ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -
Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii.
Hei, merci că ai citit până aici! 🤗
↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
"Vedem că piedicile mari ne vin din deprinderea vieții în societate. Sufletul care privește la mulțimea celor nelegiuiți, în primul rând, nu are vreme să-și simtă propriile păcate și să se zdrobească pe sine prin pocăință pentru greșelile sale. Dimpotrivă, comparându-se cu cei mai răi, dobândește și o anume închipuire a virtuții proprii. Mai apoi, abătut fiind de la prea însemnata pomenirea lui DUMNEZEU, prin tulburările și grijile nesfârșite pe care viața în societate ni le pricinuiește, pierde nu doar bucuria și veselia întru DUMNEZEU, ci și desfătările DOMNULUI, și îndulcirea de cuvintele LUI." (sf Vasile cel Mare, PSB - vol 5)
Problema este:
Se recunoaște cineva în aceste cuvinte??
Nu, bineînțeles că nu!
Pentru că nimeni nu mai are cercetarea lăuntrică de sine!
Pentru că, toți, confundă aprecierea exterioară, superficială, subiectivă, cu cercetarea profundă, lăuntrică, obiectivă!
Următoarea problemă, însă, este:
Cel care nu se regăsește în situația de mai sus, prin deducție simplă, însemnează că nu este abătut de la Pomenirea lui DUMNEZEU, și are bucuria, veselia, desfătarea întru DOMNUL, și se îndulcește de cuvintele LUI.
Bineînțeles, nu pietist - emoțional, ci în DUHUL lui DUMNEZEU.
,,Bunicul își făcea o cruce mare dimineața înainte să pornească în noua zi. Bunica se închina înainte să frământe pâinea. Toți bătrânii noștri făceau totul dăruind Domnului roadele muncii lor și toate poverile lor. Erau în pace! Niciunul dintre ei nu se întreba dacă Dumnezeu era acolo Sus, sau nu. Știau că e acolo. Știau că este Viu și alături de ei. Un neam de supraviețuitori. Cu multă dragoste în suflete! Bătrânii noștri ai tuturor. Viața lor era simplă. Faci ce spune El și toate celelalte se vor adăuga. Nu exista îndoială. Funcționa matematic. Cele bune și cele grele tot El le dădea sau le ridica. Fără tăgadă.
Așa a funcționat neamul românesc de la începuturile lui creștine. Nu se întrebau, nu făceau conferințe, nu ispiteau pe Domnul. Nu aveau frică și nici temeri că nu vor putea să-și creasca pruncii din bătătură. Și erau mulți. Un tuci de mămăligă cu o strachină cu lapte luat de la vacă sau oaie și brânza de la stână a facut neamul ăsta românesc un neam de Paveli.
Drept mulțumire de la Domnul! Pentru smerenia neamului și pentru ascultare. Domnul Le-a dăruit voievozi în duhovnicie. Oameni în trup, cu suflete de îngeri. A semănat neamul de Paveli cu duhovnici ce aveau măsuri atât de mari în rugăciune, încât noi, cei de azi nici nu putem să ne gândim, darămite să mai și înțelegem. Neamul și-a onorat voievozii duhovnicești cum se cuvenea. Cu cușmele în mână și sufletele așezate în rând la binecuvântare. A lor! A duhovnicilor. A celor ce aveau câteodată 4 clase, dar aveau „doctoratele” date cu însuși Dumnezeu! Ce școală poate fi mai mare?!
Rând pe rând batrânii ne-au plecat, duhovnicii s-au făcut sfinți după Har și neamul s-a transformat în popor. După care, în cetățeni. Adică în oameni goi sufletește, care aleargă după motivaționali care să-i învețe că ei sunt dumnezei. Viclenia celui rău nu are limită.
Când un neam se transformă în popor, apar Saulii. De nicăieri. Cei care conduc. Oamenii vânduți celui rău. Pentru că nu mai pot omorî cu pietre credincioșii, îi omoară cu legea. Și astfel un neam întreg este hăituit de Saul. Cu multe fețe. Cu „binele și interesul național” în gură și cu arginții trădării în buzunare. Îi vedem peste tot..."
Deocamdată să ne mulțumim a ști că arme asupra diavolului avem aceste trei:
- Numele Domnului, și Numele Maicii Domnului, despre care zice Sfântul Ioan Scărarul că: „Armă mai tare în cer și pe pământ nu avem ca numele lui Dumnezeu”.
- A doua armă împotriva diavolului este Sfânta Cruce (I Corinteni 1, 18). Aș întreba pe cei ce nu au Sfânta Cruce, cu ce semn vă apărați de diavolul? N-au semn că nu-i lasă diavolul să-l facă. Semnul Crucii îl numește Biserica: „Armă nebiruită asupra diavolului, crucea Ta ne-ai dat-o nouă”.
- Iar a treia apărare este smerenia sufletului, când în ceasul tulburării tale zice din adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăvește-mă de cel rău”, și fă inimă bună către Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, pălmuindu-ți mintea. Vede Dumnezeu osteneala ta și nicidecum nu te va lăsa.
La un călugăr a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înțelegere în casă.
– Ce-ai făcut în această situație, a întrebat-o călugărul?
– Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l.
– Când aţi avut iar probleme, ce-ai mai făcut?
– Acelaşi lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproşat şi l-am certat. Şi de fiecare dată am făcut la fel.
Atunci călugărul a scos o grămadă de chei şi, dându-i una femeii, a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.
– Poate n-ai ştiut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă!
Dar oricât s-a străduit femeia, nu a putut deschide.
– Părinte, daţi-mi toată grămada de chei şi aflu eu care-i cea potrivită, l-a rugat aceasta. Privind-o cu căldură, duhovnicul i-a răspuns:
– Acum înţelegi ce-am vrut să-ţi dovedesc? Cum nu poţi tu deschide acea uşă cu o cheie nepotrivită, oricât ai încerca, tot aşa nu poţi deschide sufletul bărbatului tău cu aceeaşi vorbă de ceartă cu care încerci mereu. Caută cheia potrivită şi, dacă o vei găsi, sigur vei putea deschide!
Ce pildă frumoasă i-a dat femeii, părintele. În viață trebuie să știm să folosim cheia potrivită pentru toate acțiunile noastre. Să cunoști și când trebuie să mustri și când să îmbrățișezi. Să căutăm să „ne punem în pielea celuilalt”, ca să știm cum să acționăm. De aceea ar fi mult mai bine, dacă înainte de a-l mustra pe aproapele nostru, ne-am pleca „genunchii” sufletului la rugăciune și a-L întreba pe Domnul în rugăciune cum să procedăm.
"Dacă mor înaintea ta, fă-mi o favoare, prietene: plângi cât vrei, dar nu te supăra pe Dumnezeu că m-a
luat. Dacă nu vrei să plângi, nu plânge. Dacă nu reuşeşti să plângi, nu îţi face griji. Dacă vrei să râzi, râzi. Dacă cineva îţi spune ceva despre mine, ascultă şi crede ce îţi spune. Daca mă laudă prea mult, nu da importanţă. Daca mă critică prea mult, apără-mă. Nu uita că nu am fost un sfânt, însă toată viaţa am încercat să fiu mai bun. Dacă simţi tristeţe şi vrei să te rogi pentru mine, poţi să o faci; chiar voi avea nevoie de rugăciunile tale. Dacă vrei să vorbeşti cu mine, vorbeşte cu Dumnezeu şi eu te voi auzi. Din când în când mai spune-I lui Dumnezeu ce faci; eu nu voi fi lângă tine, însă tot timpul voi fi bine atunci când voi şti că eşti fericit, prietene.
