La mulți ani tuturor, la mulți și binecuvântați ani. Sărbători fericite!

 Cele două minuni ale Nașterii lui Hristos
                 Parintele Elpidie decembrie 2023
      
 Nașterea lui Hristos este sărbătoarea preferată a tuturor. Este o sărbătoare a
bucuriei și a fericirii.
Nașterea unui copil a fost întotdeauna un eveniment plin de bucurie care a adus
tuturor, tineri și bătrâni, părinți și copii, o mare bucurie și fericire.

Niciodată însă, în istoria omenirii nu s-a mai întâmplat ca nașterea unui copil mic să
aducă atâta bucurie și emoție universală pe întreg pământul ca nașterea micului Iisus
într-o peșteră sărăcăcioasă din Betleemul Iudeii. Întreaga planetă în această perioadă
răsună de urările fericite ale tuturor : “Hristos S-a născut! “, "Crăciun fericit"!

Este o sărbătoare care ar putea fi descrisă doar ca un minune a minunilor și desigur
ca o dublă minune.

  ▪︎Prima minune

Prima minune este că cel care s-a născut nu este un simplu om. El este iubitul Fiu al
lui Dumnezeu, care împreună cu Tatăl Său și cu Duhul Sfânt au creat toată această
lume minunată pe care o vedem. El este Însuși Dumnezeu, dar a venit pe pământ
pentru a Se naște ca Om dintr-o fetiță curată, Maria, într-o peșteră săracă din
Betleem, ca să ne elibereze pe toți din robia păcatului și să ne ia cu El în Împărăția
cerească a lui Dumnezeu Tatăl nostru.

Prin învățătura Sa minunată, dar și prin însăși viața Sa, El ne-a arătat cea mai
minunată cale a iubirii, a bunătății și a buneicuviințe pe care trebuie să le urmăm
dacă vrem să avem bucurie, pace și fericire în inimile noastre.

El a venit simplu și smerit pe pământ pentru a face din smerenie virtutea supremă,
deoarece nici o virtute nu poate fi statornică și plăcută lui Dumnezeu, dacă nu este
mai întâi construită pe temeliile puternice și de nezdruncinat ale smereniei.

Este cunoscut tuturor egoismul și aroganța lui Lucifer, care l-au alungat din împărăția
cerească a Raiului și l-au transformat dintr-un Arhanghel într-un demon înfricoșător!
Câți îngeri din cer nu s-au lăsat atunci duși în derivă și l-au urmat și au devenit din
îngeri demoni! Dar și câți oameni de pe pământ care au alunecat pe lucifericele cărări ale trufașei încrederi de sine nu au devenit prizonieri ai influenței sale satanice și nu
și-au pierdut sufletul pentru totdeauna!

Din aceste legături ale răutății și a păcatului a venit Fiul preaiubit al lui Dumnezeu ca
să ne elibereze pe toți. El a venit pe pământ ca să Se nască ca om desăvârșit și să
trăiască printre noi.

Nașterea Sa simplă și smerită și ieslea de paie a dobitoacelor, folosită pentru pătuțul
Lui, a fost pur și simplu prima Sa învățătură divină practică.

    El a vrut să ne spună, încă din fașă, că pacea și fericirea din inimile noastre nu au
nimic de-a face cu egoismul și fantezia, ci doar cu atitudinea noastră simplă, smerită
și liniștită. Toate durerile, supărările, conflictele dintre oameni, în familii,dar și între
țări întregi întotdeauna sunt legate de mândrie și egoism. Astfel, El a făcut din iubirea adevărată și altruistă centrul întregii Sale învățături minunate și le-a cerut tuturor celor care vor crede în El și Îl vor urma ca și copii și
ucenici ai Săi să se iubească unii pe alții și chiar și pe dușmanii lor.

    Iubirea să fie pentru toți ucenicii Săi începutul și sfârșitul fiecărui gând, al fiecărei
decizii și al fiecărei acțiuni. Adică, să fie așa cum ne-a transmis-o El:

▪︎Întâi: Adevărată, sinceră, desăvârșită și altruistă, ca aurul, ca ceea ce i-a dat primul
Mag.

  ▪︎Al doilea: Viețile lor să fie o melodie a dragostei, a bunătății, a milostivirii și a
buneicuviințe, care Îl va face pe Dumnezeu să Se bucure împreună cu copiii Săi.
Adică, însăși viața lor, cu faptele ei bune, să fie o rugăciune ca o tămâie, care se va
ridica ca o mireasmă de iubire și de încredere în El din cădelnița de aur a inimilor lor.
O tămâie, ca aceea pe care i-a adus-o al doilea Mag.

