"Blândeţea este starea neclătinată a minţii, care rămâne la fel în cinstiri şi necinstiri.
Blândețea stă în a ne ruga în chip netulburat şi sincer pentru cel ce ne tulbură în vremea tulburărilor ce ni le pricinuieşte.
Blândețea este lespedea aşezată peste marea mâniei, care risipeşte toate valurile ce izbesc în ea, nesuferind nici o clătinare.
Blândețea este propteaua răbdării; uşa sau mai bine zis maica răbdării, pricină a deosebirii (a dreptei socoteli, a discernământului). Căci: «Învăţa-va Domnul pe cei blânzi căile Lui» (Ps. 24, 8). Blândețea e pricina iertării, îndrăzneala rugăciunii; încăperea Duhului Sfânt. Căci zice : «Spre cine voi privi, dacă nu spre cel blând şi liniştit» (Is. 66, 2).
Blândețea este ajutătoarea ascultării, povăţuitoarea frăţietăţii, frâna celor ce se înfurie, potolirea celor cese mânie, dăruitoarea bucuriei, urmarea lui Hristos, însuşirea îngerilor, legarea dracilor şi pavăza amărăciunii."

Sfântul Ioan Scărarul