Dacă te-am rănit vreodată, adu-ţi aminte că am fost om neputincios, cu slăbiciuni şi scăderi, dar că m-am luptat mereu să le depăşesc şi să repar ce am rănit pentru ca prietenia noastră să fie una adevărată. Iar dacă vreodată ţi-am fost de folos, să-ţi aduci aminte de mine cu drag şi să cauţi şi tu la rândul tău să oferi ajutor oricărui om pe care îl vei întâlni. Fii lumină pe cale oriunde vei trece! Fii alinare pentru orice rană, picior pentru cel şchiop, hrană pentru cel flămând, îmbrăcăminte pentru cel gol, dar mai ales îmbracă în dragoste pe cel lipsit de mângâiere; nu este sentiment mai frumos şi mai înalt ca acela de a şti că ai îmbogăţit în dragoste pe aproapele tău. Şi atunci când ai făcut totul cu dăruire, să nu aştepţi să primeşti înapoi de la oameni, nici răsplată, nici laude: vede ochiul Tatălui Ceresc şi El îţi va răsplăti ţie după câtă dragoste ai pus în tot ce ai făcut. Iar de va fi nevoie, chiar să te jertfeşti pentru aproapele tău pentru că aceasta este iubirea supremă – jertfa şi devotamentul până la sacrificiu.
Îţi mulţumesc, prietene, că mi-ai fost alături în clipele fericite din viaţa mea, dar mai ales în momentele de grea încercare. Îţi mulţumesc că m-ai acceptat cu toate ale mele şi că m-ai iubit fără vreun interes. Iar când va fi să-ţi iei şi tu rămas bun de la viaţă, să nu te temi, fiindcă cu o moarte toţi suntem datori, odată tot trebuie să plătim această datorie. Moartea însă nu ia lumina de la cel credincios ci numai stinge lampa, deoarece se ivesc zorile; ea este numai poarta dintre cele două lumi; cade cortina peste lumea cea mică şi se deschide pentru nemărginit, pentru lumea cea fără de sfârşit. Şi atunci doar un singur lucru mai avem de îndeplinit: să-I dăruim Stăpânului sufletul nostru, pentru că El a avut încredere în noi ca I-L vom duce înapoi în aceeaşi stare de neprihană pe care am avut-o la început. Însă până atunci tu să trăieşti pe pământ, ca şi cum nu ai fi, dar la plecare să laşi un gol în urma ta; să fii o pildă pentru cei ce au rămas pe pământ.
Să-ţi aduci aminte cu drag de prietenia noastră de pe pământ şi să ai nădejdea că ea se va desăvârşi în Cer. Crezi în lucrurile acestea? Atunci roagă-te pentru ca amândoi să fim bine şi să ne revedem mai târziu cu bine. Un singur dor îmi mai arde în suflet, prietene: să-L slăvim împreună pe Hristos, pe vecie!"
,,Viața îți trimite oameni în conflict pentru ca tu să te vindeci și să nu mai proiectezi ceea ce ai pe dinăuntru.
Viața te lasă să cazi iar și iar, până când te hotărăști să-ți înveți lecția.
Viața te duce în rătăcire și îți prezintă răscruci de drumuri până când nu mai vrei să controlezi și înveți să curgi ca un râu.
Viața îți pune dușmani în cale până când nu mai „reacționezi” cu aceeași vibrație.
Viața te sperie de câte ori este nevoie pentru a-ți pierde frica și a-ți recăpăta credința.
Viața îți ia dragostea adevărată; nu ți-o dă, nici nu ți-o permite până nu te oprești să o cumperi.
Viața te îndepărtează de oamenii pe care îi iubești până înțelegi că nu suntem acest trup, ci sufletul care îl conține.
Viața râde de tine de multe ori, până când nu te mai iei atât de în serios și înveți să râzi împreună cu ea.
Viața te sfărâmă în câte bucăți este nevoie pentru ca lumina să pătrundă acolo unde vindecarea o cere.
Viața îți repetă același mesaj cu palme și țipete până când asculți.
Viața îți trimite fulgere și furtuni ca să te poți trezi.
Viața te învinge până când te hotărăști să-ți lași egoul să moară.",,O persoană fericită și independentă este întotdeauna enervantă.
Este acea persoană care este fericită în sine, care nu își mai face fericirea să depindă de alții, ci de propria sa stare interioară de conștientizare, iubire și armonie.
Nu o poți controla.
Nu o poți manipula.
Nu te poți aștepta la nimic de la ea.
Te iubește, dar nu o mai poți șantaja.
Îi place compania ta, dar nu este dependentă de tine.
Îi place să împartă, dar nu din nevoia de a dobândi ceva.
Plăcerea și nevoia sunt două lucruri diferite.
Plăcerea te lasă liber, în timp ce nevoia te leagă și creează întotdeauna o formă de dependență.
Prin urmare, persoana liberă, conștientă și iubitoare nu poate fi manipulată.
Iar asta jignește și irită oamenii care trăiesc prin jocuri de putere și șantaj emoțional, jocul reciproc de a-i folosi pe ceilalți pentru a-și compensa propriile răni și nevoi inconștiente: „Am nevoie să ai nevoie de mine”.
Obiceiul în relații de a folosi partenerul ca și cum ar fi o ghips medicamentos.
Observă ...
Dacă există frică, orice formă sau tip de frică, nu există iubire, ci nevoie.
Doar cei care au trecut prin fricile lor cele mai profunde încep treptat să se relaxeze în acceptarea vieții așa cum este și să înceteze să mai pretindă. Iar apoi, din această acceptare și înțelegere profundă, ia naștere spontan starea de Conștiință numită Iubire.
Frica este neacceptare și neînțelegere.
Dragostea este acceptarea și înțelegerea lucrurilor așa cum sunt ele aici și acum."
