*"Iertarea este mai mare decât jignirea pe care o considerăm că s-a făcut, pentru că iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât ura și dușmănia satanică"*

Părintele Arsenie Papacioc

*"Diavolul nu vânează pe cei pierduți, ci pe cei trezvitori, pe cei ce sunt aproape de Dumnezeu"*

Sfântul Paisie Aghioritul

*"Câștigăm Raiul sau îl pierdem, în măsura în care acceptăm sau refuzăm crucea rânduită de Hristos"*

Sfântul Sofronie Saharov

*"Principiul creștin ar fi să te gândești nu la ce poate face omul pentru tine, ci la ce poți face tu pentru el"*

Părintele Teofil Părăian

*"Poporul român are forța de a se reîntoarce la valorile și faptele sale mărețe, așa cum a fost la începuturi, dacă poporul se reîntoarce la rugăciune și pocăință"*

Părintele Iustin Pârvu

*"Cel mai mare lucru este să ai și să-ți  păstrezi pacea sufletului în orice situație, în orice împrejurare mai grea"*

Părintele Dionisie Ignat

*"La toate greutățile să ai puterea de a le învinge:*

*la ispita frumuseții să ai înfrânarea,*

*la greutatea muncii să ai curajul,*

*la vorba rea să ai răbdarea"*

Sfântul Epictet

Furtunile nu vin niciodată din cer, și nici de la Dumnezeu, cum am auzit spunându-se.

Ar însemna să credem într-o divinitate răzbunătoare, furibundă, adică una creată de noi după chipul și asemănarea omului.

De la Dumnezeu vine pace, lumina, iubire, armonie, tot ce e pozitiv.

Furtunile sunt create de om din energiile grosiere pe care le emană înjurând, urând cu sârg, comentând, judecând, negând divinitatea și respingând iubirea fără de condiții.

Mulți spun că astea sunt tâmpenii, și continuă să fie furioși pe tot si pe toate.

Doar puțină fizica ar trebui pentru a ști că orice gând este energie. Mai multe gânduri sunt mai multă energie. Și multe gânduri de la mulți oameni pot aduce pace (dacă sunt pozitive, ca rugăciunile) sau furtuni, adevărate cataclisme, identice cu ceea ce "animă" omul.

Ce este sus este și jos. Ce este înăuntru este si afară.

Păcat că nu suntem conștienți de forța minții care creează lumi sau le devastează.

Păcat că nu înțelegem că singurii pe care îi distrugem suntem chiar noi.

Omul care își reneagă Creatorul prin înjurături, ură și alte emoții-energii negative, devine creatorul anti-cerului, adică al iadului. Care răbufnește din când în când, făcând prăpăd.

Iar omul ce face? Înjură și mai tare.

Iar când cantitatea de energie negativă atinge un punct critic, are loc un cataclism mare, devastator. Ce fac oamenii atunci? Își reamintesc de bunătatea din ei, se mobilizează, ajută și iubesc necondiționat. Doar atunci.

Păcat!

Roagă-te, omule! Furiile si negativitatea vor atrage mai multe furii și mai multă negativitate.

Renunță să mai crezi ca altcineva e de vina, chiar dacă asta ți-ar mulțumi și liniști ego-ul.

Iar dacă poți crea furtuni, sigur poți crea o lume a liniștii.

Alegerea e a ta, și ține de maturitatea ta emoțională și de înțelepciune.

Alege-te pe tine nu prin furtuni ci prin seninătatea sufletului.

Aprinde o lumânare și hai să ne rugăm împreună!

Binețe, Om fain!

Edith Elisabeta Kadar

Doamne, Tu știi toate!

Omule, să-ți alegi cea mai frumoasă haină: este haina sfințeniei. Cu această haină te poți prezenta cu demnitate în fața lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfinților și a îngerilor.
Dumnezeu sfințește omul. Prin Slujbele Bisericii omul primește Harul lui Dumnezeu, iar prin El omul își țese haina sfințeniei, fără de care nu va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. O zi binecuvântată dragii mei cu sănătate și bucurie în suflet! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Știe Dumnezeu că suntem neputincioși și slabi, dar așteaptă o rugăciune de la noi să-I dovedim dragostea noastră către Dânsul! Dumnezeu ne respectă libertatea noastră și niciodată nu va impune pe nimeni să iubească. El numai ne cheamă și ne atenționează, să nu ne depărtăm de El.
Dumnezeu toate le știe, noi suntem cei care trebuie să venim cu intenții bune, cu doriri și lucrări bune!
Doamne, Tu toate le știi!
Doamne, Tu știi că am puțină credință, dar nu mă îndepărtez de Tine, ajută necredinței mele!
Doamne, Tu știi că sunt neputincios, vindecă-mă pentru numele Tău, vindecă sufletul meu, sunt bolnav pentru că am greșit Ție!
Doamne, știi că sunt zgârcit, scoate-mi sărac în cale, pleacă inima mea și dăruiește-mi gând bun ca să-l ajut!
Doamne, Tu știi necazurile mele, izbăvește-mă după Voia Ta cea înțeleaptă!
Doamne, Tu știi ce va fi mâine, dar eu sunt plin de frica viitorului, întărește-mă în nădejdea cea bună către Tine!
Doamne, Tu știi că mă iubesc mai mult pe mine, decât pe Tine și pe aproapele, dar știi că îmi doresc să mă apropii de Tine, înmulțește-mi străduința și fă pași întru întâmpinarea mea!
Doamne, Dumnezeul meu Cel Bun, știu că sunt nevrednic de iubirea Ta de oameni, dar știu că Te-ai răstignit pentru mine, ajută-mă să-mi duc Crucea alături de Tine!
Doamne, Tu știi, că pentru fiecare lucru bun pe care vreau să-l fac, mi se înmulțesc ispitele, ca să mă descurajez și să deznădăjduiesc, dar Tu ești Atotstăpânitor și Atotputernic, nu mă lăsa ci mă ridică spre bună-lucrare întru slava Ta!
Doamne, Tu știi că sunt ispitit în ceea sunt mai slab, în ceea ce doresc să fac sau să schimb spre bine și în cele de care judec pe alții, te rog Doamne, ,,inimă curată zidește întru mine și cu Duh stăpânitor mă întărește!”
Doamne Tu știi că te iubesc, ai grijă de mine, robul Tău. O săptămână binecuvântată dragii mei cu multă sănătate și multe bucurii sufletești, credință, dragoste și nădejde în Bunul și Milostivul Dumnezeu! Bucurie Sfântă să aveți dragii mei cu Dumnezeu de mână!

