Sinaxar 8 Martie

 

Ziua Femeii (eseu teologic)

 

În această lună, în ziua a opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei.

Fericitul Teofilact se trăgea de fel din părţile Răsăritului. Şi petrecându-şi viaţa cu bine încă de copil, mai târziu, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a plecat de acolo şi a venit la Constantinopol. Aici, el s-a împrietenit, cu timpul, cu cel ce se găsea mai mare peste slujitorii de taină ai palatului împărătesc, şi a fost primit şi el în slujba lor. Iar acesta era Tarasie, marea podoabă a Ortodoxiei.

Când Tarasie, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales în scaunul de la Constantinopol, după ce Pavel Cipriotul s-a retras din scaun de bunăvoie, atunci a fost întocmai ca şi cum lumina ar fi fost pusă cu adevărat în sfeşnic. Minunatul arhiereu a zidit îndată o mănăstire, lângă intrarea în Marea Neagră şi printre alte fapte pe care le-a mai făcut a tuns în monahism şi pe cuviosul Teofilact şi pe Mihail, care mai înainte fuseseră mireni şi care împodobiseră lumea în care trăiseră până atunci, atât cu fapta cât şi cu cuvântul.

Mai târziu arhiereul văzând virtutea plină de strălucire a celor doi bărbaţi şi propăşirea lor continuă în Hristos, a trimis după ei şi i-a aşezat îndată în casa de rugăciuni pe care o zidise. Dar nu a trecut multă vreme şi Mihail a fost făcut episcop în Sinada, iar cinstitul Teofilact în Nicomidia.

Cât de multe au fost faptele bune pe care le-a săvârşit cuviosul Teofilact o arată lucrurile înseşi: sfintele biserici clădite de dânsul, spitalele, ajutorarea văduvelor şi a orfanilor şi nemăsurata lui milostenie. Căci atât de dedat slujirii semenilor lui era acest mare următor al lui Dumnezeu încât umplând câte un vas cu apă călduţă spăla şi ştergea cu însăşi mâinile sale pe betegi, pe şchiopi şi pe cei cu mădularele rănite.

Când marele Tarasie a părăsit viaţa aceasta, după ce a strălucit nouăsprezece ani în arhierie a urmat pe scaunul patriarhal Nichofor cel preaînţelept. Atunci s-a întâmplat ceva deosebit de urât: Leon cel urâtor de Hristos, punând mâna pe sceptrul împărăţiei, a pornit de îndată, ticălosul, la nimicirea sfintelor icoane. Şi lucrul acesta dându-se pe faţă, marele Nichifor, trimiţând după cei mai de seamă dintre arhierei şi luând cu sine pe Emilian al Cizicului, pe Eftimie al Sardelor, pe Iosif al Tesalonicului, pe Eudoxie al Amoreii, pe Mihail al Sinadelor şi împreună cu alţii şi pe fericitul Teofilact, a venit împreună cu el la nelegiuitul şi apostatul împărat, punându-i înainte multe leacuri de vindecare din dumnezeieştile Scripturi. Dar acela, întocmai ca o aspidă ce-şi astupă urechile, nu a voit să înţeleagă cele grăite de ei; ci, nesocotind toate acesta, susţinea cu dârzenie credinţele lui deşarte de mai înainte. Ceilalţi arhierei văzând aceasta, au tăcut. Numai fericitul Teofilact, îndreptându-şi cuvântul către împărat, i-a zis: ştiu că dispreţuieşti bunătatea şi îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu. Dar va veni asupra ta, fără de veste, cumplită nenorocire şi distrugere întocmai ca furtuna şi nu vei avea pe nimeni care să te scape. Auzind acestea împăratul s-a umplut de mânie şi a poruncit ca toţi să fie alungaţi în surghiun: dumnezeiescul Nichifor în insula Tasos; fericitul Mihail al Sinadelor în Eudochia şi ceilalţi în alte părţi. Iar pentru de trei ori fericitul Teofilact a poruncit să fie trimis în surghiun în Strovilon (care este o cetate de apărare în garnizoana chiverioţilor şi se găseşte lângă mare). În aceasta petrecând acest fericit mărturisitor timp de treizeci de ani şi răbdând cu stăruinţă toate suferinţele în acest pământ străin, s-a mutat către Domnul. Iar după câtva vreme încetând erezia şi Ortodoxia strălucind din nou, în timpul binecredincioasei împărătese Teodora şi al preasfinţitului patriarh Metodie, cinstitele moaşte ale preacuviosului părintelui nostru Teofilact au fost aduse din surghiun şi au fost aşezate în Nicomidia, în biserica cea zidită de dânsul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Pavel Mărturisitorul, cel din Plusaida.