DACĂ AM ŞTI... POATE ALTFEL AM FI. Dumnezeu L-a trimis pe Iisus SĂ NE SALVEZE DE NOI! Naşterea Domnului este despre LĂSAREA DE TINE nu despre hedonism! Iisus este şi va fi întotdeauna ÎN LOCUL UNDE NOI NU ÎL CĂUTAM NICIODATĂ. El este dincolo de interesul tău personal, este în starea în care nu vrei nimic mai mult pentru tine, şi se sărbătoreşte nedorind nimic mai mult pentru tine, după un an întreg în care ai fost detaşat, adică în cea mai mare bucurie posibilă pe pământ. Ai fost în locul acela în care indiferent cum au fost lucrurile, bune sau rele, pe tine nu te-au atins. Acolo este Iisus, când nu te-a interesat mai mult binele tău, adevărul sau dreptatea ta. El nu este în plăcerile exagerate ale simţurilor, ci din contră: este ACOLO UNDE TU UIŢI de mai mult bine pentru tine, CÂND NU VREI mai mult bine, când nu îţi aperi adevărul şi dreptatea, când te mulţumeşti cu puţin. EL NU ESTE ÎN SĂRBĂTORILE VICTORIEI TRUPULUI ASUPRA SUFLETULUI, ÎN SATURNALII. El este starea ta de desprindere. Este o ruşine şi o ofensă adusă Creatorului faptul că omul sărbătoreşte numai cu trupul şi NUMAI PENTRU TRUPUL SĂU SUNT TOATE, când el este mai mult suflet, şi doar o îmbrăcăminte subţire îi este corpul. Dacă ai şti că până şi Bestia, care a luat acum, în timpurile noastre chip uman, ne desconsideră şi ne vede ca nişte animale preocupate numai să petreacă şi să consume, ce ai zice? Şi da, Bestia ne desconsideră și râde de noi, ce slabi suntem şi fără morală, fără bun simț, că nu rezistăm ispitelor, și înclinați spre plăceri fără capăt. Și ne mai și supărăm când ne pierdem plăcerea. Dar după un an de restrângere de sine continuă şi de desprindere de toate, noi ar trebui să sărbătorim - o dată cu naşterea Domnului-, în continuare, alţi ani de desprindere de toate. Pentru că a fi cu El este lucrul cel mai scump și important pentru noi în viaţa aceasta. Asta ne ține în viață. Nu am venit aici să ne întărim simţurile, ci SĂ LE DEPĂŞIM, SĂ NU LE VREM. NUMAI CÂND NU VREI LUMEA CU FERICIRILE EI, ÎL VREI PE DOMNUL! Nu am venit ca să câştigăm ceva din lumea aceasta, ci SĂ NU CÂŞTIGĂM NIMIC. Chiar moartea ne arată că sensul vieții nu este lumea și fericirile ei. VIAŢA ACEASTA ESTE PENTRU DEPĂŞIREA ATRACŢIILOR ACESTEI LUMI, nu pentru satisfacerea lor. DEPĂŞIREA LUMII ESTE DUMNEZEU. În satisfacerea dorințelor fără capăt este suferință și asta arată că pierdem energie vitală. Și acolo El nu este. Satisfacerea dorințelor trupului peste nevoie este moartea trupului, pentru că plăcerile sunt ego și acesta presează apoi sufletul și îl duce dincolo de linia roșie subțire, și dacă nu mai poate să se ridice la suprafață, atunci el comandă extincția. Și de unde au pornit toate? De la EU MAI PRESUS DE TOATE, EU PERFECT. Adică să te fereşti de mai mult! Dar cine Îl vrea pe Domnul? El este NU LUMEA. Când vrei lumea NU ÎL VREI PE DOMNUL, ci ÎL RESPINGI cu putere. Şi strigi: NU TE VREAUUU! Când vrei mai multă savoare și senzualitate asta strigi mereu. Când cauţi înnebunit fericirile simțurilor strigi: NU TE VREAUUU DOAMNE! El nu este acolo unde Îl cauți tu, în uman și lumesc. NU ESTE! Dacă sărbătorești simțurile, El nu este cu tine deloc. Benchetuiala este sărbătoarea simțurilor, a lumii, a umanului, a materiei, a... Este o lipsă de măsură și El nu este în lipsa de măsură. DACĂ AM ŞTI... POATE ALTFEL AM FI. IISUS ESTE STAREA TA ÎN CARE NU VREI NIMIC MAI MULT PENTRU TINE, CI TOTUL PENTRU CEILALŢI. Dacă ştii asta, cine Îl vrea pe Iisus? El nu este în îmbuibarea corpului, nu este în fericirile simţurilor, nu este în dorinţele de mai mult, nu este în mesele întinse, NU ESTE. Ci în lipsa meselor întinse, care se referă numai la eu, la trup, la savoare, la senzualitate, la uman si lumesc. Și El NU ESTE ACOLO. EL ESTE ÎN MAI PUŢIN PENTRU TINE, în restrângere de sine, în puţin cu adevărat. Dar cine Îl vrea? Când vrei doar puțin, atunci pe Domnul Îl vrei și El va fi cu tine imediat. Dar noi mereu vrem mai mult bine pentru eu, pentru trup. Dar El nu este NICIODATĂ în mai mult bine pentru tine! Ci în simplu, modest, puțin. Dar cine Îl vrea? OMUL CÂND CĂUTĂ SAVOAREA ŞI SENZUALITATEA, A CĂZUT PE LOC DIN RAI. Uită-te la lăcomia de viață, de savoare, de senzualitate - acolo El nu este! CÂND NU TE INTERESEAZĂ ACEST MAI MULT, MAI SAVUROS, MAI PLĂCUT, MAI SENZUAL, MAI ATRĂGĂTOR, ATUNCI EŞTI CU IISUS. Dar cine Îl vrea? Oamenii vor plăcerile simţurilor din plin, dar El nu este acolo. Sărbătorim naşterea Domnului, dar EL NU ESTE ÎN SAVOAREA ȘI BUCURIA SIMŢURILOR DELOC! Sau în mesele întinse! Atunci pe cine sărbătorim noi? Pentru ca Dumnezeu se uită numai la comportament, la ce punem noi pe primul plan. Şi ce punem mai presus de toate, dacă facem din sărbătoarea naşterii Domnului, un banchet? Fericirea aceasta de suprafaţă, benchetuiala, mesele întinse, invitaţii gălăgioşi şi zgomotoşi, râsete şi ciocniri de cupe, sunt toate VICTORIA TRUPULUI ASUPRA SUFLETULUI - dacă este aşa, este de fapt O SĂRBĂTOARE A CĂDERII OMULUI. Somnul credinței naște monștri. După un an de zile în care nu ai vrut mai mult niciodată, şi te-ai mulţumit cu ce ai, când nu ai vrut să câştigi sau să învingi, când nu ai luptat pentru tine şi nu te-ai apărat deloc, naşterea Domnului este acum un legământ pe care Îl faci cu El în continuare, că în anii care vin vei fi numai cu El şi al Lui. PENTRU TINE, DOAMNE, TOATE! Crăciunul este o sărbătoare a purităţii şi sensibilităţii, a gingăşiei şi a fineţii unei vieţi delicate dedicate Domnului, adică celorlalţi, nu ție, nu mai mult binelui trupului tău. Aici nu este vorba despre eu şi numai eu. Ci de pierderea eului, de dăruire fără margini. Dar în dăruire de sine, tu nu mai ești, ci numai El este. Dar oamenii vor numai binele lor, nu pe al celorlalți, deci NU ÎL VOR PE IISUS. CRĂCIUNUL ESTE SĂRBĂTOAREA PIERDERII EGOULUI, A LĂCOMIEI DE MAI MULT BINE PENTRU SINE. Dar este și în realitate așa? Ne purtăm noi așa? Cu reținere? Reținerea e prezența Domnului! Este o sărbătoare a reținerii în continuarea unui an de reținere de sine în toate. În divin intri imediat când nu ai un interes personal. Dar cine Îl vrea pe Iisus? De aceea, pentru că nu ne lăsăm pe noi niciodată, noi nu Îl simțim pe Iisus NICIODATĂ. Iisus este viu și este chiar restrângerea ta, când laşi de la tine şi nu lupți şi nu te aperi, este chiar dragostea ta fără să vrei nimic pentru tine, este starea ta de desprindere, când lași lucrurile să curgă și nu