Maica Pelaghia spunea despre importanţa deosebită a Sfintei Împărtăşanii dinJoia Mare că, de s-ar întâmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte Împărtăşanii poţi rezista trei ani.

 

• Despre importanţa deosebită a Sfintei Împărtăşanii din Joia Mare că, de s-ar întâmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte Împărtăşanii poţi rezista trei ani.
• Pentru agonisirea tăriei şi a neclintirii în credinţă să ne rugăm în faţa icoanelor „Vladimirskaia”, „Grebnevskaia”, proorocului Amos, poorocului Daniel (el dăruieşte rugăciunea buzelor), Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Apostol Pavel şi Fericitului Augustin (ambii încă dăruiesc cunoştinţe, minte deosebită şi ajută copiilor la învăţătură).
• Maica Domnului prin chipul Său „Izvorul de viaţă dătător” dăruieşte har pentru cunoaşterea adevărului.
• De orice lucru straşnic – Sf. Mc. Bonifatie.
• Pentru iertarea păcatelor grozave – Mântuitorului, înaintea icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi”, Sf. Arh. Mihail, Drept. Iosif Logodnicul, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Părinte Ierarh Nicolaie, Mare Făcător de Minuni, tuturor sfinţilor.
• Pentru izbăvirea de necazuri, scârbe şi pieire – înaintea sfintei icoane „Izbăvitoarea”.
• De toate bolile – la icoana „Tămăduitoarea”, Sf. Arhanghel Rafail, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Sfinţitul Mc. Pancratie, Cuv. Serafim de la Sarov şi de citit cât mai des psalmul 26 (de 40 de ori nu mai puţin de trei nopţi la rând).
• De dureri de cap – Sf. Prooroc Înaintemergător şi Botezător al Domnului, Ioan.
• De bolile ochilor – rugăciuni la icoana Maicii Domnului „Kazanskaia”.
• De bolile pieptului şi a pântecelui – Sf. Ap. Ioan Teologul.
• De bolile plămânilor, boli femeieşti şi pentru ajutor la naştere – înaintea icoanei „Feodorovskaia” (la bolile de plămâni de citit cât mai des „Împărate Ceresc . . . ”, de 40 de ori, noaptea).
• De bolile mâinilor – la icoana Maicii Domnului „Trichirusa” („Троеручица”).
• De bolile picioarelor – Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Mc.Trifon, Cuv. Serafim de la Sarov.
• De boli canceroase – la icoana Maicii Domnului „Împărăteasa Tuturor” („Pantanasa”), Cuv. Macrina, Drept. Nicodim.
• De boala sângelui – Sf. Mc. Smaragd.
• Pentru ca să fii iubit, ca oamenii să aibă faţă de tine o atitudine binevoitoare – Sf. Împărat şi Prooroc David.
• Pentru ca copiii să aibă dragoste faţă de părinţi — Sf. M. Mc. şi Tămăduitor de boale Pantelimon.
• Pentru a trăi în îndestulare – înaintea icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” („Спорителъницахлебов”), Sf. Proor. Ilie, Sf Ap. şi Evang. Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Făcătorul de Minuni, Sf. Spiridon al Trimitundiei, Sf. Sfinţit. Mc. Haralampie.
• Pentru a primi serviciu, loc de muncă – Sf. Mc. Boris şi Gleb.
• Pentru a avea casă – la icoana Maicii Domnului „Zid Nesurpat” („Нерушимая Стена”), Sf. Părinte Ierarh Nicolae, Mare Făcător de Minuni, Sf. Împărat şi Prooroc David, Cuv. Serafim, celor 12 fraţi-zidari ai bisericii din Kiev.
• Pentru pruncii omorâți în pântecele mamei lor:
•  Să ne însemnăm cu Sfânta Cruce cu multă luare aminte şi cu evlavie: pe frunte, pe pântece, pe umărul drept şi stâng (nu deasupra umărului, ci din faţă). Atunci când adunăm corect degetele mâinii drepte, noi chemăm ajutorul Preasfintei Treimi, cine-I va putea sta împotrivă?
  Metaniile să le batem corect: după însemnarea cu Sf. Cruce, privind cu evlavie la Sf. icoană sau la Sf. Cruce facem metanie şi îndată ne îndreptăm. Este de nepermis ca, stând în genunchi, să culcăm fruntea pe podele sau pe mâini şi să „înmărmurim” pe mai mult timp în această poziţie (cu dosul în sus). E un păcat foarte grav. Aşa procedează dracii şi vrăjitorii în zilele marilor sărbători ale Sfintei Treimi, ale Pogorârii Duhului Sfânt. Harul îi ţintuieşte la pământ şi ei îşi ascund capetele (dracii îşi bagă râtul în mocirla mlaştinii), însă, în semn de nesupunere lui Dumnezeu, îşi expun dosurile goale spre cer. O vrăjitoare din Reazan a fost surprinsă, chiar la ea acasă, de ziua Sfintei Treimi în această poziţie ruşinoasă.
  În colţul camerii unde se află sfintele icoane ţineţi deschisă Psaltirea (de exemplu, la psalmul 26), chiar dacă încă nu citiţi psalmii, dracii deja şi de la aceasta se scutură.

  Pelagheia din Reazan, fecioară văzătoare cu duhul, spunea că rugăciunea de noapte (metania) este înaintea lui Dumnezeu preţuită de 40 de ori mai mult decât tot aceeaşi rugăciune care se citeşte ziua. Deoarece în numele Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, omul se scoală la rugăciune în timpul cel mai potrivit pentru somn. De rugăciunea în toiul nopţii, însă, te poţi apropia numai având deprinderea întărită a rugăciunii de zi. La început să te rogi noaptea foarte puţin, apoi, să adaogi cu încetul câte o „fărâmitură”, desigur, numaidecât aflându-te în smerenie.

  Maica Pelaghia explica importanţa şi folosul practic al citirii unor psalmi şi rugăciuni, deosebit de necesare în vremurile noastre, vremuri de pe urmă.
  Foarte puternică este rugăciunea alcătuită numai din cinci cuvinte: „Căci cu noi este Dumnezeu!”. În ea este tăria credinţei, toată nădejdea noastră către Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a credincioşilor conştienţi că înlăuntrul lor este Dumnezeu-Emanuel. Şi dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Iată de ce de această mică rugăciune atât de mult se teme vrăjmaşul nostru cel văzut şi nevăzut (oamenii răi, vrăjitorii, dracii). O roabă a lui Dumnezeu a reuşit să rostească de trei ori mecanic, în grabă, rugăciunea: „Căci cu noi este Dumnezeu!”, înainte de a-i deschide uşa „lăcătuşului” care a zis: „Mi-ai luat-o pe dinainte, acum nu mai am ce face la tine”, şi, înspăimântat, s-a retras.

  Matuska dadea mare atentie starii sufletesti a celor ce veneau la ea. Celui ce venea la ea cu mintea imprastiata obisnuia sa-i spuna: „Inainte de toate trebuie sa vorbesti despre sufletul tau, despre inima… vorbeste despre tine”. Pe cel trandav duhovniceste il mustra astfel: „Nu ai credinta, nu postesti; iti place sa dormi ceasuri multe si nu te rogi lui Dumnezeu – nu ai rugaciune…” Si adauga cu parere de rau: „Oamenii de azi sunt impietriti, nu mai vor sa se roage”. Altuia ii explica: „E o nenorocire ca ma rog [numai, n.n.] eu pentru tine. Caci fiecare ar trebui sa se roage pentru sine”.

  „Fii credincioasa! Roaga-te Domnului si cere-i: «Doamne, trimite-mi harul tau!» o povatuia ea odata pe o femeie intr-o pufoaica, care era coplesita de aspra truda taraneasca, neavand deci nici macar un minut liber: “Spre a dobandi orice lucru de la Domnul prin rugaciune trebuie sa te rogi patruzeci de zile si patruzeci de nopti”. Ea mai dadea si urmatorul sfat:

  „Orice s-ar intampla, roaga-te totdeauna Domnului: «Doamne fii cu mine ! Nu ma parasi!» Nu lua in seama nimic altceva, chiar daca vin «incornoratii» (adica diavolii). Si roa­ga-te Maicii Domnului”.

  Pe altii ii invata:

  „Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu si trebuie sa postesti. Daca te trezesti noaptea, spune cateva rugaciuni, altfel nu te mantuiesti… Poti fi placut lui Dumnezeu chiar daca stii numai o singura rugaciune”.

  “Te poti ruga lui Dumnezeu chiar si sub cuptor”, i-a spus odata unui seminarist ce se pregatea sa faca un pelerinaj, “taraste-te sub cuptor si roaga-te. Nu nadajdui ca se vor ruga altii pentru tine. Roaga-te singur -acesta este cel mai sigur lucru, cel mai curat…”

  “Ne putem ruga unii pentru altii. Atunci rugaciunea mea va fi auzita pentru tine, iar rugaciunea ta va fi auzi­ta pentru mine”, a spus ea odata. “Deci fiecare trebuie sa se roage, asa cum poate. Trebuie numai sa crezi!”.

  O taranca ce nu stia nici macar o rugaciune i-a trecut pragul, iar schimonahia Macaria a invatat-o cum si cu ce simtamant sa se adreseze lui Dumnezeu:

  „Sculandu-te din somn, cere: «Blagosloveste-ma, Doamne, sa vietuiesc in aceasta zi dupa poruncile Tale». Cand te culci, cere: «Doamne, cer pocainta pentru pacatele mele si blagoslovenie pentru somnul meu», sau «Primeste-ma, Doamne, si blagosloveste-ma in somnul ce vine»”.