  ▪︎În al treilea rând: Dragostea lor pentru Dumnezeu și pentru oameni să nu fie cuvinte
seci, fără esență, ci puternică și, mai presus de toate, jertfitoare, așa cum a fost a Lui.
O iubire falsă nu este altceva decât o iluzie ipocrită, care mai devreme sau mai târziu
va fi dezvăluită cu consecințe dezastruoase. Dar dragostea adevărată este adesea o
desfășurare de sacrificii voluntare, așa precum a fost jertfa Sa pe cruce până la
moarte.

Aceasta ne amintește de prețiosul mir pe care i L-a adus al treilea Mag, deoarece cu
smirnă și aloe au uns mai întâi trupul Său torturat la răstignire, înainte de a-L
îngropa.

Trei daruri ale magilor, trei învățături și trei trepte necesare pentru a urca pe scara
sfințeniei, care este IUBIREA, așa cum a fost predată și predicată deja, încă din iesle,
de dulcele nostru Dumnezeu Iisus.
 
       ▪︎A doua minune

   Nașterea smerită a Fiului lui Dumnezeu ca prunc este prima mare minune pe care ar
fi putut să o vadă și să o trăiască un om.
Dar există o a doua mare minune, la fel de minunată și uimitoare.

  Fiul lui Dumnezeu, ca Prunc, este ținut în brațele unui om, în brațele Maicii Sale și ale
tatălui Său adoptiv, Iosif, dar și în brațele tuturor acelor păstori care au mers să-L
vadă în peșteră la îndemnul îngerilor.

  El, care, ca Tată Ceresc, și-a deschis brațele divine pentru a ne închide cu afecțiune și
iubire maternă în inima Sa, acum devine Om și ne cere ca pe un Prunc să-L ținem și
noi acum în brațele noastre!

   Să-L îmbrățișăm cu duioșie, așa cum face orice mamă cu copilul său, și să-i spunem
toate acele cuvinte dulci pe care numai o mamă știe să i le spună copilului său, din
tezaurul inepuizabil al iubirii sale materne!
Dacă prima este o mare minune, îndrăznesc să spun, că și cea de-a doua este la fel de
mare, deoarece îmbrățișarea umană caldă și iubitoare devine ieslea cea mai dulce
pentru micul nou-născut din Betleem!

   Nu cred că există o dorință mai frumoasă pe pământ și în cer decât aceea de a dori
cineva să-L țină în brațe cu infinită iubire părintească și maternă pe însuși Creatorul
său ca pe un prunc al inimii lui, și acest copilaș să devină inima inimii lui!

   Dacă păstorii și ciobănașii care au mers să-L vadă în iesle au îndrăznit să o facă, de ce
nu am putea să o facem și noi?
Cei care îndrăznesc vor simți toate acele sentimente unice care le vor schimba
complet viața. Ei Îl vor simți ca pe cineva drag de-al lor, unicul Împărat al inimilor lor,
la fel cum orice copil este pentru mama lui.
Iisus a spus odată: "oricine ascultă de Tatăl Meu și face voia Sa cea sfântă, va fi pentru
Mine și mamă și frate"!

   Hristos nu minte niciodată, așa că cuvintele Sale acestea să devină dorința inimilor
noastre, pentru ca minunea Nașterii lui Hristos să devină minunea noastră personală!
Adică, să-L luăm și noi în brațe și să-L adorăm ca pe propriul nostru Prunc, ca pe
cineva drag nouă, așa cum a fost pentru Mama Sa, dulcea noastră Fecioara Maria și
pentru tatăl Său adoptiv pământesc, Iosif. Mamele care mă ascultă pot simți și
înțelege ceea ce spun.

Credința este cea care va înfăptui această minune, iar încrederea în cuvintele pe care
Hristos Însuși le-a rostit cândva ucenicilor Săi este însăși confirmarea faptului că acest
lucru nu este imposibil, ci perfect posibil.
Aceasta este cea pe care aș putea-o descrie ca pe o mare minune a minunilor și aș
vrea să o putem trăi cu toții în fiecare minut și în fiecare moment al vieții noastre,
astfel încât să devenim una cu Iisus al nostru, ca apa cu vinul.

Acest lucru se întâmplă de fiecare dată când ne împărtășim cu multă dragoste și
iubire divină cu Trupul și Sângele lui Hristos, în Sfânta Împărtășanie!

Dacă putem să-L luăm în inima noastră, de ce nu am putea, ca păstorii și ciobanii, să-
L ținem și noi în îmbrățișarea noastră cu iubire paternă și maternă, pentru că nu este
numai Dumnezeu, ci este și Omul nostru, la fel ca noi!

   Să-L îmbrățișăm cu cele mai puternice sentimente de iubire și adorație pe care o
mamă și un tată le pot avea și să fie pentru noi Dumnezeul nostru, dar și micul Prunc
din Betleem, micuțul Iisus, Împăratul nostru, lumina și bucuria noastră, viața vieții
noastre și inima inimii noastre!