intervii, atunci ești în Iisus Hristos. El este starea ta de dăruire, atunci când sari în ajutorul celorlalţi și pe tine te uiți. Crăciunul este despre Iubire. Este despre uitare de sine. Dar IUBIREA ÎNSEAMNĂ NU EU MAI PRESUS DE TOATE, NU INTERESUL MEU, NU MAI MULT BINELE MEU, NU SATISFACŢIILE, NU SAVOAREA, NU SENZUALITATEA MEA. Ci uitare de sine, când nu te mai iei în seamă. Iubirea este despre dăruirea ta fără aşteptări, la infinit şi orice ar fi, este despre sacrificiu şi jertfă. Şi noi întâmpinăm puritatea şi curăţenia sufletului pruncului Iisus, simbol al curăţeniei trecerii noastre prin viaţă, Îl întâmpinăm, cum? Dumnezeu L-a trimis pe Iisus SĂ NE SALVEZE DE NOI! Şi noi ce am făcut? L-am ucis. Şi acum Îl ucidem din nou, prin fiecare benchetuială, prin râsete fără noimă și chiote fără sens, o bucurie falsă a trupului trecător. O victorie a materiei asupra spiritului, dar asta înseamnă împingerea sufletului spre moarte. Când trupului tău îi este bine și se bucură, sufletul tău își așteaptă pieirea, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Prin toate acestea sărbătorim de fapt moartea sufletului? Râsul acela al oamenilor, fericirea lor superficială şi fără noimă, fără sens, este o jignire adusă Cerului. Încă odată şi încă odată, în fiecare an, sărbătorim de fapt uciderea lui Iisus pe cruce, care este benchetuiala mai presus de toate, ciocnirea cupelor si mesele îmbleșugate. Prin acestea Îl omorâm din nou pe Iisus, și Bestia râde de noi că nu înțelegem ce ne facem singuri. Ce s-a întâmplat atunci? A fost ucisă Dragostea, sensibilitatea, delicateţea, fineţea sufletului omenesc, reținerea, sensibilitatea. Sufletul omenesc. Şi oamenii au zis: NU ÎL VREM PE IISUS! NU ÎL VREM! Şi acum, prin sărbătoarea burţii, spun la fel, pentru că NU VOR PUȚINUL, NU VOR MODESTIA, NU VOR CUMINȚENIA ȘI NICI SMERENIA, NU ÎL VOR PE IISUS! Vor mesele îmbelșugate, ciocnirea cupelor și râsul strigător la cer. Și toate asta în fața Domnului! Îți dai seama? Noi vrem lumea cu plăcerile ei, vrem sa petrecem, chiar dacă asta înseamnă pierzanie în lumea de dincolo şi scrâşnetul dinţilor. Nașterea lui Iisus este doar o ocazie de petrecere PENTRU OMUL FĂRĂ SUFLET. Adică Îi spunem Tatălui din ceruri că NU VREM SĂ FIM SALVAŢI DE NOI ÎNŞINE. NU VREM! ÎNȚELEGI? Și reacționăm imediat că egoului nu îi place aceste cuvinte, că îl arată ce face cu noi. Și Iisus a venit degeaba, că noi NU ÎL VREM să ne salveze de noi! Chiar de ziua nașterii Lui. NU ÎL VREM! Noi vrem să ne bucurăm cu simțurile, să petrecem tot timpul și considerăm viața ca o continuă adăugare de satisfacții la trupul nostru. Nu ne interesează sufletul. NU NE INTERESEAZĂ! Facem totul pentru trup, nici nu știm că avem un suflet, și pentru că nu facem nimic pentru el, nici nu îl simțim. Suntem FĂRĂ SUFLET, adică NEMILOȘI, HAINI. Pentru că nu ne convine să facem ceva pentru el, că AR ÎNSEMNA SĂ NE SACRIFICĂM PENTRU CEILALȚI GRATUIT ŞI FĂRĂ RĂSPLATĂ, SAU SĂ NE MULȚUMIM CU PUȚIN, ȘI ASTA NU NE PLACE. Și acum ar însemna o continuare a simplității și restrângerii din timpul anului, garanție a unei vieți în Dumnezeu în continuare. În ziua aceasta noi făgăduim Domnului și Îi arătăm că suntem pe cale și nu o vom părăsi niciodată! Aceeași smerenie de un an întreg o vom avea și mai departe. Deci, DACĂ NU NE PLACE SĂ DĂRUIM GRATUIT EFORTUL ȘI GRIJA NOASTRĂ CELORLALȚI, NOUĂ NU NE PLACE DE DUMNEZEU ȘI ÎL RESPINGEM. Dacă nouă ne place să petrecem cu simțurile, NU NE PLACE DE IISUS ÎN ZIUA LUI. Este ca și cand am zice: nu vrem sa auzim de EL. NOI VREM SĂ PETRECEM CU SIMȚURILE. Că vrem lumea mai presus de toate. Adică cine este lumea, şi cui îi este lăsată? Şi i-a zis diavolul Domnului Iisus: iți dau toată lumea asta cu toate bogățiile ei, toate sunt ale Tale! Şi Domnul Iisus ce a spus? Piei de aici... dar NOI O VREM, şi considerăm că singura rațiune a existenței noastre este să avem cât mai multe satisfacții ale lumii, deci noi ne închinăm cui, dacă vrem lumea? Și acum vrem mese îmbelșugate și râsete și gălăgie, chiote și benchetuială. Dar pe cine serbează ele? Și vrem să petrecem cu simțurile la maxim. Nu este asta o jignire adusă Creatorului, care L-a trimis pe Iisus ca să ne salveze de noi, de patimile noastre? CÂND VREI LUMESCUL SI UMANUL, NU IL VREI PE DOMNUL. Dumnezeu este dincolo de trăirea intensă în simțuri, dincolo de patimi si de râsete și ciocniri de cupe, EL ESTE NEDORINȚA TA ÎN A TRĂI INTENS ÎN SIMȚURI. Fericirea noastră a simţurilor, ce arată? Trupul a învins sufletul, materia a învins spiritul. Punem plăcerile trupului peste toate și așa cădem. Deci de sărbătoarea naşterii Domnului, noi Îl ucidem încă odată pe Domnul nostru Iisus. Când vrei simțurile aprinse nu Îl vrei pe Iisus. Dar dacă toate zilele acestea ar fi cumpătate, cu infinită măsură în toate, atunci El ar fi cu noi, pentru că EL ESTE ACOLO UNDE INIMA ESTE SIMPLĂ ŞI NEZGOMOTOASĂ, UNDE ESTE PACE ȘI BUNĂ MĂSURĂ ȘI REȚINERE DE SINE, EL ESTE ÎN CUMPĂTARE, ÎN MILOSTENIE, ÎN SMERENIE, ÎN IUBIRE ȘI DĂRUIRE FĂRĂ CAPĂT. El este în linişte, nu în zgomote şi râsete și în lăcomia simțurilor. Sărbătoarea naşterii pruncului Iisus, este o lucrare fină a Domnului, şi miraculoasă, înălțătoare. Nu este cu dansuri, muzica şi vorbe fără capăt. Nu erau dansurile, râsetele și ciocnirile de cupe acolo, la nașterea Lui. NU ERAU. Astea sărbătoresc de fapt Victoria corpului, a lumescului şi umanului asupra sufletului, victoria nefârtatului. Şi ce am realizat? Ziua Domnului se sărbătoreşte exact ca celelalte zile din timpul anului când am fost smeriţi, atenţi să nu vrem niciodată mai mult şi SĂ NU DERANJĂM, SĂ LĂSĂM LOC, să Nu vrem să stricăm corola de minuni a lumii. ZIUA DOMNULUI NU ESTE DESPRE EU ŞI NUMAI EU, nu este despre mult ci despre puțin, nu este despre mâncăruri fel de fel și cupe de vin, este despre lipsa eului, a interesului meu. Că nu erau acolo la nașterea Domnului toate astea. NU ERAU ACOLO! CÂND EŞTI FĂRĂ TINE, ATUNCI EŞTI CU IISUS MEREU, și când nu vrei mai mult niciodată, atunci este Iisus cu tine. Dar cine Îl vrea? Și noi Îl sărbătorim acum în aceeași atmosferă de simplitate, și pace ca atunci, fără cupe și râsete fără capăt, ca sa simțim MINUNEA Nașterii pruncului Iisus, care nu este în zgomotul râsetelor noastre. NU ESTE în fericirile fără capăt ale simțurilor. Noi benchetuim pentru că NU ÎL VREM. Dacă L-am vrea, L-am slavi cu măsură, în liniște și pace așa cum a fost la nașterea