Acest sfânt a trăit pe vremea împăraţilor luptători împotriva sfintelor icoane. Şi văzând pe cei ce se năpusteau fără de judecată împotriva Bisericii, răsturnând toată temelia cea dreaptă a aşezămintelor sfinte, ştergând toate chipurile sfintelor icoane şi nimicind toată bunăcuviinţa sfintelor biserici, îi împungea cu cuvintele dumnezeieşti, întocmai ca şi cu nişte săgeţi, înţelegând să pătimească orice fel de asupriri şi de surghiunuri pentru icoane.

Deci bine şi cu bărbăţie nevoindu-se, cu pace şi-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Ermis, despre care aminteşte apostolul Pavel în Epistola către Romani.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dion, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Dometie, care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Mărturisitor Teofilact, Episcopul Nicomidiei

Troparul Sfântului Ierarh Mărturisitor Teofilact, Episcopul Nicomidiei, glasul al 6-lea

Neştiut ai trăit, preafericite, dar Hristos te-a arătat pe tine tuturor, luminând ca un astru, punându-te ca pe o lumină în­ţelegătoare în sfeşnic. Şi ţi-a înmânat tablele dogmelor Du­hului, cu care luminează-ne şi pe noi.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Să cântăm Domnului, Ce­lui Ce a povăţuit pe poporul Său, prin Marea Roşie, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Scaunului Stă­pânului, purtătorule de Dum­nezeu Părinte Teofilact, păzeşte pe cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te-a uns pe tine, după vred­nicie, harul Duhului, preaferi­cite, pentru adevăr şi pentru bunătatea obiceiurilor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca să dobândeşti cele cereşti, fericite, ai călcat în picioare toate cele pământeşti şi ai ur­mat lui Hristos Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a binevoit a Se naşte din pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască, este tot numai Dorire, Dulceaţă şi Lumină Neapusă, Curată.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legilor Stăpânului tău plecându-te, mărite arhiereule, cu Dumnezeiască cuge­tare ai arătat lipsite de jude­cată legile celor fărădelege.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca şi Preacurata Icoană a lui Hristos ai cinstit-o, arhiereule, lepădându-te de nelegiuirile celor fărădelege.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suferit-ai mai întâi muceni­cia cugetului, ca un pustnic; iar acum, cu cununa mucenicilor te-ai încununat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să ne arăţi nouă, Stăpâne, cărarea care duce la sfinţenie, ai locuit cu toată sfinţenia în Pântecele cel Preasfânt.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai şovăit înaintea focului ispitelor, preafericite, de Dum­nezeu insuflate şi strălucirea desfătării nu a slăbit puterea ta, Sfinte Părinte Teofilact.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pază gurii tale şi buzelor tale a pus Hristos, cuvioase. Pentru aceasta ai rămas neclintit, când nelegiuiţii s-au adunat împo­triva ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu răbdare ai aşteptat pe Cel Ce a întărit picioarele tale pe piatră, iar Cel Preaînalt a luat aminte la tine, cel ce te închinai Icoanei Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăviţi fiind de datoria pă­catului, prin naşterea ta, Prea­curată, cântare de mulţumire aducem ţie, Dumnezeiască Mi­reasă.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mânecând strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile tale, cu cuvioşie fiind ridicate către Dumnezeu, părin­te de Dumnezeu insuflate, pe cei rău credincioşi au pus pe fugă.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mâna ta cea dreaptă ţinându-te Domnul, părinte, că­tre desfătarea cea cerească te-a povăţuit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Străbătând cărarea cea strâmtă, Sfinte Teofilact, ai ajuns la lărgimea Raiului, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maica lui Dumnezeu, cei ce nu te recunosc pe tine Născă­toare de Dumnezeu să nu vadă Lumina Cea Născută din tine, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înfrânarea supunând simţirile, ai ajuns să-ţi stăpâneşti patimile, Sfinte Teofilact. Şi acum te desfătezi întru stră­lucirile nepătimirii.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe toţi i-ai învăţat să se închi­ne Icoanei Mântuitorului, stră­lucind cu adevărat prin fapte şi prin învăţături, Părinte Teofilact.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe un nor care izvorăşte ploaia vieţii, te-a arătat Hristos, părinte, ierarhe al lui Hristos, Sfinte Teofilact.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai frumos decât toţi oame­nii este, cu frumuseţea dumnezeirii, Fiul tău, Preacurată, cu toate că a luat pentru noi Trup.

