O pildă de seară: Pâinea Maicii Domnului
La o mănăstire din Athos, cu ceva ani mai în urmă, viețuia un părinte foarte simplu, ce se numea
părintele Mina. Acesta era ajutor de brutar.
Părintele Mina era om foarte simplu și ascultător, nu întreba niciodată nimic, ce-i spunea Părintele
brutar să facă, aceea făcea.
Îi spunea:„ Dă făina!”, el dădea făina. „ Adu apă! Frământă aici, pune aici...” El făcea exact ce i se
spunea și în acest timp se ruga continuu.
Ei bine, la un moment dat, cam la un an de când făcea părintele Mina ascultare la brutărie, se
îmbolnăvi părintele brutar...Atunci, starețul, gândindu-se că de atâta timp de când era ajutor de
brutar Părintele Mina își însușise meșteșugul, îl chemă la el și îi spuse:„Părinte Mina, vezi că azi
trebuie să faci pâine pentru părinți, că părintele brutar s-a îmbolnăvit!”
Părintele Mina fiind un monah foarte ascultător, a răspuns doar atât starețului: „Să fie
binecuvântat!” și s-a dus în brutărie să facă pâine cum i s-a cerut.
Dar el nu știa nimic să facă...Până atunci el doar făcuse ascultare și în tot timpul ascultării se ruga.
Niciodată nu îl interesase ce și cum la prepararea pâinii! El făcea tot ce i se cerea dar gândul, mintea,
inima îi erau doar la rugăciune.
Rânduiala de atunci din mănăstire presupunea să faci pâine în fiecare zi. Erau un fel de pâinici ca și
prescurile – și se făcea pentru câți monahi și câte mese erau în zi, și ceva în plus. Se făcea pâine
dimineața ca să ajungă câte mese erau pe zi și pentru a doua zi dimineața cum ar fi.
Și după aia, următoarea zi, la fel.
Ajungând în bucătărie părintele Mina stătea nedumerit, neștiind cu ce să înceapă. Făcuse
întotdeauna ascultare, iar acum... Nu știa pe ce să pună mâna și cu ce să înceapă. Se simțea ca un
copil orfan.
Și a început a plânge și apropiindu-se de icoana Maicii Domnului care era acolo în brutărie zicând:„-
Maica Domnului, ajută-mă! Știi că eu n-am învățat a face pâine! Sunt nepriceput, nu știu să fac! Și ce
să fac acum? Părintele stareț mi-a spus să fac pâine, și până ajungem la masa de seară trebuie să fie
gata pâinea...”
Zicând acestea cu lacrimi, vede că se deschide deodată ușa brutăriei și intră o femeie îmbrăcată în
negru, așa, ca o monahie. Văzând-o, cu multă simplitate și fără să gândească cum a putut ajunge o
femeie în acest loc, Părintele Mina îi zise: „Doamna mea, te pricepi cumva la făcut pâine? Mi-a dat
ascultare părintele stareț și eu nu știu cu ce să încep".
– Mă pricep! "
Și a început ea să spună și să facă precum părintele brutar. Ea îi cerea cele necesare și părintele Mina
îi dădea la mână... și așa, a frământat, a băgat la cuptor, a copt și totul s-a terminat repede, repede.
Apoi femeia a ieșit pe ușă și s-a făcut nevăzută...
Frumoase, calde pâinile, bucuros părintele!
Totul se petrecuse atât de minunat și de repede că părintele Mina nici nu apucase să-i mulțumească
pentru ajutor:„Văleu, am uitat să-i mulțumesc! ”
Bucuros că are pâine calda, a pus repede masa și părinții au început să mănânce pâine. Și mâncau și
atât de bună era, că au lăsat cu toții mâncarea și mâncau doar pâine. Și au mai cerut și în
plus:„Părinte, mai adu-ne pâine!"(că întotdeauna se făcea și ceva în plus).
Văzând Starețul acestea își spuse: „Măi, treaba nu-i bună. L-am lăsat pe ăsta nepriceput să facă pâine
și sigur a pus lapte, zahăr, că nu se poate – pâine atât de dulce și de bună n-am mâncat niciodată! ”
După ce s-a încheiat masa, ca să nu-l ocărască acolo de față cu toți, după ce au ieșit afară ceilalți
monahi îl chemă starețul pe părintele Mina:"–Ia vino încoace, părinte Mina!"
"– Da, părinte!" (lui îi era frică acum c-o să-l mustre că nu i-a reușit pâinea, sau că ceva n-a ieșit
bine.)
"– Ce-ai pus în pâinea aceea?"
El începu să plângă:"–Dar n-am făcut-o eu!
–Dar cine a făcut-o?!
–Păi...o femeie!
–O femeie??"
... Și abia atunci și-a revenit și el: stai un pic, ce femeie ar fi putut fi în Athos? Și i-a povestit
Starețului de-a fir-a păr:
"–Ia spune, cum s-a întâmplat?, a întrebat Starețul pe Părintele Mina.
– Păi, uite, plângeam că nu știam să fac pâine și mă rugam la Maica Domnului să mă ajute să duc la
capăt ascultarea, și pe când mă rugam a intrat o femeie așa și așa...Ea m-a ajutat, ea a frământat, ea
a făcut pâinea."
Și atunci când a auzit starețul acestea, a înțeles că" femeia" era chiar Maica Domnului și a început să
plângă, a adunat toată obștea, l-a pus din nou pe Părintele Mina să povestească și a zis:
„ Părinților, gata, nu vă mai atingeți de pâinea asta, o s-o tăiem bucățele, o uscăm și o luă ca
sfințenie! Să ajutăm pe cei bolnavi.”
Și-n felul ăsta au consumat-o câte un pic, știind c-au mâncat pâine din mâinile Maicii Domnului,