  Amintea oamenilor ca trebuie sa se roage mai des pentru morti:

  „Odihneste, Doamne, sufletelor robilor Tai adormiti (si zici numele); pentru placintele calde, pentru sfintita prescura si pentru masa pomenirii,[1] si le fa lor vesnica pomenire”.

  Oamenii mai inaintati duhovniceste o intrebau pe Matuska lucruri mai complicate, iar ea raspundea fiecaruia dupa statura sa duhovniceasca:

  „Daca vrei sa dobandesti harul, trebuie sa te pregatesti ca sa dobandesti scanteia dumnezeiasca. Oricine poate primi har – roaga-te numai lui Dumnezeu, cere-I lui Hristos: «Doamne, iarta-ma si milostiveste-te de mine». Atunci cand va fi nevoie, El va trimite harul Sau”.

  I s-a pus intrebarea: „Ce este rugaciunea curata?” „Rugaciunea curata este rugaciunea fara ganduri”, a raspuns ea. O alta intrebare a fost: „Care-mi sunt cartile cele mai de folos sa le citesc?” „Citeste Evangheliile, Psaltirea, cartea de rugaciuni”. Toate sfaturile, invataturile si raspunsurile ei la intrebari erau patrunse de experienta duhovniceasca si de intelepciune plina de har.

  Schimonahia Macaria putea sa ofere numai un mic rastimp de vreme fiecarui vizitator. Dar obisnuia sa vorbeasca mai mult cu fiii ei duhovnicesti ce veneau sa stea cu ea – raspunzandu-le la intrebari ori spunandu-le cate un cuvant de suflet folositor.

  Matuska era intrebata adesea despre lumea de dincolo de mormant.

  „De ce sa te temi de ea?” raspundea ea linistita. „Este un lucru de care nu poate scapa nimeni – toti trebuie sa murim si sa dam raspuns Mantuitorului. Sufletul tau nu trebuie sa fie robit nimanui; el se afla in mare sfintenie. Domnul pazeste sufletul tau ca pe Ingerul Sau. Dupa moarte sunt trei judecati – primele doua la un an, iar a treia la trei ani. Prima judecata hotaraste unde va fi dus sufletul, a doua il statorniceste acolo si a treia hotaraste pedeapsa. Este bine acolo pentru cei ce au fost ucisi; jumatate din judecata lor este inlaturata – pacatele lor sunt sterse dupa voia Domnului. Copiii adormiti cresc in Imparatia Cerurilor”.

  De mai multe ori am stat de vorba cu Matuska de­spre dreptii din vremea noastra ce tin intreaga lume cu rugaciunile lor. Ea ii cunostea prin duhul ei plin de har.

  „Avem multi stalpi (caci asa ii numea ea, n. aut.), foarte multi, iar ei staruie catre Domnul! Sunt atatia vazatori cu duhul! Ei sunt ascunsi de ochii strainilor in munti, in colibe micute, asa de micute ca abia de incapi in ele, numai cu o masuta si o icoana pe perete. Ei sunt stalpi de la pamant pana la cer! Fie ca dumnezeiestii stalpi sa ramana in picioare – caci ei se roaga pentru noi”.

  Despre viata clericilor din zilele noastre a spus odata: „In zilele de azi nu mai e nici un preot caruia sa-i poata merge toate bine. Daca sunt sanatosi, atunci au vreun necaz acasa”. Adesea venea vorba despre viata de azi.

  „Pai, ce putem sa facem”, zicea ea cu resemnare, „am ajuns sa traim vremuri rele. Am tot mers si am mers, si ne-am izbit de un zid. Astazi nu mai e decat vai; dulceata nu se mai afla nicaieri. Dumnezeu a ingaduit asa. Cerul e intunecat si tuna pe pamant. Dumnezeu nu mai daruieste nici o bucurie. Oamenii sunt indeobste rai, facatori de rele, care nu se supun defel Domnului Dumne­zeu. Oamenii s-au obisnuit sa traiasca dupa voia lor. Cei ce s-au curatit de pacate frecandu-se cu nisip, asa incat sa se faca fara de pacat – aceia sunt cei intelepti”.

  Ascultand-o pe Matuska, mi-am amintit cugetarea unui preot despre felul cum tot mai mult,

  „prin rautati si patimi si prin practici oculte, oamenii ajung indraciti; calauze pe propria cale a vointei dracesti – vointa indreptata catre nimicirea omenirii – ei pregatesc calea venirii lui antihrist”. [2].

  „Toti cei buni au murit”, imi spunea Matuska, „toti sunt in cer. Ei nu au cunoscut aceasta pustiire. S-au rugat lui Dumnezeu si bine le va fi acolo. Dar acum intreg norodul a luat-o razna. Nu mai stiu de Dumnezeu, citesc orice le iese in cale si aduna tot ce le cade in mana. Urasc cele dumnezeiesti si iubesc cele paganesti. Oamenii s-au schimbat cu adevarat – nu mai cred in Dumnezeu; iar daca citesc rugaciuni, le citesc fara bagare de seama, fara luare-aminte. Ia auzi, femei de saptezeci de ani joaca si isi flutura naframele. Ce vremuri traim, si ele joaca… Vremurile sunt pacatoase. Carmuitorii nu mai sunt pentru popor si toate se vor nimici. Nu mai este nici o mila fata de oameni”, a spus asta in august 1988.

  „Nu mai e cu putinta ca cineva din noua generatie sa ajunga cuvios[3]; au ajuns prea tarziu”, spunea schimonahia ca raspuns la intrebarile mele. „Si-au pierdut radacinile dumnezeiesti. Aceste radacini trebuie pastrate cu truda. Ele se dau la botez o singura data, si sunt aduse de foarte departe – din Rai”.

  Cugetand la vorbele Matuskai, noi, fiii ei duhovnicesti, ne-am dat seama ca, pe nestiute, a venit vremea cand vom fi poate martorii plecarii ultimei generatii de oameni sfinti precum schimonahia Macaria. Caci ei, sfintii, sunt „sarea pamantului”, dupa spusele Sfantului Siluan de la Muntele Athonului.

  „Ei sunt noima fiintarii sale; ei sunt roada pentru care se pazeste pamantul. Dar cand pamantul va inceta a mai naste sfinti, puterea ce pazeste lumea de nimicire se va lua de la el.”[4]

  Pecetea pacatului este asupra noastra a tuturor, si nu ne ingaduie sa ne ridicam catre cer, ci ne lasa doar sa alunecam in jos la vale.

  „Cat mi-e de mila de voi toti”, spunea Matuska cu mahnire. „Ingerii din cer sunt asa de prietenosi unii cu altii”. (La aceste vorbe o blanda lumina ii lumina deplin chipul). Fiind martor fara sa vreau la numeroasele convorbiri intre maica Macaria si oamenii ce veneau s-o vada, am fost uimit sa aflu ca multi dintre ei nu cunosteau nici macar rugaciuni elementare precum „Tatal nostru”, sau „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te”. Fara sa vreau, mi-a venit in minte gandul acesta: multi oameni sufera de boli si necazuri fiindca ne-am indepartat de Domnul. „Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala si necazuri”, mi-a confirmat Matuska concluziile.

  

  Victime ale vrajilor

  In ultimii ani Rusia a fost cuprinsa de o salbatica revarsare de demonism. Astrologi, ghicitori si vrajitori [5] isi fac auzita vocea in milloacele de comunicare tiparite iar sedintele lor de lucru pot fi vazute la televizor sau auzite la radio. Ideile lor sunt larg raspandite – manuale de magie, vrajitorie si astrologie se tiparesc in tiraje de masa. Natiunea este prinsa intr-o retea de scoli unde oamenii participa activ la aceasta afacere antiteista.[6] Unele mijloace de comunicare in masa scot direct in evidenta presupusa valoare a profesiunii de vrajitor pentru societate, in timp ce vrajitorii schilodesc pe fata milioane de suflete omenesti, indepartandu-le de Dumnezeu. Multi dintre cei ce au experiat influenta nimicitoare a recent-proclamatilor “vindecatori” si au suferit grave tulburari psihice si alte tulburari fiziologice insemnate,au venit mai apoi la Schimonahia Macaria sa ceara ajutor.

  Cand o vizitam pe Matuska, de obicei o ajutam cat puteam, dand drumul vizitatorilor in casa si conducandu-i la Matuska. Obisnuiam sa le pun stanjenitoarea intrebare: au fost oare pe la „vindecatori”, au vizionat sedintele lor de „vindecare” la televizor sau i-au ascultat la radio? Aproape toti cei veniti raspundeau afirmativ si nici unul dintre ei nu a stat sa se gandeasca ce fel de putere „vindecatoare” era cea care savarsea acele lucruri.

