Dragostea este acceptarea și înțelegerea lucrurilor așa cum sunt ele aici și acum.

 ,,Viața îți trimite oameni în conflict pentru ca tu să te vindeci și să nu mai proiectezi ceea ce ai pe dinăuntru.

Viața te lasă să cazi iar și iar, până când te hotărăști să-ți înveți lecția. Viața te duce în rătăcire și îți prezintă răscruci de drumuri până când nu mai vrei să controlezi și înveți să curgi ca un râu. Viața îți pune dușmani în cale până când nu mai „reacționezi” cu aceeași vibrație. Viața te sperie de câte ori este nevoie pentru a-ți pierde frica și a-ți recăpăta credința. Viața îți ia dragostea adevărată; nu ți-o dă, nici nu ți-o permite până nu te oprești să o cumperi. Viața te îndepărtează de oamenii pe care îi iubești până înțelegi că nu suntem acest trup, ci sufletul care îl conține. Viața râde de tine de multe ori, până când nu te mai iei atât de în serios și înveți să râzi împreună cu ea. Viața te sfărâmă în câte bucăți este nevoie pentru ca lumina să pătrundă acolo unde vindecarea o cere. Viața îți repetă același mesaj cu palme și țipete până când asculți. Viața îți trimite fulgere și furtuni ca să te poți trezi. Viața te învinge până când te hotărăști să-ți lași egoul să moară.",,O persoană fericită și independentă este întotdeauna enervantă. Este acea persoană care este fericită în sine, care nu își mai face fericirea să depindă de alții, ci de propria sa stare interioară de conștientizare, iubire și armonie. Nu o poți controla. Nu o poți manipula. Nu te poți aștepta la nimic de la ea. Te iubește, dar nu o mai poți șantaja. Îi place compania ta, dar nu este dependentă de tine. Îi place să împartă, dar nu din nevoia de a dobândi ceva. Plăcerea și nevoia sunt două lucruri diferite. Plăcerea te lasă liber, în timp ce nevoia te leagă și creează întotdeauna o formă de dependență. Prin urmare, persoana liberă, conștientă și iubitoare nu poate fi manipulată. Iar asta jignește și irită oamenii care trăiesc prin jocuri de putere și șantaj emoțional, jocul reciproc de a-i folosi pe ceilalți pentru a-și compensa propriile răni și nevoi inconștiente: „Am nevoie să ai nevoie de mine”. Obiceiul în relații de a folosi partenerul ca și cum ar fi o ghips medicamentos. Observă ... Dacă există frică, orice formă sau tip de frică, nu există iubire, ci nevoie. Doar cei care au trecut prin fricile lor cele mai profunde încep treptat să se relaxeze în acceptarea vieții așa cum este și să înceteze să mai pretindă. Iar apoi, din această acceptare și înțelegere profundă, ia naștere spontan starea de Conștiință numită Iubire. Frica este neacceptare și neînțelegere. Dragostea este acceptarea și înțelegerea lucrurilor așa cum sunt ele aici și acum."