CHEIA POTRIVITĂ
(Din volumul „Foarte bine, foarte bine...”)
La un călugăr a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înțelegere în casă.
– Ce-ai făcut în această situație, a întrebat-o călugărul?
– Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l.
– Când aţi avut iar probleme, ce-ai mai făcut?
– Acelaşi lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproşat şi l-am certat. Şi de fiecare dată am făcut la fel.
Atunci călugărul a scos o grămadă de chei şi, dându-i una femeii, a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.
– Poate n-ai ştiut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă!
Dar oricât s-a străduit femeia, nu a putut deschide.
– Părinte, daţi-mi toată grămada de chei şi aflu eu care-i cea potrivită, l-a rugat aceasta. Privind-o cu căldură, duhovnicul i-a răspuns:
– Acum înţelegi ce-am vrut să-ţi dovedesc? Cum nu poţi tu deschide acea uşă cu o cheie nepotrivită, oricât ai încerca, tot aşa nu poţi deschide sufletul bărbatului tău cu aceeaşi vorbă de ceartă cu care încerci mereu. Caută cheia potrivită şi, dacă o vei găsi, sigur vei putea deschide!
Ce pildă frumoasă i-a dat femeii, părintele. În viață trebuie să știm să folosim cheia potrivită pentru toate acțiunile noastre. Să cunoști și când trebuie să mustri și când să îmbrățișezi. Să căutăm să „ne punem în pielea celuilalt”, ca să știm cum să acționăm. De aceea ar fi mult mai bine, dacă înainte de a-l mustra pe aproapele nostru, ne-am pleca „genunchii” sufletului la rugăciune și a-L întreba pe Domnul în rugăciune cum să procedăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.