O, suflete al meu, cămară a veșniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine și să-și aprindă focul acolo.

"Dacă sufletul meu e rănit, orice rău lumesc va răsuna într-însul. Iar oamenii vor râde de mine și se vor îmbulzi din ce în ce mai mult cu strigătele lor.

Dar, cu adevărat, oamenii grăitori de rău nu mă vor vătăma, dacă limba mea a uitat cum să grăiască răul.

Nici răutatea dinafară nu mă va întrista, dacă nu există nici o răutate în inima mea ca să răsune ca o tobă din piele de capră.

Nici nu voi răspunde la mânie cu mânie, dacă vizuina urii din mine a fost părăsită și nu e nimic care s-o stârnească.

Nici patimile omenești nu mă vor ațâța, dacă patimile din mine au fost transformate în cenușă.

Nici necredincioșia prietenilor nu mă va întrista, dacă am hotărât să Te am pe Tine drept prieten al meu.

Nici nedreptatea lumii nu poate să mă zdrobească, dacă nedreptatea a fost alungată din gândurile mele.

Nici duhurile înșelătoare ale plăcerilor lumești, cinstea și puterea nu mă ademenesc, dacă sufletul meu este ca o mireasă neprihănită care primește doar pe Duhul Cel Sfânt și tânjește doar după El.

Oamenii nu pot împinge pe nimeni în iad, dacă nu cumva acea persoană se împinge singură. Nici nu pot oamenii să ridice pe cineva cu umerii până la tronul lui Dumnezeu, dacă persoana aceea se înalță singură.

Dacă sufletul meu nu are ferestre deschise, nici o picătură de noroi nu poate fi aruncată într-însul.

Fie ca întreaga natură să se ridice împotriva mea; ea nu-mi poate face nimic în afară de un singur lucru – să devină mormântul trupului meu mai repede.

Fiecare recoltă lumească e acoperită cu îngrășăminte, astfel încât ea să poată încolți cât mai curând cu putință și să crească mai bine. Dacă sufletul meu, vai, ar fi să-și piardă fecioria și să primească sămânța acestei lumi întru sine, atunci el ar trebui să accepte și îngrășământul pe care lumea îl aruncă în țărâna sa.

Dar eu Te chem zi și noapte: vino și te sălășluiește în sufletul meu și închide toate acele locuri pe unde pot intra vrăjmașii mei. Fă cămara sufletului meu tăcută și goală, astfel ca nimeni din lume să voiască a intra într-însa.

O, suflete al meu, singura mea preocupare, fii de strajă și învață să distingi glasurile care ajung la urechile tale. Și de îndată ce tu Îi auzi glasul Domnului Tău, lasă-ți deoparte tăcerea și grăiește cu toată puterea ta.

O, suflete al meu, cămară a veșniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine și să-și aprindă focul acolo. Rămâi liniștit când ei strigă la tine. Stai cuminte când ei te asurzesc. Și cu răbdare așteaptă-Ți Stăpânul. Fiindcă El va veni cu adevărat."

Sf. Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida si Jicea,
Rugaciuni pe malul lacului,
Ed. Anestis, pg 88-90

Acatistul Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți

 Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Stăpână, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu, Iisus Hristos, cad înaintea ta și mă rog ție, Maicii Împăratului, mai înainte îndreptând către tine această nevrednică a mea rugăciune, pe care și primind-o Maica Împăratului Aceluia ce împărățește cerul și pământul, o du la Împăratul împăraților, Domnul tuturor, la Fiul și Dumnezeul tău, și cere mie iertare de toate păcatele mele. Vieții mele dă-i îndreptare și, la sfârșitul meu, trecere neîngrozită de vrăjmașii cei din văzduh; fii mie povățuitoare, să-mi deschizi dumnezeiasca intrare a Împărăției și acolo să mă îndulcesc de dulceața Raiului și de veselia acelei cetăți înalte, a Ierusalimului de Sus cel preafrumos și de frumusețile lui cele nespuse; de strălucirea luminii Treimii celei cu trei străluciri și de dulcele glas al cântărilor îngerești. Cărei slave și bucurii mă fă moștean și părtaș cu toți sfinții, că toate le poți, ca Maica Împăratului celui Atotputernic. Și acum, dar mai ales în acest ceas, mă auzi pe mine, cel ce stau înaintea ta, Stăpână cu totul milostivă. Ia aminte, Doamnă Împărăteasă, spre mine, care aduc ție cântare de rugăciune așa:

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din veșnica moarte, prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru și prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ție, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne pe noi robii tăi din toate nevoile și suferințele, care strigăm ție: Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Icosul 1

Îngerul cel mai înainte stătător din Cer a fost trimis să zică ție, Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te!; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea să se nască din tine la toată lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta și noi, cei împovărați cu păcate, nădejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilință strigăm ție:
Bucură-te, bunăvoința lui Dumnezeu către noi cei păcătoși
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, ceea ce ne curătești de întinăciunea păcatelor
Bucură-te, baie, care speli cugetul nostru
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul, Care în dar curăță fărădelegile noastre
Bucură-te, cea cu totul minunată, împăcarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, pod, care cu adevărat ne treci pe noi de la moarte la viață
Bucură-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului
Bucură-te, scară cerească, pe care s-a pogorât la noi Domnul
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 2-lea

Văd izvoare de minuni revărsându-se de la sfânta ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, asupra celor care în genunchi stau și cu credință se roagă ție; că tu, fiind bună, ești grabnic ajutătoare tuturor; apărătoarea celor asupriți, nădejdea celor deznădăjduiți, mângâierea celor întristați, hrănitoarea celor flămânzi; celor goi îmbrăcăminte, celor feciorelnici curăție, celor străini bună povățuitoare, celor osteniți sprijinitoare, orbilor vedere; celor surzi bună auzire, celor bolnavi grabnică vindecare. Pentru aceasta, după cuviință, cu mulțumire cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Pricina cea neînțeleasă a chinurilor cumplite care vin asupra noastră, căutând noi să o înțelegem, către tine alergăm, o, Maică și Fecioară, mângâiere și mântuire cerând. Iar tu, ca ceea ce ești bună, învață-ne pe noi a alege dintr-însele purtarea de grijă, cea cu milostivire, a Fiului tău și Dumnezeului nostru Celui bun, spre mântuirea sufletelor noastre și spre curățirea păcatelor noastre cele de multe feluri, și cu bucurie strigăm ție:
Bucură-te, adăpostire bună a celor înviforați
Bucură-te, întărire a celor ce slăbesc în credință
Bucură-te, ceea ce ești singura Maică a milostivirii
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce sunt în nevoi și în necazuri
Bucură-te, ceea ce prin necazuri curățești păcatele noastre
Bucură-te, ceea ce prin întristări vindeci neputințele noastre cele sufletești și trupești
Bucură-te, ceea ce ne înveți pe noi a nu iubi bunătățile acestei lumi deșarte și trecătoare
Bucură-te, ceea ce ridici mintea noastră din lumea cea deșartă, la cele mai presus de lume
Bucură-te, ceea ce ne tragi pe noi de la dragostea pământească, către dragostea lui Dumnezeu cea cerească
Bucură-te, ceea ce, chiar și în suferințele noastre, ne dai nouă mângâiere și viață plină de dar
Bucură-te, făgăduința bunătăților celor cerești
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veșnice
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 3-lea

