Resedinte boieresti din preajma Bucurestiului: Conacul Procopie Casotta

La mai putin de 70 km de Bucuresti, in Casota, un sat care a ajuns sa ii poarte numele, din judetul Buzau, intalnim unul din cele mai frumoase conace din proximitatea Capitalei. Inceput in jurul anului 1872 si finalizat in 1888, Conacul Casotta este construit in maniera conacelor rurale frantuzesti de secol XIX, care utilizau motive si teme arhitecturale inspirate din castelele de pe Valea Loirei. Destul de bogat decorata, cladirea are in centru un turn inalt, cu acoperis ascutit, care ofera o vedere panoramica a satului si a Campiei Baraganului. Acoperisul contine elemente de inspiratie baroca, iar balustradele balcoanelor si casei scarilor sunt confectionate din fier forjat de foarte buna calitate. Stalpii din lemn sculptat, cu interesante modele taranesti, sprijina culoarul acoperit care leaga conacul de cladirea servitorilor.

Conacul este construit pe patru niveluri, astfel: un subsol mare, din piatra si bolti din caramida, perfect pentru o crama, cu acces atat din interior, cat si din exterior; parterul si primul etaj, cu paisprezece camere de primire si de locuit, precum si terase; camera din turn, cu un cochet balcon si o mansarda spatioasa open-space, care poate fi transformata in spatiu locuibil. In casa servitorilor gasim de asemenea inca 8 camere. La mijlocul secolului al XIX-lea, serdarul de origine aromana Athanasie Casotta este atestat prima data ca proprietar, iar fiii acestuia, Alexandru si Procopie, sunt mentionati ca mostenitori in jurul anilor 1870. Procopie Casotta, fire filantropa, doneaza in 1910 mosia sa catre Eforia Spitalelor Civile, cu obligatia ca din uzufructul ei sa se construiasca un spital si o scoala.
In perioada interbelica, mosia se gaseste in proprietatea Ministerului Instructiunii si Cultelor, iar cladirea conacului este folosita drept dormitor pentru elevii Scolii Inferioare de Meserii Procopie Casotta. Donarea mosiei catre o institutie a statului salveaza de la nationalizare domeniul, pastrandu-i functiunea chiar si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In 2006, mosia trece in proprietate privata si, in prezent, conacul se afla intr-un proces laborios de restaurare.
Avand in vedere frumusetea acestui conac, starea relativ buna in care se afla, suprafata utila mare si curtea generoasa, optiunile de destinatie sunt extrem de variate: han sau pensiune cu restaurant si crama, centru de evenimente, resedinta permanenta sau de vacanta, muzeu, sediu de firma sau fundatie

https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9411-resedinte-boieresti-din-preajma-bucurestiului-conacul-procopie-casotta

Timotei, cel care il cinsteste pe Dumnezeu

Timotei este un nume precrestin, insa el a devenit cunoscut mai ales datorita Sfantului Apostol Timotei, ucenicul lui Pavel, care este amintit in Noul Testament. Acesta este sarbatorit de Biserica Ortodoxa in data de 22 ianuarie. La noi, astazi, numele este destul de rar, in comparatie cu veacurile trecute. Una dintre personalitatile nationale importante care au purtat acest nume a fost Timotei Cipariu. Ardelean, acesta a fost revolutionar pasoptist si un mare erudit, fiind considerat chiar parintele filologiei romane. 