   Deci, înțelegeți de ce Nașterea Domnului este cu adevărat cea mai frumoasă
sărbătoare? Pentru că este singura sărbătoare care ne amintește că Fiul lui
Dumnezeu s-a făcut Om ca și noi, ca să-L putem vedea, să-L privim în ochișorii Lui
dulci copilărești, să-L ținem cu duioșie, cu multă afecțiune și iubire în brațele noastre
și să-L sărutăm ca pe propriul nostru Prunc și Împărat!

   Noi toți putem merge împreună cu păstorii și ciobănașii în peștera din Betleem, ca să-
L vedem ca Prunc, care a venit pe pământ ca să ne umple inimile de pace și bucurie
și să-L iubim ca pe al nostru Prunc și Împărat.

Cu toții putem începe cu El o viață nouă plină de iubire, simplitate și inocență, stând
departe de orice ar putea răni pe acest Prunc al inimilor noastre!

Iubirea noastră părintească și maternă față de Fiul lui Dumnezeu nu este altceva
decât o mică întoarcere a iubirii și a recunoștinței față de Dumnezeul nostru Creator, care ne ocrotește ca Tată și ne adoră ca Mamă. Ca Dumnezeu, El ne închide cu iubire și afecțiune în îmbrățișarea Sa divină, iar noi, ca oameni simpli și smeriți, ținem în brațele noastre ca pe un fiu al nostru și Împărat pe Fiul Său și Dumnezeul nostru.

O taină mare și greu de interpretat, care îi face chiar și pe îngerii înșiși să se mire și să
se minuneze de iubirea nemărginită pe care Dumnezeu o are pentru noi oamenii.
Și spun că ne iubește cu "iubire infinită" pentru că, atunci când Iisus a fost rugat de
ucenicii Săi să le spună cât de mult ne iubește, El le-a spus: "Așa cum Dumnezeu Tatăl
Meu Mă iubește infinit, așa și Eu vă iubesc pe toți cu aceeași iubire infinită"!

Deci, nu merită ca de azi, de la acest praznic, să-L iubim și noi ca pe propriul nostru
Împărat iubit și adorat?

Nu uitați niciodată că numai iubirea maternă are puterea de a rămâne statornică și
puternică!
Așadar, să-L ținem din acest Crăciun în îmbrățișarea noastră ca pe cel mai îndrăgit al
nostru și să-L lăsăm pe El să ne conducă pe cărările divine ale iubirii și sfințeniei și să
ne facă așa cum este El. Nevinovați, așa cum este El. Să ne facă milostivi, așa cum
este El, infinit de milostiv față de fiecare păcătos. Să ne facă mai binevoitori, așa cum
a fost El toată viața Sa pământească. Să ne facă nobili, delicați, așa cum vrea El să fim,
ca ai Lui copii și prințișori.

   Tot ce avem să-i spunem este: "Da, Împăratul meu, fă cum vrei Tu. Fă ca voia Ta să
devină dorința inimilor noastre, ca să putem trăi așa cum voiești Tu.Fii Tu Domnul
vieții noastre, al minții și al inimii noastre. Tu să ne îndrumi gândurile și dorințele
numai spre bine și virtute. Tu să vorbești prin gura noastră, astfel încât limba noastră
să răspândească numai miere și nu otravă. Tu să îndreptezi sentimentele inimilor
noastre, ca să nu alunecăm pe căi greșite. Fă ca toate faptele noastre să fie după voia
Ta cea sfântă, ca să nu Te mai amărăsc cu greșelile și păcatele mele."

  El poate fi în ochii noștri, ca Om, Pruncul inimilor noastre, pe care Îl vom ține cu
multă afecțiune și iubire în brațele noastre, dar în realitate El nu va înceta niciodată
să fie pentru noi dulcele nostru Dumnezeu Tată ceresc, care ne închide cu
nemărginită iubire divină și adorare în Inima Sa preamilostivă!

   Cu această sărbătoare a Nașterii lui Hristos doresc ca noi toți să trăim începutul
minunii nașterii lui Hristos în noi. Cheia acestor minuni este micul Prunc din Betleem.
Toate acestea se pot întâmpla dacă permitem acestui Prunc Divin să intre în inimile
noastre ca Prunc al nostru și să devină iubirea sufletelor noastre. Numai acest Prunc
ne poate schimba viața. Va fi singurul copil pe care nu veți dori niciodată să-L
întristați. Nu veți vrea să faceți nimic rău care L-ar putea răni. Va fi prima dată când
veți vrea să vă osteniți pentru virtute, nu din teama de a merge în iad, ci din iubire, ca
nu cumva să rănești dragostea ta dulce, pe Micul Iisus.

   Atunci renașterea sufletului va avea loc din iubire și nu din frică. Oricine decide să
țină acest Prunc în brațe ca parte a vieții sale își schimbă propria viață. Viața lui se
schimbă, deoarece devine una cu El, la fel cum apa și vinul devin una atunci când se
unesc. Așadar, lăsați-L pe micul Iisus să vă îmbrățișeze și să strângă mânuțele Lui mici
în jurul gâtului vostru, așa cum a făcut cu Sfânta Sa Mamă și cu Sfântul Iosif.

