinte Moise, sosind ziua pomenirii tale cea de peste an, te rugăm să nu treci cu vederea ale noastre netrebnice şi sărace ru-găciuni de cerere pe care le aducem ţie noi robii tăi. Ci ca un părinte milostiv şi iubitor de fii, ascultă-ne pe noi în ceasul acesta, când suntem greu încer-caţi cu tot felul de ispite, pe care, din pricina păcatelor noastre celor grele pe care le-am săvârşit şi care ne-a slăbit sufletele, nu le putem răbda şi nici ochii spre cer nu putem să-i ridicăm, covârşindu-ne sarcina cea grea a păcatelor pe care nu le-am părăsit, mâniind cu aceasta pe Dumnezeu care a aşteptat în-toarcerea noastră, însă noi am ajuns nesimţitori şi nevrednici de milă. Pentru aceasta alergăm la bunătatea ta părinte, deoarece ştim că Domnul nu trece cu vederea ale tale rugăciuni şi cereri. Mijloceşte deci şi pentru noi părinte să ne mântuim de chinurile cele grozave pregătite pentru cei păcătoşi.

Aşa părinte Moise, să nu ne laşi pe noi în moartea păcatelor, ci scapă-ne pe noi din Egiptul patimilor cele stricătoare de suflet, precum Moise văzăto-rul de Dumnezeu pe poporul cel ales din robia lui Faraon şi i-a adus în ţara făgăduinţei, aşa şi tu părinte, du-ne în Raiul cel făgăduit de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în veci; Amin!

Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu Sfântul Nectarie al Pentapolei

Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu, căci Acela lucrează pentru voi. Să nu deveniţi mici la suflet şi să nu vă tulburaţi! Cel Care cercetează cutele cele mai adânci ale sufletelor omeneşti cunoaşte şi poftele voastre şi are puterea să vă scape de ele, aşa cum doar El o ştie. Voi să cereţi de la Dumnezeu şi să nu vă pierdeţi curajul vostru! Să nu credeţi că, de vreme ce dorul vostru este sfânt, aveţi dreptul să vă răzvrătiţi, să nu bănuiţi că rugăciunile voastre nu sunt auzite. Dumnezeu împlineşte dorinţele voastre în modul în care voi nu ştiţi. Deci, liniştiţi-vă şi chemaţi-L pe Dumnezeu.

Rugăciunile şi implorările voastre nu vă duc la desăvârşire ele însele. La desăvârşire conduce Domnul, Care vine şi Se sălăşluieşte înlăuntrul nostru, când împlinim poruncile Lui. Şi una dintre primele porunci este să se plinească în viaţa noastră nu voia proprie, ci voia lui Dumnezeu. Şi să se facă tocmai aşa cum se împlineşte în Cer de către îngeri. Astfel, vom putea şi noi să spunem: „Doamne, nu aşa cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta, precum în Cer şi pe pământ”. Deci, fără Hristos înlăuntrul nostru, rugăciunile şi cererile ne duc la înşelăciune.

Sfântul Nectarie al Pentapolei

Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008, p. 281

Atunci când ne copleşesc ispitele

Atunci când ne copleşesc ispitele, când necazurile şi durerile ne cuprind, când ne pierdem răbdarea şi avem sufletul întristat, alergăm la icoana Ta, Preacurată Fecioară Maria şi cu lacrimi de pocăință strigăm din adâncul inimii: întinde asupra noastră mâinile Tale, Născătoare de Dumnezeu, şi scoate-ne din adâncul răului.

Căci cine ar putea zugrăvi iubirea dintre Dumnezeu şi creația Sa mai bine decât Sfânta Icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, în care pe Cel ce toate le ține cuprinzând, îl faci arătat mai presus de minte celor ce caută mântuirea.

Pacea dumnezeiască ce se coboară în lume este Însuşi Iisus cel întrupat din tine, O, Preaslăvită Maica a tuturor creştinilor, în dragostea Ta pentru oameni eşti plină de milostivire precum Fiul Tau, Domnul Iisus Hristos.

Cu blândețe strigi către noi: Nu te teme turmă mică! Eu sunt cu voi si nimeni nu este împotriva voastră! De aceea aşezăm dragostea noastră înaintea Ta şi Te rugăm pogoară pacea asupra tării noastre şi în sufletele noastre multă mila, pace şi iubire şi cu umilință îți mulțumim strigând cu tărie către Tine: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Ispitele sunt necesare pentru că ne călesc în lupta cu păcatul, pentru mântuirea noastră, dar numai să nu ne biruiască. Un mare părinte din Pateric zice: „Înlătură ispitele și nu se va mântui niciun om”.

Cum poate creștinul scăpa de ispitele îngerului rău, adică ale diavolului, care îl urmăresc toată viața?

De nevoie este pentru mântuirea omului să fie ispitit de diavolul, că dacă nu se va ispiti, nu se va mântui. Nu se poate căli în lupta cea duhovnicească și nu poate avea nicio plată pentru faptele sale cele bune, fiind făcute din obicei, fără nicio împotrivire de la diavolul. De aceea zice și Sfântul Petru, că „diavolul, potrivnicul vostru, ca un leu răcnind umblă, căutând pe cine să înghită, căruia stați-i împotrivă, fiind întăriți în credință”... (I Petru 5, 8-9).

Deci, viața noastră este o luptă cu diavolul care ne ispitește, fie prin propriul nostru trup, fie prin cei din jurul nostru, fie direct prin slugile întunericului. Ispitele sunt necesare pentru că ne călesc în lupta cu păcatul, pentru mântuirea noastră, dar numai să nu ne biruiască. Un mare părinte din Pateric zice: „Înlătură ispitele și nu se va mântui niciun om”.

