Eterna Femeie

E ruptă din soare, sculptată de zei,

Ea poartă în pântec pe Cel care Este,

Transformă alchimic iubirea-n scântei,

Iar viața cunoaște o nouă poveste !

E mamă, soție, bunică sau fiică,

Ea știe să-mpartă lumină mereu,

La sânu-i ne-ascundem trăind fără frică,

Chiar dacă norocul ne lasă la greu .

Nicicând Afrodita n-a fost mai geloasă,

Suav când pășește bruneta sau blonda,

În păr poartă stele,  cât e de frumoasă,

Pe chipu-i de aur zâmbește Gioconda !

În basme și ode se cântă femeia,

Demult trubadurii din greu au oftat,

Clepsidra nu seacă, se schimbă doar cheia,

Femeia rămâne cu sfinții la sfat !

Eu astăzi incerc să continuu legenda

Lăsată de Geea, Tărâmului Sfânt,

Prin voi azi se schimbă în taină agenda,

Prin voi va renaște Promisul Pământ !

  La mulți ani, ființe divine !

Mamici, surori, matuse, bunici, prietene, sotii, amante ...femei...femei...femei...sa avem boabe de intelepciune si zambete in buzunare, vise cat mai multe pentru zilele cu nor, fericire in esente ca sa scoatem in fiecare zi o aroma de azuriu si cald sau galben si rosu cand ni se par ca toate-s prea tari.

Aprecieri si vorbe bune, ca astea nu costa dar sunt asa primite si asteptate de oamenii frumosi cu care ne intersectam.

Clipe de isprava, de betie de viata, de prieteni...

Sa avem ani in soare cu lumini adiacente!

Sa fim noi, sa fim soclul pe care se cladeste viata, sa fim sanatoase, sa fim fericite in fiecare zi din restul vietii noastre!

PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC despre FEMEI

 

,, Femeia a fost foarte neglijată, a fost foarte devalorizată de mentalitatea omenească, iar asta este o enorm de mare greşeală!
     Femeia este o creaţie a lui Dumnezeu, cu totul, cu totul superioară, iar dovada o reprezintă Maica Domnului, o femeie!
    Femeile …, ele nasc, ele renasc, ele simt cu orice chip duhul acesta de relaţie cu Dumnezeu, în sfârşit, cu viaţa!
  Femeia are o putere de a iubi extraordinară, o putere de răbdare extraordinară şi de aceea le admir foarte mult!Bisericile sunt pline de femei , nu de bărbaţi! Majoritatea, destul de multe, fac nişte sacrificii grozave să vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate.

   Eram într-o întrunire duhovnicească şi un părinte aghiorit m-a întrebat:
 „Cum, sfinţia ta mărturiseşti femei?”
Când am auzit eu lucrul ăsta, m-am înfipt în el: „Da’ cine te-a născut, domnule dragă, pe dumneata aşa deştept? Cine te-a născut? Te-au prins cumva cu aţa, cu undiţa pe baltă? Eşti produsul unui incubator cumva?”
 I-am răspuns aşa cum i se cuvenea, l-am lovit pe toate părţile, fără teamă că o să-mi întoarcă răspunsurile… I-am vorbit atunci de valoarea femeii: „ Trăiţi fără ele dacă puteţi! Dacă faceţi pe grozavii!” Dacă femeia este rea, este fiindcă bărbaţii au făcut-o rea. Dacă femeia se vopseşte, nu pentru ea se vopseşte, pentru bărbaţi. Nu-şi dă seama că pentru bărbaţi se falsifică, pentru ei se urâţeşte… Dar sacrificii femeia a făcut.

După ceva timp m-am întâlnit din nou cu părintele acela, mergea, trimis de ascultare, în Franţa, la o mănăstire de maici, să le mărturisească. Şi în sinea mea mi-am zis: „ Uite, cuvioase, unde ai ajuns… ce bine eşti prins acum…”
 Femeia mii de ani a fost roabă, până a venit Hristos şi a pus-o în verticalitate, a pus-o în egalitate cu bărbatul sau mult mai sus decât bărbatul – femeia având harisme ce-l pot naşte pe Hristos în sufletul bărbatului. E puţin darul ăsta?

 Femeie înseamnă „împărăteasă dăruitoare”, pusă pe tron nu ca să domnească, ci pentru a-l admira pe cel ce a avut puterea să o ţină acolo. Femeia , pusă în adevăratele sale valori, începe să creeze, şi abia atunci se dăruieşte total, nu convenţional. De asta avem nevoie, de o dăruire totală, asta urmărim noi.
   Marea greşeală este deci că nu se pune în valoare femeia.
   Voi, însă, femei a căror onoare este în mod inseparabil unită cu pudoarea şi cinstea, păstraţi-vă cu cinste gloria şi nu lăsaţi în vreun fel să se păteze curăţenia reputaţiei. Zice Solomon: „Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor!” 🌹Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea.
  Şi apoi, voi trebuie să preţuiţi foarte mult femeia . Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce puteri are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă? Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de iubire desăvârşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele. Este o mare Taină că sunt nişte bucurii care se imprimă în sufletele amândurora. Relaţia sexuală rămâne un lucru neînsemnat în comparaţie cu aceste bucurii.

Să ştiţi că femeia nu gândeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită, şi e mult mai realistă decât un bărbat. Ea are încă de azi un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional."

 Si nu există femeie urâtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se aplece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia că este.

  Femeia trebuie preţuită, să ştiţi, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în împărăţia cerurilor:
Maica Domnului.
Binecuvantarea Celui Preainalt sa se reverse asupra tuturor femeilor ,sa  puteti aduce bucurie si mangaiere in locul in care va aflati ,sa fiti ca niste flori care infloresc mereu ,inmiresmand si infrumusetand viata celor din jur : soti ,copii ,parinti ,colegi.
 Sa va fie viata frumoasa!

Noi ,femeile crestine ,ne sarbatorim de ziua femeilor mironosite ,dar nu cred ca e gresit sa fim

"Vorbește cu îngerul tău păzitor tot timpul, despre tot. Mai ales atunci când ai necazuri și nu te înțelegi cu alte persoane. El ajută întotdeauna." (Maica Gavrilia)

 Domnul să aibă grijă pentru folosul sufletului tău. Primul tău gând este „jug ușor”. Al doilea este „ușor și greu”. Este o vreme în care monahul, când vine Harul și ajută, este în rai și petrece ca un înger în trup. Dar când pleacă Harul, ca să fie încercat, atunci gustă în fiecare clipă apele otrăvite ale iadului, întuneric și durere în suflet, dar și iarăși lumină și mângâiere, și iarăși durere de neînchipuit. Cel căsătorit merge pe un drum de mijloc. Nici mult urcuș, nici mult coborâș. Așadar, Domnul să te călăuzească spre sarcina pe care vei putea să o porți.

Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

 

 

Păstrează in suflet vesnic Primavara! 💚💐🤗🫶☀️ Un buchet de zambet, bucurie, speranta in tot si toate, pentru fiecare 🫶☀️🫶 La multi ani! 🙏

 Păstrează in suflet vesnic Primavara!  Un buchet de zambet, bucurie, speranta in tot si toate, pentru fiecare  La multi ani!

Sinaxar 10 Martie

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea sfântului mucenic Codrat, cel din Corint, şi a celor împreună cu dânsul: Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent.

În timpul unei persecuţii împotriva creştinilor, în secolul al III-lea, o creştină evlavioasă cu numele Rufina a fugit din Corint să se ascundă în munţi, ca să scape de urmăritori. Acolo a născut un fiu, Codrat, după care ea a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui şi îi picura rouă dulce în guriţă.