Cu putere de Sus mă întărește Stăpână preabună, pe mine robul tău care sunt neputincios sufletește și trupește, și mă învrednicește de cercetarea și de purtarea ta de grijă, alungând negura mâhnirii și a întristării de care sunt cuprins, ca prin tine, fiind mântuit, pururea să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având nespusă bogăție de milostivire, tuturor celor necăjiți le întinzi mână de ajutor, tămăduind neputințele, vindecând bolile și patimile. Pentru aceasta, Stăpână preabună, nu trece cu vederea pe robii tăi, care zac pe patul durerii și strigă ție:
Bucură-te, comoara de mult preț a milei tale
Bucură-te, ceea ce ești nădejdea celor deznădăjduiți
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre
Bucură-te, mântuirea sufletelor noastre
Bucură-te, puternică ajutătoare a celor neputincioși
Bucură-te, apărătoare și întărire a celor ce slăbesc în credință
Bucură-te, ceea ce mânia lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, degrab o potolești
Bucură-te, ceea ce, cu puterea rugăciunilor tale, patimile noastre le potolești
Bucură-te, vedere a orbilor și auzire a surzilor
Bucură-te, umblare a șchiopilor și vorbire a muților
Bucură-te, vindecare prin credință a celor bolnavi
Bucură-te, că prin tine, după măsura credinței, se dau vindecările
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 4-lea

De felurite necazuri, de ispite și de nevoi sunt cuprinși robii tăi, ale căror greutăți nu le mai pot răbda; dar tu, fiind Maică milostivă a Mântuitorului și Dumnezeului nostru, ridică mâinile tale către Fiul tău, rugându-L să caute spre întristarea inimii robilor tăi, și din adâncul deznădejdii să ne ridice pe noi, care cu credință cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Preasfânta Fecioară și Maică cele spuse mai înainte de Dreptul Simion, ca „prin însuți sufletul tău va pătrunde sabia”, ai păzit aceste cuvinte întru inima ta, știind că bucuria de maică pentru Fiu este împletită cu multe necazuri în lumea aceasta. De aceea tu, ca ceea ce știi necazul și suferința întru toate, cunoști și întristarea noastră; și ca ceea ce ești singura Maică a tuturor, auzi-ne și pe noi, care cu credință strigăm ție:
Bucură-te, ceea ce ai născut lumii bucurie, pe Hristos Mântuitorul nostru
Bucură-te, ceea ce izbăvești lumea din necazuri cu mijlocirile tale
Bucură-te, ceea ce ai răbdat ocările și clevetirile asupra Fiului tău
Bucură-te, ceea ce, cu patimile Lui, dimpreună ai pătimit
Bucură-te, mângâierea maicilor celor întristate
Bucură-te, ceea ce ne păzești, cu darul Fiului tău
Bucură-te, a noastră grabnică ajutătoare întru toate nevoile
Bucură-te, îndreptarea și povățuitoarea celor rătăciți
Bucură-te, hrana și păzitoarea pruncilor
Bucură-te, povățuitoarea tinerilor
Bucură-te, Maica celor sărmani
Bucură-te, sprijinul și mângâierea văduvelor
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 5-lea

Văzând sângele cel dumnezeiesc al Fiului tău vărsându-se pe Cruce pentru mântuirea noastră, ca o slugă a Domnului, cu smerenie plecându-te voii Tatălui Care este în Ceruri, ne-ai arătat nouă chipul pătimirii și al răbdarii, ca și noi, când suntem în cuptorul ispitelor și al nevoilor, cu smerenie să ne rugăm lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-te pe tine Fiul tău și Dumnezeul nostru, stând lângă Cruce cu ucenicul Lui cel iubit și cu inima sfâșiată de durere și suferind asemenea Lui, a zis: „Femeie, iată fiul tău!” și ucenicului „Iată mama ta!”, făcându-ți ție fii pe toți cei ce cred în El. Iar noi, ca niște părtași ai necazurilor și ai patimilor Fiului tău, spre tine, mijlocitoare Maică, toată nădejdea având-o, cu credință strigăm ție:
Bucură-te, Maica neamului creștinesc
Bucură-te, ceea ce ai împreunat pe Dumnezeu cu oamenii
Bucură-te, ceea ce ai adus Domnului pe cei credincioși
Bucură-te, Mielușeaua, care ai născut pe Mielul cel ce a ridicat păcatele lumii
Bucură-te, vas, care ne scoți nouă bucurie din izvorul nemuririi
Bucură-te, rugătoarea pentru mântuirea celor păcătoși
Bucură-te, scularea celor căzuți în păcate
Bucură-te, ceea ce ești vindecarea tuturor neputincioșilor
Bucură-te, că ești căutarea celor pierduți
Bucură-te, bucuria cea fără de veste a păcătoșilor
Bucură-te, potolirea a toată întristarea
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 6-lea

Propovăduiesc milele tale, Maica lui Dumnezeu, toate marginile lumii, căci cu cinstitul tău Acoperământ acoperi pe tot neamul creștinesc; pentru care totdeauna te rogi lui Hristos Mântuitorul lumii, și izbăvești din toate nevoile pe robii tăi, cei temători de Dumnezeu, care cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind darul cu raze luminoase de la sfântă icoana ta, Maica lui Dumnezeu, noi cu credință plecăm genunchii înaintea ei și cu lacrimi ne rugăm ție; alungă norul ispitelor ce vin asupra robilor tăi, și cu bucurie să strigăm ție:
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunile credincioșilor Fiului tău și Dumnezeului nostru
Bucură-te, ceea ce stai înaintea scaunului Dumnezeirii și te rogi pentru noi
Bucură-te, mijlocitoare între Dumnezeu și om, care ne izbăvești pe noi din nevoi
Bucură-te, apărătoarea neamului creștinesc, de la Dumnezeu dăruită nouă
Bucură-te, pom înfrumusețat, cu care se acoperă mulți
Bucură-te, pom cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii
Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norii
Bucură-te, pământul făgăduinței din care ne izvorăsc toate bunătățile cerești și pământești
Bucură-te, soare luminos, care neîncetat luminezi pe cei credincioși
Bucură-te, stâlp de foc, care povățuiești pe cei aleși către Cereasca Împărăție
Bucură-te, brazdă, care crești mulțimea îndurărilor
Bucură-te, ceea ce ne dăruiești toate bunătățile
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 7-lea