Lui. Numai dacă avem această lipsă a accentuarii simțurilor, noi Îl vom simți pe Iisus prezent și acum, căci El nu are ce căuta într-un spirit preocupat numai de petreceri și benchetuială. El nu este în ciocnirea cupelor. ŞI CA SĂ FIE ASTĂZI, ÎN ZIUA NAŞTERII LUI, ÎN SUFLETUL NOSTRU, TREBUIE SĂ FIM CU EL ÎN TOATE ZILELE ANULUI DE PÂNĂ ACUM, LA FEL CUM ESTE EL, la fel de smerit si simplu. El este chiar lepădarea ta de sine din totdeauna, El este dăruirea ta fără aşteptări, El este acceptarea ta fără reacţie din tot anul, El este lipsa ta de apărare, nedorinţa ta de a lupta sau a te apăra, sau de a face ceva mai mult PENTRU TINE, când nu vrei savoare și senzualitate. Dar Iisus nu poate fi în zâmbete şi râsete fără sens, în mesele îmbelşugate, căci toate astea înseamnă EU ŞI NUMAI EU, și sunt cădere. Şi ştie fiecare ce înseamnă EU PE PRIMUL PLAN, EU PERFECT, PENTRU MINE TOATE. Știe fiecare? Iisus este retras de nu-L vezi, şi nu-L poţi atinge. NUMAI ATUNCI CÂND VEI FI SIMPLU, MODEST ŞI SMERIT - LA FEL CA EL- ÎL VEI SIMȚI CU TOATĂ FIINȚA TA! Altfel nu. Și orice ai face, dacă pui lumea pe primul plan, El nu va fi pe niciun plan. Dar cine Îl vrea? Căci toată această bucurie nefirească și nenormală a simțurilor arată doar că noi NU ÎL VREM DELOC ȘI NU ÎL TRĂIM, ȘI EL NU ESTE CU NOI! În simplitate și modestie este Iisus, și numai în această trăire Îl vom simți puternic și Il vom slavi, cu toată ființa noastră. Altfel Nu Îl slavim pe Domnul, ci pe celălalt cu patimile și aceluia ne închinăm. Ceea ce punem pe primul plan, aceluia ne închinăm! Domnul priveste numai la comportamentul nostru și la ce punem mai presus de toate. De aici încolo fiecare vede și știe pe cine vrea. Pe tine, Doamne, Te iubesc si pentru Slava ta toate le fac! Slaviti-L pe Iisus, Doamne ajută! Dacă El nu este în comportamentul nostru, El nu este niciunde!
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, apără-ne de vrăjmașii noștri, care se îndârjesc cu tărie să ne îndepărteze de Domnul nostru Iisus Hristos, și învață-ne să-Ți cântăm cu bucurie: Bucură-Te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Icosul 1
Mulțimi de îngeri vin, la porunca ta, Maică a noastră, să ne izbăvească pe noi din nevoi. Tu, însă, primește de la noi această rugăciune: Bucură-te, Cea care pe îngeri îi trimiți spre mântuirea noastră; Bucură-te, Împărăteasa cetelor de sus, al căror ajutor ceresc îl dăruiești nouă; Bucură-te, Cea care poruncești îngerilor să ne păzească pe noi; Bucură-te, Cea care cu oștire îngerească îi biruiești pe vrăjmașii noștri; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 2-lea:
Văzînd cei izbăviți din necazuri marele tău ajutor, ce l-au primit când s-au rugat ție cu toată inima și pe noi ne învață să cântăm fiului tău, neîncetat: Aliluia.
Icosul al 2-lea:
Mulțime multă de credincioși au înțeles, Izbăvitoare Doamnă, că Fiul tău te-a dăruit lumii și celor din nevoi grabnică ajutătoare, de aceea îți cântăm ție acestea: Bucură-te, Maica celor din nevoi; Bucură-te, mângâierea celor ce pătimesc; Bucură-te, vindecarea celor bolnavi; Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiți; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 3-lea:
Puterea Celui Preaînalt te-a dăruit pe tine spre mântuirea lumii și nouă, celor ce pierim în necazuri, ajutor. Și cine nu a fost izbăvit prin tine și cine nu cântă Fiului tău: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având iubire nemărginită către neamul omenesc, ce suspinuri nu ai ascultat și ce lacrimi nu ai șters ale celor care te cheamă pe tine, cântând: Bucură-te, celor din necazuri grabnică ascultătoare; Bucură-te, celor întristați și necăjiți mângâietoare; Bucură-te, celor ce pier grabnică mântuire; Bucură-te, celor legați slobozire; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 4-lea:
Din viforul necazurilor care vine asupra noastră, ne mântuiește, Izbăvitoarea noastră, pe noi cei ce pierim; potolește furtuna și alungă necazurile ca să cântăm: Aliluia.
Asemănându-testeleiceleicălăuzitoare, izgoneștebezna și întunericuldininimilenoastrepăcătoase, cavăzândpeDomnul înluminaiubiriitalesă-IcântămLui: Aliluia.
Icosul al 5-lea:
Au văzut oamenii că le ești grabnică ajutoare în multe feluri de necazuri și cu bucurie îți cântă acestea: Bucură-te, Ajutorul nostru în necazuri; Bucură-te, că ne scoți din scârbe; Bucură-te, izgonitoarea întristărilor noastre; Bucură-te, mângâierea sufletelor noastre; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 6-lea:
Propovăduiesc ajutorul tău și iubirea ta, Maică, cei vindecați, cei mângâiați, cei bucurați și cei mântuiți din necazuri, și cântă Fiului tău Atotputernic: Aliluia.
Icosul al 6-lea:
Ne-a răsărit, nouă, lumina mântuirii, în întunericul păcatelor ce ne înconjoară, Maică, și ne-a învățat să-Ți cântăm: Bucură-te, Ceea ce izgonești întunericul păcatelor; Bucură-te, Ceea ce alungi norul mâhnirii; Bucură-te, Ceea ce luminezi întunericul sufletului; Bucură-te, ceea ce trezești sufletele noastre cu lumina bucuriei. Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 7-lea:
Noi, cei căzuți în grea deznădejde, din pricina necazurilor ce ne apasă, cugetat-am la tine, Izbăvitoare, și am căpătat întărire și mângâiere, cântând Fiului tău: Aliluia.
Icosul al 7-lea:
Minunată și neașteptată ni s-a arătat nouă mila ta cea mare, pe care am primit-o din mâna ta puternică, de aceea pretutindeni îți cântăm: Bucură-te, Împărăteasă preaputernică; Bucură-te, cea care ne primești sub ocrotirea ta; Bucură-te, cea care ne dăruiești apărarea ta; Bucură-te, cea care biruiești pe vrăjmașii noștri; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 8-lea:
Minune neînțeleasă văd cei sortiți morții și cei ce se află în felurite nevoi, că fără de veste mântuire și izbăvire de la tine, Atotiubitoare, primesc, și cântă lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 8-lea:
Toți cei ce vă găsiți în întunericul necazurilor, toți cei învolburați de furtuna suferințelor, alergați la limanul cel blând și la ajutorul acoperământului Fecioarei Izbăvitoare și-i cântați: Bucură-te, izvorul bucuriei; Bucură-te, alungarea tristeților; Bucură-te, micșorarea necazurilor; Bucură-te, dătătoarea tihnei. Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 9-lea:
Toată firea omenească te laudă pe tine Maică și cântă Ție, Celei ce ne aduci nenumărate bunătăți în locul întristării, și slăvesc pe Fiul tău, strigând: Aliluia.