Creștinul poate scăpa nebiruit de ispitele diavolului prin lucrarea tuturor faptelor bune și mai ales prin rugăciune, post, smerenie, dragoste, spovedanie deasă, pocăință, milostenie și multă răbdare.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a doua, volumul V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 89-90)

Ispita împuţinării de suflet

Sfântul Cuvios Isaac Sirul

Căci, după măsura smeritei tale cugetări, îţi va da Dumnezeu şi puterea să rabzi necazurile. Şi potrivit răbdării tale, se uşurează şi greutatea necazurilor tale şi astfel primeşti mângâiere.

Atunci când Dumnezeu vrea să aducă peste om o mâhnire şi mai mare, ca astfel să se pocăiască şi să caute mila Sa, îngăduie să cadă în împuţinarea de suflet. Iar aceasta naşte puterea cea tare a trândăviei, ce înăbuşă sufletul şi-l face să preguste iadul. Apoi vine duhul ieşirii din minţi, din care izvorăsc nenumărate ispite precum tulburarea minţii, mânia, hula, cârtirea, gândurile necurate, mutarea dintr-un loc într-altul, căci nicăieri nu-şi află odihna, şi cele asemenea. Iar dacă mă vei întreba care este cauza tuturor acestora, îţi voi răspunde că nepăsarea. Însă leacul tuturor acestora este unul singur, cu ajutorul căruia omul va găsi îndată în sufletul său mângâierea după care tânjea. Aşadar care este acest leac? Este smerita-cugetare a inimii. Fără ea nu poate să strice cineva îngrăditura ispitelor, ci dimpotrivă le face mai puternice şi atunci ele îl copleşesc. Să nu te mânii pe mine că iţi spun adevărul. Niciodată nu ai căutat smerenia cu toată puterea sufletului tău. Dacă vrei, vino în ţinutul ei şi vei vedea cum te va izbăvi de răutatea ispitelor. Căci, după măsura smeritei tale cugetări, îţi va da Dumnezeu şi puterea să rabzi necazurile. Şi potrivit răbdării tale, se uşurează şi greutatea necazurilor tale şi astfel primeşti mângâiere. Şi cu cât primeşti mângâiere, cu atât dragostea ta pentru Dumnezeu creşte. Şi cu cât iubeşti mai mult pe Dumnezeu, cu atât se măreşte bucuria pe care ţi-o dăruieşte Duhul Sfânt. Prea Milostivul nostru Părinte, vrând să întoarcă în bine ispitele fiilor săi adevăraţi, nu le ridică, ci le dă putere ca să le rabde. Toate aceste bunătăţi - mângâierea, dragostea şi bucuria - nevoitorii le primesc ca roade ale răbdării, ca să ajungă la desăvârşire. Fie ca Hristos, Dumnezeul nostru, să ne învrednicească cu Harul Său să suferim amărăciunea ispitelor pentru dragostea Lui, întru mulţumirea inimii. Amin.

(Sfântul Isaac Sirul, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, p. 40-41)ncercarile si ispitele

Sensul suferintelor

Oamenii s-au plans mereu de diferite suferinte si nenorociri, si boli. Aproape toti se plang si de conditii grele. Si nu trebuie sa ne miram de aceasta.

Viata prezenta nu este altceva decat pregatirea pentru cea viitoare. Precum va petrece cineva viata prezenta, asemenea va primi rasplata in viata viitoare: fie fericita, fie nefericita.

Toti crestinii, indeosebi cei drept credinciosi, doresc sa mosteneasca rasplata fericita in viata viitoare. Iar pentru aflarea acesteia e necesar sa rabdam diferite suferinte si boli, potrivit celor spuse in cuvantul lui Dumnezeu: "Prin multe suferinte se cuvine sa intram in Imparatia Cerului".

Oamenii se impart in drepti si pacatosi, insa nici unii si nici altii nu sunt slobozi de diferite suferinte sau boli, precum ni se spune in psalmi: "Multe suferinte celor drepti; multe rani celor pacatosi".

Sfantul David ii instiinteaza pe primii sa nu descurajeze, asigurandu-ne ca Domnul ii va izbavi de toate suferintele, iar pe ceilalti, adica pe pacatosi, ii instiinteaza sa nu deznadajduiasca. Daca cel pacatos va alerga cu credinta si nadejde la Domnul, va primi milostivire si iertare de pacate.

Domnul Atotbun le trimite celor drepti diferite suferinte, in primul rand ca sa nu slabeasca in nevointele evlaviei si, lenevindu-se, sa nu devieze in latura opusa si sa nu piara. In al doilea rand, Domnul le trimite celor drepti diferite suferinte pentru ca prin acestea ei sa se purifice cu totul de pacate si patimi si sa primeasca rasplata in veacul viitor.

Asupra celor pacatosi, Domnul aduce diferite nenorociri si boli pentru a-i atrage la pocainta, precum spune El insusi in Evanghelie: "N-am venit sa-i chem la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi; si iarasi: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia Cerului"; si prin proorocul Isaia vorbeste: "Veniti sa ne judecam. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ca purpura, ca lana alba le voi face" (Isaia I, 18).

Si tuturor in general, atat celor drepti cat si celor pacatosi, Domnul le spune: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni, luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre", si iarasi: "In rabdarea voastra va veti castiga sufletele voastre. Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui".

Intariti-va cu credinta si nadejde in milostivirea lui Dumnezeu. Cel care a creat o astfel de lume este puternic sa indrepte si lucrurile dumneavoastra.