S-a nascut in 21 februarie 1805, in satul Panade din plasa Hususau (comitatul Tarnava Mica). Scoala a urmat-o la Blaj, unde a studiat apoi filosofia (1820-1822) si teologia (1822-1825). Dupa studii a devenit profesor, predand la Gimnaziul din Blaj, din 1828 a predat filosofia, apoi dogmatica (1834-1842) si studiul Bibliei la Seminarul Teologic. Timp de 20 de ani a fost director al Gimnaziului din Blaj si inspector al scolilor din localitate. De asemenea, timp de 30 de ani a fost directorul Tipografiei Diecezane. A devenit preot greco-catolic in anul 1827, canonic in 1842, fiind apoi numit prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia si Fagaras.
Timotei Cipariu a fost o mare personalitate a epocii sale. Cunostea nu mai putin de cincisprezece limbi (greaca, latina, ebraica, turca, araba, persana, germana, spaniola, engleza, maghiara etc.), fiind un important lingvist, dar si istoric, pedagog, teolog si orientalist. Detinea una dintre cele mai mari si importante biblioteci din Transilvania, care includea multe carti rare. Cartile i le furniza un prieten librar din Bucuresti, care avea contacte la Cairo si Constantinopol. La moartea sa, Cipariu a donat aceasta biblioteca Mitropoliei Blajului. In anul 1848, cand au venit la putere comunistii, acestia au comasat Bisercia Greco-Catolica cu Biserica Ortodoxa si au confiscat Biblioteca Cipariu, pe care au transferat-o Academiei Romane (filiala Cluj).
Timotei Cipariu a fost, de asemenea, initiatorul unora dintre primele publicatii romanesti din Transilvania, activand si ca ziarist. A infiintat si condus primul ziar cu litere latine, Organul Luminarei (devenit apoi Organul Natiunale), in 1847, Invatatorul Poporului (1848) si prima revista romaneasca de filologie, Archivu pentru filologie si istorie (1867). A scris eseuri, studii si versuri si pentru Foaia pentru minte, inima si literatura (Brasov). Cipariu a publicat multe studii ale limbii romane, studii de gramatica, fiind considerat unul din intemeietorii lingvisticii si filologiei romane. Demersul sau a fost de a demonstra originea latina a limbii si poporului nostru, fiind influentat de Scoala Ardeleana si fiind un adept al latinismului si al ortografiei etimologice.
A fost membru fondator a Societatii Literare Romane (1866), care urma sa devina Academia Romana, iar mai tarziu a fost ales vicepresedinte al acesteia. A fost membru fondator al societatii Astra si primul ei vicepresedinte, ajungand apoi presedintele acesteia, si a fost si membru al Societatii Germane de Orientalistica.
Dar Timotei Cipariu a fost foarte activ si in viata politica si sociala, luptand pentru drepturile romanilor din Transilvania. A fost unul din cei zece secretari ai Adunarii Nationale de la Blaj (1848) si membru al Delegatiei trimise la Curtea Imperiala de la Viena pentru prezentarea revendicarilor romanilor. A fost, de asemenea, membru al Dietei Transilvaniei de la Sibiu (1863-1864). S-a stins in 3 septembrie 1887, la Blaj.

Sfantul Apostol Timotei

Biserica Ortodoxa il sarbatoreste in data de 22 ianuarie pe Sfantul Apostol Timotei. Acesta s-a nascut in cetatea Listra din Licaonia (Asia Mica), ca fiu al unui grec si al unei evreice, Eunice. Sfantul Apostol Pavel a ajuns, la un moment dat, in Listra, impreuna cu Barnaba, unde a vindecat un schiop din nastere. Dupa aceasta minune, Eunice i-a primit pe cei doi in casa sa si se pare ca i l-a incredintat pe fiul ei lui Pavel, in semn de recunostinta. Timotei cunostea Sfintele Scripturi inca de copil, fiind foarte respectat printre crestini. A ajuns ucenic al Apostolului Pavel, care l-a luat cu el in Efes, Corint, Macedonia, Atena, Roma, Ierusalim, Spania etc. A fost inchis pentru credinta sa crestina, de care nu s-a dezis niciun moment. Mai tarziu, Pavel l-a numit pe Timotei episcop in Efes, in anul 64, dandu-i in responsabilitate toate bisericile din Asia, desi era inca foarte tanar. Timotei l-a avut ca dascal si pe Apostolul Ioan, de care se apropiase foarte mult. A fost un bun episcop – si inainte, si dupa ce Apostolul Ioan a fost exilat de catre Imparatul Domitian in Insula Patmos. A pastrat credinta dreapta si a hirotonit multi urmasi, diaconi si episcopi. Apostolul Pavel i-a trimis doua epistole lui Timotei, una din Macedonia si una din Roma, unde era intemnitat pentru a doua oara. Acestea se regasesc in Noul Testament si din ele se vede increderea pe care marele apostol o avea in Timotei si iubirea lui fata de acesta.
Cu ocazia unei sarbatori pagane din Efes, Catagrion, din anul 97, in vremea Imparatului Nerva Traian, efesenii care se inchinau la idoli au iesit in strada, intr-o procesiune barbara, lovindu-i pe oameni cu maciuci, iar pe unii omorandu-i. Episcopul Timotei i-a dojenit, insa paganii l-au lovit si l-au ucis cu pietre si cu pari. In anul 356, moastele sale au fost transportate le Constantinopol de catre sfantul Artemie Duxul, din ordinul Imparatului Constantin, fiind depuse in Biserica Sfintilor Apostoli.