  Tamaduirea „ca dar de la Dumnezeu”, scrie un preot  care cunoaste bine esenta acestei miscari, „se da celui cu inima curata, celui lipit cu totul lui Hristos, de obicei unui nevoitor… Dreptul caruia i s-a dat Puterea lui Dumnezeu […] face […] voia lui Dumnezeu, care e indreptata catre mantuirea omului”.[7]

  El tamaduieste, mai intai sufletul, si apoi trupul. Sufletul omului e intarit si curatit de patimi – adica este scapat de cauza morala a bolilor. Mare parte din aceste tamataduiri se savarsesc direct prin rugaciune, cand Domnul lucreaza tamaduirile prin Duhul Sfant.[8] Ce nevointe trebuia sa savarseasca Schimonahia Macaria spre a tamadui pe acesti nefericiti oameni: cate rugaciuni a trimis ea Domnului si Maicii Domnului pentru ei, spre a le alina suferintele si a-i scapa de intunecimea acestei stricaciuni! Unora le dadea sfaturi  generale, altora indrumari directe. „Temeti-va de vrajitori si de vrajitorie in viata de aici” repeta ea neobosita. „Apropiati-va de aceasta adunatura numai cu cea mai mare bagare de seama”, sfatuia pe oamenii care locuiau in apropierea vrajitorilor sau munceau laolalta cu ei. „Va pot vatama asa de tare incat sa nu mai stiti unde e susul si unde e josul”. La inevitabila intrebare cum poti sa-i cunosti pe acesti oameni, ne-a dezvaluit: „Vrajitorii au ochii rosii si lacramosi. Asta fiindca lucreaza toata noaptea si nu dorm”. Citisem despre acest „lucru” al lor in scrierea unui vestit cercetator al subiectului.

  „Ei sunt in acelasi timp stapanii demonilor, cat si robii lor: stapani, fiindca pot chema duhurile necurate; robi, fiindca li se cere sa lucreze fara incetare spre a primi aceasta stapanire, caci daca vrajitorul nu-i trimite la vreo treaba, indata il chinuie chiar pe vrajitor”[9].

  – Daca vrei sa fii sanatos, avertiza schimonahia, nu da nimanui fotografia ta. Este cel mai vatamator lucru pe care-l poti face – sa-ti dai fotografia.

  – Oare pe vremuri sa nu fi fost asemenea oameni? o intrebau fiii ei duhovnicesti, stiind ca ea insasi avusese de suferit toata viata de pe urma unor asemenea “babe” vrajitoare.

  – Pe-atunci erau mai putine vrajitoare. Numai de curand au inceput sa se inmulteasca.

  – Cum se face ca oamenii acestia nu se indreapta catre Dumnezeu, ci catre „cel viclean”?

  – Sunt momiti de el si fac acest pacat. O data ce l-au facut, nu se mai pot opri. Orice pacat are un inceput, dar nu are sfarsit. Puterile raului au napadit intreaga lume.

  Cand schimonahia Macaria era intrebata cum te poti pazi de oamenii rai, sfatuia sa se spuna rugaciuni si sa se tina minte ca vrajitorii isi savarsesc relele la patru dupa-amiaza si la miezul noptii. „Ora patru din zi este foarte primejdioasa”, spunea ea adesea, „pot aparea tot felul de boli. Nu dati nimic si nu lasati pe nimeni in casa la ceasul al patrulea. Incepand de la ora trei dupa-amiaza trebuie sa spuneti de mai multe ori rugaciunea «Sa se scoale Dumnezeu». Spuneti-o de patru ori, si abia apoi iesiti din casa. Daca aveti timp, e mai bine sa o spuneti de douasprezece ori. Aceleasi masuri de prevedere trebuie luate si la doisprezece noaptea”.

  (…) Duhurile netrupesti sau, mai simplu, demonii, locuiesc in vazduh si pe fata pamantului. Sfantul Apostol Pavel le numeste duhurile viclesugului cele din vazduh (Efes. 6, 12). Sarcina lor zilnica este sa semene raul. Nu numai ca pot aduce boli asupra oamenilor, ci chiar ucid. Intrand in om, duhurile rele pun stapanire pe trupul lui iar nefericitul om ajunge sa le faca voia. Sfanta Scriptura arata ca infatisarea acestor duhuri rele este inspaimantatoare (cf. Iov 40-41).

  Cand schimonahia Macaria a fost rugata sa vorbeasca despre demoni, ea a avertizat: „Te pot sfasia in bucati”. Oamenilor cu putina experienta duhovniceasca le zicea: „Nu-l intaratati pe cel rau si nu va bateti joc de el, ca va aduce nenorocire. Daca-l starnesti, el va da drumul la «foc». Eu nici macar nu incerc sa-l atat.(…).

  Ea mi-a spus:

  „Ei – demonii – intind atatea curse, si atatia oameni cad in ele. Am vazut. Dupa ce si-au inhatat slujitorii, stau cu ochii-n patru si asteapta pana cand omul devine al lor, apoi il prind de viu in labele lor. Cand un om este la rugaciune sau la munca, nu-i fac nimic. Dar cand bea, suduie sau se bate, sunt indata acolo”.

  Toate invataturile schimonahiei Macaria erau pline de discernamantul ce vine din multa experienta duhovniceasca.

  

  Smerita intelepciune

  Dupa ce am vorbit cat de cat despre experienta du­hovniceasca a schimonahiei, sa spunem cate ceva de­spre trasaturile deosebite ale vietii duhovnicesti a schi­monahiei Macaria. Neindoielnic, era o femeie cuvioasa, care nu se abatea de la Adevarul lui Hristos si era plina de credinciosie fata de Credinta Crestina. Mica si plapanda, s-a aratat a fi un pilduitor, viteaz si puternic ostas al lui Hristos, care si-a jertfit toata voia si intreaga viata pe altarul slujirii lui Dumnezeu si a omului.

  Una dintre alesele sale trasaturi de caracter, dupa cum spun toti cei apropiati ei, era intelepciunea. Dupa spusa Sfantului Vasilie cel Mare, „intelepciunea este cunoasterea celor dumnezeiesti si omenesti, si a pricinilor lor”. Duhul intelepciunii o facea in stare pe Matuska, ce primise de la Dumnezeu darul inainte-vederii, sa aiba descoperiri dumnezeiesti si sa randuiasca toate problemele celor in necazuri. Cu toate acestea, temeiul tuturor inaltelor ei daruri era smerenia sa si smerita intelepciune.

  Nu-i placea cand cineva i se adresa cu cuvinte de lauda. S-a intamplat uneori ca un vizitator, fastacit si nepriceput, sa-i zica „Maica sfanta”. Ea il oprea neintarziat, zicand: „N-am spus niciodata ca sunt sfanta sau o femeie rugatoare. Eu spun mereu ca sunt bolnava si nevrednica. Sa hotarasca Dumnezeu. Poate ca tu esti de douazeci de ori mai vrednic decat mine”. Despre sine si despre lucrarea ei spunea cu smerenie: „Ce nevointe fac? Stau in pat, sunt oarba, mainile ma dor, picioarele nu ma tin. Nu sunt buna de nimic”.

  Mi-a pomenit odata in zeflemea despre darurile ei: “Noi, bietii vazatori cu duhul, ajungem numai dungi de bici”. Intr-o zi a trebuit sa-i cer iertare pentru felul plin de mandrie in care ne purtam cu ea. Smeritul ei raspuns mi-a slujit drept lectie morala: „Pai nu inteleg ce vrei sa spui prin mandrie”, a zis ea. „Spune-mi cum vrei tu, eu nu ma supar!” Se zice ca odata a venit la schimonahie o femeie cu ganduri rele si, de indata ce i-a sarutat mana, aceasta i s-a umflat. Matuska n-a mai putut nici macar sa-si bage mana prin maneca rasei. Mai apoi am intrebat-o pe Matuska:

  – Dumneata stii ce au oamenii in minte cand vin la dumneata. Daca nu e de bine, de ce ii lasi sa intre?

  – Nu e drept sa nu-i las sa intre, a raspuns ea. Trebuie sa avem mila fata de toti!

  Cum am pomenit mai devreme, nu-i placea sa auda ca este laudata. „Daca faceam vreun lucru deosebit, precum o broderie ori altceva… Dar eu nu fac decat sa ma rog lui Dumnezeu. Sunt un om simplu”, spunea ea zambind, si adauga: „Cum zicem noi: «Traieste sim­plu, si sute de ingeri te vor inconjura».”

  Cu mare smerenie si mai ales cu intelepciune se purta Matuska cu cele ce lucrau prin casa, „ingrijitoarele”, cum le numea ea. Erau niste femei ce de bunavoie aveau grija de schimonahie. Ele se ocupau de toate lucrurile aduse Matuskai de nenumaratii vizitatori, ca semne ale pretuirii ajutorului ei. Cu toate acestea, se purtau asa de grosolan cu Matuska „incat te gandeai ca are nevoie de intreaga ei rabdare ca sa le indure toata reaua credinta. „Vrajmasul le face sa se rasteasca la mine”, explica Matuska. „Dar eu nu fac decat sa stau pe pat sau imi acopar capul cu patura si zac acolo fara sa spun nimic. N-am decat sa stau linistita”. Chiar daca unul dintre apropiatii sai era vinovat inaintea ei, nu il mustra niciodata: „Eu nu ma supar pe nimeni, dar daca cineva e manios, ii zic: «Azi nu esti in stare sa stai de vorba cu mine», apoi tac”. Aceasta mi-a amintit de vorbele lui Hristos: Fericiti cei saraci cu duhul (adica cei smeriti), ca a lor este Imparatia Cerurilor. (Mat.5,3).