Cine se va lauda ca nu regreta greselile din trecut? Insa pentru aceste greseli noi insine rabdam suferinte vremelnice, pentru a ne izbavi de suferintele vesnice, precum oranduieste pentru noi Domnul Cel purtator de grija, aducand diverse ispite pentru purificarea noastra si spre invatatura duhovniceasca, pentru a trezi in noi credinta experimentata si vie, si nadejde nerusinata, dupa cum marturiseste apostolul Pavel, spunand: "Suferinta da nastere la rabdare, rabdarea la nadejde, iar nadejdea nu va rusina".

De aceea urati sugestiile rele ale vrajmasului nevazut, care dupa cuvintele Sfantului Apostol Pavel "ca un leu umbla racnind, cautand pe cine sa inghita" fie prin pacat, fie prin tristete fara masura si deznadejde.

Insa puternic este Domnul sa va apere de atacurile vrajmasului, precum si de acele neplaceri care va tulbura si va ingreuiaza sufletul.

Cum sa procedam in suferinte

Imi ceri parerea despre serviciul la care vrea sa se angajeze fiul tau. Opinia mea este urmatoarea: cu toate ca acest serviciu nu este bun, trandavia este insa si mai rea; mai bine sa fii angajat si sa fii preocupat cu ceva, decat sa-ti petreci timpul in trandavie.

Il salut intru Domnul pe umilul A. I. Ii este util sa apeleze la tamaduitorul Pantelimon si la Preacuviosul Moise Ugrin; iar in problema cu cambiile false ii este folositor sa apeleze la Sfantul Nicolae, Sfantul Mucenic Foca si Ioan Ostasul. Raul o ia totdeauna inainte, insa nu invinge, decat doar prin ingaduinta Domnului, si atunci spre folosul nostru duhovnicesc si spre incercarea rabdarii crestine.

Nu in zadar este spus in Scriptura: "Prin multe suferinte se cuvine sa intram in Imparatia Cerului"; si "Dusmanii omului sunt casnicii lui". Domnul Atotbun sa ne izbaveasca de vrajmasii vazuti si nevazuti si sa ne dea rabdare si barbatie spre lupta si suportarea tuturor suferintelor si jignirilor.

Pentru ca sa postesti poti merge si la Lavra; se pare insa ca nu e necesar. Se poate posti si la Moscova si sa te spovedesti. Asa va fi mai simplu. De fapt, vezi si tu singura, dupa mine insa n-are importanta. Oricui te-ai spovedi, sa marturisesti sincer ce vei gasi dupa ultima spovedanie ca apasa greu sau usor pe constiinta. Daca din pricina uitarii iti vei aminti ceva nemarturisit din viata ce a trecut, si aceasta trebuie sa o marturisesti.

Sa nu crezi ca ai renuntat la Domnul prin faptul ca locuind intr-o casa luterana iti era rusine sa te rogi lui Dumnezeu, asa precum te rugai de obicei. Marturiseste si aceasta cu invinuire de sine inaintea lui Dumnezeu si a duhovnicului, insa nu te tulbura pana la deznadejde. Pentru viitor in astfel de cazuri, daca iti este incomod sa te rogi in exterior, atunci macar in gand cheama mai des mila si ajutorul lui Dumnezeu, straduindu-te sa-ti amintesti mereu atotprezenta lui Dumnezeu.

De asemenea, trebuie sa te straduiesti ca macar seara si dimineata, la culcare si la scularea din somn, sa te rogi lui Dumnezeu si in chip vazut. Inchinaciunile nefacute pot fi implinite la o alta ora si intr-o alta zi si chiar peste un an. Duhovnicului trebuie sa-i spui cand le vei termina de facut sau ca le faci. Pace tie si copiilor tai!

Prin pronia lui Dumnezeu

In scrisoare ti-ai exprimat gandul si principala dorinta, ca nimic altceva nu-i doresti lui N, decat mantuirea sufletului. Daca e asa, atunci nu te intrista mult de situatia lui exterioara actuala, in toate demna de intristare, nearanjata si grea. Insa aceasta, cu ingaduinta lui Dumnezeu, i s-a trimis spre folos duhovnicesc, pentru ca sa se priveasca din toate partile si sa inteleaga desertaciunea vietii prezente si, sa nu se dedea, dupa exemplul altora, acestei desertaciuni, mangaierilor si placerilor rapid trecatoare.

Cand ne gandim fie la mantuirea noastra, fie la mantuirea apropiatilor nostri, trebuie sa tinem minte cu tarie ca "prin multe suferinte se cuvine sa intram in Imparatia Cerului", precum ne invata Cuvantul lui Dumnezeu; si cuvantul apostolic: "Pe cel pe care-l iubeste Dumnezeu, il pedepseste".

Straduieste-te sa tii toate acestea in minte si roaga-te mai des astfel: "Doamne! Tu unul pe toate le stii, pe toate le poti, si vrei ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina. Intelepteste-l pe fiul meu prin cunoasterea adevarului Tau si a voii Tale sfinte, si intareste-l sa umble pe calea poruncilor Tale, iar pe mine pacatoasa, miluieste-ma!"

Daca vei face astfel, vei primi usurare in suferinta ta si impreuna ii vom acorda ajutor duhovnicesc fiului tau.

Il salut intru Domnul pe umilul N., ii doresc din inima rabdare si sa suporte cu bunavointa si folos sufletesc pierderea bunei sale sotii; cu credinta si nadejde si devotament sa se incredinteze Proniei lui Dumnezeu. Puternic este Dumnezeu sa oranduiasca pentru el si in continuare tot ce e bun si mantuitor, precum si pentru copiii sai orfani, dupa sfanta Sa voie, ca un Parinte al orfanilor, dupa cele spuse in cuvantul lui Dumnezeu.