Sf. Codrat şi-a trăit copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă el a cunoscut nişte creştini de la care a învăţat despre adevărata credinţă. Codrat a studiat gramatica şi arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp şi-l petrecea în singurătate, prin munţi, în rugăciune şi meditaţie la Dumnezeu. Anii treceau şi mulţi prieteni şi ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură. Printre aceştia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent şi mulţi alţii.

Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, Sf. Codrat a vorbit în numele tuturor, apărând cu demnitate credinţa în Hristos Mântuitorul, după care a fost supus torturii. În ciuda suferinţelor inumane, el îi încuraja pe alţii, spunându-le să nu le fie frică şi să-şi apere cu tărie credinţa.

Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, i-a aruncat pe toţi la fiarele sălbatice să fie sfâşiaţi de vii. Însă fiarele nu s-au atins de ei. Atunci, Iason a dat ordin să-i lege de picioare la trăsuri şi să-i tragă prin tot oraşul şi mulţi oameni din mulţime aruncau în martiri cu pietre. În cele din urmă aceştia au fost condamnaţi la decapitare cu sabia. La locul execuţiei, aceştia au cerut puţin răgaz pentru rugăciune şi unul câte unul şi-au plecat capetele sub sabie.

Discipolii sfântului Codrat care au mai rămas, au suferit şi ei pentru Hristos: un alt Dionisie a fost înjunghiat noaptea; Victorin, Victor şi Nichifor au fost zdrobiţi într-o presă mare de piatră; lui Claudiu i s-au tăiat mâinile şi picioarele; Diodor a fost aruncat în foc; Serapion a fost decapitat iar Papiu şi Leonid au fost înecaţi în mare. Luând exemplul lor, multe femei creştine au ales să sufere de bună voie pentru Hristos.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Anastasia patriciana.

În zilele împăratului Iustinian (527-565) trăia la Bizanţ o femeie, cu numele Anastaşia, temătoare de Dumnezeu, care se trăgea din părinţi de neam ales şi bogaţi. Era cea dintâi patriciană a împăratului şi având adânc înrădăcinată în ea teama de Dumnezeu, umbla mereu pe căile Domnului. Avea o înfăţişare frumoasă şi era plină de bunătate aşa încât toţi erau încântaţi de purtările ei frumoase, chiar şi împăratul. Dar, pentru că semănătorul neghinelor, diavolul, obişnuieşte întotdeauna să zavistuiască ceea ce este bun şi să dea asalturi împotriva oamenilor de ispravă, neîngăduindu-şi niciodată odihnă, a făcut în aşa fel ca Anastasia să fie urâtă de împărăteasă. Cunoscând prin cineva ura pe care i-o purta împărăteasa şi fiind cu adevărat plină de cunoştinţă dumnezeiască, Anastasia şi-a zis întru sine: O, Anastasia, la vreme potrivită vine împrejurarea aceasta; caută deci de-ţi mântuieşte sufletul tău şi vei scăpa şi pe împărăteasă de ura aceasta necugetată şi-ţi vei dobândi şi ţie împărăţia cerurilor. Şi cugetând acestea întru sine, a tocmit o corabie şi adunându-şi o parte oarecare din averea ei, iar pe toată cealaltă lăsând-o, a pornit la drum şi a ajuns la Alexandria. Şi construind acolo, în locul care se cheamă Pempton, o mănăstire mică, a rămas în ea, ţesând veşminte sfinte şi sârguindu-se să placă lui Dumnezeu. Mănăstirea aceasta a rămas până în zilele noastre, purtând numele de Mănăstirea Patricienei.

După o oarecare vreme împărăteasa mutându-se din viaţa aceasta (548), împăratul şi-a adus aminte de Anastasia patriciana şi a trimis să fie căutată cu multă stăruinţă pretutindeni. Iar mieluşeaua lui Dumnezeu luând cunoştinţă de acest lucru, părăsind în timpul nopţii mănăstirea ei, s-a dus în pustia Schetia la avva Daniil, şi istorisind ea preafericitului bătrân cele cu privire la ea, acesta a îmbrăcat-o cu haine bărbăteşti şi i-a pus numele Anastasie eunucul. Şi aşezând-o într-o peşteră, la o oarecare depărtare de lavra lui, a zidit-o acolo, punându-i ca rânduială să nu iasă niciodată din chilie şi nici pe altcineva să nu mai primească la ea de atunci înainte. De asemenea el a mai rânduit pe unul din fraţi să-i aducă o dată pe săptămână un ulcior cu apă şi să i-l pună afară lângă peşteră, după care să primească binecuvântare şi să plece.

Această femeie vitează şi neînduplecată petrecând acolo neajunsă de nimeni douăzeci şi opt de ani, a păzit rânduiala bătrânului Daniil neştirbită. Ce minte sau ce limbă ar putea să înţeleagă, să povestească sau să scrie virtuţile dumnezeieşti ale celor douăzeci şi opt de ani pe care aceasta singură le-a înfăţişat lui Dumnezeu în fiecare zi: lacrimile, suspinele, durerile, vegherile, rugăciunile, citirile, şederile în picioare, îngenuncherile şi postirile? Şi mai înainte de toate şi după toate încăierările şi răzvrătirile demonilor, plăcerile trupeşti, poftele cele rele şi toate celelalte pe potriva acestora? De altă parte faptul că ea, care fusese patriciană şi care fusese obişnuită întotdeauna să se întâlnească în palatul împărătesc cu mulţime de bărbaţi şi femei, să rămână cu totul neajunsă de nimeni în decursul atâtor ani, depăşeşte orice minte şi orice cuget. În toate acestea însă ea s-a nevoit cu bine şi a ajuns vas ales al Duhului Sfânt.

Când a cunoscut de mai înainte mutarea ei spre Domnul, a scris pe un hârb către bătrânul Daniil, următoarele cuvinte: "Părinte cinstite, ia cu tine în grabă pe ucenicul care îmi aduce apă şi uneltele trebuitoare pentru îngropare şi vino ca să îngropi pe Anastasie eunucul". După ce a scris acestea, a aşezat hârbul afară, la uşa peşterii. Iar bătrânul încunoştiinţându-se de acestea printr-o vedenie în timpul nopţii, i-a zis ucenicului său: "Du-te, frate, la peştera în care se găseşte fratele Anastasie eunucul şi vezi că la uşa peşterii vei găsi un hârb cu scriere pe el; luându-l de acolo, întoarce-te cât poţi mai degrabă aici". După ce acesta s-a dus şi l-a adus, bătrânul citindu-l a lăcrimat. Şi luând în grabă pe frate cu el şi uneltele trebuitoare pentru îngropare au pornit la drum. Şi deschizând peştera au găsit pe Anastasie eunucul cuprins de fierbinţeală. Deci, bătrânul căzând la pieptul lui a plâns, zicând: "Fericit eşti, frate Anastasie; că gândind mereu la ceasul acesta, ai dispreţuit împărăţia cea pământească; roagă-te acum pentru noi Domnului!"