   Vă asigur că nu există iubire mai mare decât aceea de a-L iubi pe Iisus ca pe un Prunc
în îmbrățișarea voastră și de a vă preda cu totul în brațele Sale, așa cum o mamă se
predă în brațele pruncului său!

   Marea noastră iubire pentru El va fi, de asemenea, marea noastră putere în acești
ultimi ani în care trăim. Aceasta va fi singura putere care ne va ajuta să rămânem
statornici și credincioși lângă El, asemenea dulcei Sale Maici, când toți, în curând,
până și apostolii Săi de azi și conducătorii bisericești, se vor lepăda de El și vor fugi de
lângă El, fie din lașitate, fie din supunere la presiunile liderilor politici.

Și El știe, cu ochii Săi dulci, cu mângâierile Sale, cu dragostea Sa copilărească
nemărginită, cum să te facă să zbori de bucurie și fericire! Să te facă să zbori sus spre cer ca un vultur!

Așadar, sărbătoarea Nașterii lui Hristos să vă aducă bucurie tuturor și nu uitați ca de
acum, de la acest praznic, să-L iubiți pe micul Iisus ca pe al vostru Prunc, ca pe un
iubit Împărat și Dumnezeu al vostru.

La mulți ani tuturor, la mulți și binecuvântați ani. Sărbători fericite!
Maica Sfanta, bucurie
Maica buna, pururi sfanta
Ce veghezi din ceruri, vie
Azi crestinii toti te canta
Cu ochi plini de bucurie.
Striga inimi durerate,
Striga cei ascunsi de glie,
Canta cei ce- s scosi din moarte
Maica sfanta, bucurie.
Tot romanul prins de taina,
Imbracat in strai de vie
Te priveste in icoana
Si- ti saruta mana tie.
Tu Imparateasa sfanta,
Tu potir ce porti Lumina,
Tu smerenie adanca
Maica lumii, fara vina…
Ne dai rostul si ‘mpacarea
Te pleci Fiului tau bun,
Sa ne ierte indrazneala
Sa ne- arate sfantul drum.
Tu il mangai azi pe crestet
Bland copil si Sfant Parinte,
Ii soptesti cu voce blanda
Tot pacatul sa ni- l ierte.
Maica Sfanta si Fecioara
Toate se cuvin doar tie,
Cele sfinte si odoare
Inimi pline, bucurie.
Crinii stau in asteptare,
Sa- i taiem, ca jertfa tie,
Si tot codru- i aplecare
Maicii Sfinte, bucurie.
Si soborul tau tresalta
Aducand colindu- ti tie,
Ingerii murmura tainic:
Maica sfanta, bucurie.
Maica Zosima!

Am ajuns la final de an!

 Am ajuns la final de an!
E timpul să trag linie și să fac bilanțul.
Nu a fost un an ușor.
Au fost lacrimi , bucurii , realizari, proiecte frumoase , satisfactii....
E momentul sa le arhivez în suflet .
Să deschid brațele pentru noi proiecte si provocări.
2023 sa vina plin de speranță că totul va fi mai usor , plin de bucurii , putere si intelepciune de a depăși fiecare obstacol, sănătate,proiecte noi si frumoase .
Voie bună ,trai ușor, bucurie și mult spor !
La multi ani!

Urătură de Anul Nou
De la un copil, cadou:
Aho ahoo copii și frați
Stați puțin și nu mânați,
Vaccinul să nu-l luați
De boli sa nu vă speriați,
La Maica Domnului sa vă rugați!
Cu mântuirea să nu vă jucați
De Hristos Iisus să nu vă-ndepărtați,
Lângă Sfinți să v-apropiați
În cetele dreptilor să fiți numărați,
Cu Îngerii pe Dumnezeu să-L lăudați
Și cu toții să fi-ți binecuvântați.
Cu armele rugăciunii într-armați
De năvălirile ”barbarilor” să v-apărați,
Dragostea și smerenia să n-o uitați
Mândria și semeția s-o spulberați,
Cearta și vrajba s-o împăcați,
Frica și spaima s-o alungați.
PreaSfintei Treimi vă-ncredințați
Toata fapta bună să o lucrați
La viața veșnică pururea să cugetați;
De Iad să vă-nfricoșați,
De Rai să vă bucurați ,
Rugăciunea minții s-o aflați.
De aceasta să însetați
Si cu totul ei să vă dedați,
Duhurile necurate să le alungați
Sufletele să vi le spălați,
Psalmii să-i rumegați
Mintea să v-o luminați,
Pacea inimii să v-o păstrați
Ca pe Duhul Sfânt să-L meritați;
De sfințenie să scânteiați
Pe Îngerii voștrii să-i bucurați,
Împărăția Cerurilor s-o aflați
Si cu ei pururea PreaSfintei Treimi să-I cântați :
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot,
Plin este cerul și pământul de mărirea Ta….
La anu’ și la mulți ani!