Va doresc Dvs. impreuna cu micutii sa intrati in noul an cu noi puteri si noua vitejie spre rabdarea suferintelor si neplacerilor care se abat, ele nu se imputineaza pentru cei care doresc sa se mantuiasca si fericirea vesnica sa mosteneasca. Nemincinoase sunt cuvintele Apostolului, ca toti cei care voiesc sa vietuiasca cu evlavie vor fi prigoniti.

O! daca ne-ar da Domnul statornicie si tarie sa privim cu ochii duhovnicesti fara incetare si cu credinta spre rasplata de Sus, am vedea usor si fara tulburare cursul intamplarilor pamantesti, folosul si pierderile, cele placute si neplacute, dupa cum sta scris: "Celor ce iubesc pe Dumnezeu toate le sunt spre bine".

Tristetea

Tristetea, dupa marturia lui Marcu Ascetul, este o cruce duhovniceasca, trimisa noua spre curatirea de greselile din trecut.

Tristetea provine si din alte cauze: din cauza iubirii de sine jignite sau din cauza a ceva ce nu se intampla precum vrem noi; de asemenea si din cauza infumurarii, cand omul vede ca cei egali lui se bucura de avantaje; in urma unor evenimente neplacute, prin care se incearca credinta noastra in Pronia lui Dumnezeu si nadejdea in milostivirea si ajutorul Sau atotputernic. Iar credinta si nadejdea adeseori ne sunt saracacioase, din care pricina ne si chinuim.

Examinati cu atentie, daca nu aveti cumva pricini pamantesti (ca tristetea va chinuie), si nu saraceste oare credinta si nadejdea in Pronia atotbuna a lui Dumnezeu? Apostolul a spus: "Credincios este Dumnezeu, caci nu va ingadui sa fiti ispititi mai presus de puterile voastre; ci odata cu ispita va aduce si izbavirea", adica izbavirea de suferinte si ispite.

Daca nu veti gasi la dumneavoastra astfel de pricini, atunci sa rabdati aceasta tristete si durerea ca pe o cruce duhovniceasca, si veti primi mila lui Dumnezeu si mangaiere la timpul randuit dupa voia lui Dumnezeu, si nu dupa considerentele noastre.

Drept ajutor pentru izbavirea de tristetea nemasurata va sfatuiesc sa cititi scrisorile Sfantului Ioan Gura de Aur catre Olimpiada. La lectura atenta a acestor scrisori veti vedea, in primul rand, ca tristetea si mahnirea sunt amestecate, provenind prin viclenia vrajmasului din cauze aparent bune.

In al doilea rand, veti vedea cat de rea si daunatoare este o astfel de tristete, ca dreptul lui Dumnezeu, in pofida obiceiului tuturor sfintilor, a fost nevoit sa o laude si sa o mangaie pe ucenica sa, pentru ca macar intr-un oarecare chip sa imprastie intunericul tristetii sufletesti si sa o fure din mrejele vrajmasului viclean; si pentru aceasta a depus un efort marit, in pofida faptului ca era intemnitat si extrem de bolnav trupeste, suferind in plus si alte neajunsuri.

Daca veti reusi sa aplicati la situatia dumneavoastra tcele scrise acolo, mare folos sufletesc veti primi.

Aceasta e una dintre crucile duhovnicesti grele, care se dau celor care vor sa se mantuiasca, iar uneori si celor care nu vor. Tristetea dumneavoastra este compusa din incomoditati, care va inconjoara si va impiedica sa impliniti cele dorite, insa daca am sti, dupa cum se spune in Pateric, ce mahnire au dupa moarte cei care n-au primit milostivirea lui Dumnezeu, atunci ati purta cu bucurie orice greutate a vremii de fata, fie ea exterioara sau interioara. Daca pentru orice lucru trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu: "Fie voia Ta", atunci aceasta priveste cu atat mai mult viata noastra proprie, care ne este daruita pentru dobandirea mantuirii vesnice.

Daca insa cineva nu se increde in voia lui Dumnezeu, ci isi ingaduie unele dorinte aparent bune, atunci el va cadea uneori in descurajare si nerabdare, pentru a caror evitare ne sfatuieste Avva Dorotei a cugeta astfel: "Vreau precum va fi". Va plangeti de tristete si mahnire!

O asemenea stare a sufletului poate avea doua cauze diferite, care uneori sunt amestecate intre ele.

Tristetea care provine din cauze duhovnicesti este numita de Apostol foarte folositoare, insa tristetea lumeasca care provine din cauze lumesti este extrem de daunatoare. Dupa cuvintele Apostolului, ea duce nu doar la moartea sufleteasca, ci uneori chiar si la moartea trupeasca, daca omul este coplesit de ea, renuntand la nadejdea in Dumnezeu.

Tristetea lumeasca este provocata de trei cauze: "pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii", care nu sunt de la Dumnezeu, ci de la cugetul lumii acesteia. Aceste trei cauze dau nastere cauzei amestecate, daca omul nu se va ridica cu tarie impotriva celor dintai, ci priveste inapoi, vazand pe cei ce iubesc lumea, care sunt, parelnic, fericiti.

Cauza amestecata a tristetii o mareste si ravna fara intelepciune (nepotrivita varstei) pentru lucrurile duhovnicesti, atunci cand omul nu se poate pazi in limitele smereniei, ci inclina spre zavistie.

Apostolul Iacov scrie: "unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica". Neindoielnica, inseamna ca nu osandeste. Cei ce se considera ca pot si inteleg mai mult, sunt mai inclinati spre osandire (judecarea aproapelui).