Icosul al 9-lea:
Cei înțelepți și iscusiți la minte, văzând grabnica și minunata izbăvire a celor din nevoi, s-au mirat și ți-au cântat ție așa: Bucură-te, ceea ce uimești lumea cu minunile tale; Bucură-te, ceea ce ne întărești cu minunile tale; Bucură-te, ceea ce strici nedumnezeirea cu minunile tale; Bucură-te, ceea ce rușinezi pe vrăjmași cu puterea dumnezeirii. Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 10-lea:
Mântuiește și miluiește tot sufletul omenesc, cel necăjit și întristat, tu, cea care cu toată dragostea îi porți de grijă, măcar că nu s-a învățat să cânte Fiului tău: Aliluia.
Icosul al 10-lea:
Zid tare de apărare creștinilor ești și oricărui suflet îngrădire s-a arătat icoana ta, Izbăvitoare, și cu minuni s-a preamărit în lume, iar noi îți cântăm: Bucură-te, Povățuitoarea noastră, care prin sorți ți-ai ales Sfântul Munte Athos; Bucură-te, Izbăvirea noastră, care cu binecuvântarea ta ai binecuvântat Noul Athos; Bucură-te, bucuria noastră, ceea ce ne-ai dăruit icoana ta semn al unității plaiurilor noastre; Bucură-te, veșnica noastră bucurie, care prin minunata ta purtare de grijă ne ocrotești cu icoana ta; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 11-lea:
Cântare neîncetată îți aduc ție cei care prin tine iarăși au dobândit izbăvire și bucurie, și dumnezeiescului tău Fiu îi cântă: Aliluia.
Icosul al 11-lea:
Făclie luminoasă, strălucind în negura păcatelor, s-a arătat nouă icoana ta, Izbăvitoare, și ne-a învățat să cântăm: Bucură-te, cea care ne izbăvești de foamete; Bucură-te, cea care izgonești firea cea aducătoare de pagube în lumea plantelor; Bucură-te, cea care izbăvești de la pieire câmpurile, pădurile și toată verdeața; Bucură-te, mângâierea țăranilor întristați și binecuvântarea muncii lor; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 12-lea:
Har izvorând de la icoana ta, Izbăvitoare, râu îmbelșugat de vindecări ne-ai dăruit și inimile noastre le-ai întărit cu veselie și prin aceasta pe toți i-ai învățat să-ți cânte ție, Maică, și Fiului tău și Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 12-lea:
Vestim mulțimea vindecărilor tale; vestim mai presus de toate învierea copilului Anastasie și cu glas de bucurie cântăm: Bucură-te, celor morți înviere; Bucură-te, celor omorâți cu inima însuflețire; Bucură-te, ceea ce ne scoți din veșnicul foc și din moarte; Bucură-te, apărare și nădejde după moartea noastră; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul al 13-lea:
O, Preacântată și Preaiubită Maică, milostivește-te și acum și ne miluiește, izbăvește-ne pe noi cei ce suntem în dureri și suferințe și ne învață pe noi să cântăm din toată inima lui Dumnezeu, celui Atoateiertător: Aliluia. (Acest condac se citește de de trei ori.)
Apoi se citesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1:
Icosul 1
Mulțimi de îngeri vin, la porunca ta, Maică a noastră, să ne izbăvească pe noi din nevoi. Tu, însă, primește de la noi această rugăciune: Bucură-te, Cea care pe îngeri îi trimiți spre mântuirea noastră; Bucură-te, Împărăteasa cetelor de sus, al căror ajutor ceresc îl dăruiești nouă; Bucură-te, Cea care poruncești îngerilor să ne păzească pe noi; Bucură-te, Cea care cu oștire îngerească îi biruiești pe vrăjmașii noștri; Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, apără-ne de vrăjmașii noștri, care se îndârjesc cu tărie să ne îndepărteze de Domnul nostru Iisus Hristos, și învață-ne să-Ți cântăm cu bucurie: Bucură-Te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiți, din chinuri, din nevoi și din moarte ne mântuiești.
Rugăciune
O, Maică a lui Dumnezeu, ajutorul și apărarea noastră, te rugăm, fii Izbăvitoarea noastră, căci la tine am nădăjduit întotdeauna și cu toată inima te chemăm: milostivește-te și ne ajută, fie-ți milă de noi și ne izbăvește, apleacă urechea ta și primește rugăciunile noastre cele cu durere și cu lacrimi, și precum vei vrea liniștește-ne și ne bucură pe noi, cei ce iubim pe Fiul tău cel fără de început și Dumnezeul nostru. Amin.
"Bucură-te mare, care ai înecat pe faraonul cel netrupesc" (de fapt, în original: "cel raţional/inteligibil") şi se referă la diavol ("lupul cel înţelegător"), iar prin extensie şi la toate gândurile. Deci putem numi icoana şi: "MAICA DOMNULUI - IZBĂVITOAREA DE GÂNDURILE CELE RELE". Icoana Maicii Domnului, " IZGONITOAREA DE GÂNDURI RELE " Iubiților, lupta cu gândurile cele rele, este una dintre cele mai anevoioase lupte ale omului, care voiește să se curețe de patimi și să fie bineplăcut lui Dumnezeu! Sfinții Părinți amintesc că rădăcina tuturor păcatelor, se află în cugetele cele rele, de aceea se cuvine să ne îngrijim de ceea ce lucrează mintea noastră, și să încercăm pe cât e posibil, să punem pază strașnică gândurilor, alungând toate cugetele necurate, cu rugăciunea și gândirea la ceasul despărțirii! Haideți să rostim împreună înainte de somn, o rugăciune scurtă, dar din toată inima ! DOMNULUI SĂ NE RUGĂM Spuneți cu toții: DOAMNE MILUIEȘTE! Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare, alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase, de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată! Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem! Fereşte-ne Maică aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că Preabinecuvântat şi Preamărit este numele Tău cel Sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor, Amin! Înger veghetor la somn pentru fiecare om!
Celei ce este visteria nesfârșită a bunătății, care ne învelește cu Preasfânt Acoperământul ei cel minunat, Născătoarei de Dumnezeu îi cântăm oda de bucurie, căci ea ne izbăvește de înec din apele tulburi ale ispitelor și ne aduce la malul mântuirii, iar noi o cinstim și ne rugăm așa: Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Icosul 1
Cântarea bucuriei s-a auzit în Ceruri când Arhanghelul Gabriel, trimis de Părintele nostru, a strigat vestea salvării neamului omenesc, iar tu, Preacurată Fecioară, te-ai învoit cu înțelepciune a purta în pântece pe Soarele Dreptății, Mântuitorul cel bogat în Milă și plin de jertfă, ca noi să putem rosti laudele acestea:
Bucură-te, lacrima Cerului Înalt;
Bucură-te, că ai născut Curcubeul mântuirii;
Bucură-te, că ești lumina de dincolo de ploaie;
Bucură-te, că ești viața dincolo de nori;
Bucură-te, pogorâre de har și simțire;
Bucură-te, hrănindu-ne cu putere dumnezeiască;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 2
Odinioară Moise a scos Israelul din Egipt din sclavia lui Faraon, și ajungând el la Marea Roșie se primejduia de moartea prin sabie, căci Faraonul îl urmărea cu oaste puternică pe cel ce Îi striga necontenit lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Dar când a ridicat Moise toiagul, din inima lui a pornit spre cer rugăciunea care despică orice ispită și Dumnezeu Cuvântul a trimis poruncă iar marea s-a despărțit în două ca poporul Lui să izbăvească în lupta cu diavolul. Noi cei ce trăim în Legea Iubirii, primind botezul în dar ca simbol al trecerii prin Marea Roșie, ne rugăm:
Bucură-te, că prin Botez primim salvarea de necurat;
Bucură-te, că inima devine locaș al Domnului;
Bucură-te, că harul Lui cuprinde și cele mai ascunse unghere;
Bucură-te, că prin Botez întunericul se face ziuă;
Bucură-te, că apa sfințitoare naște sfinți;
Bucură-te, că Dumnezeu ne înfiază după har;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 3
Tu ești Marea Harului care îl îneci pe faraonul mintal, pe amalecul ce tulbură gândurile, prin tine Maica Domnului mintea se face pocal de lumină dumnezeiască și toate gândurile se așază în ordinea lui Dumnezeu iar haosul și vuietul dispar spre mântuirea celor ce strigă: Aliluia!