Etimologie
Timotei este in limba greaca Timótheos, cuvant care s-a format din timáō = eu cinstesc, onorez si theós= Dumnezeu, zeu. Exista multe alte nume formate cu theos: Teofana, Teofil, Teona, Teodor (Todor, Tudor), Filoteia, Doroteea etc. La fel, sunt multe nume formate cu timao, timo, precum Timaios, Timagoras, Timokles, Timokrates etc. Un episcop al Tomisului (secolul al V-lea) se numea Theotimus, nume format din aceleasi elemente, insa puse invers.
Numele Timotheos este precrestin, fiind intalnit si la vechii greci. A fost purtat de un sculptor foarte cunoscut din secolul IV i.H., de un general din Atena, prieten cu Platon, de un muzician talentat din Milet, apreciat de Alexandru Cel Mare etc.
Dupa martirul Timotei al Noului Testament, au existat mai multi martiri si crestini cu acest nume. La noi s-a mentinut forma din greaca, influentata de limbi slave, care insa a avut numeroase variante: Tim (atestat din secolul al XII-lea in Transilvania), Timu, Tima, Timis, Timos, Timus, Timoc, Timsa, Timca, Timcea, Timofte, Dimofte, Timofie etc. Provenite din limbile ucrainiana, maghiara, bulgara, exista mai multe forme de nume de familie sau toponime care s-au pastrat pana astazi, dar ca prenume a rezistat doar Timotei.

Nume inrudite si derivate din Timotei
Exista si varianta feminina a numelui, Timotea sau Timothea (greaca veche si greaca moderna). Acest nume apare in multe limbi europene, in diferite forme: Timothy (engleza, cu variantele Timotha si diminutivul Timmy), Timothée (franceza), Timotheus (daneza si germana, cu variantele Tim si Theus), Timoteo (italiana, portugheza si spaniola), Timot (maghiara, cu variantele Tim, Tima, Timi, Timka, Timko, Timsa, Tinka), Timotei (bulgara, cu variantele Timo si Timko), Timofei (rusa), Timofii (ucraineana, cu variantele Timo, Timko, Timociko, Timos etc.), Tymoteusz (poloneza), Timoteus (norvegiana, suedeza, finlandeza), Tiomóid (irlandeza), Timoteos (armeniana, estoniana), Timotai (mandarina), Timoti (maori), Kimokeo (hawaiana).

Predispozitii ale persoanelor cu numele Timotei
Cei ce poarta acest nume sunt deschisi, sociabili, foarte activi si dinamici. Pentru ei este foarte important sa placa celor din jur, iar acest lucru poate insemna o grija exagerata pentru infatisarea fizica, o atitudine concilianta, precum si un atasament marit fata de mediul lor familial. Foarte curiosi, cei cu numele Timotei si schimba deseori preocuparile, caci le plac schimbarile si miscarea continua. Au un ascutit simt al libertatii, nu le plac constrangerile si au o inclinatie spre superficialitate. In copilarie sunt impulsivi, agitati, nu stau locului, de aceea au nevoie de sport, dans sau alte activitati care sa le consume energia. Uneori sunt colerici, usor iritabili, nerabdatori si banuitori. Pot fi rebeli, nesupusi autoritatii, astfel ca au nevoie de disciplinare, de ordine si de rabdare. Trebuie sa li se dea, de asemenea, responsabilitati de foarte devreme, caci altfel vor deveni niste adulti destul de lenesi si comozi, care se lasa dusi de curentul vietii.
Persoanele cu numele Timotei iubesc succesul, puterea, vor sa conduca. Sunt ambitioase si isi doresc bunastarea materiala. Si banii sunt importanti pentru ele, atat pentru procurarea lucrurilor dorite, cat si pentru ajutorarea celor din jur, prieteni si apropiati, caci aceste persoane sunt de obicei foarte generoase. De altfel, au si simtul afacerilor. In dragoste, cei numiti Timotei sunt fermecatori, isi iubesc familia, isi doresc sa aiba un camin protector, caci au nevoie de siguranta in dragoste. Chiar daca sunt destul de gelosi si pasionali, ei nu sunt intotdeauna foarte fideli. Probabil ca aventura in general si aventurile amoroase ii tenteaza pentru ca le satisfac nevoie de a placea si de a seduce.
Acesti oameni n-au nimic din structura functionarilor traditionali, evident. Au nevoie de variatie, de mobilitate continua, astfel ca vor fi atrasi de vanzari, de afaceri sau de profesii care presupun multe drumuri, care au legatura cu calatoriile, intr-un fel sau in altul, precum si de ocupatii sezoniere, de sport, de o cariera in armata sau politie. (Foto: Wikipedia, calendar-ortodox.ro)
https://www.daciccool.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=7316:timotei-cel-care-il-cinsteste-pe-dumnezeu&catid=497:semnificatia-numelui&Itemid=1349