Nu te apleca de singurătate, nu te împrăștia în îmbrățișări stupide și nu te oferi iubirilor ieftine.

 Oamenii adevărați sunt trimiși de Dumnezeu. 

Oamenii adevărați sunt soartă
Poate că, Dumnezeu, te iubește foarte mult și va trimite în viața ta o persoană care să-ți ridice inima de jos, să o ia în mâini, să o încălzească și să ți-o dea înapoi întreagă. Când vei întâlni această persoană rară, nu-ți va mai fi frică așa cum ți-a fost de toți ceilalți. Lasă-ți sufletul liber, să zboare, ca un porumbel alb pe cerul pe care visai să trăiești. Întinde mâna și îmbrățișează-l pe cel care îți va oferi cel mai frumos zâmbet al lui, cel mai sincer “Te iubesc” și cel mai cald „Ai grijă”. El nu va veni la tine pentru a lua, ci pentru a da. Nu va sta în fața ta sau în spatele tău, ci lângă tine. El nu va fi cu tine pentru că are nevoie de tine, ci pentru că vrea să-ți ofere toată dragostea necondiționată pe care o ascunde înăuntru. Nu îți va fi frică să visezi în jurul lui. Cu el, îndoiala, nu îți va mai străpunge sufletul precum un ac. Va fi “aici”, va fi acolo, va fi peste tot, nu pentru că i te vei plânge lui, ci doar așa, pentru că așa va simți. Pentru că sunt unii oameni care se autodepășesc, care își zdrobesc ego-ul și care sunt ca fundațiile, care sunt precum copacii, care sunt ca primăvara răcoroasă. Poate că Dumnezeu te iubește foarte mult și îți trimite o astfel de persoană. Dar trebuie ca și credința ta să fie înaltă, nu doar dorința. Așteaptă-te să-l întâlnești într-o zi. Nu totul intră în viața noastră în momentul în care ne dorim noi, ci atunci când trebuie. Nu te apleca de singurătate, nu te împrăștia în îmbrățișări stupide și nu te oferi iubirilor ieftine. Fii transparentă, clară și sinceră. Și atunci va veni. El te va deosebi și va veni la tine pentru totdeauna, pentru că vei fi ca nimeni alta. Pentru că bărbații adevărați, nu stau cu cele care arată a femei frumoase, ci cu acele femei care devin frumoase atunci când iubesc cu adevărat.

Pe unde trece Dumnezeu, lumina nu se mai stinge!

Curcubeu noaptea

Ce caricatură a adevăratului ospăț!

 

O masă binecuvîntată luată împreună

 

Mai întîi s-a scos agapa din Biserică, mai apoi s-a scos și masa din casă, pentru a-i muta pe toți să se hrănească în locuri străine. 

La apusul civilizației, oamenii mănîncă pe genunchi, molfăie o pizza sau un hotdog în mașină, în pauza de la muncă sau în drum spre casă. 

Din cînd în cînd, doar unii dintre ei, sînt invitați la mese festive, unde se cheltuie mulți bani pentru a mînca din picioare, într-un loc străin care te va scoate afară de îndată ce vremea plătită se va termina. 

Ce caricatură a adevăratului ospăț! Ce înstrăinare de rostul inițial al agapei noastre creștine, masă a dragostei și milosteniei! 

Adunați-vă împreună, măcar de sărbători, la Biserică, dar și acasă și veți vedea că nimic nu apropie pe oameni ca o masă binecuvîntată luată împreună. 

Ultima birunință a diavolului va fi atunci cînd oamenii vor mînca singuri, în ascuns…

Agapele

Agapele ("agape” = iubire, dragoste) erau mesele fratesti, cu scop filan­tropic (social), care au insotit Liturghia primara, fara ca ele insele sa aiba vreun rol Sacramental. Pana pe la jumatatea secolului al II-lea ele erau organizate inainte de Liturghie, apoi, din motive discipli­nare si ascetice, au fost transferate dupa slujba euharistica, iar spre sfarsitul secolului al IV-lea au disparut.

Istoria lor se pare ca are radacini in traditia iudaica (asa cum mentioneaza Talmudul, Tipicul comunitatii de la Qumran, Filon din Alexandria s.a.) si au fost preluate si de Sfintii Apostoli, fiind men­tionate in Sfanta Scriptura (Fapte 6; I Corinteni 11; Iuda 1; II Petru 2), apoi in Didahia si la unii Parinti apostolici: Ignatie Teoforul, Ipolit Romanul si alti scriitori ai secolului al III-lea. Mai mult decat atat, Sfanta Scriptura arata povara grea care era pe umerii apostolilor in
a organiza aceste mese, si de aceea Biserica a instituit treapta diaconiei - in primul rand pentru aceasta slujire.