Irmosul

Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Luminător marginilor te-ai arătat, Sfinţite Părinte Teofilact, pro­povăduind Cuvântul Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul şi ceata Dumnezeieştilor părinţi ai luminat-o, arătându-te plă­cut Preasfintei Treimi, înaintea Căreia stând, roagă-te neîncetat pen­tru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce au ajuns din Iudeea în Babilon, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o în picioare, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Alergarea cea Dumnezeiască săvârşind şi credinţa ta păzind-o până la capăt, ai primit cununa ostenelilor tale, înţelepte, stri­gând, fericite: Dumnezeul pă­rinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urcându-te în carul Dum­nezeieştilor tale fapte bune, te-ai ridicat întru înălţime; iar acum stai înaintea lui Dumnezeu, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce a zidit îndeosebi inimile oamenilor şi cunoaşte, purtătorule de Dumnezeu, inima ta cea Dumnezeiască şi a întemeiat într-însa scaune de învăţătură, de trei ori Fericite Părinte Teofilact.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Către tine scap acum, Năs­cătoare de Dumnezeu, rugându-mă să fiu izbăvit cu Acope­rământul şi cu ocrotirea ta cea Dumnezeiască, din greşelile cele cumplite, Binecuvântată Prea­curată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

De şapte ori chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sălăşluitu-te-ai acum acolo unde este Locaşul celor ce se veselesc, mărturisitorule al adevărului, luptătorule şi lu­mină ţi-a răsărit, Preafericite Părinte Teofilact, ca unui drept care s-a luptat luptele mucenicilor, cu care îm­preună strigi acum: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primit-ai cununa răbdării, de Dumnezeu insuflate, că ai locuit cu amărăciune în sur­ghiun, aşteptând să iei plata luptelor tale şi de nădejdea cea bună nu ai fost amăgit, stri­gând lui Hristos: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pomenirea ta, de Dumnezeu purtătorule, în chip luminat se săvârşeşte acum, înflăcărând cu lumina mărturisirii. Căci ai cinstit Icoana lui Hristos, a Născătoarei de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor, cu care acum împreună strigi: preoţi, lău­daţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maica lui Dumnezeu, Prea­curată, rănile sufletului meu şi petele păcatului meu şterge-le, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel peste toate, din pântecele tău Neispitit de nuntă, Fecioară Preacurată, pe Care tinerii Îl binecuvântează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine şi împreună cu cetele îngereşti pe tine te mărim.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mari daruri, cu ade­vărat te-ai învrednicit, purtătorule de Dumnezeu, cu cuget răbdător primejduindu-te pentru Hristos, de Dumnezeu fericite.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Caută spre noi, cei ce te lău­dăm pe tine, fericite, smulgându-ne din ispite şi din primejdii şi sfărâmând meşteşugirile ere­ziilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cumpătare şi cu dreptate vieţuind ca un arătător de cele sfinte, te-ai făcut mucenic lumi­nos, ţesându-ţi porfiră din sângiurile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca nişte Zori de ziuă te-ai arătat celor din întuneric şi ce­lor rătăciţi, având în braţele tale pe Hristos, Soarele drep­tăţii, Fecioară.

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine şi împreună cu cetele îngereşti pe tine te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu cuvioşie sihăstrind, pă­rinte înţelepte, ai fost uns ierarh ca să slujeşti Tainele cele Dumnezeieşti spre dobândirea sufletelor; şi Icoana lui Hristos cinstind, ai suferit asupriri, necazuri şi închisoare îndelungată. Pentru aceasta, după săvârşirea din viaţă, izvorând vindecări, tămăduieşti pe cei bolnavi şi luminezi pe cei ce cântă: Sfinte Ierarhe Teofilact, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Nor al Soarelui Celui Înţele­gător, Sfeşnic cu Raze de aur al Luminii Celei Dumnezeieşti, Nespurcată, Neîntinată, Preacu­rată Stăpână, sufletul meu cel întunecat şi orbit de patimi, te rog luminează-l cu Strălucirea Nepătimirii; şi inima mea cea pângărită spal-o cu apele umi­linţei şi cu lacrimile pocăinţei, pentru ca să strig ţie cu dragos­te: roagă-te Fiului tău şi Dum­nezeu, iertare de păcate să-mi dăruiască; că pe tine te am nă­dejde, eu, nevrednicul robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul, Păstorul şi Izbă­vitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, se tânguia lăcrimând şi cu amar strigând: lumea se bucură primind izbăvirea, iar cele dinlăuntrul meu ard, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvorul bună­tăţii, milostiveşte-Te şi dăru­ieşte iertare de greşeli robilor Tăi, celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.