Vrând să arăți izvoare de minuni de la sfântă icoana ta „Bucuria tuturor celor necăjiți”, ai poruncit, Stăpână, bolnavei Eftimia să săvârșească înaintea sfintei tale icoane cântări de rugăciune, și primind vindecare să vestească tuturor milele tale, pe care le-ai dăruit prin sfânta ta icoană, pentru ca să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor ce le dai în dar, tuturor celor ce au nevoie de ele. Pentru aceasta, nici noi nu tăinuim minunile și facerile tale de bine către noi robii tăi, ci cu mulțumire, preaslăvim pe Dumnezeu și cântăm lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Scăldătoarea Siloamului vindecă bolile, însă mai presus s-a arătat, Preasfântă Stăpână, biserica ta, în care ne închinăm icoanei tale celei făcătoare de minuni. Fiindcă aceasta, nu numai o dată într-un an, și nu numai cei ce intră mai întâi dobândesc sănătate, ci de-a pururea vindecă toată rana sufletească și trupească a celor ce, cu buna credință și cu dragoste vin către tine. Pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, scăldătoare, în care se afundă toate durerile noastre cele sufletești și trupești
Bucură-te, pahar, cu care se primește bucuria și mântuirea
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetați de viață
Bucură-te, lemn, care îndulcești apele cele amare ale mării lumești
Bucură-te, izvor nesecat al apei celei dătătoare de viață
Bucură-te, ceea ce îndulcești necazurile noastre cele amare
Bucură-te, baie, care speli întinăciunea păcatului
Bucură-te, potolirea întristărilor noastre
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești din nevoi
Bucură-te, ceea ce calci puterea demonilor
Bucură-te, ceea ce rușinezi pe vrăjmașii noștri
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 8-lea

Nemernici și străini de credința creștinească sunt aceia care nu se închină chipului tău celui întru tot sfânt, căci tu, Stăpână, ca o Maică a Unuia din Sfânta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintei tale icoane. Pentru aceasta, pe cei care sunt chinuiți de duhurile cele necurate și se închină cu credință sfintei tale icoane îi vindeci și sănătoși îi faci pe ei. Pe toți cei bolnavi sufletește și trupește care se roagă ție îi tămăduiești, și cele de folos pentru dânșii le rânduiești. Pentru aceste multe ale tale faceri de bine, cu mulțumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată viața noastră pe pământ este plină de durere și de întristare. Sufletul e bolnav de păcate, trupul de dureri se chinuiește, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepsește. Către tine, dar, alergăm, Maica lui Dumnezeu, și înaintea preacinstitei tale icoane căzând, ne rugăm: Umple de bucurie și de veselie inima noastră cea întristată și cu bucurie să strigăm ție:
Bucură-te, povățuitoarea care ne duci pe noi în patria cerească
Bucură-te, Împărăteasa cerului și a pământului, care ne deschizi nouă ușile Raiului
Bucură-te, cea preamilostivă, care ne miluiești pe noi
Bucură-te, chivernisitoarea casei, care bine rânduiești viața noastră
Bucură-te, cea preafericită, care de prooroci ai fost vestită
Bucură-te, fericit pântece, care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu
Bucură-te, rugul cel nears
Bucură-te, zid nestricat
Bucură-te, izvor purtător de viață
Bucură-te, floarea cea pururea nevestejită
Bucură-te, îmblânzirea inimilor celor răi
Bucură-te, neîncetată bucurie a credincioșilor
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 9-lea

Toată dulceața cea lumească în viața aceasta este amestecată cu întristare. Mărirea și bogăția trec. Frumusețea și sănătatea se veștejesc. Prietenii cei de aproape se răpesc de moarte. Îndulcește, dar, necazurile robilor tăi, pricinuitoarea bunătăților, și bucuria ta cea nestricată dă-ne-o nouă, celor ce strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cu ce cuvinte să mângâie pe cei necăjiți. Ci tu singură, Stăpână, dăruiește inimii noastre mângâiere, cu razele darului tău. Alungă norul necazurilor noastre și negura mâhnirii, ca să strigăm ție:
Bucură-te, că ești nădejde de bucurie pentru toți creștinii
Bucură-te, bucuria și împăcarea lumii
Bucură-te, dătătoarea bunătăților cerești și pământești
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască
Bucură-te, limanul celor ce înoată pe marea vieții acesteia
Bucură-te, singura păzitoare a celor ce, după Dumnezeu, spre tine nădăjduiesc
Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi de îndrăzneală pentru mulțimea păcatelor
Bucură-te, păzitoarea și întărirea tuturor
Bucură-te, ocrotitoare și sfântă adăpostire a tuturor credincioșilor
Bucură-te, ajutătoarea tuturor celor ce cu credință se roagă ție
Bucură-te, luminoasă cunoștință a darului
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 10-lea

Domnul Cel iubitor de oameni, vrând să mântuiască lumea din chinul veșnic și din neîncetata suferință, S-a sălășluit în pântecele tău cel pururea fecioresc și pe tine, Maica Sa, te-a dăruit celor pieritori, spre ajutor, spre acoperământ și apărare, ca să fii celor mâhniți mângâiere, celor necăjiți bucurie, celor deznădăjduiți nădejde, ceea ce ne izbăvești de chinul cel veșnic, prin mijlocirea ta, și către veșnica veselie aduci pe toți care cu credință strigă Fiului tău și Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, și tuturor celor ce aleargă către Acoperământul tău. Pentru aceasta ne rugăm ție: apără, acoperă și păzește pe toți cei săraci și fără de ajutor, și izbăvește din ispite, din necazuri și din nevoi pe cei care cu credință strigă ție:
Bucură-te, stâlpul fecioriei
Bucură-te, vas ales al curăției și al întregii feciorii
Bucură-te, cununa cea mărită a celor care cu nevoință se luptă împotriva poftelor
Bucură-te, ceea ce dai veșnică bucurie celor ce se ostenesc în viața călugărească
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de văpaia patimilor
Bucură-te, ceea ce gonești negura ispitelor
Bucură-te, povățuitoarea întregii feciorii
Bucură-te, sprijinitoarea curăției
Bucură-te, îndreptarea oamenilor
Bucură-te, cea prin care din cădere ne-am sculat
Bucură-te, întărirea cea tare a credinței
Bucură-te, tămâia cea plăcută a rugăciunii
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 11-lea