Iar aceea a răspuns: "Eu, mai degrabă, părinte, am nevoie de multe rugăciuni în ceasul acesta". Şi bătrânul a adăugat: "De aş fi luat-o eu înaintea ta, atunci aş fi putut ruga pe Dumnezeu!" Deci stând pe rogojină a îmbrăţişat capul bătrânului, rugându-se. Iar bătrânul luând pe ucenicul său l-a pus în genunchi la picioarele ei, zicând: "Binecuvintează pe ucenicul meu şi fiul tău!" Şi ea a zis: "Dumnezeul părinţilor mei, Care stă înaintea mea în ceasul acesta al despărţirii mele de trup, Cel ce cunoaşte toate nevoinţele mele din peştera aceasta, pentru numele Tău şi pentru slăbiciunea şi chinul meu, să odihnească duhul părinţilor asupra lui, precum a odihnit duhul lui Ilie asupra lui Elisei". Şi întorcându-se către bătrân, eunucul i-a zis: "Pentru numele lui Dumnezeu, părinte, să nu mă dezbrăcaţi de zdrenţele cu care sunt acoperită şi nimeni să nu cunoască cele cu privire la mine". Apoi, împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, a zis: "Daţi-mi pecetea lui Hristos şi rugaţi-vă pentru mine!" Şi privind către răsărit a strălucit ca şi cum ar fi primit în peşteră o rază de foc asupra feţei ei. Şi făcând semnul cinstitei cruci, a zis: "Doamne, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul meu". Şi zicând acestea şi-a dat duhul.

Atunci, au săpat o groapă înaintea peşterii, iar bătrânul Daniil, dezbrăcând haina pe care o purta, a zis ucenicului: "Îmbracă pe frate, fiule, pe deasupra celor cu care este îmbrăcat". Iar ucenicul îmbrăcând pe fericita Anastasia, sânii acesteia au fost văzuţi de el, întocmai ca nişte frunze veştejite, dar nu a spus bătrânului nimic despre aceasta. După ce s-a terminat înmormântarea, în timp ce ei se coborau către chilia lor, ucenicul a zis bătrânului: "Ştiai, părinte, că eunucul era femeie?" Dar bătrânul a răspuns: "Ştiam şi eu, fiule, dar pentru ca acest lucru să nu se afle pretutindeni pentru aceasta am îmbrăcat-o cu haine bărbăteşti şi i-am dat numele Anastasie eunucul, ca să nu bănuiască nimeni. Căci multă cercetare s-a făcut de împărat pentru ea, în toată ţara şi mai ales în locurile acestea. Ci, iată, cu harul lui Dumnezeu, ea a fost păzită de noi". Şi atunci, bătrânul a început să-i povestească ucenicului cu de-amănuntul viaţa ei.

Tot în această zi pomenirea sfântului Marcian, care cu lemne fiind lovit s-a săvârşit din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Mihail din Agrafa, cel ce a mărturisit în Tesalonic în anul 1544, care prin foc s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi către cei împreună cu dânşii

Troparul Sfinţilor Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmosul

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, te rog, îneacă-i întru adâncul nepătimirii, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, ca întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie ca dintr-o alăută cântare de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sosit-a sfântul şi minunatul praznic al sfinţilor mucenici, care s-au nevoit cu sfinţenie, lu­minând pe toţi cu raza Duhu­lui. Deci adunându-ne, iubito­rilor de praznic, după datorie să-i fericim pe dânşii.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un soare luminos, cu strălucirea faptelor bune, ne-ai răsărit nouă, Sfinte Codrat, pătimitorule, alungând, cu strălucirile tale cele pline de lumină, întune­ricul închinării la idoli, fericite şi luminând adunările credin­cioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Piatra vieţii, pe Iisus Mân­tuitorul propovăduindu-L Dum­nezeu, aţi luptat cu vitejie şi pia­tra care a primit curgerea sân­gelui vostru aţi făcut-o izvor de sfinţenie, plin de lumină, mu­cenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din noroiul patimilor, din furtuna gândurilor, de săgeţile vicleanului şi de orice pornire potrivnică izbăveşte, Preacu­rată Născătoare de Dumnezeu, sufletele celor ce laudă naşterea ta cea de negrăit, Preacurată.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei tari în credinţă ca dia­mantul, ucişi fiind cu sabia şi pătimind cu răbdare felurite dureri, Minunatului nostru Dumnezeu au strigat: Sfânt eşti, Doamne!

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea cea dată de Dumnezeu a nimicit Sfântul Codrat împotrivirile înţelepciunii elineşti şi pătimind în propriul său sânge, s-a înfrumuseţat în Dumnezeiescul Duh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună cu Mucenicul Codrat, pe Sfinţii Anecton şi împreună cu Pavel, pe Crescent şi pe Dumnezeiescul Ciprian şi pe Dionisie laolaltă, să-i lăudăm cu cuget dreptmăritor întru cântări, pe cei ce s-au nevoit în dreaptă credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nici mintea celor cereşti nu poate să tâlcuiască naşterea ta cea mai presus de minte, Curată Fecioară, că ai zămislit în pân­tece pe Cuvântul Minţii Celei dintâi, pe Cel Ce a alcătuit toate cu cuvântul.

Irmosul

Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne!

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cel Ce şade în slavă pe scaunul dumnezeirii, pe nor uşor a venit, Iisus Cel mai presus de toate şi a mântuit cu palmă curată pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale!

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuvântul înţelepciunii tale, pe cei neînţelepţi i-ai ruşinat şi cu îndemnul învăţăturilor tale celor Dumnezeieşti, Sfinte Mucenice Codrat, pe dumnezeiescul Anecton vânând, l-ai adus Stăpânului Tău ca pe un mucenic răbdător.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din scutece te-ai apropiat de Cel Ce a zidit toate şi din copilă­rie ai ales cugetul bărbatului celui desăvârşit şi înţelepciu­nea dorind, te-ai făcut cu totul locaş preacurat, mucenice al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfeşnicul cel cu şase lumini al mucenicilor Tăi, Doamne, cu untdelemn tainic fiind adăpat a împuţinat noaptea închinării la idoli şi a luminat pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru care, ca într-o Cămară cu bun miros a binevoit a locui Cuvântul Cel de o fiinţă cu Tatăl, nu i s-a ars pântecele şi nici nu a avut dureri; căci a născut pe Emmanuel, Dumnezeu şi Om.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă şi ne izbăveşte din negura greşelilor, Bunule, din cer pacea Ta dăruindu-ne nouă.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lumina cunoştinţei alun­gând negura necunoştinţei, ai adus Domnului mulţime de pătimitori, Înţelepte Codrat, împreu­nă cu dânşii încununându-te.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin nevoinţe arătându-te mai întâi biruitor asupra patimilor răzvrătirilor, după aceea ai sur­pat puterea celor nelegiuiţi, Mu­cenice Codrat, luptându-te vi­tejeşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Piatra cea uscată se umple acum de curgerea cinstitului tău sânge, Sfinte Mucenice Codrat şi izvorăşte izvorul limpede, care sfinţeşte pe cei credincioşi cu Dum­nezeieşti chemări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a zidit pe Eva din coas­tă, din pântecele tău se zideşte, Preacurată, vrând să mântu­iască pe Adam, din milostivire, ca un Iubitor de oameni.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Strigat-a, închipuind mai înainte îngroparea Ta cea de trei zile, profetul Iona, rugându-se în chit: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata cea cu numărul de şase a purtătorilor de chinuri, ca nişte stele ne-a stră­lucit nouă pe firmamentul Bise­ricii cel cinstit, luminând pe credincioşi şi risipind întuneri­cul înşelăciunii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fără învăluire aţi trecut no­ianul chinurilor, mucenicilor şi aţi dobândit liniştea cea de sus, făcându-vă limanuri şi solitori preafierbinţi pentru cei credincioşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să lăudăm împreună cu Mucenicul Anecton şi pe Sfinţii Codrat Măritul şi cu Pavel pe Ciprian, pe Dionisie şi Crescent, vlăstarele cele pline de rod ale viei lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea oamenilor cea pămân­tească ai făcut-o cerească, Preacurată şi stricată fiind ea, ai îndumnezeit-o. Pentru aceasta, toţi cu glasuri neîncetate te mărim.