  Despre tinerea poruncilor lui Dumnezeu si a pravilei sale monahale schimonahia Macaria mi-a spus intr-o zi: „Intai de toate, nu incalc nimic si ma straduiesc sa nu-i supar pe ocrotitorii ceresti; si, in al doilea rand, ma pun pe mine mai prejos de oricine”.

  Aducandu-si aminte de experientele ei trecute, spu­nea: „Nu stiam de nimic altceva decat de Domnul. El e atat de stralucitor, mai stralucitor decat soarele. Sa nu Il suparam. Nu vedeam nimic altceva decat pe Domnul si patul meu. Sa stai pe pat si sa-L privesti pe Dumne­zeu – poti trai asa o suta de ani”. [10]

  Toate nadejdile Schimonahiei Macaria, toate dorurile ei erau legate de Hristos si de Imparateasa Cerurilor. „Ii duc pe toti la Domnul”, spunea ea despre cei pe care ii cunostea personal.

  „Fara indoiala ca Domnul va zice: «Ia te uita, Macaria, ai adus la mine pe toti cati ti-au iesit in cale – unii te-au curatat de noroi, altii te-au ocarat, altii te-au jefuit.» Dar acum eu ii cer doar atat: «Doamne, ai mila de ei toti»”.

  Se stie bine ca marii nevoitori crestini au pretuit mult virtutea smereniei si smerita intelepciune. Ei repetau necontenit ca smerita intelepciune biruieste toate armele vrajmasului iar smerenia singura il poate duce pe om in Imparatia Cerurilor.

  – Mi-am petrecut toata viata in lacrimi si rugaciune. Nu cunosc nici o alta indeletnicire. M-am rugat si am plans mult, spunea Matuska. Nici ochi nu mai am de atata plans. Se zice ca in tinerete ar trebui sa te tulbure ceva, imi spunea ea odata, vorbind de luptele cu trupul. Dar eu toata viata am plans, am tot plans… Nici nu stii cat plange Matuska.

  – Pentru ce plangi, Matuska? am intrebat-o eu.

  – Plang pentru voi toti, a raspuns ea blajin.

  Odata a intrebat-o pe „ingrijitoarea” Zinaida:

  – Unde e ulcica aceea?

  – Ce ulcica? a raspuns ea surprinsa.

  – Cea frumoasa, de aur. Un glas mi-a spus ca lacrimile mele sunt adunate in ea.

  Mai tarziu a adaugat catre mine incet:

  – Plang nespus de mult. Imi pare tare rau de voi toti.

  „Duhul Sfant i-a ales sa se roage pentru intreaga lume, si a dat lor nesecate lacrimi”, scrie Sfantul Siluan de la Muntele Athonului despre asemenea oameni precum schimonahia Macaria.

  „Duhul Sfant da alesilor Sai o asemenea dragoste, incat sufletele lor sunt rapite ca de o flacara de dorinta ca toti oamenii sa se mantuiasca si Slava Domnului sa vada.”

  Milostiva noastra Matuska, patimitoarea pentru noi toti si pentru toti cei din mult-patimitoarea Rusie, avea intr-adevar multe pricini pentru care sa verse lacrimi. Vedea cat de nepasatori suntem cu viata noastra si cat facem de putin pentru a ne mantui sufletele, neluand seama la infricosatul raspuns pe care avem a-l da inaintea Domnului”.

  
  

  
  

Maica Pelaghia spunea despre importanţa deosebită a Sfintei Împărtăşanii dinJoia Mare că, de s-ar întâmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte Împărtăşanii poţi rezista trei ani. Pentru agonisirea tăriei şi a neclintirii în credinţă să ne rugăm în faţa icoanelor „Vladimirskaia”, „Grebnevskaia”, proorocului Amos, poorocului Daniel (el dăruieşte rugăciunea buzelor), Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Apostol Pavel şi Fericitului Augustin (ambii încă dăruiesc cunoştinţe, minte deosebită şi ajută copiilor la învăţătură). Maica Domnului prin chipul Său „Izvorul de viaţă dătător” dăruieşte har pentru cunoaşterea adevărului. 

De orice lucru straşnic – Sf. Mc. Bonifatie. 

Pentru iertarea păcatelor grozave – Mântuitorului, înaintea icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi”, Sf. Arh. Mihail, Drept. Iosif Logodnicul, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Părinte Ierarh Nicolaie, M. Făcător de Minuni, tuturor sfinţilor. Pentru izbăvirea de necazuri, scârbe şi pieire – înaintea sfintei icoane „Izbăvitoarea”. De toate bolile – la icoana „Tămăduitoarea“, Sf. Arhanghel Rafail, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Sfinţitul Mc. Pancratie, Cuv. Serafim de la Sarov şi de citit cât mai des psalmul 26 (de 40 de ori nu mai puţin de trei nopţi la rând). De dureri de cap – Sf. Prooroc Înaintemergător şi Botezător al Domnului Ioan. De bolile ochilor – rugăciuni la icoana Maicii Domnului „Kazanskaia“. De bolile pieptului şi a pântecelui – Sf. Ap. Ioan Teologul. De bolile plămânilor, boli femeieşti şi pentru ajutor la naştere – înaintea icoanei „Feodorovskaia” (la bolile de plămâni de citit cât mai des „Împărate Ceresc…”, de 40 de ori, noaptea). De bolile mâinilor – la icoana Maicii Domnului „Trichirusa” („Троеручица“). De bolile picioarelor – Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Mc.Trifon, Cuv. Serafim de la Sarov. De boli canceroase – la icoana Maicii Domnului „Împărăteasa Tuturor” („Pantanasa“), Cuv. Macrina, Drept. Nicodim. De boala sângelui – Sf. Mc. Smaragd. Pentru ca să fii iubit, ca oamenii să aibă faţă de tine o atitudine binevoitoare – Sf. Împărat şi Prooroc David. Pentru ca copiii să aibă dragoste faţă de părinţi– Sf. M. Mc. şi Tămăduitor de boale Pantelimon. Pentru a trăi în îndestulare – înaintea icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” („Спорительницахлебов“), Sf. Proor. Ilie, Sf Ap. şi Evang.Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Făcătorul de Minuni, Sf. Spiridon al Trimitundiei, Sf. Sfinţit. Mc. Haralampie. Pentru a primi serviciu, loc de muncă – Sf. Mc. Boris şi Gleb. Pentru a avea casă – la icoana Maicii Domnului „Zid Nesurpat” („НерушимаяСтена“), Sf. Părinte Ierarh Nicolae, Mare Făcător de Minuni, Sf. Împărat şi Prooroc David, Cuv. Serafim, celor 12 fraţi-zidari ai bisericii din Kiev. 