Iata eu, putin inteleptul, fiind atras de dorinta de a-i fi de folos aproapelui, uitand de propria-mi pacatosenie, v-am aratat pricinile care aduc intristarea sufleteasca, insa aceasta nu spre demascare, ci dorindu-va din inima izbavire de tristetea nesuferita care va otraveste viata.

Examinati singura si intelegeti, din ce cauza are loc chinul dumneavoastra si, chemand cu smerenie si credinta ajutorul lui Dumnezeu, straduiti-va dupa masura puterilor sa indepartati prilejurile si cauzele.

Da! E nevoie de multa rabdare si intelegere pentru a ne izbavi de prapastie, unde, dintr-o parte te ispiteste iubirea de lume vicleana si greutatile trupului, iar din alta parte, ravna fara intelepciune, care duce pana la zavistie. Si toate acestea te lipsesc de pacea sufleteasca, te mahnesc, te chinuie, te tulbura.

Doamne, ajuta-ne! Apara, mantuieste si miluieste! Miluieste-ne pe noi, caci neputinciosi suntem! Vrajmasul care ne lupta este crud si uraste binele, umbla racnind ca un leu care cauta pe cine sa inghita; insa sa se desfiinteze ispitele lui.

Tulburarea

Tulburarea, indiferent de cauzele aparent bune ale provenientei ei, este cea mai daunatoare ispita pentru suflet, de aceea trebuie sa fie considerate nedrepte si neadevarate acele cauze si prilejuri care o starnesc.

Daca Domnul Atotbun se ingrijeste pentru folosul nostru sufletesc si mantuirea noastra mai mult decat noi insine, atunci se cuvine sa ne cautam scaparea de gandurile care ne tulbura la bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, caci prin grija noastra nepotrivita, prin temerea si frica necuvioasa nu putem face nimic.

Vom trai atat timp cat ne va darui Datatorul de viata, care ia viata si invie, raneste si tamaduieste, pe toate le aranjeaza cu intelepciunea Sa, dupa unicul bine, spre cele folositoare si mantuitoare.

Nu trebuie sa uitam cuvantul evanghelic: "Vai noua cand ne vorbesc de bine toti oamenii".

Zavistia

Imi scrieti ca, vazandu-va mai rau decat altii, inclinati spre zavistie. Indreptati acest simtamant in alta directie si veti primi folos. A se vedea pe sine mai rau decat ceilalti serveste drept inceput smereniei, aceasta numai daca omul se va invinui pentru amestecul sentimentelor si gandurilor potrivnice si se va stradui sa respinga acest amestec daunator sufletului. Daca veti lasa loc in sufletul vostru sa se instaureze smerenia, atunci veti primi linistire si mangaiere in purtarea diferitelor poveri sufletesti.

De asemenea, nu are rost sa-i invidiati nici pe cei indestulati in cele din afara. Avem in fata ochilor exemple, ca aceia care au bogatii nu se bucura de pace sufleteasca. Pentru aceasta nu e nevoie de bogatie exterioara, ci de nadejdea puternica in Dumnezeu. Daca v-ar fi fost de folos aceasta indestulare, atunci Dumnezeu v-ar fi trimis si bogatie.

Insa se pare ca nu va este utila. In acelasi timp trebuie spus ca uneori oamenii, din cauza propriei neatentii, intamplate candva in trecut, sunt supusi mai apoi unor incercari dificile. In acest caz trebuie sa ne inarmam impotriva tulburarii cu defaimarea de sine, si cu ajutorul lui Dumnezeu omul se va linisti.

Nu trebuie sa ne indreptatim intr-o astfel de situatie cu binele pe care l-am facut, pazind in minte legea duhovniceasca: "Facand un bine cuiva, asteapta pentru aceasta ispitire cu suferinta".

Despre dezradacinarea invidiei

Vom discuta despre invidie, aratand cat de rea si daunatoare sufletului este aceasta patima. Imparatul Irod, batran neputincios in varsta de saptezeci de ani, auzind ca s-a nascut Hristos, noul imparat israelitean, s-a aprins de invidia care l-a orbit si i-a impietrit inima intr-o asa masura, incat a hotarat sa ucida in regiunea Betleem pana la paisprezece mii de prunci, pentru ca impreuna cu ei sa-l omoare si pe Hristos care S-a nascut.

Insa invidiosul Irod nu l-a ucis pe Hristos, ci si-a pierdut pentru totdeauna sufletul, iar pruncii ucisi de catre el vor petrece fericiti pentru vesnicie in camarile ceresti ale mucenicilor, in timp ce el are sa se chinuie pentru vesnicie in gheena.

Trebuie sa ne straduim in tot chipul sa ne impotrivim invidiei si sa distrugem aceasta patima inca de la inceputul ei, pentru ca cei coplesiti de invidie procedeaza in actiunile lor aproape asemanator lui Irod.

Sa ne silim sa avem dragoste si bunavointa fata de toti, atat fata de cei ce ne iubesc, cat si fata de cei care nu ne iubesc, fata de cei binevoitori si fata de cei nebinevoitori. Nu in zadar spune cuvantul lui Dumnezeu: "Dumnezeu este dragoste, iar cel ce petrece in dragoste, in Dumnezeu petrece, si Dumnezeu este in el". Amin!

Ingamfarea si infumurarea

Mandria si increderea prea mare in sine (infumurarea) te tulbura uneori foarte mult. Fereste-te de aceste patimi rele.