Cântarea cea cu totul de umilință aducem ție, noi robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, apărătoarea cea atotputernică a neamului creștinesc. Potolește bolile robilor tăi celor ce suspină, îmblânzește mânia lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastră pentru păcatele noastre. Izbăvește-ne din toate necazurile pe noi, robii tăi, care strigăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină din cărbunele darului lui Dumnezeu aprinsă s-a arătat nouă preacinstită icoana ta, Stăpână, spre sfințirea și mângâierea noastră. Iar noi, cu dragoste cinstind-o, și cu credință îngenunchind înaintea ei, strigăm ție:
Bucură-te, ceea ce cu puternica ta apărare din toate nevoile ne scoți pe noi
Bucură-te, ceea ce din foamete sufletească și trupească ne izbăvești pe noi
Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale stingi focul patimilor noastre
Bucură-te, ceea ce ne scapi pe noi de moartea cea veșnică
Bucură-te, tare ajutătoare în războaie
Bucură-te, ceea ce ne acoperi pe noi de năvălirea altor neamuri
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de războiul cel dintre noi
Bucură-te, ceea ce păzești pe cei ce călătoresc pe pământ și pe ape
Bucură-te, ceea ce izbăvești pe cei robiți
Bucură-te, grabnică izbăvire de îngrozirea lui Dumnezeu, care cu dreptate vine asupra noastră
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 12-lea

Zălog din darurile tale voind să dai neamului creștinesc icoana ta cea făcătoare de minuni, ai dăruit-o nouă, Maica lui Dumnezeu, de la care, celor ce vin cu credință, izvoare de minuni se revarsă. Neputințele se vindecă și necazurile se potolesc. Pentru aceasta cu bucurie strigăm, pentru tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând milele și minunile tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, toți te lăudăm, ca pe o tare stătătoare a noastră, și cu umilință venim la Tine, ceea ce te rogi pentru noi. Și cerem ție să înalți mâinile către Fiul tău, rugându-L ca pururea în viața aceasta, și după moartea noastră, să nu se depărteze milostivirea Lui de la noi, cei ce strigăm ție:
Bucură-te, nădejdea noastră în viața aceasta și după moartea noastră
Bucură-te, ceea ce rânduiești sfârșit dulce și cu pace din viața aceasta, tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine
Bucură-te, ceea ce ești nădejdea și apărarea noastră în ziua Judecății
Bucură-te, îmblânzirea Dreptului Judecător
Bucură-te, ceea ce ne izbavești din gheena cea veșnică
Bucură-te, nădejdea de mântuire a tuturor
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos
Bucură-te, ușa Raiului
Bucură-te, pod care duci la Ceruri
Bucură-te, adăpostire și bună apărare a tuturor păcătoșilor care se căiesc de păcatele lor
Bucură-te, bucuria îngerilor
Bucură-te, mărirea și mângâierea tuturor drepților
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul al 13-lea

(acest Condac se rostește de trei ori)

O, întru tot lăudată, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce, spre bucuria Cerului și a pământului ai născut pe Împăratul Hristos, Dumnezeul nostru, auzi glasul smeriților robilor tăi. Primește această puțină rugăciune a noastră și ne izbăvește pe noi din toate nevoile. Vindecă neputințele noastre cele sufletești și trupești. Alungă de la noi toată răutatea și întristarea. Dăruiește-ne sănătate, și cu rugăciunile tale ne izbăvește din munca cea veșnică, pe cei ce cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 1

Îngerul cel mai înainte stătător din Cer a fost trimis să zică ție, Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te!; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea să se nască din tine la toată lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta și noi, cei împovărați cu păcate, nădejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilință strigăm ție:
Bucură-te, bunăvoința lui Dumnezeu către noi cei păcătoși
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, ceea ce ne curătești de întinăciunea păcatelor
Bucură-te, baie, care speli cugetul nostru
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul, Care în dar curăță fărădelegile noastre
Bucură-te, cea cu totul minunată, împăcarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, pod, care cu adevărat ne treci pe noi de la moarte la viață
Bucură-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului
Bucură-te, scară cerească, pe care s-a pogorât la noi Domnul
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din veșnica moarte, prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru și prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ție, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne pe noi robii tăi din toate nevoile și suferințele, care strigăm ție: Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiți!

Apoi, se citesc aceste

Rugăciuni către Maica Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”

O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești mai presus decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiți; dă-ne mângâiere și nouă, celor ce suntem în necazuri, că, afară de tine altă scăpare și ajutor nu avem.

Tu singură ești mijlocitoarea bucuriei noastre, și ca Maica lui Dumnezeu și Maica milostivirii, stând înaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poți să ne ajuți nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ție cu credință nu este rușinat.

Auzi-ne și acum, în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale și cu lacrimi ne rugăm ție. Alungă de la noi toate necazurile și nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață și prin atotputernica ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veșnica și nesfârșita bucurie, întru Împărăția Fiului tău și Dumnezeului nostru. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună, nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, prietena sărmanilor, folositoarea celor neputincioși și ocrotirea celor necăjiți; vezi nevoia mea și necazul meu. Ajută-mă, că sunt neputincios, hrănește-mă ca pe un străin.

Știi nevoia mea, ușurează-mă de ea precum voiești căci nu am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă bună mângâiere, decât numai pe tine, o, Maică a lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Când tăgăduieşti binele, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

​​Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu

Dumnezeu este ultima ţintă a tuturor păcatelor.

Când minţi, minţi înaintea lui Dumnezeu.

Când furi, furi înaintea lui Dumnezeu.

Când te mândreşti, te mândreşti înaintea lui Dumnezeu.

Când urăşti, Îl urăşti pe Dumnezeu.

Când faci un jurământ, drept sau nedrept, îl faci înaintea lui Dumnezeu.

Când desfrânezi, arunci cu necurăţie asupra lui Dumnezeu.

Când nu-ţi cinsteşti părinţii, nu-L cinsteşti pe Dumnezeu.

Când pizmuieşti, pizmuieşti pe Dumnezeu.

Când eşti zgârcit faţă de sărac, eşti zgârcit faţă de Dumnezeu.

Când cugeţi răul, îl cugeţi împotriva lui Dumnezeu.

Când vorbeşti cu răutate, vorbeşti împotriva lui Dumnezeu.

Când săvârşeşti răul, îl săvârşeşti împotriva lui Dumnezeu.