Se stie ca, inca din secolul I, agapele au devenit motivul unor cer­turi si neoranduieli, contrare spiritului crestin in general, dar, mai ales, starii duhovnicesti necesare pentru impartasirea cu Sfintele Taine. De aceea, pe la jumatatea secolului al II-lea, agapele erau or­ganizate dupa Liturghie si doar cu scop caritativ. Tot atunci se gene­ralizeaza ideea impartasirii pe nemancate, chiar daca regula a fost fixata oficial abia in anul 393, la Sinodul din Hippone (si in mod re­petat la Cartagina, in anul 419) - ceea ce nu exclude existenta unor exceptii pentru regula ajunarii, chiar si la vremea aceea.

La inceputul secolului al IV-lea Sfintii Parinti aveau pareri diferite privind folosul agapelor. Cei mai multi - negative. Ca dovada, Ca­nonul 28 al Sinodului de la Laodiceea (364) le interzice. Se pare insa ca ele au mai existat, de vreme ce Sinodul Trulan (691) - Canonul 74 - este nevoit sa repete (mai categoric) interdictia de la Laodiceea.

In Apus agapele au existat pana prin secolul al VIII-lea, dar au disparut de la sine, fara sa fie interzise in mod expres.

Asa cum considera specialistii, disparitia definitiva a agapelor are doua motive principale:

1. Imposibilitatea de a organiza agapele in zilele de duminici si sarbatori imediat dupa Liturghie si pe langa biserica (mai ales ca se inmultisera bisericile, iar numarul de clerici era mai mic pentru fi­ecare din ele).

2. Dezvoltarea unui sistem de ajutorare sociala mai organizat si mai eficient, fara ca acesta sa fie legat strans de Liturghie si de zile­le praznicale.

Trebuie sa mentionam ca, mai ales in secolul al XX-lea, a existat (si inca mai exista) pe alocuri tendinta de a restabili obiceiul agapelor, dar mai mult ca o continuare a comuniunii euharistice, si nu cu scop filantropic - caci asa a fost inteles sensul vechilor agape, deci avand si un sens profund spiritual si chiar mistic. Trebuie insa sa mentionam ca, in viziunea Bisericii, comuniunea duhovniceasca nu se poate realiza prin astfel de mese, ci exclusiv prin impartasirea euharistica din acelasi Potir. Parerea denaturata de care vorbim porneste de la ideea ca vechile agape erau mai mult"- decat o manifestare filantropica. Aceasta si pentru ca agapa se termina cu "sarutarea pacii". Dar adevarul e ca "sarutarea pacii" avea loc intre agapa si Euharistie, iar in cele din urma a devenit element al Euharistiei (si anume la inceputul partii ei principale) si nu al agapei - ceea ce arata intelesul primar al acestei sarutari fratesti.

Trebuie deci sa reafirmam ca agapele nu au avut niciodata un rol sacramental, ci unul pur social si filantropic, legat de necesitatile si posibilitatile primelor comunitati crestine.

Ieromonah Petru Pruteanu

O, Bucuria noastră, te vom cânta în veac!

 Cântare de laudă la Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

La granița dintre noapte și zorii de zi,
Lumina e trandafirie, stropită cu rouă.
Tu revărsat de zori ești, Fecioară de Domnul dăruită,
Vestitoarea zilei ce a mântuit lumea.

Tu îndreptat-ai pe Eva și-ai reîntors-o în Rai,
Nu te scârbi nici de noi, multpăcătoșii!
Israil cu picioare uscate prin mare a trecut,
Iar din stânca pustie țâșnit-a izvor de ape;

Rugul a ars, dar nu s-a mistuit,
A asfințitului lumină cu Răsăritul asemănare are:
Acestea toate, Fecioară, ești și tu,
Acestea toate sunt simboalele tale.

Pe tine Biserica te numește Născătoare de Dumnezeu,
Căci aceasta și ești, O Preacurată Fecioară!
Tu de păcat ești străină, el nu află în tine nimic,
O, Preacurată Maică a Mântuitorului nostru!
Pentru a ta curăție de El ai fost aleasă
Ca să cobori pe pământ pe Făcătorul lumii.
De aceea Mijlocitoare ești tu pentru tot pământul,
O, Bucuria noastră, te vom cânta în veac!

O zi binecuvantata, tuturor! ❤️

 RADU GYR
             
"O, brad frumos."

"O, brad frumos, ce sfânt păreai în altă sarbatoare.
Mă văd copil cu păr bălai şi ochii de cicoare.
Revăd un scump şi drag cămin şi chipul mamei sfinte,
Imagini de Crăciun senin mi-apar şi azi în minte.

Un brad cu daruri şi lumini în amintiri s-arată.
În vis zâmbeşte ca un crin copilul de-altadată.
Întregul cer era deschis deasupra frunţii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis şi numai scrum din stele.