Să ne însemnăm cu Sfânta Cruce cu multă luare aminte şi cu evlavie: pe frunte, pe pântece, pe umărul drept şi stâng (nu deasupra umărului, ci din faţă). Atunci când adunăm corect degetele mâinii drepte, noi chemăm ajutorul Preasfintei Treimi, cine-I va putea sta împotrivă? Metaniile să le batem corect: după însemnarea cu Sf. Cruce, privind cu evlavie la Sf. icoană sau la Sf. Cruce facem metanie şi îndată ne îndreptăm. Este de nepermis ca, stând în genunchi, să culcăm fruntea pe podele sau pe mâini şi să „înmărmurim” pe mai mult timp în această poziţie (cu dosul în sus). E un păcat foarte grav. Aşa procedează dracii şi vrăjitorii în zilele marilor sărbători ale Sfintei Treimi, ale Pogorârii Duhului Sfânt. Harul îi ţintuieşte la pământ şi ei îşi ascund capetele (dracii îşi bagă râtul în mocirla mlaştinii), însă, în semn de nesupunere lui Dumnezeu, îşi expun dosurile goale spre cer. O vrăjitoare din Reazan a fost surprinsă, chiar la ea acasă, de ziua Sfintei Treimi în această poziţie ruşinoasă. În colţul camerii unde se află sfintele icoane ţineţi deschisă Psaltirea (de exemplu, la psalmul 26), chiar dacă încă nu citiţi psalmii, dracii deja şi de la aceasta se scutură. Pelagheia din Reazan, fecioară văzătoare cu duhul, spunea că rugăciunea de noapte (metania) este înaintea lui Dumnezeu preţuită de 40 de ori mai mult decât tot aceeaşi rugăciune care se citeşte ziua. Deoarece în numele Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, omul se scoală la rugăciune în timpul cel mai potrivit pentru somn. De rugăciunea în toiul nopţii, însă, te poţi apropia numai având deprinderea întărită a rugăciunii de zi. La început să te rogi noaptea foarte puţin, apoi, să adaogi cu încetul câte o „fărâmitură”, desigur, numaidecât aflându-te în smerenie. Maica Pelaghia explica importanţa şi folosul practic al citirii unor psalmi şi rugăciuni, deosebit de necesare în vremurile noastre, vremuri de pe urmă. Foarte puternică este rugăciunea alcătuită numai din cinci cuvinte: „Căci cu noi este Dumnezeu!”. În ea este tăria credinţei, toată nădejdea noastră către Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a credincioşilor conştienţi că înlăuntrul lor este Dumnezeu- Emanuel. Şi dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Iată de ce de această mică rugăciune atât de mult se teme vrăjmaşul nostru cel văzut şi nevăzut (oamenii răi, vrăjitorii, dracii). O roabă a lui Dumnezeu a reuşit să rostească de trei ori mecanic, în grabă, rugăciunea: „Căci cu noi este Dumnezeu!”, înainte de a-i deschide uşa „lăcătuşului” care a zis: „Mi-ai luat-o pe dinainte, acum nu mai am ce face la tine”, şi, înspăimântat, s-a retras. Psalmul 26 este cel mai puternic din toată Psaltirea. Cine-l va citi măcar de 3 ori pe zi pe acela Domnul (când va binevoi El, iar nu noi, păcătoşii) „îl va trece pe apă ca pe uscat”. Dracii nu rezistă să se afle lângă omul care citeşte deseori acest psalm. Este posibil ca prin citirea psalmului 26 (cu binecuvântarea unui preot duhovnic care te cunoaşte mai demult (şi numai în cazuri extraordinare) să te izbăveşti de stăpânirea celui rău (de îndrăcire). Chiar şi unei foste vrăjitoare, care a cerut rugăciuni pentru sine, i s-a spus că Sfânta Biserică interzice rugăciunea pentru vrăjitori, dar dacă cu toată sinceritatea doreşti să te izbăveşti de tirania dracilor, atunci singură trebuie să citeşti noaptea psalmul 26 de 40 de ori. Şi dacă nu te vei înspăimânta de frica diavolească, Domnul te va slobozi de puterea lor. Însă de la început citirea acestui psalm trebuie s-o faci ziua, citindu-l de 3 ori. Obişnuinţa de a te ruga noaptea poţi s-o agoniseşti cu alte rugăciuni şi nicidecum cu psalmul 26. Cine va citi cât mai des psalmul 26, alegoric vorbind, va merge printre vrăjitori ca în maşina blindată. Unei schimonahii prin descoperire i s-a dat această povăţuire: „După o discuţie cu oamenii care îţi sunt străini duhovniceşte, restabileşte-ţi forţele cu citirea psalmului 26“. Psalmii 26, 45, 69 şi 90 se citesc împotriva năvălirilor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţişi pentru a rămâne neclintit (mai trebuie citit şi condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – „Apărătoarei Doamne pentru biruinţă mulţumiri…”). Psalmul 33 – la foame şi la sete. Psalmul 63 – împotriva peceţii lui antihrist, (încă de citit acatistul „Celor şapte tineri din Efes”, şi rugăciunea de la sfârşitul primei catisme, ea este nucleulîntregii Psaltiri, „Psaltirea comprimată“). Psalmul 21 – împotriva păcatelor ultimilor vămi(de la desfrâu până la împietrirea sufletului) şi împotriva spurcării silnice cu păcatul curviei şi sodomiei. (De mai rugat la Sf. Mc. Agnia şi la Sf. M. Mc. Anastasia, Izbăvitoarea din Lanţuri – ele ne vor îngrădi de întemniţarea de către slugile lui antihrist şi de silnicie (violare). Psalmul 5– pentru dobândirea rugăciunii. Psalmul 43 – pentru ca în casă să stăpânească harul, ca în ea să strălucească totul de har precum străluceşte de aur palatul împărătesc (duminicile şi la sărbătorile Domneşti de citit „Slavă Doamne Sfintei Învierii Tale!”). Psalmul 83 – pentru ca să moştenim Împărăţia Cerurilor. Psalmul 49 – (nouă, tuturor păcătoşilor, dar mai ales preoţilor) – împotriva mândriei şi a întunecării minţii, pentru înţelepţirea cum trebuie să-I slujim lui Dumnezeu ca să nu ne lepădăm de El. !!! Finul Sfintei Măicuţe a vorbit într-o înregistrare video că, CATISMA A 15-A NU SE CITEŞTE! CI SE CITEŞTE DOAR CÂND RĂPOSATUL ESTE ÎN CASĂ (2 ZILE..). IAR ÎN LOC LA A 15-A CATISMĂ SE CITEŞTE CATISMA A 20-A

• 
  

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Pelaghia

 

Troparul Sfintei Cuvioase Pelaghia, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Pelaghia, duhul tău.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Punându-şi Sfânta Pelaghia Dum­nezeiasca pomenire, ca pe un ospăţ înaintea tuturor, îndeam­nă toată lumea, cu Taină, să se îndulcească toţi de bucatele nevoinţelor ei.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorirea cea mai presus de toată pofta sălăşluindu-se în sufletul tău cinstită, ţi-a înfocat mintea şi aprinzând văpaia duhului, te-a luminat şi a uscat tina patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scăpând cinstită de viforul mării păcatului, ai ajuns în Li­manul cel lin al lui Hristos, Sfântă Preacuvioasă Pe­laghia; pentru aceea, prin po­căinţa ta, ai moştenit pământul celor blânzi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Liniştea oamenilor celor înviforaţi în viaţă, Neclintită În­tărire, Liman Tare şi Ocârmuire tu eşti, Preacurată, întotdeauna îndreptându-ne către tine şi mântuindu-ne.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zburat-ai la ceruri, porum­biţă a lui Hristos, înălţându-te cu aripile înfrânării şi cu multele osteneli.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De noroiul cel urât mirositor al patimilor, spălându-te cin­stită, cu Apa lui Hristos, mir te-ai arătat Lui, Sfântă Pelaghia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Armă de moarte cu adevă­rat s-a făcut vrăjmaşului dra­gostea ta cea fierbinte către Dumnezeu şi dorirea ta, prea­fericită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o rouă de dimineaţă, pi­curând mila ta, Preacurată, stinge cuptorul patimilor pentru cei ce pururea te laudă pe tine.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Biseri­ca Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduialâ, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o tămâie preacinstită arzându-te în jăratecul înfrână­rii, Preacuvioasă Pelaghia, te-ai făcut bun miros lui Hristos, Dumnezeului nostru, curgând mirosul miru­lui Lui.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţea trupului tău, ce a fost mai înainte noroiul păcatului, Sfântă Cuvioasă Pelaghia, cu totul o ai prefăcut în frumuseţe neîn­tinată, precum Mirele tău Hristos a dorit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Darul Duhului sălăşluindu-se în sufletul tău, Sfântă Pelaghia, ca o scânteie a Cuvântului, a aprins înalta văpaie a credinţei şi a topit păcatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toiag ai odrăslit, Născătoare de Dumnezeu, din care a Răsă­rit Floarea Cea Înţelegătoare a Dumnezeieştii bune miresme, care a umplut toată lumea, Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce este Scump Mir Nedeşertat.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adăpându-te cu apele cele de Taină ale Duhului, ai înflorit întru credinţă prin ostenelile sihăstriei, bună rodirea fapte­lor bune.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu Doamne, eşti Lumină ce­lor ce zac în întuneric. Tu ai Strălucit în inima cuvioasei, Raza cunoştinţei de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ostenelile tale, Preacinstită Pela­ghia, semănându-se cu lacrimi de veselie, ai adunat în ceruri multă bucurie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minunat s-a arătat harul tău cu adevărat, Preacurată, lu­crând Puteri preamărite şi semne peste tot pământul.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-se Raza Cea Ne­înserată a lui Hristos Dumnezeu, în sufletul Sfintei Pelaghia, s-a gonit de acolo stăpânitorul întunericului şi s-a sălăşluit harul Duhului şi credinţa Lui.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce de demult era prinsă în cursa şarpelui, s-a făcut acestuia cursă, oprind puterea lui şi călcându-i viclenia, cu Pu­terea lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iubind pe Mirele Hristos Dumnezeu, fiind împodobită cu virtuţile şi înfrumuseţată cu ostenelile sihăstreşti, te-ai în­vrednicit de Cămara Lui cea de mire, Sfântă Cuvioasă Pelaghia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dorit-au Dumnezeieşte toţi Proorocii, cei de odinioară, să vadă mărirea ta cea negrăită, Născătoare de Dumnezeu; dar, în zi­lele cele de pe urmă, te-ai ară­tat nouă, celor ce dorim de tine, Fecioară fără prihană.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele Cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Trupul tău cu posturi topindu-ţi, cu rugăciuni neadormite pe Ziditorul ai rugat, ca să iei iertare desăvârşită pentru fap­tele tale; şi ai şi luat cu adevă­rat, cuvioasă, alergând pe calea pocăinţei.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, de dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât de văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvân­tat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Noian de isprăvi Dumneze­ieşti te-ai arătat cu adevărat, în care ai înecat toată puterea vrăjmaşului. Pentru aceea, cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În cuptorul înfrânării ţi-ai lămurit trupul şi sufletul ca un Dumnezeiesc aur curat şi ai arătat mai luminată frumuse­ţea cea dintâi, Preacinstită Pelaghia, cu sihăstria ta cea desăvârşită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin baia cea Dumnezeiască, dezbrăcându-te de omul cel vechi şi stricat de patimi, te-ai îmbrăcat în omul cel nou, care este după Chipul lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce şade pe Scaunul Părin­tesc, Cuvântul lui Dumnezeu, minunat S-a Sălăşluit întru tine, Născătoare de Dumnezeu şi a zidit din nou frământătura noas­tră, înălţând-o întru sine ca un Milostiv.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucesc ca soarele razele cele luminoase ale minu­nilor tale, arată toată lumina vieţii tale şi arată la toată lu­mea Raza Dumnezeieştii tale credinţe, care a strălucit întru tine, Cinstită Pelaghia.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu legătură nedezlegată legându-te prin credinţă cu Hristos, te-ai alipit de Dânsul şi ai rămas nedespărţită de unirea dragostei Lui, potrivindu-te prin gând cu credinţa Lui, Sfântă Preacuvioasă, Preacin­stită Pelaghia.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Primind prin Duhul cunoş­tinţa cea adevărată în inima ta, în­dată ai părăsit toată deşertă­ciunea vieţii. Pentru aceea ai înspăimântat pe oameni, cu repe­de schimbarea ta, cinstită şi cerurile le-ai umplut de veselie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Măririle tale, Fecioară Cura­tă, le laudă Oştile cele înţelegă­toare, le propovăduiesc lumi­nat toţi patriarhii şi proorocii, dimpreună cu Apostolii şi cu ce­tele mucenicilor şi cu toată mulţimea cuvioşilor; cu care împreună şi noi ne închinăm înaintea ta.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Întinzându-şi Daniel mâinile, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu virtutea încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată de...

