RUGĂCIUNE PENTRU MOMENTELE GRELE ALE VIEȚII

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.
În numele Tatălui care a creat lumea, în numele Fiului care a răscumpărat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.
Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine păcătosul!
Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine păcătosul!
Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine păcătosul!
Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărărilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângâie că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nădejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile sorții, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.
La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate și...(se spune o singură dorinţă).
Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugăciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Trimite Doamne binecuvântarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi şi necunoscuţi şi îndreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.
Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.
Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, mă desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

 Ceea ce te-ai făcut Maică a Luminii, luminează-mă cu lumina solirilor tale, pe mine cel ce dorm ca într-o noapte şi povăţuieşte-mă, cu milostivirea ta, către Lumina Cea Neînserată şi către viaţă veşnică.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

https://t.me/stranaortodoxa

Aprinde o lumânare și hai să ne rugăm împreună!

Furtunile nu vin niciodată din cer, și nici de la Dumnezeu, cum am auzit spunându-se.

Ar însemna să credem într-o divinitate răzbunătoare, furibundă, adică una creată de noi după chipul și asemănarea omului.

De la Dumnezeu vine pace, lumina, iubire, armonie, tot ce e pozitiv.

Furtunile sunt create de om din energiile grosiere pe care le emană înjurând, urând cu sârg, comentând, judecând, negând divinitatea și respingând iubirea fără de condiții.

Mulți spun că astea sunt tâmpenii, și continuă să fie furioși pe tot si pe toate.

Doar puțină fizica ar trebui pentru a ști că orice gând este energie. Mai multe gânduri sunt mai multă energie. Și multe gânduri de la mulți oameni pot aduce pace (dacă sunt pozitive, ca rugăciunile) sau furtuni, adevărate cataclisme, identice cu ceea ce "animă" omul.

Ce este sus este și jos. Ce este înăuntru este si afară.

Păcat că nu suntem conștienți de forța minții care creează lumi sau le devastează.

Păcat că nu înțelegem că singurii pe care îi distrugem suntem chiar noi.

Omul care își reneagă Creatorul prin înjurături, ură și alte emoții-energii negative, devine creatorul anti-cerului, adică al iadului. Care răbufnește din când în când, făcând prăpăd.

Iar omul ce face? Înjură și mai tare.

Iar când cantitatea de energie negativă atinge un punct critic, are loc un cataclism mare, devastator. Ce fac oamenii atunci? Își reamintesc de bunătatea din ei, se mobilizează, ajută și iubesc necondiționat. Doar atunci.

Păcat!

Roagă-te, omule! Furiile si negativitatea vor atrage mai multe furii și mai multă negativitate.

Renunță să mai crezi ca altcineva e de vina, chiar dacă asta ți-ar mulțumi și liniști ego-ul.

Iar dacă poți crea furtuni, sigur poți crea o lume a liniștii.

Alegerea e a ta, și ține de maturitatea ta emoțională și de înțelepciune.

Alege-te pe tine nu prin furtuni ci prin seninătatea sufletului.

Aprinde o lumânare și hai să ne rugăm împreună!

Înger la somn pentru fiecare om!

 Am căutat în om iubire și am găsit răutate. Atunci am oferit din puținul iubirii mele acelui om. Mai târziu l-am întâlnit, înmulți-se iubirea și împărțea la toți pe care ii întâlnea! Iubirea este cel mai frumos sentiment dăruit de Dumnezeu omului. Fără iubire, omul nu poate simți fericirea duhovnicească! Fără iubire nu poți încununa nici una din celelalte virtuți! Izvorul iubirii este Dumnezeu! Iubește frumos și vei fi de folos! Iubește curat și vei fi un om minunat!

Rugăciunea e trâmbiţa care răsună în cer şi învie morţii

 Harul e soarele sufletului
-       Pr. Ilarion Felea -
 
Soarele luminează, încălzeşte şi rodeşte pământul; harul e soarele sufletului. Dumnezeu este izvorul, sămânţa vieţii; harul este izvorul cel viu al vieţii duhovniceşti, sămânţa cea vie a slavei cereşti, pâinea de întărire, luminare şi desăvârşire a vieţii dumnezeieşti în om. Harul este seva aceea sfântă şi dătătoare de viaţă, care trece din viţă în mlădiţe, din măslin în ramuri, din Hristos în creştini, ca să le dea puterea vie de creştere, de înflorire şi rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui mărginite, ca să se sfinţească şi să se desăvârşească, face, lucrează harul, prin puterile lui nemărginite.
Nu se coboară harul din cer înainte de a se sui rugăciunea de pe pământ. După cum Sfântul Mir umple vasul şi aerul de mireasmă sfântă, aşa rugăciunea şi peste tot, cultul divin umple inima de harul Sfântului Duh.
Inima este biserica din noi în care primim harul Domnului, darul Duhului Sfânt.
Nu iubim prin cuvinte, ci prin inimă, prin focul ascuns în inimă, adică prin Duhul lui Dumnezeu, că El este focul ascuns care încălzeşte inima.
Prin har, Dumnezeu ne dăruieşte ceva din Duhul Său, ceva din viaţa Sa, ceva din firea Sa, ceva din cereasca Sa putere, ceva din dumnezeieştile Sale desăvârşiri – din iubirea, bunătatea, sfinţenia, puterea şi slava Sa.
 