Când tăgăduieşti adevărul, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

Când tăgăduieşti binele, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

Când tăgăduieşti viaţa, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

Când tăgăduieşti dragostea, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu. Toate săgeţile pe care le îndrepţi asupra vieţii oamenilor sau vieţii tale cad asupra lui Dumnezeu. Precum săgeata trece prin ceaţă şi se opreşte în pom, la fel săgeţile tale străbat toate trupurile, toate sufletele, întregul cosmos, ca prin ceaţă, şi se opresc în Pomul Vieţii, în Dumnezeu. Săgeata rămâne în Dumnezeu, dar rana – în inima ta. Şi câtă vreme nu se va scoate săgeata din Dumnezeu, rana nu se va putea vindeca în inima ta. Cel ce poate scoate săgeata din Dumnezeu, acela poate să vindece şi rana din inima ta. Însă cine o poate face? Nu poţi nici măcar să te gândeşti s-o faci singur, deoarece săgeata deja a zburat de la tine; nu mai stă în puterea ta s-o prinzi; nu mai poţi s-o afli, nici s-o smulgi. Ea stă înfiptă în adâncul fiinţei lui Dumnezeu.

Nicio sută de ani de pocăinţă a ta, de post şi rugăciune, de curăţie şi lucrare a virtuţilor, nici măcar nimicirea dorinţei de viaţă nu pot smulge săgeata şi vindeca rana. Iată cât de necugetată este săvârşirea păcatului! Într-adevăr, păcatul omenesc străbate mai departe decât gândul omenesc.

Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici.

Sfinții închisorilor ajută în nașterea de prunci

  Trei picături după anaforă şi după aghiasmă
Soția unui părinte nu putea rămâne însărcinată de patru ani de zile. Şi le-am dat ulei din candela sfinţilor, spunându-le să ia câte trei picături după anaforă şi după aghiasmă. Au şi făcut şi aceasta a rămas însărcinată.
Tot acestei femei i-a crescut la un moment dat la piept un chist exterior cam de vreo 4 mm şi mi-a spus că s-a dat cu untdelemn de la sfinţi dimineaţa şi până seara nu mai avea nimic.
 
 A rămas însărcinată prin minune dumnezeiască
O familie din Piteşti, soţ şi soţie, tineri, erau foarte întristaţi ca nu puteau avea un copil şi se gândeau să abordeze o viaţă de familie mai austeră, mai despărţită unul de celălalt. Eu le-am vorbit despre Sfinţi şi despre uleiul din candela Sfinţilor şi le-am dat să ia împreună acel untdelemn. Soţia avea un virus în organism care, dacă ea ar fi rămas însărcinată, ar fi provocat multe complicaţii fătului, acest lucru contribuind şi el foarte mult la stările lor de deznădejde. Dar, prin minune dumnezeiască, ea a rămas însărcinată şi, după ultima analiza medicală, a constat că acesta dispăruse din organism.
 
Infecția urinară
O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu sarcina din cauza unei infecţii urinare de care nu a scăpat cu niciun medicament, s-a închinat la Sfintele Moaşte, a luat din untdelemnul Sfinţilor şi înainte de naştere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele, medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecţie urinară.
 
(Mărturii relatate de Părintele Gavriil Vărvăruc, starețul mănăstirii „Sf. Cruce” din Aiud)

Balada lupului alb

Feciori din dacă mamă
Pribegi ca două cânturi
Trecând din vamă-n vamă
Sub pălmuiri de vânturi,
Mai blânzi ca o poveste
Din care-i lipsea vina,
Ne-au zămislit din creste
Şi ne-a scăldat lumina
Spălati în ploi şi noime
Curati ca două schituri
Ne-au botezat în doine
Şi ne-au sfintit în mituri
Mai plânşi ca douã lacrimi
Cuminti ca douã stele
Noi dezlegãm de patimi
Şi descântãm de jele.
Din tâmple ningem vise,
Din inimã-dureri,
Sperantele nezise
La porti de învieri.
Ne-am îmbrãcat în soartã
Cumpliti ca o osândã
La daca noastrã poartã
Ca lupii stând la pândã.
Vom însera cu anul
Şi-om deveni pãmânturi
Ne-o tine minte neamul
Frumoşi ca două cânturi.
Vom adormi cu veacul
Şi-om deveni zãpadã ...
Ne-o pomeni sãracul
În plânset de baladã.
Ne vom zidi-n credintã,
În bolta casei noastre
Vom ninge cu vointã
Şi vom ploua cu astre.
Ne-o creşte foc din suflet
Ne-or plânge-n palme macii,
Când ne-om opri din umblet
Feciori ai sfintei dacii

Pavel Corut

Marele Lup Alb și Sântandreiul

 Legătura dintre daci, lupi și Sântandrei este una clară și care nu poate fi tăgăduită.

Din străbuni noaptea Sfântului Andrei mai poartă și numele de Andreiul de iarnă, Andrea sau Indrea. În această noapte se spune că ar fi Anul Nou Dacic, conform ritualurilor păstrate de la daci, căci atunci se trece de la vara cea luminoasă și călduroasă la întunericul și frigul iernii.

Dacii se considerau un popor de lupi neînfricați, având ca totem chiar acest animal neîmblânzit, dar puternic și curajos. Ei se identificau cu lupii, iar alegerea steagului lor, cu corp de balaur și cap de lup, este grăitoare. Însuși Nicolae Iorga, marele istoric, a spus despre steagul dacilor că acesta reprezintă însăși “esența religiei strămoșești”.

Din relatările istoricilor antici, dacii se închinau unicului lor zeu, Zamolxis, iar protectorul dacilor era Marele Lup Alb. Legenda acestuia se aseamănă, după cum se spune, cu a zeului Apollo. Despre Apollo, legenda povestește că își avea templul pe Insula Albă (Leuke) din Marea Neagră. El se retrăgea în fiece toamnă în țara misterioasă a hiperboreilor, rămânând până ce trecea iarna. Apollo era considerat conducătorul hiperboreilor, fiind numit și Lycantropul, Lupul Alb, o divinitate pe care strămoșii noștri o respectau cu multă sfințenie, considerând-o protectorul lor și salvator în clipele de cumpănă, având darul de a putea vindeca rănile, iar prin rugăciuni putea “lega gura lupilor”, apărând astfel și pe oameni, dar și pe vitele, animalele lor domestice.

O legendă referitoare la Marele Lup Alb ne spune că acesta era considerat căpetenia tuturor lupilor și că s-ar fi aflat alături de daci în bătălia contra romanilor, la Sarmizegetusa. Calitățile sale mitice nu i-ar fi putut fi atribuite dacă identitatea daci-lupi s-ar fi pierdut cu totul din memoria colectivă.