Eftimie, cel care aduce veselia

Numele Eftimie, sarbatorit in 20 ianuarie, este destul de vechi, fiind intalnit prima data in secolul al IV-lea, ca nume al unui sfant crestin – in limba greaca, Euthymius. Una dintre personalitatile importante ale tarii noastre care a purtat acest prenume a fost Eftimie Murgu. Acesta a fost un important om politic al timpului sau, unul dintre cei mai importanti si vizionari pasoptisti. Personalitate multilaterala, a fost, in diferite perioade ale vietii sale, si jurist, profesor de filosofie si deschizator de drumuri in acest domeniu, deputat si avocat. Vorbea fluent romana, latina, maghiara, slavona, germana si greaca.

Eftimie Murgu s-a nascut in ziua de 28 decembrie 1805 in satul Rudaria din Caras-Severin, sat care astazi ii poarta numele. A fost fiul lui Samu Murgu, ofiter in Armata Imperiala, si al Cumbriei Murgu, nascuta Pungila. La scoala din sat a invatat slavona bisericeasca, a urmat apoi cursurile unei scoli din Caransebes, caci tatal sau a fost transferat in cadrul regimentului de granita din acest oras. A ajuns apoi sa studieze filosofia la Universitatea din Szeged (Seghedin), absolvind facultatea in anul 1827. A absolvit apoi Universitatea din Pesta (1830), iar in anul 1834 si-a luat doctoratul in Drept Universal, la aceeasi universitate. In 1834, s-a mutat in Iasi, unde a initiat primul curs de folosofie al Academiei Vasiliene. Dupa un conflict cu Printul Mihail Sturdza, s-a mutat la Bucuresti, in 1837, unde a fost numit profesor de logica si de drept roman la Colegiul Sfantul Sava. In anul 1830 a debutat pe scena publica, atunci cand a publicat la Buda cartea Combaterea dizertatiei (Wiederlegung), in care ii raspundea lui Sava Tokoly, care punea sub semnul intrebarii autenticitatea limbii romane si originile poporului nostru.
Eftimie Murgu a facut parte din grupul de complotisti care planuiau o mare revolutie in Tara Romaneasca, insa complotul a fost descoperit, iar el a fost arestat si expulzat din provincie. A ajuns in Banat, unde a militat pentru reforme sociale si nationale, chiar si pentru unirea Transilvaniei cu Tara Romaneasca. A fost arestat pentru asta in martie 1845 si eliberat abia dupa 3 ani, in aprilie 1848.
A fost un important participant la miscarile revolutionare din 1848, actionand in regiunea Imperiului Habsburgic. A fost arestat pentru a doua oara in iarna lui 1848-1849. In 6 februarie, procesul lui a fost reluat, iar el a cerut sa fie dus in fata Imparatului. In 9 februarie, datorita manifestatiilor tinerilor romani din Pesta, a fost eliberat.
A fost ales membru al Parlamentului Revolutionar Maghiar (Dieta de la Debretin) si a incercat sa organizeze o armata romana in Banat. S-a declarat impotriva oligarhiei Bisericii Ortodoxe Sarbe si pentru o Biserica Ortodoxa din Banat si Transilvania care sa isi desfasoare activitatea in limba materna.
Eftimie Murgu a organizat o Mare Adunare Nationala la Lugoj (15 iunie 1848), in care a cerut infiintarea unei armate populare romane, a cerut ca Banatul sa devina capitanat general, iar el sa fie numit capitan general al Banatului, a cerut ca limba romana sa fie limba oficiala in Banat si ca Biserica Romana din Banat sa fie independenta.
In 24 iunie 1848, a fost ales simultan deputat in trei circumscriptii: Lugoj, Oravita si Faget. La validarea mandatului, a optat pentru Lugoj. Avea viziuni republicane, astfel ca s-a opus din toate puterile dinastiei Habsburgilor, votand in parlament impotriva acesteia. Isi dorea, de asemenea, cu ardoare unitatea tuturor romanilor, astfel ca a votat si pentru legea nationalitatilor, care prevedea drepturi minime pentru romani si infiintarea unei legiuni romane. In 24 august, a fost arestat pentru „inalta tradare fata de dinastia Habsburgica”, fiind condamnat la moarte. Pedeapsa i-a fost insa redusa la 4 ani de inchisoare, iar dupa numai 2 ani a fost eliberat. In 1861 a candidat din nou pentru un loc de deputat in Dieta, fiind ales in circumscriptia din Moravita. In 1865 a scris ultima sa carte, Despre Memorandumul Congresului Sarbesc.
Imbatranit si slabit de anii de detentie, a murit in Buda, in data de 12 mai 1870, fiind ingropat la cimitirul Kerepesi. Osemintele i-au fost mutate la capela cimitirului din Lugoj in anul 1932.
Sfantul Eftimie cel Mare
Sfantul Eftimie cel Mare