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorit-ai cu adevărat, să vezi Frumuseţea doritu­lui tău Hristos, pentru Care te-ai răstignit lumii şi veştejind floarea cea frumoasă a trupu­lui, cuvioasă, te-ai lepădat cu totul de cele trecătoare.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată frumuseţea trupului lepădând-o Sfântă Pelaghia, prin po­căinţă şi osteneli, te-ai suit la Locaşurile cele Cereşti, unde te îndulceşti de Frumuseţea Celui Iubit al tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Acum priveşti de sus către toţi cei ce te cinstesc cu dra­goste, cuvioasă şi către cei ce-ţi săvârşesc pomenirea cea de peste an. Roagă pe Făcătorul şi Ziditorul tău, să ne împărtăşim şi noi de Mărirea Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Laud naşterea ta, Fecioară şi măresc harul tău; că tu eşti cu adevărat Luminarea şi Mângâ­ierea sufletului meu; Grabnică Ajutătoare, Mântuire şi Sprijin.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu roua pocăinţei stingând văpaia patimilor, viaţa o ai în­chinat lui Dumnezeu Mântui­torului tău; şi pentru El fugind din lume, ai sihăstrit în pustie şi ai ajuns la viaţa cea îngerească. Pentru aceea, aflând şi sfârşitul cu mărire şi cinste de la Dum­nezeu, te-ai făcut cunoscută până la marginile lumii, Prealăudată Pelaghia; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Căzând în supărări de multe feluri, de la vrăjmaşii cei nevă­zuţi şi văzuţi, cuprins sunt de valurile greşelilor mele, celor fără de număr; ci, ca la o Ajută­toare Fierbinte şi Acoperământ, alerg la limanul bunătăţii tale, Preacurată. Roagă neîncetat, Preasfântă, pe Cel Întrupat din tine fără de sămânţă, pentru toţi robii tăi, care te laudă neînce­tat, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închi­nă cu credinţă Preasfintei Naş­terii tale.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Fiind tras Cuvinte spre Cru­ce de oamenii cei fărădelege, Maica Ta, în sine tulburându-se, se tânguia şi lăcrimând, zicea: vai mie, Ceea ce Te-am născut, Fiule, cum pătimeşti fără dreptate, Preabunule Cu­vinte. Cum, voind, suferi pălmuirile obrazului şi cum rabzi scuipările şi moartea cea fără dreptate? Cum Te văd pironit pe Cruce cu piroane? Dar ştiu că pătimeşti, voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni.

DESPRE PRAVILA DARUITA DE CATRE MAICA DOMNULUI, SCHIMONAHIEI ANTONIA, ADICA RUGACIUNEA PENTRU COPIII AVORTATI

 https://ortodoxiecurata.ro/wp-content/uploads/2020/02/Link-pentru-DOWNLOAD%E2%80%93-Pravila_pentru_copii_avortati_sau_nenascuti.pdf

Schimonahia Antonia(in lume Anastasia Eacolvlena Kavesnikova) sa nascut in 1904 in Don, satul Dolgoe, intro familie de crestini care pastrau traditiile cazacilor de pe Don. Inca din copilarie sa intilnit cu stareti(vazatori cu Duhul) care o sfatuiau sa aleaga monahismul insa ea a ales casatoria si a dus Crucea familiei pina la urma.A trecut matusa prin toate chinurile prigoanei comuniste, si prin psihiatrie unde incercau sa o “lecuiasca” de credinta in Hristos.

Si totusi Domnul a invrednicit-o pina la urma de monahism cu numele de Apolinaria, si cu schimonahie cu numele de Antonia, si ia dat multe din darurile sale ca :vazatoare cu duhul, rugaciune cu har , cu darul de a linisti si a lecui.
Nu a trecut asa demult de la moartea ei adica din 1998, insa numele ei este deja foarte raspindit printre crestinii din Rusia si peste hotare. Din zi in zi se mareste numarul pelerinior care vin la mormintul ei. Lumea petrece mult timp acolo, aprind luminari, se roaga si primesc ajutor.

Despre Pravila data de catre Nascatoarea de Dumnezeu

In tinerete Anastasia(numele de mirean) a facut avort(dupa unele spuse a avut pierdere de sarcina) si se caia cu lacrimi de acest pacat. Odata cind se ruga in Biserica in fata icoanei maicii Domnului cu chipul “Aflarea cealor pierduti” a observat cum Nascatoarea de Dumnezeu a intors capul peste dinsa. A 2-a zi dimineata devreme a venit in aceeasi Biserica , si a rugat paznicul sa permita nimanui sa intre, si sa rugat in genunchi, fierbinte, facind o balta de lacrimi in fata chipului facator de minuni a Maicii Domnului. Deodata cineva din urma sa atins de 3 ori de umarul sau. Ea sa intors si vede o femeie in haina de egumena, si 2 monahii.Egumena ii spune “De ce plingi?Asculta eu te voi ajuta. Numai 3 pacate nu se iarta oamenilor si anume: hula catre Duhul Sfint, sinuciderea, mindria. Pruncul omorit trebuieste botezat.” Si ia spus detalii ce rugaciuni sa faca.Anastasia a simtit o liniste profunda, a multumit, a facut o metanie mare in fata icoanei si cind se uita din nou, a observat ca e singura in Biserica.Merge la paznic si intreaba “cine a fost? -Nimeni na putut intra tot a fost incuiat” aude raspunsul Anastasia a indeplinit pravila, de atuncea ea a pornit pe calea mintuirii, si la sfisitul vietii a devenit schimonahie cu numele de Antonia.Pe multi ia dus spre mintuire si pocainta. Pentru nevointa sa ia dat Domnul darul inaintevederii.Multe minuni sau infaptuit cu rugaciunile matusii ca: indreptarea copiilor, aranjarea familiilor, aducerea la credinta a necredinciosilor, cununia perechilor, sa nasca, celor ce nu puteau mai ianinte face copii,de cautare a lucrurilor si oamenilor pierduti.

Cu rugaciunile matusei sau construit si reconstruit Biserici si manastiri, iar acei opreoti si mireni care au venit la mormintul ei sa slujeasca panihida si sa se roage, nicodata nau ramas fara ajutor si liniste. Pentru faptul ca maica a marturisit fara frica pravila data de Maica Domnului, a fost preintimpinata ca pentru aceasta vrajmasul va jupoia pielea de pe dinsa, adica scirbe foarte foarte mari va avea. Insa matusa nu sa infricosat sa ea aceasta cruce pentru toti si pentru toate.Multe mii de familii sau salvat de destramare si multi prunci au venit pe lume pentru rugaciunile ei. Insa la toti de la prima intilnire matusa le dadea Pravila de rugaciune.Acest mare pacat a prunc uciderii, din pintece este si pacat personal si a neamului si a intregului popor. sinca si este adus la nivel de lege.

DIN INVATATUILE STARETEI ANTONIA

Matusa Antonia spunea ca sa ucizi un prunc este mai strasnic decit un om matur, pina la al 7 lea neam de pe mama si tata, vor suferi de destramarea familiilor, si scirbe de la betie, curvie, narcomanie, boli de moarte si altele, deoarece sufletul pruncului este intocmai ca a ingerului. Pentru avort cineva din urmasi va varsa neaparat singe. Rascumparind prunc-uciderea prin pocainta, prin epitemia data de catre Nascatoarea de Dumnezeu, si fapte de milostenie, se va opri sau se va inmuia minia Domnului.

Schimonahia Antonia

Anume pentru acest pacat greu se apropie rapid cel de-al 3-lea razboi mondial, iar dupa dinsul sfirsitul lumii. Daca ne vom ruga si vom scoate aceste suflete din iad zilele lumii se vor mai intinde, iar daca nu se vor scurta rapid zilele.
Necatind la scirbe si prigoana ea sa rugat permanent pentru pacatele sale si pentru salvarea omenirii care piere. Foarte multi se roaga la moment cu aceasta Pravila, si chiar daca aceasta Pravila a fost data de Nascatoarea de Dumnezeu de multi este hulita. iar altii din “frica fariseiasca” o tin ascunsa de lume, insa sa taci este o infractiune, deoarece prin aceasta Pravila ne salvam copii si rudele de minia Domnului.