Pe scurt, ce spun legendele despre Marele Lup Alb? Spun că acesta ar fi fost un preot devotat al lui Zamolxis, care ar fi renunțat de bunăvoie, pentru totdeauna, la înfățișarea de om, acceptând să fie transformat în cea mai respectată fiară a Daciei, într-un lup. Însă nu orice fel de lup, ci într-unul cu totul deosebit, Lupul Alb. Acesta era mai mare și mai puternic decât oricare lup, iar datoria sa era să adune toți lupii din codri la nevoie spre a apăra teritoriile Daciei.

Astfel, lupii au ajuns să asculte de el, considerându-l conducătorul lor. Și de fiecare dată când dacii se aflau în primejdie lupii se strângeau și le săreau în ajutor. Semnalul era dat de urletul Marelui Lup Alb, la auzul acestuia alergând cu toții să apere pe cei ce le deveniseră frați, dacii.

Însă Marele Lup Alb mai avea o sarcină, aceea de a fi și judecător al dacilor, pedepsindu-i pe lași și pe trădători.

Cum dacii se considerau frați cu lupii, războinicii neînfricați se identificau cu aceștia, numindu-se ei înșiși lupi sau cei asemenea lupilor.

Cu toată vigilența dacilor și a Marelui Lup Alb, se întâmplă la un moment dat că romanii reușiră să sădească în inima unor lași sămânța neîncrederii față de Marele Zeu, iar cu ajutorul unor trădători reușesc și să se infiltreze printre daci. Urmarea fu că unii daci încep a se teme că Zeul nu le va fi alături în marea bătălie, în timp ce trădătorii cuprinși de frică încep a omorî toți lupii ce le ieșeau în cale, sperând că unul dintre aceștia ar putea fi chiar Marele Lup Alb.

Lupii încep să fugă și să se ascundă în adâncurile pădurilor din munți și nu vor mai reveni nicicând în ajutorul fraților care-i trădaseră. Văzând toată această grozăvie, Zamolxis și Marele Lup Alb se vor retrage în Muntele Sacru, privind de acolo cu multă durere cum dacii sunt învinși de romani din cauza trădării.

Strămoșii noștri au consacrat lupului un adevărat cult magico-mitologic, păstrându-se până la mijlocul secolului trecut anumite reminiscențe etno-folclorice.

Pe măsură ce-și fac apariția primele semne ale creștinismului încep să se risipească din atribuțiile magice conferite Lupului Alb, Sâmedru sau Sfântul Petru începând să se substituie acestuia și căpătând numele de păstori ai lupilor, iar aceste animale vor fi considerate doar câinii acestora. Sfântul Apostol Andrei a fost cel desemnat a duce cuvântul lui Iisus pe teritoriile locuite de traci, deci și pe cele locuite de geto-daci. El a botezat primii locuitori pe țărmul apusean al Mării Negre și este considerat ocrotitorul României.

O explicație pentru legătura dintre sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei și credințele populare ale românilor referitoare la puterea lupilor ar putea fi cea oferită de Dumitru Manolache: “În puzderia de obiceiuri și tradiții, numele Apostolului Andrei apare mai întotdeauna legat de cel al lupilor. Animalele care, mai mult decât oricare altele, au strâns în jurul lor cele mai multe legende, mituri și povești. Fără să greșim, putem spune că lupul este singurul animal care nu poate fi niciodată dresat sau îmblânzit total. Unii cercetători cred că el ar fi fost un simbol al sanctuarelor dacice, fiind adorat cu sfințenie, tainicul Lup Alb fiind considerat căpetenia lupilor. Unele legende uitate spun că Lupul Alb a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei. Se povestește, de asemenea, că spiritul Lupului Alb l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Scythiei spre peștera care avea să-i ofere adăpost”. (din vol. “Andrei, Apostolul Lupilor”, Edit. Dacica, București, 2008)

Calendarul păgân a fost ascuns strategic în spatele celui creștin, acesta consemnând de-a lungul întregului an multe zile dedicate lupilor, una dintre acestea fiind și cea corespunzătoare în calendarul creștin a Sfântului Apostol Andrei. Dar vechile credințe și ritualuri ale populației precreștine au fost înglobate în noua religie.

Unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului popular, ajunul Sfântului Andrei (sau Sântandreiului) este unul marcat prin dezlănțuirea forțelor malefice, dușmani vechi, tradiționali, ai țăranului. Noaptea de 29 spre 30 noiembrie este considerată un fel de sabat al srigoilor și lupilor, când spiritele ies în lume, lupii vorbesc cu grai omenesc spunând lucruri îngrozitoare și cei ce vor fi atacați în această noapte se vor transforma în vârcolaci. Fie că sunt oameni (strigoi vii sau morți), fie că sunt animale (lupi), aceste forțe malefice, dăunătoare țăranului, își au corespondentul în tulburările anotimpului ce și-a intrat în atribuții și al cărui reprezentant este Sântandreiul, numit și “cap de iarnă”. Viscolul și șuierăturile crivățului au fost deseori asociate sufletelor neliniștite ale morților necurați, considerându-se că acum li s-a dat putere de a se desfășura nestingheriți pe pământ. În ajunul Sântandreiului se crede că este momentul potrivit pentru practici magice cu caracter oracular.

În noaptea Sântandreiului, considerată și prima noapte a Anului Nou Dacic, se crede că cerurile se deschid și se întâlnesc cele văzute cu cele nevăzute, lumina cu întunericul, moare haosul și se naște armonia atât din om cât și din univers, așa încât ce e înăuntru e și în afară. Iar această noapte puterea lupului este cea mai mare, la fel ca și cea a duhurilor malefice(strigoi, moroi sau pricolici) și sosesc printre oameni spre a le face rău și a le pricinui neajunsuri. Datorită transparenței granițelor dintre lumi se zice că se pot dezlega secrete, descoperi cei ce au comis crime sau furturi.

Este o sărbătoare foarte îndrăgită de români, dincolo de amenințările duhurilor malefice, o sărbătoare cu multe obiceiuri frumoase și interesante. Acum se coc pentru belșug plăcinte cu dovleac și turte de mălai, se ung ușile și ferestrele cu usturoi, se ascund coasele și se evită ieșirea pe ulițe, casele se protejează cu usturoi pus la intrare și prin candele aprinse în case, se taie ramuri din copaci și se plantează grâu ce se păstrează până la Anul Nou.