Irmosul

Strigat-a, închipuind mai înainte îngroparea Ta cea de trei zile, profetul Iona, rugându-se în chit: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDAC, glasul 1

Podobie: Ceata îngerilor...

Mărirea cea de şase ori numă­rată a mucenicilor lui Hristos să o lăudăm noi credincioşii, cu cântări: pe Sfinţii Mucenici Codrat şi pe Ciprian, pe Anecton şi pe Crescent, pe Pavel şi pe Dionisie. Că aceştia s-au nevoit până la tăiere şi moarte şi primind cununile nestricăciunii, se roagă pentru sufletele noastre.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care vânau fără dreptate pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În focul chinurilor primind vitejii roua de sus a răbdării, împreună cu tinerii, mucenicii au strigat: Prealăudate Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsarea cinstitului vos­tru sânge, purtătorilor de chi­nuri, piatra cea uscată mai îna­inte s-a umplut, vărsând râuri de tămăduiri celor ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Racla moaştelor tale, Sfinte Mucenice Codrat, ca un vas duhovnicesc purtător de mir, izvorăşte miruri de tă­măduiri, care îndepărtează mi­rosul urât al patimilor şi arde, cu Dumnezeiasca pronie, tabe­rele demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Binecuvântat este Rodul pântecelui tău celui Binecuvântat, Fecioară, pe Care-L binecuvân­tează Puterile cerurilor şi adunările oamenilor. Binecuvântat eşti, Cel Ce ne-ai mântuit pe noi de blestemul cel de demult.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce în mijlocul văpăii s-au arătat plini de dreaptă credinţă, pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu străluci­rile pătimirilor, purtător de cunună stai înaintea Dom­nului, Mărite Mucenice Codrat, împreu­nă cu cei ce au pătimit laolaltă cu tine, cântând: toate lucru­rile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţându-te cu lumi­na virtuţilor, la sfârşit ai moş­tenit tu strălucirea mucenicilor, Preaînţelepte Codrat, cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca nişte ziduri întărite a do­bândit Corintul moaştele voas­tre cele cinstite şi ca o casă de sănătate fără de plată Biserica voastră, în care oricine vine cu credinţă scapă de dureri şi de patimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvindu-ne noi din bles­temul strămoaşei, prin tine, Maica lui Dumnezeu cea Cu­rată, te binecuvântăm cu cre­dinţă, Binecuvântată Stăpână şi cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile, pe Domnul!

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce în mijlocul văpăii s-au arătat plini de dreaptă credinţă, pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Eva, cu adevărat, prin boa­la neascultării a adus în lume blestemul; iar tu, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, prin Odrasla sarcinii tale ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Rănile voastre cele muceniceşti împrăştie mireas­mă plină de har şi sângele lor varsă izvoare prin Dumnezeies­cul Duh şi vindecă patimile su­fletelor; pe care, cu vrednicie, să le lăudăm.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile rănilor fru­mos făcându-te, te-ai asemănat îngerilor şi pe sângele pe care l-ai vărsat urcându-te, întocmai ca pe un car, Sfinte Codrat, ai zburat către Împărăţia cea de sus, pri­mind răsplătirile ostenelilor.

Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picurând Dumnezeiască dul­ceaţă din gură, ai plecat ceata purtătorilor de chinuri, care s-a nevoit împreună cu tine, Sfinte Mu­cenice Codrat, pe Sfinţii Anecton şi pe Pavel, pe Crescent şi pe Ciprian împreună cu Dionisie, cu care împreună dănţuieşti, vrednicule de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toţi prăznuim pătimirea voastră ca pe o zi de sărbă­toare, purtătorilor de chinuri; căci, întru aceasta cununa nestricăciunii primind vă faceţi fii ai Luminii şi ai zilei, dănţuind în jurul Scaunului Împăratului tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare a Ziditorului tu­turor arătându-te, mai presus de toată mintea, Preacurată, te-ai arătat mai Înaltă decât cerurile şi Stăpânitoare a tutu­ror, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată. Pentru aceasta toţi te mărim.

Irmosul

Eva, cu adevărat, prin boa­la neascultării a adus în lume blestemul; iar tu, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, prin Odrasla sarcinii tale ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cu răbdarea chinurilor omo­rând pe vrăjmaşul cel mândru, pătimitorule, ai suferit moartea cea prin sabie, Sfinte Codrat, laolaltă cu preaînţelepţii cei ce au pă­timit împreună cu tine. Pentru aceasta, prăznuim cinstită po­menirea voastră, strigând: pomeniţi-ne pe noi înaintea Stă­pânului, nebiruiţilor mucenici.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Nu vom tăcea niciodată, noi, nevrednicii, a grăi puterile tale, Născătoare de Dumnezeu. Că, de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pururea pe robii tăi din toate nevoile.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Pe Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce Te-a născut în cele mai de pe urmă Trupeşte, pe Cruce văzându-Te pe Tine, Hristoase Răstignit, a strigat: Vai mie, Preadorite Iisuse! Cum, Cel Ce este Preaslăvit ca Dumnezeu de îngeri, voind, este Răstignit acum de cei fărădelege, Fiule? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.

Sinaxar 9 Martie

 

 

Sinaxar 9 Martie

 

În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfinţilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au mărturisit şi au fost chinuiţi în cetatea Sevastiei.

Cei patruzeci de mucenici, deşi erau de obârşie din diferite locuri, făceau parte din aceeaşi ceată ostăşească. Ei au fost prinşi din pricina mărturisirii credinţei în Hristos şi au fost duşi la cercetare. Dar nelăsându-se înduplecaţi să jertfească idolilor, mai întâi au fost loviţi cu pietre peste faţă şi peste gură, dar pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau şi loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osândiţi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac, care se găsea în apropierea Sevastiei. Pe când se găseau în mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viaţa, ieşind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de îndată ce a fost atins de căldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostaşii care erau de pază acolo însă a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şi l-a înlocuit pe cel plecat, văzând în noapte pe sfinţi înconjuraţi de lumină şi cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei.

Iar când s-a făcut ziuă, sfinţii care erau leşinaţi, de abia se mai vedeau suflând. Atunci li s-au frânt fluierele picioarelor şi au luat cununile muceniciei. Cât de plăcută s-a cunoscut a fi moartea pentru aceştia şi cât de dorită să fie îmbrăţişată se poate vedea şi din următoarea împrejurare. După zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, care din pricina vârstei mai tinere şi a puterii trupeşti mai sufla încă, a fost lăsat la o parte de tiran, socotind că acesta poate îl va îndupleca să-şi schimbe gândul. Dar mama lui, care în tot timpul cât mucenicii pătimiseră, rămăsese pe lângă el, văzând acum pe fiul ei, care era mai tânăr decât toţi ceilalţi, se temea ca nu cumva tinereţea şi dragostea de viaţă să-i insufle în cele din urmă teamă şi să se arate nevrednic de ceata şi de cinstea celorlalţi.

De aceea aceasta sta încremenită şi cu trupul şi cu privirea, uitându-se la el, în starea în care se găsea, dându-i curaj şi întinzându-şi mâinile, în cele din urmă şi zicând: Fiul meu preadulce, mai rabdă puţin, ca să ajungi cu adevărat şi fiu al Tatălui Celui din ceruri. Nu te înfricoşa de chinuri, căci, iată, Hristos Dumnezeu îţi stă ţie într-ajutor. Nu vei mai întâlni mai departe nici o neplăcere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai învins cu vitejia ta; după acestea va fi numai bucurie, desfătare, odihnă şi veselie, din care te vei împărtăşi împărăţind împreună cu Hristos şi vei fi rugător pe lângă Dânsul, pentru mine, mama ta.