Copil bălai, Crăciun şi brad s-au stins în alte zile.
Azi, numai lacrimi cad pe-ngălbenite file ...
Azi nu mai vine Mos Crăciun cu barba-i jucăuşe,
Ci doar tristeţile mi-adun să-mi plângă lângă uşe...

În bezna temniţei mă frâng sub grele lespezi mute,
Şi-mpovărat de doruri plâng pe amintiri pierdute.
Omătul spulberat de vânt se cerne prin zăbrele
Şi-mi pare temniţa mormânt al tinereţii mele."

 

Îngerii vestesc făpturii minunea

 

Îngerii vestesc făpturii minunea: astăzi Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Nu în vijelie distrugătoare, nici în tunetul nimicitor al mâniei Sale. Nu în prezenţa atotputerniciei, nici în focul mistuitor care topeşte zidirea.

Astăzi cerul se uneşte cu pământul, nemărginirea se toarnă în mărginire, veşnicia se îmbracă cu vremelnicia, atotputernicia se îmbracă cu neputinţa, Cel nevăzut e purtat în braţe de o Fecioară.

Astăzi Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, se învăluie întru smerenie. Cel ce cuprinde cu palma marginile lumii, se face prunc. Cel ce împodobeşte cerul cu stele, se culcă într-o iesle de dobitoace.

A lăsat tronul cerului pentru un staul şi vecinătatea îngerilor luminii pentru vitele din grajd.

Astăzi s-a despicat istoria omenirii în două şi se începe numărătoarea timpului în amândouă sensurile lui: spre început şi spre sfârşit. De la Naştere Iisus Hristos e începutul şi sfârşitul istoriei.

Părintele Arsenie Boca

RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL ROMANESC

 

Rugăciune pentru România

Doamne Dumnezeule Preamilostiv nu ne lăsa pe noi românii să ne pierdem şi nu lăsa ca România să fie distrusă sau împărţită după bunul plac al celor mândri, răi şi lacomi, ci înconjoară ţara noastră cu Sfinte Puteri Cereşti şi apăr-o de toţi răufăcătorii doritori de îmbogăţire şi de slavă deşartă, şi îndură-Te de noi pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare Maria, ale tuturor Sfinţilor şi a tuturor celor care în rugăciune ne poartă spre Tine. Te rugăm Doamne apără-ne de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de cei ce vor să ne prigonească pentru credinţa noastră creştin-ortodoxă; apără-ne de potopul care va fi să vină pentru multele noastre păcate, de cutremurele devastatoare, de vijeliile păgubitoare aducătoare de moarte şi de gerurile năpraznice; apără-ne de ploile rele aducătoare de grindină, de fulgerele şi de trăznetele ucigătoare, de secetă, de inundaţiile de orice fel şi de arșiță pârjolitoare; apără-ne de radiaţiile ucigătoare de pe Pământ şi din afara Pământului, de molimele şi de bolile grele fără de leac şi de orice rău îngrozitor care ameninţă viaţa pe Pământ și mântuirea noastră şi ajută-ne nouă tuturor să fim cu Tine aici şi în veşnicie! Îţi mulţumim Doamne pentru viaţă şi pentru tot belşugul de daruri pe care îl reverşi asupra noastră în fiecare clipă şi Te rugăm ca în tot şi în toate să fie Voia Ta, Doamne, iar nouă să ne dai puterea şi întărirea să le ducem fără cârtire pe toate, câte vor fi să fie prin Voia Ta! Slavă Ţie Doamne, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Amin!

RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL ROMANESC

Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, Dumnezeul Neamului romanesc și al tuturor neamurilor pământului, totdeauna și acum și pururea și în vecii vecilor, Amin!

Stăpâne Doamne, Dumnezeul Neamului nostru romanesc și al tuturor neamurilor, venim la Tine cu pocăință și durere în inimi să ne rugăm pentru fiii Neamului nostru de pretutindeni.

Vino Doamne, ca un Dumnezeu Mântuitor, în țara noastră și în Neamul nostru și-l scapă, Iisuse de uneltirile vriijmașilor vazuți și nevăzuți; că prigonește vrajmașul sufletul Neamului romanesc și viata lui o calcă în picioare.

Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morții cei din veacuri și sufletul său este mâhnit de moarte: că l-au tradat cei orânduiți de Tine să-l conduca și au uitat că Tu, Doamne, ai spus că cel ce vrea sa fie intaiul, să slujeasca tuturor.

Și ei au știut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit și l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri și au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat pe veci ca moștenire Neamului romanesc, l-au vândut.

Dar poporul român Te slavește Doamne, nu numai cu buzele, ci și cu inima. Adu-Ți aminte de el pentru cei care Te cunosc pe Tine, credincioșii români, care zilnic se roagă pentru acest neam greu

incercat și pentru rugăciunea noastră de astazi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta; pentru că toți ne­am abătut, toți am facut nelegiuiri și ierarhii și preoții și credincioșii. Nu mai este niciunul să facă dreptate, nu mai este niciunul. Ci încetează Doamne bătaia Ta împotriva poporului român; adu-Ți aminte de bunătatea Ta și-l miluiește pe el.

