DE CE NU TE VINDECI?

 Nu te vindeci pentru că atunci când ceva bun îți bate la ușă, îl respingi și alegi să rămâi acolo unde nu e fericire.

Nu te vindeci pentru că nu știi încă — tu ești izvorul propriei tale boli.

Nu te vindeci pentru că ignori ființa puternică și luminoasă care locuiește în tine.

Nu te vindeci pentru că te abandonezi pe tine însăți și porți masca celui care „se descurcă”, deși înlăuntru totul doare.

Nu te vindeci pentru că nu ai avut curajul să te ridici în fața celor care ți-au condus viața.

Nu te vindeci pentru că nu folosești foarfeca sufletului ca să tai legăturile cu oamenii care nu te mai hrănesc.

Nu te vindeci pentru că ai învățat să crezi că sacrificiul este dovada supremă a iubirii.

Nu te vindeci pentru că nu ai atins încă magia iertării — aceea care spală mânia și rănile ascunse.

Nu te vindeci pentru că nu respecți libertatea celor din jur de a fi exact așa cum sunt.

Nu te vindeci pentru că îți otrăvești trupul cu pastile și chimicale, înăbușind glasul simptomelor care doar încearcă să-ți spună că nu ești în armonie.

Nu te vindeci pentru că fugi de Regele Soare,�nu vorbești cu Marea,�nu te pierzi în pădure�și ai uitat că tu ești vindecătoarea.

Nu te vindeci pentru că ceri Universului, iar când el te aude și îți deschide o cale către fericire, tu te agăți de trecut.

Iar Universul nu te va forța — ai liberul tău arbitru.

Dacă nu te lași dusă, nu vei fi dusă.

Și nu vei vindeca niciodată ceea ce nu alegi să vindeci.

Noi toți suntem Unul. 

 Energia acestui mesaj aparține. Redistribuirea fără mențiune rupe echilibrul și va fi raportată.

O poveste adevărată sfâșietoare, dovadă că, uneori, dragostea unui geamăn poate readuce viața.

 Când asistenta a așezat copilul fără viață lângă sora ei geamănă pentru a-și lua rămas bun pentru ultima dată, nu se aștepta la un miracol.

În acea noapte, la ora 2:30 dimineața, Kylie Dawson, o asistentă neonatală, tocmai asistase la o naștere dramatică. S-au născut două fete premature: Lily, fragilă, dar în viață, și Grace, inertă, declarată moartă după mai multe încercări de resuscitare.

Mama, în lacrimi, a cerut să-i vedem împreună. Mișcată de compasiune, Kylie a așezat-o cu grijă pe Grace lângă sora ei în incubator.

Câteva secunde mai târziu, Lily s-a mișcat... mâna lui mică se odihni pe pieptul lui Grace.
Și dintr-o dată, s-a auzit un bip: inima lui Grace bătase din nou.

Karma și Dharma: cele două căi ale sufletului.

 În țesătura invizibilă a universului, tot ceea ce facem, gândim și simțim lasă o amprentă. Această amprentă este energia și toată energia caută echilibrul.

Așa se naște karma și, odată cu ea, reflectarea sa luminoasă: dharma.

EL KARMA:
Karma nu este pedeapsă sau condamnare. Este o lege a cauzei și efectului, un curent care ne întoarce vibrațiile pe care le-am proiectat.

Fiecare acțiune, cuvânt sau gând creează un val care, mai devreme sau mai târziu, se întoarce la origine pentru a ne învăța ceva.

Prin urmare, karma nu vine să ne rănească, ci să educe sufletul.
Ne amintește că suntem creatorii realității noastre și că echilibrul este o formă de iubire.

THE DHARMA:
Dharma este cealaltă parte a karmei, lumina ei complementară.
Ea reprezintă calea scopului, ceea ce sufletul nostru a ales să o experimenteze și să o împărtășească în această viață.
A trăi în dharma înseamnă a curge cu cine suntem în esență, a servi din inimă și a acționa în armonie cu binele mai mare.

Când mergem în dharma, karma se dizolvă, pentru că nu mai există datorii: există înțelegere.
Karma este învățarea.
Dharma este expansiune.

Unul ne arată lecțiile care ne așteaptă; celălalt, darurile pe care ni le amintim deja.

Amândoi sunt stăpâni ai sufletului și împreună mențin echilibrul sacru al existenței.

În fiecare zi alegem cu ce energie să continuăm să ne țesem istoria.
Din reacția care se repetă?
Sau din conștiința care eliberează?

Sufletul evoluează atunci când înțelege că tot ceea ce dă, își dăruiește lui însuși.

"Nu vă temeți de karmă; Îmbrățișează-l ca pe maestrul care te conduce la Dharma."
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!

Dumnezeu cu noi și în noi.