Sufletele pruncilor se elibereaza din chinurile iadului, despre aceasta avem multe merturii, cei care au indeplinit corect Pravila sau invrednicit de vedenii cu sufletelele deja salvate, lumea marturiseste desprea aceasta cu mina pe Cruce si Evanghelie, de asemnea despre cum dupa indeplinirea Pravilei, au avut loc schimbari in viata personala, si acesti oameni devin propovaduitori de pocainta si lupta pentru interzicerea avorturilor. De multe ori aceste persoane sunt prigonite si de unii ascultatori “fierbinti” care inca nu au atins maturiatate duhovniceasca. Cei insa care au atins maturitate duhovniceasca, se adreseaza staretilor adevarati dupa sfat precum Kuksa de Odesa, Amfilohie de la Poceaev,schiegumenul Ieronim(din Sanaxar) protoiereul Nicolai (Gurianov) arhiepiscopul Inokentie Veniaminov. Vladica Inokentie Vieniaminov a binecuvintat sa fie citita aceasta pravila in timpul zilei (in drum spre lucru , in pauzele zilei) adica cei ce nau putinta sa citeasca toata pravila deodata sa o faca pe bucati. Vladica a binecuvintat spunind “Iata asa va fi mai corect ca noi tot niciodata nu avem timo de rugaciune, macar asa rugativa, Domnul va binecuvinta. Rugaciunile sunt tipaite in asa mod cum au fost lasate de catre Nascatoarea De Dumnezeu. De ce anume asa? noi pacatosii nu trebuie sa judecam.

“LASATI COPII SA VINA LA MINE”

Desigur trebuie de inteles corect tot ce a fost spus de stareta, deoarece totul depinde de pocainta noastra, spre care ii chema pe toti matusa. Despre Pravila primita de la Nascatoare de Dumnezeu matusa spunea “Impartiti cit mai mult, impartiti, Insusi Kuksa a binecuvintat”.

DESPRE PRAVILA SCHIMONAHIE ANTONIA PENTRU COPII AVORTATI

Schimonahia Antonia spunea ca foarte multe suferinte ne asteapta pentru singele acestor copii nevinovati. Foarte multa hula exista pe internet contra acestei Pravile. Cum de oare a reusit vrajmasul sa insele atitea oameni imbisericiti? Multi numesc hula din pricina cinului Bisericesc a acestui tip de botez. Dupa sf Ioan Gura de Aur “in botez, prin apa vine darul, iar actiunea duhovniceasca consta in renastere si reinoire. Cu a cui putere?” Apa este locul botezului, insa Tainele dupa scrisele sfintului”se savirsesc cu puterea Tatalui si Fiului si Sfintului Duh” Si deoarece trupul (a copilului avortat)nu-l avem, iar sufletul copilului sa-l cufundam in apa nu putem, desigur, ca se cere de la mama(care a facut prunc ucidere) sa ceara in rugaciune reinoirea si renasterea sufletului Pruncului omorit, cu mare Mila Domnului, pentru multele lacrimi ale mamei. Oare nu vrea asta Domnul? Referitor la lacrimi ne scrie par Ioan Damaschin cind ne spune despre tipurile de botez “al saselea este botezul prin lacrimi si pocainta prin foarte multe munca”. Deci schimonahia Antonia nu cere botezul pruncilor ucisi in apa, deoarece acest prunc nu mai e pe pamint, ci cere mila mintuetoiare a Domnului pentru prunc dupa moarte. In pravila se face referire la rugaciuni canonice catre Preasfinta Treime, Maica Domnului,4 sfinti, si se roaga cu smerenie pentru botezul pruncilor, cere, insa nu si infaptuieste personal taina Botezului. Si aceste rugaciuni catre mare Mila Domnului, pe internet sau in unele brosuri, se numesc hula. Vrajmasul foarte tare nu vrea mintuirea acestor prunci si a acestor mame, de aceea asa de tare o hulesc pe schimonahia Antonia si Pravila pentru pruncii ucisi.

Dupa prima carte iesita despre schimonahia Antonia “Retineti Dragostea Mea” in 2005, parintele Afanasie(membru a sfintului chiot, a Athosului) a cerut voie pentru traducerea cartuliei in limba bulgara, si a subliniat importanta cartii, pentru timpurile noastre de decadere duhovniceasca. Cartulia a fost de asemnea publicata la Odesa , cu binecuvintarea mitropolitului Aghatanghel, si in Minsk, cu binecuvintarea mitropolitului Filaret.

Si de ce sa nu ne rugam? Oare exista asa porunca nu va rugati? cuvintele schimonahie Antonia “asa mi sa spus,cei ce se vor ruga pentru pruncii lor avortati, se vor mintui, intelegeti sau nu?” Ce tine de alegerea numelui pentru sufletul pruncului , oare nu parintii aleg numele copilului inainte de botez, si la taina botezului doar se confirma numele ales de parinti? Vrajmasul ironizeaza “De ce sa dam nume de barbat sufletului avortat? daca e fata?” Sa ne aducem aminte de traditia bisericii, multe monahii si schimonahii primesc nume de barbat. Mai spunea matusa Antonia “toate problemele voastre vor fi pina nu va veti ruga pentru botezul sufletelor, copiilor vostri ucisi” Aceasta prorocie se refere nu numai la familii aparate ci si la poorul intreg. Atita timp cit sufletele pruncilor stau la intuneric, lepadati de parinti, atita timp si poporul ucigator de prunci nu va trai bine. Oare nu este Domnul Atotdrept? Tot ce e necesar pentru a ne mintui din acest grav pacat este lasat de catre Nascatoare de Dumnezeu, prin schimnahia Antonia.

PRAVILA.

-Rugaciunile de dimineata(dupa cartea de rugaciuni) pina la Crez(inclusiv).Mai departe:
-In numele Tatului Amin, a Fiului Amin, a Sfintului Duh Amin
-Cei ce intru Hristos vati Botezat, In Hristos vati si imbarcat (de 3 ori)
-Aliluia ( 3 ori)
Sufletului pruncului i se da nume de barbat din rindul sfintilor Domnului, si adresindune catre sfinti cerem asa:
-Sfintea Ioane botezatorule, boteaza-mi copilul(numele) omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinta mare mucenita Varvara, alataura-mi copilul(numele) omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinte Simion Primitor de Dumnezeu, cum lai primit pe Hristos, primeste-mi copilul (numele) in miinile tale, omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinta Ana Prorocita, primeste copilul meu(numele) ca o mama de botez, omorit in pintece ,care sta in temnita
In continuare urmatoarele rugaciuni:
-48 de ori Imparate Ceresc… si 40 metanii mari
-48 de ori Tatal Nostru…. si 40 de metanii mari
-48 de ori Psalmu 50….. si 40 de metanii mari (cei care nu pot , se permite in loc de ps 50, sa citeasca de 48 de ori rugaciunea lui Iisus.)
-48 de ori Usa Milostivirii….si 40 de metanii mari
Dupa aceasta sfirsitul rugaciunilor
-Cuvinese cu adevarat………………

Matusa Antonia permitea sa te rogi si pentru alti prunci, nu numai pentru ai tai personali. De asemnea este necesar ca dupa indeplinirea Pravilei pentru fiecare prunc sa dai de pomana pelinici, caciulite, luminari, cruciulite, si de dat pentru botezul unui copil orfan,sau la vreo casa de copii sau la vreo familie saraca. De asemeni cite avorturi sau pierdere de sarcina ati avut, pentru fiecare trebuie de repetat Pravila in parte. Celor ce au folosit alte metode de ucidere a pruncilor prin otravuri, spirale, anticonceptionale, sa indeplineasca aceasta epitemie de 5 ori pe an, nu mai des,deoarece orice viata incepe de la concepere,si orice metoda de oprire a vietii inseamna sa omori. Mai departe in fiecare zi pina la moarte de spus rugaciunea “Doamne , milueste copii mei, omoriti in pintecele meu. Doamne Iisuse Hristoase, pentru mare mila ta, pentru credinta si lacrimile mele, boteaza-i dupa mare mila ta si nui lipsi pe ei de lumina ta Dumnezeiasca” (de 3 ori pe zi)

  Aceasta pravila se poate de indeplinit in 2, in 3 , in 4, pentru un suflet astfel se usureaza indeplinirea ei. daca in 2 citim cite 24 de ori fiecare daca in 3, de 16 ori fiecare, si tot asa. Aceasta Pravila se poate de indeplinit si pentru altii care stau la pat, sau care nu vor, pentru parinti, rude , prieteni, se permite de facut Pravila atit femeilor cit si barbatilor. Cei ce de sine statator, au facut Pravila pentru altii, au avut vedenii cu sufletele pruncilor mintuiti. Metaniile le putem face si pentru cei ce nu sunt in stare sa le faca, sau daca le vine greu sa le faca incetisor , dupa citirea rugaciunilor, insa noapte intre orele 12 si 3, o metanie este egala cu 40(din invataturile Pelaghei de la Rezani).

Si asa aceasta Pravila este o mila a Domnului,pentru timpurile noastre, Maica Domnului si-a luat toate asupra ei, noua ne ramine sa gasim timp(indeplinirea pravilei dureaza la 2 ore jumate). Nu pierdem timpul frati si surori, cautati preoti care sa binecuvinteze, daca nu-i gasiti cereti binecuvintare de la Dumnezeu si Maica Domnului. Facind aceasta Pravila se scoate blestemul de pe neam. Ar fi de dorit ca in fiecare biserica si manastire sa fii sute sau mii de foi cu aceasta Pravila (scoasa la tipar) astfel sar schimba tot poporul in scurt timp.