După ce sfinţilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ei şi-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu. Iar slujitorii tiranului aducând nişte căruţe şi încărcând în ele sfintele lor trupuri le-au pornit către ţărmul unui râu, care trecea prin apropiere. Şi văzând că tânărul acela, al cărui nume era Meliton, mai sufla încă, l-au lăsat să trăiască mai departe. Când mama lui a văzut însă că rămâne singur, a socotit cã lucrul acesta înseamnă ceva mai mult decât moartea ei şi a fiului ei. De aceea, neţinând seama că este femeie slabă şi înăbuşindu-şi în suflet toată durerea de mamă, a luat pe fiul ei pe umeri şi a pornit cu el după căruţele cu trupurile sfinţilor, întocmai ca o vitează, socotind că numai atunci fiul ei va trăi cu adevărat, când l-ar vedea şi pe el mort şi părăsit împreună cu ceilalţi.

Dar, în timp ce-l purta astfel pe umere, acesta şi-a dat şi el duhul. Şi atunci mama simţindu-se eliberată de griji, s-a bucurat mult şi sufletul ei a săltat în chip plăcut de sfârşitul fiului ei. Şi ducând trupul neînsufleţit al iubitului ei fiu până la locul unde se găseau trupurile sfinţilor, l-a pus deasupra lor şi l-a numărat cu toate celelalte, pentru ca nici măcar trupul, al cărui suflet pornise să se înnumere laolaltă cu sufletele celorlalţi, să nu se deosebească de trupurile lor. Iar slujitorii aceia ai vrăjmaşului, aprinzând un foc mare, au ars trupurile sfinţilor. Apoi, pentru ca nu cumva creştinii să poată lua moaştele lor, le-au aruncat în râu.

Dar acolo, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au strâns cu toate laolaltă într-o surpătură, de unde fiind scoase de mâinile creştinilor, ne-au fost dăruite nouă ca o bogăţie de neînstrăinat.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Urpasian.

De îndată ce Maximian a luat în mâini frânele împărăţiei a şi început să stăpânească cu asprime părţile din jurul Nicomidiei, făcându-se un înflăcărat apărător al idolilor. Prietenii lui de gânduri şi de băutură i-au aprins odată mânia, întocmai ca o flacără puternică împotriva creştinilor. Şi atunci, adunând laolaltă pe toţi sfetnicii şi fruntaşii din împărăţia lui, le-a strigat: dacă cineva dintre voi a căzut în credinţa creştinilor şi nu vrea să se întoarcă la binevoitorii noştri zei, să-şi desfacă brâul său înaintea tuturora şi să iasă din palatul şi din cetatea noastră. Căci cetatea aceasta încă de la strămoşi a apucat să cinstească pe zei, şi nu un singur Dumnezeu şi chiar şi acesta răstignit! Şi atunci spaimă a cuprins pe toţi cei ce crezuseră în Hristos. Dar tot atunci s-a putut vedea curat şi felul adevărat în care avea să se arate dreapta credinţă în Hristos. Căci unii dintre cei de faţă ascundeau că sunt creştini, iar alţii se lepădau. Câţi însă purtau în sufletele lor nepătată dragostea către Dumnezeu, dispreţuind chinurile şi bătându-şi joc de tiran, aruncându-şi brâiele se îndepărtau de acolo. Atunci şi viteazul Urpasian cel cu sufletul de diamant, care făcea parte dintre sfetnici, a aruncat hlamida şi brâul său, zicând cu glas puternic împăratului: de vreme ce astăzi împărate, mă declar ostaş al Împăratului Celui ceresc, Care este Domnul meu Iisus Hristos, ia-ţi înapoi brâul, cinstea şi mărirea.

Auzind acestea de la Urpasian, cu totul pe neaşteptate, împăratul Maximian s-a schimbat îndată la faţă şi multă vreme a rămas fără de glas. După aceasta, frecându-şi ochii şi privind posomorât către Urpasian, a strigat întocmai ca o fiară sălbatică, zicând: spânzuraţi pe ticălosul acesta şi zdrobiţi-i trupul cu vine de bou. Făcându-se aceasta cu mare grabă şi fiind bătut fără de milă, ore întregi, cu vine de bou, sfântul mucenic, îşi avea privirile îndreptate spre cer şi se ruga, nefiind mâhnit câtuşi de puţin. Tiranul poruncind să fie dat jos de pe lemnul pe care fusese chinuit, a zis către cei de faţă: aruncaţi-l de aici în vreo temniţă întunecată şi bine păzită şi lăsaţi-l acolo singur până ce mă voi gândi cu ce fel de moarte am să-l pierd.

În timp ce sfântul mucenic se găsea în temniţă, nelegiuitul împărat a născocit un nou mijloc de tortură; şi acesta era o cuşcă de fier. Astfel, poruncind ca sfântul sã fie scos din închisoare, a spus slujitorilor lui să-l închidă în cuşcă şi să fie spânzurat cu cuşca în sus.

După ce s-a făcut aceasta, iar cuşca de fier acoperea tot trupul sfântului, tiranul a poruncit să fie aprinse făclii şi cu acelea să fie arsă fără de milă cuşca în care se găsea sfântul. Deci, mucenicul cel sfânt al lui Hristos găsindu-se spânzurat în cuşca aceea de fier şi rugându-se acolo, într-atât a fost ars, încât toatã carnea de pe el topindu-se a curs ca ceara şi s-a amestecat cu pământul, iar oasele lui s-au făcut întocmai ca praful de pe arie. În felul acesta mucenicul cel sfânt al lui Hristos rugându-se şi topindu-se, aerul s-a umplut de mireasmã cu bun miros, iar sufletul lui s-a ridicat către Domnul, întocmai ca un luceafăr luminos, aşa precum unii dintre credincioşii care au fost de faţă au spus că au văzut. Iar tiranul şi nelegiuitul împărat stăruind încă în nebunia lui, a poruncit să fie adunat cu grijă atât pământul în care cursese carnea topită a sfântului, cât şi praful oaselor sale şi să fie împrăştiate în mare, în faţa lui. Toate acestea s-au întâmplat în cetatea Nicomidiei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Cezarie, fratele sfântului Grigore Teologul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici: un bunic, o bunică, un tată, o mamă şi doi copii, care de sabie s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condac 1

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închină­torii la idoli, veniți să prăznuim cu dra­goste po­me­nirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Icos 1

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele ne­veștejite de durerea trupului, că suferind răbdați as­pri­mea gerului, ca și tinerii evrei care oare­când văpaia focului privind, cân­tau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și prea­înălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea ne­muritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgădu­in­țele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul ne­stră­mutată;
Bucură-te, în biruință multora nea­semănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea ne­deșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 2

Voievodului ce vă îndemna din po­runca împăratului să aduceți jertfă capiștii idolești, cu un gând i-ați răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pămân­tesc, întru războaie ați biruit pe vrăj­­mași, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veți surpa și veți birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icos 2