Aceste practici indică atât obiectivul patonat de Sântandrei al trecerii dacilor la noua religie, cât și caracterul profund popular al acestora. În lumea satului românesc, pe lângă practicile menționate mai au loc și altele legate de măritiș sau ursită. Pentru alungarea spiritelor rele, se pune usturoi nu doar la intrarea în casă ci și la intrarea în staule, iar animalelor li se pune busuioc în mâncare și câteva picături de agheasmă în apă. Grâul pus la încolțit va da prognoze despre recolta din anul ce urmează, precum și asupra prosperității casei și familiei.

Ziua Sântandreiului fiind sub semnul lupilor găsește în majoritatea tradițiilor populare o serie de interdicții a căror respectare conferă protecția de lupi.

În noaptea Sfântului Andrei fetele nemăritate au și ele ritualurile lor. Se strâng la casa uneia dintre ele spre a face turta de aflare a ursitului, aducând cu ele doar apă neîncepută. Trebuie însă să țină post negru toată ziua de ajun. Pentru turtă se pune în egală măsură apă, sare și făină, măsurate cu o coajă de nucă. Fiecare fată își coace turta pe vatră, apoi o mănâncă, peste noapte zicându-se că-și vor visa ursitul în persoana celui care în vis va veni să le dea apă spre a-și potoli setea.

Colacul de Sântandrei (un alt obicei) este făcut din aluat de pâine dospită, în mijlocul lui punându-se un cățel de usturoi. Colacul se duce acasă și se pune într-un loc călduros, fiind lăsat acolo pentru o săptămână. Dacă usturoiul din mijlocul colacului va răsări este semn că fata va avea noroc de un bărbat bun. Dacă nu răsare înseamnă că bărbatul așteptat va veni în anul viitor. Tot pentru aflarea ursitului, în unele zone, fetele pun sub căpătâi patruzeci și unu de fire de grâu pe care le descântă astfel: “Voi, patruzeci și unu de fire de grâu/ Eu voi adormi/ Și voi hodini./ Dar eu ma  rog lui Dumnezeu,/ Să-mi trimită îngerul meu,/ Să-mi arate pe ursitorul meu,/ Cel ce mi-i dat de Dumnezeu!”

Tot grâul se mai folosește și spre aflarea norocului. Toți cei ai casei pun grâu la încolțit în câte-o strachină cu pământ. Cel căruia grâul îi va răsări cel mai bine și frumos va fi cel mai sănătos și-i va merge cel mai bine. În alte zone, grâul se pune doar în apă curată și dacă va răsări, va vaea noroc. În loc de grâu, în alte părțise pun în apă ramuri cu muguri, crenguțele înflorite fiind apoi folosite ca sorcove la Sfântul Vasile.

O altă practică rituală este păzirea usturoiului. Mai mulți flăcăi și fete se strâng împreună la o casă și pun pe o masă mai multe căpățâni de usturoi. În jurul acestora pun tămâie, smirnă și câteva lumânări de la Paști, aprinse. Apoi, așezați în jurul mesei, mănâncă, vorbesc și râd până-n zori. Fetele împart între ele usturoiul, apoi a doua zi la biserică îl sfințesc și apoi îl pun la icoană, fiind bun de făcut “de dragoste”. Sau, îl pun primăvara în pământ, acesta fiind bun de leac atât pentru oameni cât și pentru vitele bolnave.

Ca să nu se ia mana de la vaci, țărăncile le înconjoară în noaptea Sântandreiului, după mersul soarelui, presărând în jurul acestora semințe de mac. La vitele de parte masculină li se lipește o cruce de ceară de cornul din dreapta.

Înainte de Sântandrei, femeile fac un colac și câte două lumânări pe care apoi le duc la biserică. O lumânare o iau înapoi, iar în seara Sfântului Andrei, cu ea aprinsă, înconjoară curtea și oborul vitelor ca să fie ferite de grindină, de boli și ca să nu le mănânce lupii.

Credințele poporului spun că așa cum va fi vremea în această noapte, așa va fi și iarna. Dacă va fi lună plină și cer întunecat, dacă ninge sau plouă, peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele. Dar dacă noaptea va fi senin și cald, iarna va fi blândă. În schimb va fi iarnă grea, dacă noaptea va fi ger.

Un obicei ce atestă suprapunerea sărbătorii creștine peste cea precreștină, respectiv a Sântandreiului peste Anul Nou Dacic, este cel numit Bocetul Andreiului, un obicei ce a fost atestat la românii din Transnistria. Fetele confecționează o păpușă din cârpe, pe care o numesc Andreiu, această păpușă simbolizând anul cel vechi.Așează păpușa pe o laviță sau pat, apoi se așează în jurul ei și o jelesc ca pe un mort. Din constatările etnografilor se deduce că ar lipsi jertfa ritualică a animalului ce personifica divinitatea (în ritualurile precreștine), specifică oricărui început de an. Este posibil ca una din tradițiile ce au migrat de la Anul Nou Dacic la Anul Nou din zilele noastre, celebrate la solstițiul de iarnă, să fie sacrificiul porcului, ce a substituit sacrificiul inițial al altui animal. Dealtfel, unul din numele purtate de lup în zilele în care este celebrat, gădineț, în special la Filipi când începe împerecherea, este purtat și de poecul tânăr, numit popular și godin, godineț.

Întorcându-ne la Andreiu cel bocit, constatăm deci că el este văzut ca anul cel bătrân ce trebuie să moară spre a lăsa locul celui mai tânăr. Există în calendarul popular mai mulți sfinți bătrâni, moși, între ei situându-se și Moș Andrei. În acest calendar popular acești sfinți moși (Moș Crăciun, Moș Ajun, Moș Nicolae, Moș Andrei) sau babe, cum avem pe Baba Dochia, indică începuturi preistorice de an sau anotimpuri. Divinitățile ajunse la vârsta senectuții sunt praguri ale timpului care marchează, în mos simbolic, moartea anului sau anotimpuluivechi și nașterea unuia nou.

Apariția celor doi sfinți-moși, Moș Andrei urmat îndeaproape de Moș Nicolae, începutul iernii și punerea în mișcare a haitelor de lupi sunt semnele îmbătrânirii și degradării timpului calendaristic. Ordinea se deteriorează neîncetat, ajungând în noaptea de 29 spre 30 noiembrie la starea simbolică de haos, cea de dinaintea  creației, care prevestește nașterea unei noi lumi în care să domnească armonia, adică se restabilește ordinea.

sursa 

Istoria cu Mari

Activați pentru a vizualiza o imagine mai mare.

• 
  

Număr anunț în flux 2

SoftServeSoftServe Promovat