Rugăciunea
Rugăciunea e trâmbiţa care răsună în cer şi învie morţii (In. 11:41-45). Puterea pe care o are apa în flori şi seva în copaci, aceea o are rugăciunea în vieţile drepţilor şi ale sfinţilor: se face pricină de viaţă şi rodire, de mântuire şi nemurire.

„Învinşii nu au pierdut nimic!” - Pr. Ilarion Felea -

 „Acasă” la Dumnezeu
De ce suspini suflete, şi de ce plângi, creştine? De ce te rogi şi de ce eşti încă, poate, neliniştit? Pentru că doreşti să ajungi „acasă” la Dumnezeu, dar încă nu te-ai despărţit de lume şi nu ai renunţat încă la cele trecătoare pentru cele veşnice.
 
Eşti un învins, un căzut, un om pierdut? Învinşii nu au pierdut nimic, dacă nu au pierdut pe Dumnezeu. Caută să descoperi în tine pe Dumnezeu prin fapte de iubire, de rugăciune şi împărtăşire cu Trupul, cu Sângele şi cu Duhul lui Hristos; să ajungi un duh cu El… Dumnezeu nu e departe de noi (FA 17:27); El Însuşi aleargă spre noi, ca tatăl spre fiul său, din Evanghelie. (…)Nimeni să nu răspundă: Nu! – la o astfel de iubire şi chemare dumnezeiască!… Să răspundem cu toţii: Da, Doamne!… Amin, Doamne!… (2 Cor, 1:20) Vrem şi dorim din toată inima să venim la Tine, să trăim cu Tine, în slava Ta; să ne unim cu Duhul sfinţeniei Tale, cu frumuseţea virtuţilor Tale, cu căldura iubirii Tale şi cu puterea darurilor Tale.
 
Ortodoxia și smerenia
Faţă de mândria omenească şi drăcească, ortodoxia reprezintă smerenia; faţă de ura omenească şi drăcească, ortodoxia reprezintă iubirea; faţă de părerile şi învăţăturile încâlcite, ortodoxia reprezintă simplitatea; faţă de lenevie, munca; faţă de robia patimilor, înfrânarea, nepătimirea şi libertatea; faţă de răutăţile omeneşti, bunătatea şi omenia; faţă de greşeli, iertarea; faţă de asupriri şi nedreptăţi, răbdarea şi dreptatea; faţă de mânii, vrăjmăşii, certuri şi războaie, pacea – deci tot puteri sufleteşti, virtuţi şi adevăruri mântuitoare de suflet, aducătoare de bucurie, de progres şi de fericire.
 
Creștinul și deznădejdea
Creştinul niciodată nu deznădăjduieşte. Nu este nici pesimist, nici deznădăjduit, este întotdeauna optimist. Pentru creştini, nădejdea vieţii veşnice, nădejdea dragostei desăvârşite, nădejdea în Dumnezeu nu se stinge niciodată, – dar nici nu înşeală, nici nu ruşinează pe nimeni. Chiar printre lacrimi, nădejdea surâde totdeauna şi ne face să trăim pe pământ ca în cer şi pentru cer, mai ales când e însoţită de credinţă, fără de care nici nu poate fi trainică şi rodnică.
 
Cum se manifestă dragostea?
Iubirea creştină este, trebuie să fie, ca şi iubirea lui Hristos. «Precum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul»(In. 13:34; 15:12). Dragostea lui Iisus cere să aibă răsunet în inima noastră. Aşa e dragostea: să găsească răsunat în inimile celor iubiţi. Poţi să rămâi rece la iubirea lui când îţi cere inima, când îţi cere să iubeşti? Inima o dăm aceluia care ne arată cea mai mare iubire, cea mai mare sfinţenie, cea mai mare bunătate.
 
 
(Apoftegme culese din Opera SPRE TABOR, Pr. Ilarion V. Felea)