Din exemplul Sfantului imparat David se vede ca mandria si infumurarea sunt mai rele decat desfranarea si omorul. Ultimele l-au adus pe prooroc la smerenie si pocainta, primele l-au dus la cadere, precum spune el intr-unui dintre psalmi: "in veac, nu ma voi clatina in veac". Dupa cadere insa spune cu totul altceva: "Vierme sunt, iar nu om, rusine oamenilor".

Uneori te ataca gandurile mandriei si infumurarii; descriindu-ti starea ta, spui ca te asemeni unei cladiri distruse, fara geamuri si fara usi, s.a.m.d. Aceasta sa-ti amintesti atunci cand vor veni gandurile mandriei, si tie insati sa-ti spui: furata, distrusa, cu ce sa ma mandresc?

Mania

Spui ca, chiar daca numai uneori, te cuprinde indignarea si mania. Aceasta e o ispita de la vrajmas, care nu sufera atunci cand undeva s-a instaurat pacea si dragostea reciproca; indeosebi acolo unde oamenii se ingrijesc de rugaciune, tocmai in acel loc vrajmasul se straduieste sa aduca din ambele parti manie, care-i face pe om neputincios nu doar pentru rugaciune, ci si pentru orice lucru bun.

Deci, aveti grija de voi, chemand ajutorul atotputernic a lui Dumnezeu; inarmati-va impotriva uneltirilor diavolului, care cauta sa va tulbure sufleteste, si straduiti-va in tot chipul sa va infranati pornirile spre manie, purtand in minte cuvantul apostolic: "Sa aveti pace si sfintenie cu toti, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul".

Vei vedea din experienta cat de mare este puterea cuvintelor insuflate de Dumnezeu ale Psalmilor, care ard si alunga asemenea focului pe vrajmasi si cugetele lor rele.

Despre folosul citirii scrisorilor staretului

Descrieti situatia dumneavoastra plina de mahnire si dificila, si spuneti ca simtiti adeseori nevoia de indrumare si intarire duhovniceasca.

Va sfatuiesc sa faceti rost de cartea "Scrisorile fericitului intru amintire staret de la Optina, ieroschimonahul Macarie, catre persoane din lume". Nu ma indoiesc ca veti gasi in ele indrumare imbelsugata si mangaiere in suferintele dumneavoastra, precum si clarificarea nelamuririlor pe care le intalniti.

De la mine insumi va pot spune putine. La ora actuala, se pare ca mai mult decat alta data, cei care doresc sa vietuiasca cu evlavie sunt inconjurati de toate inco-moditatile si dificultatile.

Devine indeosebi dificil sa educi copiii in duh crestinesc si dupa pravilele Sfintei Biserici Ortodoxe.

Dupa toate aceste dificultati, ne ramane de facut un singur lucru: sa alergam la Domnul Dumnezeu, sa-I cerem cu sarguinta ajutor si inteleptire si apoi sa facem la randul nostru tot ceea ce ne este cu putinta, potrivit intelegerii noastre; pe toate celelalte sa le incredintam voii lui Dumnezeu si Proniei Sale, fara sa ne tulburam daca altii nu procedeaza asa precum am fi dorit noi.

Imi scrieti despre divergentele pe care le aveti cu sotul dumneavoastra referitor la unele lucruri. Uneori ii puteti spuneti linistita ceea ce veti gasi ca este de folos, si rugati-va cu sarguinta pentru el si pentru copiii dumneavoastra, ca Dumnezeu sa oranduiasca pentru ei cele de folos, precum El insusi stie.

Rabda insuccesele cu bucurie

Ne este totdeauna folositor si nu trebuie sa ne mahnim atunci cand avem insuccese; sa-I multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca esecurile intalnite ne smeresc si oarecum involuntar ne fac sa alergam la El si sa-I cerem cu smerenie ajutorul si mijlocirea.

Iar cand vom proceda astfel, atunci se va implini si cu noi cuvantul sfantului psalmist David: "L-am pomenit pe Domnul si m-am veselit".

Treburile dumneavoastra merg oarecum, si spre ce sfarsit se indreapta? De fapt, oricum ar merge ele, sa nu treci pe langa cuvantul Scripturii care zice: "in rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre"; si "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui".

"N-am venit", zice Domnul, "sa aduc pace pe pamant, ci sabie". Sfantul Ioan Scararul, talcuind aceste cuvinte, spune: "sa-i deosebesc pe cei iubitori de Dumnezeu de cei iubitori de lume, si pe cei iubitori de smerenie de cei iubitori de slava desarta".

Sfantul Iacov, fratele Domnului, scrie ca omul care nu este incercat este neiscusit. In paremiile Cuviosilor se citeste: "Ca aurul in cuptor i-ai incercat pe ei".

Incercarile sunt neplacute, insa folositoare; si nici n-avem cum sa ne ferim de ele, potrivit celor spuse: "In lume necazuri veti avea". Asadar, in toata lumea nu vei gasi un loc fara suferinta; peste tot vei ajunge la aceeasi concluzie, ca trebuie sa rabzi.

Alte mijloace de izbavire nu exista.

E adevarat, ca ceea ce e util arareori se identifica cu ceea ce e placut, si cel mai ades se intampla ca ceea ce nu-i placut aduce mai mult folos decat ceea ce-i placut; pentru ca din cauza a ceea ce-i placut oamenii uita repede de ei insisi. Si miere dulce daca mananci prea mult, vei vrea sa vomiti. Atunci va trebui sa te lecuiesti cu tinctura rece de pelin.

Nu in zadar Sfantul Apostol Pavel a scris: "Pe toate incercandu-le, tineti ce este bun". Iar un simplu proverb omenesc zice: "Insasi munca iti va arata cum trebuie sa actionezi".