Icosul 3
Grea este trăirea celui care, robit de păcate și de patimi, își golește mintea și inima de Dumnezeu, rătăcindu-se de la Poruncile Lui., căci diavolul de îndată lovește cu ispite, dar avem o Mamă care aude pe loc scâncetul de durere al copiilor ei și alergă pentru a ne dărui izbăvire:
Bucură-te, cea ce ne scoți din robia gândurilor;
Bucură-te, cea ce îl scufunzi pe diavolul viclean;
Bucură-te, că îl prinzi cu lanțuri grele;
Bucură-te, că îl legi pe veci în adâncurile apelor;
Bucură-te, că puterea ta este fără tăgadă;
Bucură-te, că ne eliberezi de sub tirania ideilor malefice;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 4
Când mintea rămâne fără Hristos, aprigă furtună pornește diavolul pentru a cuceri ceea ce este gol, căci omul a fost zidit de Tatăl pentru a rămâne în El și toți cei care se depărtează de El pătimesc robia, fiindcă nu există libertate decât în Dumnezeu și nu se poate a ne mântui decât prin El: Aliluia!
Icosul 4
Mare este povara gândurilor demonice, care, odată intrate în mintea omenească, își fac cuib de vipere în ascunzișurile conștiinței iar omul este chinuit veșnic de iadul cel din înăuntrul lui, dar tu, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te rugăm, pătrunde în tainele minții și arde rădăcinile răului, și noi te chemăm:
Bucură-te, cea ce intri adânc în neputința noastră;
Bucură-te, cea ce cureți necurăția;
Bucură-te, cea ce scoți demonii din mintea omenească;
Bucură-te, cea ce vindeci fără urmă toate rănile;
Bucură-te, cea ce speli cu har necurăția iadului din noi:
Bucură-te, salvarea noastră de ispite ale gândirii;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 5
Adam se desfăta de Raiul bogățiilor duhovnicești iar gândurile lui erau doar la Dumnezeu, slăvindu-L pe El în fiecare clipă și bucurându-se de părtășia deplină cu Îngerii: Aliluia!
Icosul 5
Dar mai apoi, intrând păcatul în mintea Evei, și Adam și-a deschis gândirea pentru a primi ispitirea vicleană iar de atunci ne luptăm cu porțile minții care lasă să pătrundă diavolul în locul unde ar fi trebuit să viețuiască doar Dumnezeu, iar noi cu lacrimi strigăm la Maica noastră:
Bucură-te, că tu L-ai născut pe Hristos, Biruitorul porților iadului;
Bucură-te, cu tu ai cheia salvării noastre;
Bucură-te, că te chemăm cu pocăință: închide ușa minții prin care intră diavolul;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, și te rugăm: deschide fereastra pe care să intre Lumina;
Bucură-te, că tu aprinzi făclia gândurilor spre Dumnezeu;
Bucură-te, că naști în noi focul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 6
Dureroasă este greutatea gheții care ne înconjoară mintea! Căutăm cu ardoare izbăvirea și știm că la tine găsim izbânda, la Preacurata Născătoare de Dumnezeu, care aleargă degrabă și ne primește la sânul ei, acolo unde căldura dragostei topește orice ghețar și unde simțim că este Raiul: Aliluia!
Icosul 6
Robia se face libertate prin tine, Împărăteasă, căci tu stăpânești tot ce este al Fiului tău, iar noi, înfiați prin Botez ca și fii ai Împărăției lui Dumnezeu te numim pe tine Stăpâna sufletelor noastre și te cinstim așa:
Bucură-te, că îneci faraonul mental în Apa Vieții;
Bucură-te, că valurile gândurilor se potolesc;
Bucură-te, că negura imaginației se limpezește;
Bucură-te, că trăirile induse sunt alungate;
Bucură-te, că amintirile dureroase se șterg;
Bucură-te, că emoțiile întunericului dispar;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 7
Nu ne lăsa pradă dezamăgirii și deznădejdii, nu ne lăsa în mrejele eșecurilor și al neîmplinirilor, Stăpână, căci toate aceste neajunsuri sunt pricina căderii minții noastre, deschizând poarta gândurilor diavolești care atacă sufletul nostru cu imaginația și apoi îl fac captiv, ci cu puterea ta izbăvitoare smulge-ne din brațele acestor ispite ca să te lăudăm veșnic: Aliluia!
Icosul 7
Când boala ne copleșește simțurile, mintea este năpădită de neputință, și odată cu suferința intră în ea gândurile deșarte ale hulei, ale necredinței și ale căderii duhovnicești. Atunci, Maică, vino degrabă și ajută-ne, dă-ne Mâna ta cea caldă și ridică-ne din prăbușire și auzi aceste cântări:
Bucură-te, că îndulcești viața noastră;
Bucură-te, că ne dai har să trecem peste necazuri;
Bucură-te, că ne salvezi de moartea sufletească;
Bucură-te, că stârpești din fașă gândurile amăgitoare;
Bucură-te, că nu lași atacurile mentale să ne învingă;
Bucură-te, că ne scoți din depresii și deznădejde;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 8
Trăind printre oameni, iubim și dorim ca niște oameni ce suntem, dar pentru a ne smeri Dumnezeu trimite încercări și neputințe, dezamăgiri și nereușite tocmai pentru a ne întoarce la El cu totul, dar noi ne pierdem de El și mai mult iar negura supărărilor ne cuprinde inima și mintea, dar avem o Mamă care ne păzește și care ne arată calea, căci ea este lumina vieții noastre și limanul cel bun al mântuirii: Aliluia!
Icosul 8
Gândurile rele se nasc ușor, rugăciunea prinde aripi greu. Ne bucurăm când suntem iubiți, dar amară este trădarea căci inima se facă rană vie și gustul dezamăgirii ne cuprinde și mintea, îndepărtându-ne de izvorul liniștirii și al bucuriei, însă cu ultimele puteri strigăm spre tine, Doamnă:
Bucură-te, că sădești adânc în noi sămânța rugăciunii;
Bucură-te, că o adapi din apa vie a nădejdii;
Bucură-te, că îi umbrești vlăstarele cu Sfânt Acoperământul tău;
Bucură-te, că și inima noastră o faci tărâm al fericirii;
Bucură-te, că dragostea ta întrece orice iubire pământească;
Bucură-te, că ne amintești că și Fiul tău Iisus Hristos a fost vândut de oameni;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 9
Multe clipe de desfătare trăim în rugăciune, multe bucurii coboară din Cer când ne rugăm din suflet, dar ce ușor ne rupem de Tatăl când ispitele ne înconjoară! Ce repede cădem în necredință, crezând că Tată ne-a părăsit, când El doar ne privește și ne așteaptă ca și în clipele de încercare să Îl slăvim neîncetat: Aliluia!