In ziua de 20 ianuarie, Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe Cuviosul Parinte Eftimie cel Mare. Acesta a fost fiul lui Pavel si al Dionisiei din orasul Melitine (astazi, Makatya din Turcia), situat in apropiere de fluviul Eufrat, oras care pe vremea aceea era capitala provinciei Armenia, fiind si un important centru religios. Desi cei doi erau crestini foarte credinciosi si piosi, Dionisia era stearpa, astfel ca, impreuna cu sotul ei, s-a rugat mult la Dumnezeu sa aiba un fiu. Dupa multi ani, mergand ei la o biserica sfintita din apropiere si rugandu-se timp de mai multe zile, le-a aparut intr-o viziune un inger care le-a spus sa se bucure, caci vor primi un fiu al carui nume va insemna voie buna, veselie, caci prin el Domnul va darui Bisericii sale multa veselie. Cand copilul s-a nascut, in vremea consulului Gratian (in anul 377, dupa cate se pare), ei l-au botezat Eftimie, nume care inseamna chiar veselie. Intr-adevar, Eftimie a adus veselie Bisericii, venind dupa o perioada in care credinciosii fusesera prigoniti, sub imparatii Constantiu, Iulian si Valens in Rasarit, o perioada in care inflorisera ereziile, lucruri care au disparut prin venirea sa.
Eftimie a ajuns calugar, apoi a fost hirotonit preot. I s-au dat in grija toate manastirile din cetate. La 29 de ani, Eftimie a plecat in secret la Ierusalim, caci responsabilitatile sale il impiedicau sa duca o viata ascetica, asa cum isi dorea. Ajuns in Orasul Sfant, a vizitat toate locurile sfinte, apoi i-a vizitat pe parintii din pustiu. A hotarat sa se retraga in lavra Tharan unde gasise o chilie libera. Isi castiga existenta impletind cosuri. Vecin ii era doar Teoctist, care traia si el ca un ascet. Cei doi aveau acelasi zel in credinta, astfel ca au devenit tovarasi de nedespartit. Unii spun ca parca aveau un singur suflet. Dupa o vreme, ei au hotarat sa se stabileasca intr-un loc solitar, si anume o pestera din desertul Coutila, in apropiere de Ierihon. Insa singuratatea lor avea sa atraga o multime de credinciosi, care ii vizitau si le aduceau hrana. Incet-incet, in jurul celor doi asceti a luat nastere o adevarata comunitate monahala. Eftimie a inceput sa faca minuni: a vindecat pamantul sterp, deschizand portile cerului la fel ca Ilie si facandu-l sa rodeasca, si a facut ca multe femei sterpe sa poata avea copii.
Vestile despre minunile sale s-au raspandit si tot mai multi oameni veneau sa il caute. Insa Eftimie nu putea face fata celebritatii, faimei omenesti, iar linistea ii era deranjata de multimi. De aceea, a plecat in secret din chilia sa, luandu-l cu sine doar pe Dometian, un discipol al sau. A plecat in desertul Rouba, stabilindu-se pe muntele Marda, in apropiere Marii Moarte. Cei doi au gasit pestera in care se ascunsese, odata, David, atunci cand fugise de Regele Saul. Eftimie a fondat acolo o manastire si a ridicat o biserica. In acea perioada, a readus la credinta dreapta multi calugari sedusi de erezia maniheista, a facut exorcizari si a vindecat bolnavi.
Tot din cauza faptului ca vizitatorii ii tulburau singuratatea, Eftimie a hotarat sa se intoarca, impreuna cu Dometian, la chilia lui Teoctist. Insa pe drum cei doi au gasit un deal pe care au hotarat sa ramana. Teoctist a venit la Eftimie, rugandu-l sa vina la chilia sa, dar acesta a refuzat, acceptand totusi sa o viziteze duminica. Domnul i-a trimis o viziune, in care i-a spus sa nu-i indeparteze pe credinciosii care il cautau, astfel ca Eftimie a intemeiat pe acel deal o lavra pe modelul lavrei Tharan. Lavra era saraca la inceput. Odata, pe acolo au trecut 400 de armeni in drumul lor spre Iordan, iar Eftimie a reusit sa-i hraneasca cu doar cateva paini, cateva vase cu vin si cateva vase cu ulei, bucate pe care le-a inmultit, facand o mare minune. Timp de trei luni, usa camarii nu s-a mai putut inchide din cauza abundentei painilor care apareau acolo.
Eftimie a aparat dogmele bisericesti fata de ereziile lui Nestorie, inclusiv la al treilea Conciliu Ecumenic (Efes, 431), si ale lui Dioscorus, inclusiv la al patrulea Conciliu (Calcedonia, 451). A infiintat multe lacasuri de cult in Palestina, iar multe altele au fost infiintate de discipoli ai sai, calugari care proveneau din scoala sa spirituala. A convertit la crestinism si a botezat multi arabi. Nu manca si nu vorbea cu nimeni decat atunci cand chiar era nevoie – in rest, doar sambata si duminica. Nu dormea decat foarte rar, tinandu-se cu ambele maine de o franghie agatata de acoperisul chiliei – in rest, doar se aseza pentru scurt timp. Avea barba lunga pana la brau si un chip bland.
A trait 96 sau 97 de ani, iar momentul mortii i-a fost aratat de Dumnezeu cu putina vreme inainte. Slujba la inmormantarea sa a fost tinuta de catre patriarhul Ierusalimului, Anastasie I. Acesta a trebuit sa astepte o zi intreaga pana cand toti cei care venisera au reusit sa-si ramas bun de la sfant.