Tine minte totdeauna si nu uita niciodata ca "cei ce vor voi sa vietuiasca cu evlavie vor fi prigoniti".

De cine? Se intelege ca in primul rand de ai sai, pe care vrajmasul ii atata, pentru a-i indeparta de pe calea evlaviei pe cei ce au binevoit sa mearga pe ea.

Totusi chiar daca suferintele, jignirile sunt grele, in schimb dulce este raiul si placuta este desfatarea vesnica intr-insul.

Primeste supararile cu bunavointa

Domnul Cel Atotbun sa te miluiasca pe tine si pe toti cei care impreuna cu tine vietuiesc. Si sa te ajute ca pe viitor sa nu pui atat de mult la inima suferintele si neplacerile intalnite, care mai ca te apropie de moarte.

Nu voi incerca sa te conving de bunavointa si marinimia cuvintelor Scripturii, ci iti voi spune doar un proverb al unui om vesel si binevoitor, care avea obiceiul sa spuna in astfel de cazuri: "Sidor si Karp locuiesc la Kolomna, iar nenorocirea cui nu i se intampla?". Si acest om, precum imi amintesc, in timpul multelor schimbari si rasturnari intamplate in viata sa a ramas totdeauna binevoitor si vesel.

Te-ai lasat cuprinsa definitiv si fara margini de tristete, astfel incat de cateva zile nu mai mananci deloc, incat si stomacul a inceput sa ti se usuce.

Acesta nu e un lucru intelept si potrivit cu voia lui Dumnezeu, sa te lasi cuprinsa de o astfel de tristete, cand avem porunca apostolica sa ne bucuram in diferite incercari, sa ne rugam neincetat, si pentru toate sa multumim.

Aceasta e voia lui Dumnezeu. Si trebuie sa urmam voii lui Dumnezeu, iar ceea ce ii e potrivnic sa lepadam si sa nu i ne supunem. ingerul pocaintei ii spune sfantului Herma, ca tristetea il jigneste pe Duhul Sfant si este nepotrivita robilor lui Dumnezeu, adica tristetea nepotrivita sau peste masura.

Iar tu te-ai saturat deja de tristete, e timpul sa o inlaturi si sa imbratisezi nadejdea cea buna. Chiar si simpla experienta marturiseste ca dupa o puternica furtuna in mare se aseaza o liniste adanca. Sa nadajduim deci, si sa asteptam sa ni se intample asemenea.

Ceea ce-ti spun, asculta, iar ceea ce-ti dau, mananca, in mod special acum.

Inarmeaza-te cu rabdare impotriva greutatilor care vin, tinand minte in acest timp cuvantul Domnului insusi: "In rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre" si "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui". Si mai spune Domnul: "In lume necazuri veti avea". Si indiferent in care colt al lumii ar vietui omul, nu va putea sa evite suferintele, potrivit acestui cuvant al Domnului. De aceea nu te intrista, ci nadajduieste la mila lui Dumnezeu!

- Te felicit cu apropierea sarbatorii Bunei Vestiri a Maicii Domnului. Nu te lasa in chip lipsit de intelepciune cuprinsa de tristete, tinand minte cu tarie ca aceasta e incercarea ta cea mai importanta, prin care vrajmasul incearca sa otraveasca sufletul tau si sa astearna prin aceasta diferite piedici in calea ta.

Sfantul Ioan Scararul scrie ca tristetea nepotrivita si fara masura, si indeosebi cand este prea mare, face sufletul ca de fum, il innegreste. Si tu insati stii, ca precum fumul vazut face sa usture ochii, tot astfel si fumul nevazut din gand si intunericul tristetii dauneaza ochilor sufletesti.

Gandeste-te bine la aceasta si nu te lasa cuprinsa fara intelepciune de ispita tristetii.

Noi insine suntem cauza multor dificultati

Te plangi de viata grea. Scriptura vorbeste despre mangaierea ce va sa vina: "Fiecare va primi rasplata dupa lucrul sau". Insa avem multe dificultati si din pricina propriei noastre vanitati, care ne descurajeaza, care iubeste placerea si usuratatea, si ar dori sa mosteneasca usor imparatia lui Hristos, Care si pe cruce se ruga pentru cei care-L rastigneau. Noi uitam de toate acestea, si de aceea adeseori ne descurajam.

Straduieste-te sa rabzi... si Dumnezeu nu te va parasi.

Nu deznadajdui, si caieste-te

Nu exista pacat care sa poata birui milostivirea lui Dumnezeu, care vrea ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina. De aceea indeparteaza deznadejdea ta neinteleapta si straduieste-te sa implinesti poruncile lui Dumnezeu; iar in cele in care vei gresi, caieste-te si indrepteaza-te.

Rabda toate suferintele care te cuprind, pazind cuvantul lui Dumnezeu: "In rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre" si "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui". Nu tine manie impotriva casnicilor, ci roaga-te pentru ei si pentru toti cei care te urasc si te jignesc; si prin mila lui Dumnezeu te vei mantui.

Sinucigasii merg la fundul iadului, si greutatea tuturor pacatosilor ii apasa, iar chinurile lor sunt groaznice si nesfarsite.

Priveste exemplul sfintilor, cum rabdau ei pentru mantuire.

Poruncile evanghelice sunt date tuturor

Imi scrieti ca in lume vietuind si familie avand e foarte greu sa renunti la cele pamantesti. Intr-adevar, e greu. Insa poruncile evanghelice sunt adresate oamenilor care vietuiesc in lume; caci atunci cand s-au dat nu existau nici calugari, nici manastiri.

