In ziua de 29 septembrie 2020, in cadrul unei ceremonii care a avut loc la Palatul Elisabeta, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Romane, a acordat Muzeului National al Taranului Roman Inaltul Patronaj al Majestatii Sale. Reamintim faptul ca Muzeul Taranului Roman este urmasul Muzeului de Etnografie, de Arta Nationala, Arta Decorativa si Arta Industriala, infiintat prin Decretul Regal 2.777/13 iulie 1906, devenit, in 1915, Muzeul de Arta Nationala Carol I, si s-a bucurat, de atunci incoace, de atentia constanta a regilor Romaniei si a Familiei Regale.
In documentul asezat la fundatia cladirii care adaposteste Muzeul de la Sosea, regele Carol I scria: Dorind a cinsti arta stramoseasca cu un adapost vrednic de insemnatatea sa pentru educarea poporului si intarirea sentimentului patriotic, Astazi, 17/30 iunie Anul Mantuirei 1912, si al Domniei noastre al 47-lea, […] am pus temelia Muzeului National, menit sa intruneasca colectiile de arta acum razletite, spre a lasa generatiilor viitoare oglinda desavarsita a intreg tezaurului artistic din cuprinsul pamantului romanesc, incepand cu varsta preistorica si pana in zilele noastre.
Ati avut prilejul, in ziua de duminica, 17 iunie 2012, sa fiti martorii momentului in care ASR Principele Radu a dezvelit placa memoriala asezata la intrarea in muzeu, menita sa aminteasca acel moment istoric pentru muzeografia nationala, pentru cultura Romaniei. Sigur, nu ati uitat nici celelalte momente in care Familia Regala a Romaniei si-a aratat interesul pentru Muzeul Taranului, care, de altfel, a sprijinit, cu bucurie, alcatuirea colectiei de arta nationala gazduite la Palatul Elisabeta.
Acordarea Inaltului Patronaj al Majestatii Sale Margareta, Custodele Coroanei Romane, reprezinta o recunoastere a meritelor tuturor celor care, in ultimii 30 de ani, de la reinfiintarea muzeului si de la revenirea sa in locul ce ii era atribuit de drept, inca din vremea regelui Carol I, au trudit pentru a face din Muzeul National al Taranului Roman o institutie care sa continue stradania intemeietorilor, in frunte cu Alexandru Tzigara-Samurcas, cel atat de apreciat de toti regii Romaniei, pe care i-a slujit cu devotament, pana la moarte.