Etimologie
Eftimie – Euthymius in limba greaca – inseamna voie buna, veselie.

Nume derivate din Eftimie
Nu exista foarte multe nume derivate. Se cunosc doar Eftimia si Eftimita (diminutiv). La noi, Eftimie apare si ca nume de familie.

Predispozitii ale persoanelor cu numele Eftimie
Cei ce poarta acest nume sunt oameni practici, hotarati, care isi construiesc o situatie stabila. Sunt muncitori si harnici – albinele societatii! Pentru ca sunt asa, ei asteapta si de la ceilalti acelasi lucru. Unii ar putea spune ca acest fapt creeaza o anumita presiune din partea lor asupra celor din jur. Increderea din partea oamenilor si munca grea le dau cele mai mari satisfactii in viata. Ei nu cauta niciodata calea cea usoara. Sunt hotarati, chiar incapatanati in a-si atinge scopul, iar in acest fel reusesc sa-si puna in opera ideile si visele. Pentru ei, securitatea si organizarea sunt, in general, foarte importante.
Pentru ei, fiecare lucru trebuie sa stea la locul potrivit. Acesta este o trasatura importanta a personalitatii lor. Fiind constructori innascuti, pe umerii carora ceilalti se sprijina, fiind obisnuiti sa administreze, controleze totul, ei ai abilitatea de a pune lucrurile la locul lor. A-si cunoaste locul in viata si a duce o viata ordonata, cumpatata sunt lucruri foarte importante pentru ei. Succesul care vine ca o consecinta a muncii vine la ei atunci cand isi pot pune in valoare punctele lor tari, respectiv organizarea si un bun management. Munca intensa si pragmatismul le vor fi recompensate pe masura, caci ei merita aceasta din plin. (Foto: banaterra.eu, crestinortodox.ro)

https://www.daciccool.ro/timp-liber/evenimente/9410-participarea-mnar-in-cadrul-sezonului-romania-franta-2019