Adu-Ți aminte, Iisuse, de frații noștri  care sunt în afara țării, în exil, pentru a caștiga o pâine pentru familiile lor; Adu-Ți aminte de fratii noștri vânduți odată cu teritoriile cedate, și-i miluiește pe ei. Reunește neamul Tău! Așează Neamul românesc în cinstea pe care a avut-o la Tine, mai inainte, iarta-i păcatele săvârșite cu voia sau fara voia lui.

Rugători aducem pentru noi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Sf. loan Botezatorul și Înaintemergătorul, puterile cerești și Sfinții tăi Apostoli, pe martirii neamului nostru românesc și pe toti sfinții și cuvioșii români care au slujit Ție cu dragoste de neam și credința curată.

Adu-Ți aminte Stăpâne, de toți cei care s-au jertfit pentru Sfânta Cruce, Sfânta Bisericii, Țara și Neam; adu-Ți aminte de sângele tuturor martirilor Neamului și adună-i în potirul iertării.

Redă poporului nostru pământul binecuvântat pe care l-a păzit cu trudă și credință prin multe veacuri, redă-i pacea văzduhului și conducători creștini buni și cinstiți, neasupritori, nemincinoși, și nelacomi; redă Bisericii Tale arhierei vrednici de Tine, Iisuse, Marele Arhiereu, preoți slujitori devotați Bisericii și Neamului credincioși misiunii lor; adevarați secerători așa cum îi vrei Tu cea mântuitoare.

Și trecând peste toate necazurile, curățați prin suferință să ajungem și la Sfânta Ta Inviere Iisuse Doamne slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Tatăl și cu Duhul Stânt, Dumnezeul tuturor neamurilor pământului; iar la dreapta și infricoșătoarea Ta judecată, invrednicește-ne să fim în ceata aleșilor Tăi. Amin!

Români! Rugați-vă zilnic pentru Neamul Românesc, căci numai la Dumnezeu este izbăvirea noastră. AMIN!

 

Rugaciune pentru Romania

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

 

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-Te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit calea cea dreaptă.

Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne.

Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă.

Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei și egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii, aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste.

Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie Îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi slava şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

 

Să vorbească lumea frumos de tine. Ce om bun ai fost, nu-i așa?

 

Sunt multe. Le aduni de-o viață și tot nu poți să te oprești. Aduni și aduni tot felul de nimicuri. Îți plac astfel de trofee care doar te împovărează și niciodată nu te eliberează. Uiți că ești aici să trăiești, să simți, mereu să simți.
Și pentru că uiți că ești ca să simți și să sporești cu sufletul, tu în schimb aduni, aduni și iarăși aduni. Faci colecție de trofee. Acum o casă, apoi o mașină, acum o femeie, apoi o căsnicie, acum un job, mâine o afacere, te zbați ca să tot aduni. Și uiți mereu că ești.
Aduni trofee, le pui în vitrină și ți se pare că sunt ceva. Că au o valoare în ele însele. Că îți fac bine la psihic. Că lași ceva în urma ta. Praf, cenușă și pulbere...
Oamenii adună cu îndârjire și unii, la un moment dat, pierd totul. Se vor zbuciuma și vor plânge, vor urla și se vor victimiza. Acolo era sufletul lor, în acele lucruri. În praf, cenușă și pulbere...
Alții o vor lua de la capăt. De fapt, e mereu o luare de la capăt cu fiecare răsărit. Asta te stimulează cumva să trăiești. Și chiar te întărește. Spui tuturor că ai pierdut tot și ai luat-o de la capăt. Te-ai călit. Te-ai cunoscut mai bine. Ai rămas tu. Asta nu e pentru oricine. Căci sufletele slabe se identifică în materie doar. Praf, cenușă și pulbere...
Mereu fugi doar să uiți de ușurătatea propriei ființei. Asta te termină noaptea. Coșmaruri, regrete, frustrări, toate te invadează noaptea și te condamnă fără milă. Dar se face dimineață și iar o iei de la capăt. Acest capăt care revine mereu. Pe locuri, fiți gata, start! Te strigă iarăși trofeele nimicului. Și iarăși alergi și iarăși te zbați ca să lași ceva în urma ta. Să vorbească lumea frumos de tine. Ce om bun ai fost, nu-i așa?
Unii însă, au tot obosit să mai alerge după trofee. Se mulțumesc cu ce au. Adică cu darul care este viața. Alții, încrâncenati, abia așteaptă să alerge iarăși. Să adune și să tot adune. Să lase ceva în urma lor ca lumea să-i vorbească de bine. Ce oameni buni au fost! S-au zbătut toată viața. Și niciodată nu s-au oprit.
Marii colecționari de trofee...
Praf, cenușă și pulbere...