Graiurile acestea auzindu-le, Agri­cola a zis către Sfinți: „una din două stă înaintea voastră să alegeți: ori zeilor să aduceți jertfe și să luați mari daruri, ori nesupunându-vă să fiți din oaste izgoniți și pedepsiți”, către care ei au răs­puns că „Domnul se îngrijește de noi în cele de folos”; pentru aceasta le cântăm:
Bucurați-vă, ostașii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Mucenici;
Bucurați-vă, răbdători de chinuri;
Bucurați-vă, cei binecredincioși și înțelepți;
Bucurați-vă, că ați defăimat făgădu­ințele netrebnice;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe cei ne­credincioși;
Bucurați-vă, că ați luptat împotriva iernii;
Bucurați-vă, că ați năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că ați dobândit mila și dra­gostea Lui;
Bucurați-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați învrednicit de ase­menea dar;
Bucurați-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 3

De vreme ce singur mărturisești, au zis Sfinții ostași voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubești pe noi căci ești fără de lege și de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel Atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icos 3

Mărturia sfinților umplând de mâ­nie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniță. Iar Sfântul Kyrion a zis către dân­sul că „de la împărat nu ai stă­pânire a ne munci, fără numai a cerceta ple­­cările noastre”. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă în­dată i-a întemnițat; iar noi, cu evlavie, cân­­tăm așa:
Bucură-te, Kyrion înțeleptule;
Bucură-te, al frăției apărătorule;
Bucură-te, al semeției învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credință cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trâmbiță insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 4

În temniță șezând sfinții, înțeleptul Ky­rion nu înceta a-i povățui zicând că „precum cu un suflet și cu un gând am viețuit, așa și mucenicia să o săvârșim îm­preună; și precum am plăcut împăratului celui muritor, așa și Celui fără de moarte, Împăratului Hris­tos Dumnezeu, să ne sâr­guim a fi iubiți și să-I cântăm: Aliluia!”

Icos 4

Petrecând ostașii închiși șapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de îm­păratul trimis, ca să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoșa, mergând la înfă­țișare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mân­tuiește-ne și întru pu­terea Ta ne judecă”; iar noi le cântăm acestea:
Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceată sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râv­nitoare;
Bucură-te, și în trup cu un gând pă­timitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrăjmași vrednică în­vingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi primitoare;
Bucură-te, de eresuri strașnică pri­gonitoare;
Bucură-te, creștinilor veșnică apărătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 5

Stând Sfinții înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: „Voi poate mai mari dre­gătorii așteptați de la împăratul? Eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veți supune legilor țării ca să jertfiți zeilor”. Iar Sfântul Candidus i-a răs­puns: „Nu numai dregă­toria nu voim cu asemenea cuvinte, dar și trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!”

Icos 5

Îndată dar, voievodul a poruncit sluji­torilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau și tot asupra celor ce le az­vârleau se întorceau, încât se ucideau unii pe alții. „O, minune!” strigau Sfinții, întă­rindu-se în cre­dință; iar noi le cântăm:
Bucurați-vă, că ați biruit pe satana;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe Licie;
Bucurați-vă, că ați uimit pe străjerii lui;
Bucurați-vă, că ați îmbărbătat toată oștirea;
Bucurați-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucurați-vă, că ați făcut a se minuna popoarele;
Bucurați-vă, că ați luminat înțelegerea privitorilor;
Bucurați-vă, că ați îngrozit pe închi­nătorii la idoli;
Bucurați-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucurați-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucurați-vă, că prin voi s-au întors mulți eretici la credință;
Bucurați-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 6

Voievodul rușinat văzându-se și ne­știind ce să mai zică, striga către po­por că vrăjitori sunt. Iar Sfântul Dom­nus i-a răspuns cu îndrăzneală că Dum­nezeu a voit ca fețele celor fără de rușine ce hulesc pe Fiul Său să se zdrobească, și astfel să cunoască puterea lui Hristos și să-I cânte: Aliluia!

Icos 6

Și iarăși ducându-i pe Sfinți la închi­soare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slu­­gilor la mâna stăpânilor, așa sunt ochii noștri către Domnul...”. Atunci glasul Domnului a grăit către dânșii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este”; pentru aceasta să-i cinstim și să zicem așa:
Bucurați-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucurați-vă, cei ce v-ați învrednicit de asemenea cinste;
Bucurați-vă, că v-ați întărit prin putere de sus;
Bucurați-vă, că v-ați socotit întocmai cu Apostolii;
Bucurați-vă, că s-a rostit către voi cu­vântul lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât și în temniță;
Bucurați-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălășluit;
Bucurați-vă, că biruitori v-ați arătat cu puterea Crucii;
Bucurați-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;
Bucurați-vă, cântăreților de cântări duhovnicești;
Bucurați-vă, organe bine răsunătoare;
Bucurați-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 7

După ce a strălucit ziua cea mult do­rită de Sfinți, s-au dus ei din tem­niță îna­intea tiranilor, cărora le-au grăit așa: „Faceți-ne nouă ce veți voi, că suntem creș­tini și nu ne vom închina zeilor voștri”. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agri­cola stând și la urechi șoptindu-i. După care, iarăși cu credință au strigat: Aliluia!

Icos 7

Neputând a suferi mai mult Agri­cola și Licie defăimarea ce le fă­ceau Sfinții, au poruncit ostașilor să-i lege și să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare și nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostași; ei însă cu fața veselă au primit pe­deapsa aceasta, pentru care le cântăm:
Bucurați-vă, că ați ieșit din cetele pă­gânești;
Bucurați-vă, că intrați în legiunile cerești;
Bucurați-vă, că vă gonesc voievozii în­tunericului;
Bucurați-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucurați-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucurați-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucurați-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucurați-vă, că puterea iadului se zdro­bește de sfaturile voastre;
Bucurați-vă, că serafimii cântă și prăz­nuiesc;
Bucurați-vă, că Agricola și Licie se oțărăsc;
Bucurați-vă, că apele Sevastiei v-au spă­lat de păcate;
Bucurați-vă, că în ele ați primit botezul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 8

După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, tru­pu­rile Sfinților înghețaseră încât se puteau frânge. Unul, însă, dintr-înșii, nemai­pu­tând răbda această asprime, fiind slab de credință, s-a despărțit de ceata cea sfântă și a alergat la o baie pe care o făcuse vo­ievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credința sa, dar toți ceilalți cu un glas au strigat: Aliluia!

Icos 8

Punându-se Sfinții la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a în­călzit văzduhul, gheața s-a topit și apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfin­ților acestea:
Bucurați-vă, că ați îmblânzit stihiile;
Bucurați-vă, că iezerul de gheață s-a topit;
Bucurați-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucurați-vă, că crivățul și-a schimbat pu­terea sa;
Bucurați-vă, că v-ați izbăvit de iarna suferinței;
Bucurați-vă, că ați dobândit căldura raiului;
Bucurați-vă, că din întuneric ați ieșit la lumină;
Bucurați-vă, că lepra păcatelor s-a curățat de pe voi;
Bucurați-vă, că Soarele dreptății v-a stră­lucit vouă;
Bucurați-vă, că dorința barbarilor a rămas rușinată;
Bucurați-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucurați-vă, că ați dobândit dumne­ze­iasca bunăvoință;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 9

În acea vreme, mai marele temniței, văzând lumina și uitându-se la cer, a văzut treizeci și nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinți și în­țelegând că a patruzecea lipsea pentru acel ce se în­doise, a strigat către străjeri arun­cându-se în iezer: „și eu mărturisesc pe Hristos de ade­văratul Dumnezeu și Îi cânt Lui: Aliluia!”