Icosul 9
Privește, Stăpână, cum ne dau târcoale dușmanii neamului omenesc, cum ne pândesc din umbră așteptând să ne clătinăm din nădejde, și cu mantia ta binecuvântată acoperă capetele noastre învelindu-ne mintea cu vălul tău plin de har, să fim apărați de atacurile faraonului mintal și să avem puterea să te strigăm:
Bucură-te, că nu lași puterea mentală să se epuizeze;
Bucură-te, că ne protejezi de săgețile otrăvitoare ale demonilor;
Bucură-te, că ne arăți calea spre eliberarea din robie;
Bucură-te, că ne scoți din ghearele imaginației;
Bucură-te, că ne smulgi din mrejele păcatului;
Bucură-te, că ne inspiri a fi buni și milostivi;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 10
Tu ești veșnic învingătoare, Împărăteasă, conducând Oștirile Cerești spre victoria binelui, tu ești lumina din întunericul depresiei, ești tămăduirea tuturor bolilor psihice, prin tine vocile din minte încetează, vuietul diavolilor se stinge, neliniștea și tulburarea dispar iar furia este înlocuită cu bucurie și armonie, căci nu există o salvare mai grabnică decât venirea ta atunci când copii te cheamă: Aliluia!
Icosul 10
Ne înveți să stăm cu mintea tot mereu la Dumnezeu, să fie paharul minții plin cu rugăciune și har așa încât să nu mai aibă loc diavolul să își toarne otrăvurile lui, și pentru toate aceste binefaceri te cinstim:
Bucură-te, mare ajutor al creștinilor;
Bucură-te, înțelepciunea celor rătăciți;
Bucură-te, cea ce ne iubești neîncetat;
Bucură-te, că dragostea ta este fără condiție;
Bucură-te, că tu nu ne părăsești niciodată;
Bucură-te, că umpli golul sufletesc al celor neîmpliniți din dragoste;
Bucură-te, că ne aduci în simțiri Iubirea lui Hristos;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 11
Gândurile pătimașe din suflet ne-au înconjurat ca albinele fagurul și s-au aprins ca focul în spini, văpaie ne arde și ne mistuie puterile, ci mântuiește-ne, Preacurată, și răcorește arsura aceasta cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine mai presus de minte că nu încetăm a te slăvi: Aliluia!
Icosul 11
Luminează gândurile noastre, Fecioară cea cu totul fără de prihană, și împuținează întunericul cugetelor care ne strică sufletul și alungă pomenirile întinate ale minții ca să te lăudăm:
Bucură-te, cea ce usuci adâncul nemăsurat al apelor învolburate;
Bucură-te, cea ce alungi lenevirea minții spre rugăciune;
Bucură-te, risipind nisipul greșelilor noastre;
Bucură-te, slăbind apăsarea chinuirii sufletești;
Bucură-te, cea ce spargi mormântul minții spre eliberare;
Bucură-te, veștejind pe veci răutatea vrăjmașului;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 12
Smulge din mintea și inima noastră toate gândurile cele făcătoare de stricăciune și spinoase care odrăslesc multe dureri, Stăpână, și adu-ne la limanul dumnezeiesc al păcii, căci tu ești plină de milă către cei care cu cântare de mulțumire îți strigă: Aliluia!
Icosul 12
Nu mai lăsa gândurile să alunece spre cele ce ni se arată de diavol, Preacurată, pune stavilă imaginației ca să biruim atacurile faraonului mintal și fii ajutătoarea robilor tăi că nu contenim a te lăuda:
Bucură-te, că lupta se dă pentru sufletul nostru în fiecare clipă;
Bucură-te, că vom birui dacă avem răbdare până la sfârșit;
Bucură-te, că tu ești puterea și izbăvirea noastră;
Bucură-te, că nu lași să ne intre în suflet săgețile otrăvitoare ale ispitirii minții;
Bucură-te, că ești stâlp de credință în cele mai întunecate greutăți;
Bucură-te, că ne învelești în armura plină de har;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 13
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, dulceața Îngerilor, Bucuria celor întristați! Caută spre noi robii tăi care ne căim de păcatele noastre și fii izbăvitoare în lupta cu gândurile, tămăduiește mintea noastră, pune stavilă atacurilor mentale, fii zid puternic de apărare împotriva deznădejdii și a necredinței și mijlocește pentru noi bucuriile rugăciunii neîncetate prin care să strigăm veșnic către Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se citește de 3 ori).
Icosul 1
Cântarea bucuriei s-a auzit în Ceruri când Arhanghelul Gabriel, trimis de Părintele nostru, a strigat vestea salvării neamului omenesc, iar tu, Preacurată Fecioară, te-ai învoit cu înțelepciune a purta în pântece pe Soarele Dreptății, Mântuitorul cel bogat în Milă și plin de jertfă, ca noi să putem rosti laudele acestea:
Bucură-te, lacrima Cerului Înalt;
Bucură-te, că ai născut Curcubeul mântuirii;
Bucură-te, că ești lumina de dincolo de ploaie;
Bucură-te, că ești viața dincolo de nori;
Bucură-te, pogorâre de har și simțire;
Bucură-te, hrănindu-ne cu putere dumnezeiască;
Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Condacul 1
Celei ce este visteria nesfârșită a bunătății, care ne învelește cu Preasfânt Acoperământul ei cel minunat, Născătoarei de Dumnezeu îi cântăm oda de bucurie, căci ea ne izbăvește de înec din apele tulburi ale ispitelor și ne aduce la malul mântuirii, iar noi o cinstim și ne rugăm așa: Bucură-te, Biruitoare Maica Domnului, alungând diavolul care vatămă și schimbă mintea omenească!
Rugăciune:
Stăpână Doamnă și Împărăteasă, minunea Cerului și a pământului, cea mai slăvită Maică! Cu brațele tale cele puternice răpește-ne din furtuna patimilor, a primejdiilor, a necazurilor și a ispitelor și scoate mintea noastră la limanul îndumnezeit al bunăvoinței tale. Arată sufletul nostru roditor de fapte bune, alungând gândurile neroditoare și spinii păcatelor care ne scufundă în oceanul deznădejdii, dă-ne putere când vin ispitele să alergăm în brațele părintești ale Tatălui și să nu ne rupem de El prin cuvinte și gânduri nepotrivite.
Cu sabia cu două tăișuri ale Duhului Sfânt taie din rădăcină neghina ce a crescut în mintea noastră că mult ne chinuie acestea, închide ușa minții în fața atacurilor diavolești iar inima noastră care s-a întunecat de multe patimi și gânduri străine luminează-o, dăruindu-ne lacrimi ca să spălăm întinăciunea greșelilor noastre.
Tămăduiește bolile psihice, alungă ispitele de sinucidere, toarnă har peste gândirea vătămată spre însănătoșire grabnică, îneacă faraonul mintal și leagă-l cu lanțuri pe veci, dă-ne cale liberă spre rugăciune și spre a trăi o viață în evlavie ca să ajungem cu mintea întreagă și nevătămată la sfârșitul vieții, având amintirea păcatelor spre spovedire curată și împărtășire cu Preasfânt Trupul și Sângele Fiului tău Iisus Hristos, ca El să ne primească în Împărăția Lui acolo unde toate gândurile sunt Iubire și rugăciunea e cântare veșnică spre Sfânta Treime, acum și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
DOMNULUI SĂ NE RUGĂM .jpeg)