Toti crestinii trebuie sa tina minte cuvantul Domnului: "In lume necazuri veti avea"; de asemenea si cele spuse in Faptele Apostolilor: "Prin multe suferinte se cuvine sa intram in Imparatia Cerului". Nu se spune precis prin care anume, ci numai in general, "prin multe"; pentru ca fiecare om are suferintele sale, potrivit starii sale exterioare, oranduirii launtrice si neputintelor sufletesti.

In conformitate cu toate acestea unul e nevoit sa suporte un fel de suferinte, iar altul, un alt fel de suferinte, insa pentru toti Dumnezeu a asezat o singura regula generala: "In rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre" si "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui".

Chemand asupra voastra tuturor si asupra intregii voastre familii pacea si milostivirea lui Dumnezeu, va doresc din inima de la Dumnezeu tot binele si intarire in suferintele voastre.

Tine nevointa launtrica

Tu insuti spui ca te ajuta foarte mult infranarea in vorbire. Sa raspunzi scurt, cuviincios si cu grija cu astfel de expresii: "Nu stiu ce sa va spun"; uneori: "Nu intra in atributiile mele"; alteori: "Aceasta nu ma priveste"; sau: "E mai presus de putinta mea", iar uneori sa raspunzi in tacere doar prin inchinaciune si sa treci cu vederea ca si cand n-ai auzit sau n-ai inteles.

Iar mai presus de acestea trebuie sa tinem sfatul Sfantului Isaac Sirul: "Sa ne straduim sa nu vedem rautatea omului". In aceasta stare e puritatea sufleteasca. Pe toti Domnul vrea sa-i salveze, sa-i intelepteasca si sa-i indrepte, pentru ca sa aiba smerenie si dragoste si nimeni sa nu se laude cu meritele sale, caci toti impreuna se salveaza prin harul lui Hristos.

Cu ajutorul lui Dumnezeu straduieste-te sa-ti oranduiesti lucrurile asa incat sa poti sa tii osteneala (nevointa) launtrica care, dupa cuvantul Apostolului, consta din patru parti: pe toate rabdati-le, totdeauna bucurati-va, rugati-va neincetat si multumiti pentru toate.

Aceasta e voia lui Dumnezeu. Trebuie sa incepem cu ultima, adica cu multumirea pentru toate. Inceputul bucuriei sta in a fi multumit cu situatia ta.

Despre discutiile cu fratele

Nu intra in discutii mari cu fratele tau. Dorind sa-i aduci un folos sufletesc, nu cumva sa te ranesti pe tine insuti.

Sa stiti ca prin intermediul fratelui vei fi nevoit sa asculti adancurile satanice, adica negarile nocive si indoielile vrajmasului, pe care acesta le-a nascocit de-a lungul a opt mii de ani. Vom avea oare putere sa le respingem? Si putem oare sa le ascultam fara de vatamare?

Sa-l sfatuiti pe fratele dumneavoastra un singur lucru: sa nu intre in disputa (controversa) cu nimeni cu privire la conceptele oamenilor din prezent care, fiind biruiti de placerile grosolane ale vietii trecatoare, vor sa-l invinuiasca pe Dumnezeu, cum ca de ce El nu i-a retinut de la rau contrar voii lor! Din aceasta cauza se si prefac ca nu inteleg de ce l-a facut Dumnezeu pe om cu voie libera.

Denunturile

Denunturile trebuie primite intr-un mod neutru: sa nu le dam prea mare crezare si sa nu le respingem cu totul, ci sa asteptam sa vedem cum vor arata faptele.

Nu trebuie nici ca prin alegerea noastra sa-i tulburam pe cei care slujesc, stiind ca Domnul l-a ales pe Iuda in randul Apostolilor, pentru tradarea caruia nimeni nu-l invinuieste nici pe primul, nici pe cei din urma.

Ne este de ajutor sa tinem minte sfatul proorocului David: "Descopera Domnului calea ta si nadajduieste in El si El va implini. Si va scoate ca lumina dreptatea ta si judecata ca lumina de amiaza" (Psalmul 36).

Zvonul

Cel care a daruit tuturor bucurie vesnica, sa potoleasca si mahnirea dumneavoastra trecatoare, referitoare la zvonul despre angajatii dumneavoastra care a fost clarificat.

Nu trebuie sa te superi imediat de aparitia acestui zvon, ci mai bine sa te straduiesti sa observi lucrurile atent si, cautandu-i pe cei vinovati, sa faci indreptarea. Zvonul acesta nu e ceva deosebit, nu e ceva rar intanit in lume!

Fiecare clasa de oameni are incercarile ei. Cat despre tine, trebuie sa cauti mangaiere in propria constiinta, in rabdare si rugaciune, crezand fara indoiala ca prin astfel de incercari se curatesc greselile noastre, care provin din pareri nedrepte si suspiciuni in privinta altora.

Cuviosul Marcu Ascetul scrie ca, in afara de aceste mijloace, adica de rabdare si rugaciune, este cu neputinta sa te izbavesti de greutatea ispitelor.

Sfantul Ambrozie de la Optina

Sfaturi pentru familia crestina, Editura Platytera

༺꧁❤️꧂Medicamente pentru suflet !!

luni, 18 noiembrie 2024

Ignatul porcilor

Dar ştiţi de ce?

Beneficiile uleiului de ghimbir

Cum ne ajută ghimbirul să fim sănătoşi

Acatistul Sfântului Fanurie

Acatistul Sfântului Cuviosului Moise Etiopianul

Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu Sfântul Nectarie al Pentapolei

Atunci când ne copleşesc ispitele

Ispita împuţinării de suflet

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor

PATERICE

༺꧁❤️꧂Medicamente pentru suflet !!