Icos 9

Cu această urmare a temnicerului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după rânduiala de sus hotărâtă, diavolul ne­maiputând răbda mărimea de suflet a lor, în chip de om se tânguia pe țărmuri, zicând: Cum de au lăsat lumeștii stăpâ­ni­tori ne­chinuiți pe acești ostași semeți până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind nu­mele lor, cântăm:
Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 10

Iar a doua zi, venind necurații tirani la iezer, au văzut pe Sfinți vii și nevă­tămați de asprimea gerului cu temnicerul dim­preună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostași pricina și ei le-au po­vestit ceea ce urmase după lumină și cum s-a aruncat în apă, măr­turisind pe Hristos și cântând: Aliluia!

Icos 10

Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal și ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfărâme gleznele cu cio­cane, care muncă săvârșindu-se cu multă cru­zime, maica unuia dintre Sfinți ce se nu­­mea Meliton și era tânăr foarte, întâm­plându-se de față, cu jale mare îl îmbăr­băta, strigând către dânsul și către ceilalți:
Bucură-te, fiul meu cel iubit care as­tăzi te preaslăvești;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înțeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învățătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrăjmași risipitor;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 11

Când Mucenicii erau chinuiți de os­tași, gura lor nu înceta a rosti ru­gă­ciunea aceasta: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit; ajutorul nos­tru este întru numele Dom­nului”; și așa grăind, și-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icos 11

Dar după ce s-au săvârșit din viață ca niște jertfe ale lui Hristos, voie­vozii întunericului au poruncit slugilor să pună tru­purile Sfinților în căruțe și să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creș­ti­nilor nici o nădejde de mângâiere, ne­știind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petre­cătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei:
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împăraților;
Bucură-te, Atanasie, dulceața preoților;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinței;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 12

Și după ce s-au săvârșit Sfinții, pe cel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viață, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalți, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum și-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icos 12

Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaște ale Mucenicilor. Căci, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Și în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopții, ca niște lumini stră­lucind, și așa i-au scos și i-au așezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bol­navilor;
Bucură-te, Aglae, bucuria celor întristați;
Bucurați-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucurați-vă, crini neveștejiți ai Sevastiei;
Bucurați-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați încununat prin îngeri;
Bucurați-vă, că ați surpat puterea ido­lească
Bucurați-vă, că ați sporit gloria creș­tinească;
Bucurați-vă, odrasle nemuritoare;
Bucurați-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 13

O, de trei ori fericită și prea­ne­vi­no­vată ceată a Mucenicilor! ție ne ru­găm, grăbește de întărește credința noas­tră cu aju­torul tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dum­nezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii și de alte rău­tăți, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii din cer cu cununi... și Condacul 1: Apărătoarei întruniri pentru credință...

Icos 1

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele ne­veștejite de durerea trupului, că suferind răbdați as­pri­mea gerului, ca și tinerii evrei care oare­când văpaia focului privind, cân­tau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și prea­înălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea ne­muritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgădu­in­țele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul ne­stră­mutată;
Bucură-te, în biruință multora nea­semănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea ne­deșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 1

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închină­torii la idoli, veniți să prăznuim cu dra­goste po­me­nirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Canon de rugăciune către Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia (1)

Troparul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul 1

Pentru durerile pe care sfinţii le-au pătimit pentru Tine, Mi­lostiv fii, Doamne şi te rugăm vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni.

 

Troparul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul 1

Purtătorilor de chinuri, cin­stiţi patruzeci de ostaşi ai lui Hristos, prin foc şi prin apă aţi trecut şi v-aţi arătat împreună locuitori cu îngerii. Cu care rugaţi-vă lui Hristos, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credinţă. Slavă Celui Ce v-a dat vouă tă­rie; Slavă Celui Ce v-a încunu­nat pe voi; Slavă Celui Ce a dă­ruit prin voi tuturor tămăduiri!

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmosul

Veniţi, popoarelor, să cân­tăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata cea de Dumnezeu în­cununată a mucenicilor lui Hristos o laud în cântări de Dumnezeu insuflate, pomenirea cea de peste an a celor patru­zeci prăznuind luminat, că prin ea S-a preaslăvit Hristos.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toată numirea cea de pe pământ lepădând, cei patruzeci de mucenici au ales numirea cea după numele lui Hristos, prin Care întru cele de sus acum vieţuiesc.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce întru Hristos trupul şi lumea aţi urât, v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, odată cu hai­na cea trecătoare şi v-aţi îm­brăcat în haina nestricăciunii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cine va putea să spună, după vrednicie, zămislirea ta cea mai presus de cuvânt? Că ai născut pe Dumnezeu cu Trup, Prea­sfântă, pe Mântuitorul nostru al tuturor, Care s-a arătat nouă.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neţinând socoteală nici de oaste, nici de viaţă, nici de fru­museţea trupurilor şi nici de bogăţie, cei patruzeci, în chip strălucit, în locul tuturor pe Hristos au ales.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu pietre, fără de milă, cei patruzeci fiind loviţi, din po­runca tiranului, loviturile se întorceau, cu ajutorul Duhului, împotriva celor ce porunciseră ca ei să fie loviţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin buzele tiranilor, şarpele grăia hule împotriva Ta, Ziditorule. Dar gura lui cea împo­triva lui Dumnezeu grăitoare a fost sfărâmată de pietrele cele aruncate asupra mucenicilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cădelniţă de aur a Cărbunelui Celui Dumnezeiesc făcându-te tu, cea Nenuntită, Ceea ce Singură eşti Fecioară după naştere, umple de bun miros inima mea cea plină acum de întinăciune.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Darul cel pricinuitor de pa­gubă punându-ni-l înainte, vă arătaţi cu mintea deşartă, nele­giuiţilor, ziceau pătimitorii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Săbii ascuţite, fiare, foc şi Cruce puneau înaintea sfinţilor prigonitorii lui Hristos.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înfricoşător este nouă focul gheenei, ziceau pătimitorii, iar de cel de acum, care este rob ca şi noi, nu ne temem.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind, preamăriţilor, de Lumina cea înţelegătoare a lui Hristos, către Raza Cea Dumnezeiască m-aţi povăţuit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu umilinţă te rugăm, Prea­curată, Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu fără de sămânţă, ca să te rogi pururea pentru robii tăi.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că, afară de Tine, pe alt dumnezeu nu cunoaştem.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De turbarea cea nebună a prigonitorilor fiind osândiţi mucenicii să petreacă toată noaptea afară în ger, au cântat lui Dumnezeu cântare de mul­ţumire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei patruzeci de mucenici ai lui Hristos, veselindu-se, au răbdat îngheţul cel plin de du­rere, stând în lac, întăriţi fiind de nădejdea Dumnezeieştilor cununi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De râs s-a făcut, înaintea ce­lor patruzeci de mucenici ai lui Hristos, şarpele cel ce se încui­base mai înainte în ape, înecându-se, căci i s-a smuls tăria cea lucrătoare de pierzare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţie, Celei ce ai născut pe Hristos, Ziditorul tuturor îţi strigăm: Bucură-te, Curată! Bucură-te, Ceea ce ai răsărit nouă Lumina! Bucură-te, Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel necurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Bucurându-se, începătorul răutăţii, diavolul, a voit să smulgă pe cel ce căzuse dintre cei patruzeci, ca şi pe Iuda ti­călosul dintre cei doisprezece, ca şi din Eden pe om.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fără de ruşine fiind tiranul, în zadar se întărâta; că, precum odinioară a fost ruşinat de che­marea tâlharului şi a lui Matia, tot aşa şi acum de a celuia ce pă­zea baia.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Deşert la minte şi vrednic de plângere este acela care a greşit cu privire la amândouă vieţile, căci de cea de aici este lipsit, topindu-se în foc şi în cea de din­colo merge în focul cel nestins.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Neispitită de bărbat ai năs­cut, Fecioară şi Fecioară ai ră­mas în veci, arătând adevăra­tele mărturii ale Dumnezeirii Fiului şi Dumnezeului tău.

