Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam.

 

Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam. Într-adevăr, un copil este o sinteză a celor doi părinţi în adevăratul sens al cuvântului.

Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după mamă sau cu cel după tată. Copilul moşteneşte deopotrivă şi patimile care îi luptă pe părinţii săi. Este o mare taină genetica umană şi din păcate, de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă.

Sfânta Biserică ne pune la îndemână un arsenal întreg de antidoturi cu potenţial de curăţire şi chiar vindecare într-o anumită măsură a arborelui genealogic. Spovedania, credinţa puternică, faptele bune, postul, rugăciunea şi milostenia sunt unele din medicamentele recomandate de biserică în "terapia" arborelui genealogic.

Cât de mare însemnătate are starea mamei asupra copilului pe care îl are în pântece! Tot ceea ce are mama în mintea ei, în inima ei, în comportamentul ei atunci când este însărcinată se transmite copilului pe care îl poartă. Orice bucurie, orice stres pe care îl are femeia se transmite copilului. Copilul face parte din fiinţa ei în acel moment şi este o copie a tot ceea ce este ea în acea perioadă de nouă luni de zile.

Dacă mama este echilibrată şi înfrânată în pornirile sale, copilul moşteneşte şi se va naşte cu acel echilibru, dar dacă nu este echilibrată ci dimpotrivă foarte dezordonată şi indiferentă, de asemenea, copilul se va naşte cu acea stare de dezechilibru, de dezordine şi îi va fi foarte greu să se redreseze pe parcursul vieţii.

Observăm că unii oameni se nasc foarte întunecaţi şi nu numai că nu cunosc lumina credinţei, dar nici nu vor să o cunoască opunându-se cu îndârjire. Mulţi dintre ei sunt irecuperabili în viaţă şi aşa se sfârşesc.

Este foarte important ca femeia, când este gravidă, să se roage, să încerce pe cât îi este cu putinţă să fie bună, să fie iertătoare, să nu urască, să nu invidieze, cu alte cuvinte să trăiască în acea lumină a harului Duhului Sfânt şi acele stări se vor transmite copilului.

El se va naşte cu aceste înclinaţii: să se roage, să fie bun, să fie iertător, să nu invidieze şi poate toată viaţa va fi aşa, dacă şi el va concretiza şi va fructifica acele înclinaţii pozitive genetice. Deci un copil începe să se educe de către mamă încă din pântece!

Bărbatul are şi el marea obligaţie ca atunci când soţia este însărcinată să o ajute cât mai mult şi să-i creeze un cadru ambient în care să domnească pacea liniştea şi dragostea.

Bărbatul trebuie să se ferească a o supăra pe soţia sa. Să nu o certe, să nu o tulbure cu starea lui negativă pentru că femeia dacă primeşte acea stare de tulburare o s-o transmită automat şi copilului care va deveni neliniştit.

Sfântul Paisie Aghioritul ne spune: “Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult pentru că se pricinuieşte pagubă duhovnicească. Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel încă din pântece dobândeşte patimă.

Există prunci care sug şi care se aprind trupeşte, în timp ce există tineri de 18-20 de ani care au o nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părinţii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor.

Referindu-se la motivele predispoziţiei precoce a tinerilor spre sexualitate, părintele Arsenie Boca spune: “Totuși nu mă pot abţine de a nu pomeni unul dintre motivele care produce extrem de multe şi grele dificultăţi în educarea copiilor.

Şi anume, când soţul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea sau se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili. Explicaţia biologică: au crescut în mediul uterin hrăniţi cu sânge prea îmbibat cu testosteron, hormon sexual masculin.

Sfinţii Părinți, văzând marea responsabilitate şi greutate ce poartă femeia când este însărcinată, au dezlegat ca să se poată împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau de păcatul pe care l-ar fi făcut ea.

Deci, femeia când este gravidă, să se împărtăşească în fiecare lună după ce a ţinut măcar două-trei zile de post şi s-a spovedit. Acea Împărtăşanie, ea nu o ia pentru vrednicia ei, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului.

Este foarte important să se împărtăşească pentru că îl ajută foarte mult pe copil, îl întăreşte, îi dă sănătate, îl fereşte de boli. Dumnezeu să binecuvânteze toate femeile din România.

Arhimandritul Iochim Pârvulescu