 

CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala...

Toată oştirea lumii pără­sind-o, de Stăpânul Cel din ce­ruri v-aţi lipit, purtătorilor de biruinţă ai Domnului, sfinţilor patruzeci de mucenici. Că, prin foc şi prin apă trecând, fericiţilor, după vrednicie aţi primit mărire din ceruri şi mulţime de cununi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cei trei tineri ai Tăi au căl­cat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se închina chipului de aur din câmpul Deiera şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvân­tat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înspăimântatu-s-a străjerul, văzând cununile celor patruzeci şi neţinând seamă de iu­birea acestei vieţi, s-a întrari­pat de dragostea Slavei Tale, Celei ce S-a arătat şi împreună cu mucenicii, a cântat: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Către baia cea stricătoare de suflet alergând, iubitorul aces­tei vieţi a murit; iar iubitorul de Hristos, folosindu-se prea bine de cele văzute, ca dintr-o baie de nestricăciune, împreu­nă cu mucenicii a strigat: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Foc înţelegător aprinzându-se în cugetele celor patruzeci, ne­bunia cea plină de vicleşug a nelegiuiţilor a ars-o, topind-o întocmai ca pe ceară. Iar Ţie, Hristoase, au cântat: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de luminată şi cât de bi­nefăcătoare este Puterea Crucii Tale, Hristoase, care prin cele potrivnice a împletit cununi ce­lor patruzeci de mucenici! Căci, trecând prin apă şi prin foc, întru nestricăciune strigă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Moise mai înainte te-a văzut pe tine Rug arzând cu foc în Muntele Sinai, Preacurată, Ceea ce ai purtat fără de ardere Raza Cea de Neatins a Fiinţei Celei Negrăite, Care s-a unit cu firea trupului, una din cele două Ipostasuri dintru Ea.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nebuneşte întărâtând vrăj­maşul toată făptura asupra pă­rtinitorilor, de toate a fost ruşi­nat. Căci cei patruzeci neînce­tat strigă: lăudaţi şi preaînăl­ţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fără de milă zdrobindu-vi-se mădularele trupurilor voastre pentru Hristos şi Dumnezeiască jertfă aducându-vă lui Dum­nezeu, vă bucuraţi împreună cu Cetele îngerilor, mucenicilor, lăudând pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cugetul plin de tărie, luând pe umerii săi pe cel ce l-a născut, iubitoarea de Dumnezeu mamă îl aduce pe mucenic rod al dreptei credinţe împreună cu mucenicii, jertfei lui Avraam urmând.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Bine îndreptează-ţi calea, o, fiul meu, către viaţa cea fără de sfârşit, striga mama cea iubi­toare de Dumnezeu fiului celui iubitor de Hristos; că nu pot răbda să te arăţi tu Singur mai pe urmă înaintea lui Dumnezeu, Cel Care a hotărât lupta ta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelegând, cu dreaptă cre­dinţă, Firea Cea în Trei Sori Cea Una, Lumina Cea în Trei Ipostasuri Una şi Nedespărţită, lăudaţi lucruri pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Caută spre rugăciunea noas­tră, a robilor tăi, Preabună Născătoare de Dumnezeu şi po­toleşte, degrab, Stăpână, năvă­lirea cea asupra noastră a celor rele şi valurile ispitelor, ca să te cin­stim pe tine, Preabinecuvântată.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit ca să înnoiască pe Adam, cel rău căzut din pricina mâncării întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru Hristos fiind dezbră­caţi şi cu pietre loviţi, aţi răb­dat frigul aerului şi îngeţul apei şi zdrobirea mădularelor; şi fiind arşi cu foc, în apele râului aţi strălucit ca nişte făclii lumi­noase, mucenicilor, patruzeci la număr.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toiag al Dumnezeieştii Puteri Crucea dobândind, cei patru­zeci de pătimitori au strigat lui Hristos: Stăpâne, să fim încu­nunaţi de mâna Ta cea puter­nică şi biruitoare, ca toţi, cu cântări, pe Tine neîncetat să Te slăvim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de dureroasă a fost în­gheţarea şi cât de cumplit cu totul a fost frigul pe care l-aţi suferit, dar cât de dulce este Raiul! Că sânurile Patriarhului Avraam vă încălzesc pe voi, în corturile veşnice, mucenicilor, patruzeci la număr.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Biruind prin pătimirile voas­tre şi stând în faţa Preasfintei Treimi Celei în Trei Ipostasuri, pătimitorilor, rugaţi-vă acum să se dăruiască pace lumii, iar binecredincioşilor creştini biruinţă şi mân­tuire, mucenicilor, patruzeci la număr.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Izvorul Nestricăciunii! Bucură-te, Nor Uşor! Bucură-te, Raiul lui Dumnezeu cel Plin de desfătare! Bucură-te, Izvorul tămăduirilor sufle­teşti! Bucură-te, Muntele Sfânt, pe care l-a văzut Daniel! Bu­cură-te, Maică-Fecioară! Bucu­ră-te, Împărăteasa tuturor!

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Muceniceşte luptându-vă voi ca nişte ostaşi ai lui Hristos şi vitejeşte biruind pe vrăjmaşul, prin fapte aţi împlinit cuvintele proorocului: că, prin foc şi prin apă, vitejeşte aţi trecut, odihnă aflând şi viaţa cea veşnică. Pentru aceasta şi cununi din cer luând, fericiţilor, vă bucuraţi laolaltă cu Cetele celor fără de trup. Purtătorilor de biruinţă prealăudaţi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Gândesc la judecată şi mă tem, de cercetarea cea înfrico­şătoare mă cutremur, de hotă­rârea Judecătorului mă înspăimântez şi mă îngrozesc de pe­deapsă, de durerea focului, de întunericul iadului, de scrâşnirea dinţilor şi de viermele cel neadormit. Vai mie! Ce voi face când se vor aşeza Scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi şi cele ascunse se vor da pe faţă? Atunci, Stă­până, Ajutătoare să-mi fii mie şi Ocrotitoare Fierbinte. Că pe tine te am Nădejde, eu, netrebnicul robul tău.

Rugăciune către Sfinții 40 Mucenici din Sevasta

Veniți, popoare, să-i cinstim cu evlavie pe Sfinții lui Dumnezeu, pe cei patruzeci de Mucenici din Sevasta, care pentru lupta lor au dobândit cununi luminoase și nestricăcioase. O, voi, care vă bucurați de cinstirea întregii Biserici, care ați dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni prin moaștele voastre, fiți ocrotitorii noștri, ai celor ce vă cinstim pomenirea. Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, ca să dobândim tărie în lupta cu patimile, răbdare în îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre. Nu ne lăsați pe noi să cădem fără de ridicare în adâncul deșertăciunii acestei lumi, nu ne lăsați să ni se împietrească de tot inimile în nepăsarea timpului în care trăim, nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac. Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului.

O, preacinstit Sobor, tămăduiește neputințele noastre, ale credincioșilor slăbiți pe cale, ca să nu ne biruiască și să nu ne batjocorească necuratul vrăjmaș, care încearcă în tot chipul să ne abată de la lupta cea mântuitoare. Voi, Sfinților Mucenici, care toate le-ați suferit cu îmbărbătarea Duhului Sfânt, în credință și rugăciune îndelungată, nu încetați să ne întăriți și pe noi, cei ce ne minunăm de tăria sufletelor voastre strigând Domnului: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Cel ce Te proslăvești în sfinții Tăi, slavă Ție!