Dragi frati si surori, mintuiti cu aceasta Pravila, sufletele copiilor vostri, caiti-va la spovedanie,rugati-va dimineata si seara(dupa cartulia de rugaciuni) Impartiti cit mai multe copii a acestui text pe internet, urmariti 3rm.info(cunoscatorii de rusa),
Unei Femei care se ruga cu aceasta Pravila i sa descoperit ca este necesar de indeplinit de cel putin 40 de ori pentru neam,aceasta pravila, astfel se va mintui tot neamul.

De ce este bine ca noi femeile să purtăm fuste sau rochii !

 

Fusta este considerată atributul principal al feminității. Atunci când o femeie poartă fustă, ea incepe sa acumuleze energia inerentă a feminității.

În trecut, oamenii simțeau mult mai subtil legătura cu forțele naturii . Bărbații și femeile au energii diferite.

Forma și construcția fustei formează un con care se lărgește in partea de jos. Acest model de fustă nu a fost inventat din întâmplare.

Acest tip fustă , tip con , ajută o femeie să absoarbă mai ușor energia si puterea pământului , sa devină fertilă și să fie prosperă din punct de vedere financiar . Energia unei femei , dacă vorbim despre corpul fizic , se acumulează într-un organ special - uterul .

Când femeia se îmbracă în pantaloni , este ca și cum ar bloca legătura cu pământul . Mișcarea energiei se oprește, iar vasul sacru feminin sub formă de uter rămâne gol .

Energia feminină este importantă pentru bărbat. Aceasta il face mai calm , mai echilibrat și mai stabil din punct de vedere emoțional. Când un bărbat este lipsit de dragostea și tandrețea femeii , el devine agresiv , crud și grosolan .

Purtând o fustă sau o rochie frumoasă, orice femeie va simți, cât de repede i se schimbă starea de spirit .

Imaginea unei femei îmbrăcată în fustă lungă întotdeauna va fi un simbol al purității. O fusta lungă va proteja femeia de privirile pătimașe. Aceste priviri sunt asemenea deochiului, care este capabil să lase un gol în centrele energetice inferioare.

Dacă se întâmplă acest lucru , femeia își pierde energia . Împreună cu această energie pleaca vitalitatea și atractivitatea femeilor , astfel femeia nu va mai putea oferi nimic bărbatului, prin urmare el isi pierde interesul față de ea .

Din fericire , moda din ultimii ani oferă femeilor șansa de a se intoarce la hainele feminine , de a absorbi puterea pământului și de a dărui bărbatului iubit toată feminitatea lor .

Prin urmare, vă recomand, chiar de azi să îmbrăcați o fustă lungă și să vă simțiți ca o femeie adevărată.

Sfaturi şi îndemnuri de-ale Părintelui Arsenie Boca:

 Cea mai puternică rugăciune lăsată de Arsenie Boca!

Cea mai puternică rugăciune pe care părintele Arsenie Boca a lăsat-o credincioșilor mai este cunoscută drept și rugăciunea inimii. Aceasta poate fi rostită indiferent de problemele cu care oamenii se confruntă, își pot începe și încheia ziua cu ea și poate fi spusă chiar și în momente de neliniște interioară.

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, (numele), păcătosul. Amin”

Sfaturi şi îndemnuri de-ale Părintelui Arsenie Boca:

– bolile încep de la suflet, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal;
– paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de avere şi poate fi moştenită;

– de obicei, pătimesc de cancer cei care nu postesc niciodată. Cancerul încă nu are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării;
– bătrâneţea-i un cavou ajutător… Să nu cârtim la necazuri;
– fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vezi atât de curat;
– cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

Legatura dintre rugaciunea Tatal Nostru si glandele endocrine:

Efectele rugaciunii “Tatal nostru” – Edgar Cayce 

Boala vine din păcat
Astfel, vindecarea oricărei afecţiuni va veni de la sine. “Spiritualitatea, activitatea mentală şi corpul fizic formează un «tot», deşi se pot separa şi funcţiona separat şi chiar în detrimentul celeilalte părţi. Faceţi-le să coopereze, reuniţi-le în programul lor şi astfel veţi avea o energie mai mare în activităţile voastre”, spunea Cayce. El mai afirma că orice boală vine din păcat. “Boala este păcat (fie că acest păcat a fost comis pe plan fizic, mental, spiritual), este rezultatul erorilor manifestate pe Pământ, căci păcatul nu este decât întoarcerea împotriva Adevărului şi Luminii şi astfel afectează corpul fizic. Căci corpul este Templul lui Dumnezeu Viu. Încălcarea legii aduce necazul, tristeţea, boala pe Pământ. Nimeni nu-şi poate urî vecinul fără să sufere de stomac sau ficat! Nimeni nu poate fi gelos şi nervos fără să aibă tulburări digestive şi cardiace!Ura şi gelozia provin din frică. Din frică izvorăsc aproape toate relele omenirii: frica de sine, frica de ceea ce gândesc alţii despre noi, frica de imaginea pe care ceilalţi şi-au făcut-o despre noi etc. A depăşi frica înseamnă a ne umple fiinţa mentală şi spirituală de ceea ce alungă frica, adică iubirea manifestată în lume prin Acela care S-a dăruit răscumpărării noastre. Iubirea, credinţa, înţelegerea acestor legi alungă frica. Mânia este o otravă pentru tot organismul. Resentimentul produce în organism acele secreţii care împiedică buna funcţionare a diverselor sisteme (circulator, digestiv, respirator etc.). Este necesar să ne purificăm corpul şi să oprim secreţia de otrăvuri care dereglează organismul, îmbolnăvindu-l. Fiecare atom este un univers. El acţionează într-un sistem de energie ordonat din corp, dar poate crea energii de ruptură prin toxinele pe care le produce. Acestea trebuie eliminate din corp prin diverse sisteme (respirator, circulator, digestiv etc.). Purificarea spirituală şi fizică amână procesul de îmbătrânire. Menţinerea echilibrului între asimilare şi eliminare poate prelungi viaţa nebănuit de mult.

Rolul glandelor
Edgar Cayce remarca, în mod special, rolul capital al glandelor endocrine în protejarea sănătăţii, aspect neglijat de medicină, care nu acorda importanţă sistemului endocrin în apariţia bolilor. În lecturile sale, Edgar Cayce spunea: “Sistemul glandelor este sursa tuturor activităţilor omeneşti, a tuturor dispoziţiilor, a tuturor stărilor sufleteşti, a tuturor temperamentelor şi a diversităţii firilor şi raselor. Frica, mânia, bucuria, toate aceste energii afective sunt legate de activitatea glandelor endocrine, producând acolo secreţii (hormonale) care se vor răspândi în tot organismul. Ochiul, nasul, creierul însuşi, traheea, bronhiile, plămânul, inima, ficatul, splina, pancreasul nu-şi pot îndeplini rolul decât cu ajutorul sistemului care le permite să se reînnoiască, adică ansamblul funcţiilor glandelor endocrine. Plecând de la aceste glande se creează boala sau vindecarea. Fiecare dintre glande corespunde nu numai unei funcţii precise, dar şi unei vibraţii colorate şi sonore, unui element al Pământului, unui semn astrologic sau influenţei unei planete.”

Cayce arată ca pituitara (hipofiza), cea mai înaltă glandă a corpului, este legată de lumină şi se dezvoltă în tăcere. Glanda pineală (epifiza) este punctul de plecare pentru construirea embrionului în pântecul mamei. Tiroida intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm. Timusul corespunde inimii. Suprarenalele sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar. Celulele lui Leydig (Lyden) sunt centrul echilibrului masculin-feminin şi gonadele sunt motorul corpului fizic. Boala se declanşează în corp prin otrăvurile secretate în centrii glandulari, prin atitudinile negative. Vindecarea se produce activând energiile prin centrii corpului (chakra) direct legaţi de glande, un mijloc fundamental pentru această activare fiind meditaţia, rugăciunea.

Astfel, Cayce, în lecturile sale, a comunicat un lucru incredibil, corespondenţa dintre versetele rugăciunii “Tatăl Nostru” şi principalele glande endocrine. Anumite cuvinte din rugăciune reprezintă mantre (cuvinte-cheie) care declanşează deschiderea unei glande, şi anume: Tatăl Nostru, care eşti în ceruri deschide glanda pituitară, Sfinţească-se numele Tău deschide glanda pineală, Vie împărăţia Ta şi Precum în cer deschid glanda tiroidă, Facă-se voia Ta,(…) așa şi pe Pământ deschide glanda timus, Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi deschide gonadele (glandele sexuale masculine şi feminine), Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri  deschide suprarenalele, Şi nu ne duce pe noi în ispită deschide celulele lui Lyden (sau Leydig, care nu sunt chiar o glandă, ci un ansamblu de celule secretoare de hormoni, localizate sub ombilic şi deasupra gonadelor), Ci ne izbăveşte de cel rău deschide glanda timus, Căci a Ta este împărăţia deschide glanda tiroidă, şi puterea deschide glanda pineală, şi mărirea deschide glanda pituitară, Amin.

Corpul uman are centrii energetici din partea superioară în legătură cu energiile cerului, iar cei din partea inferioară în legătură cu energiile pământului. Partea superioară a corpului uman este legată de viaţa spirituală, iar cea inferioară este legată de viaţa fizică, respectiv cu plăcerile ei legate de materie (mâncare, sex etc.). O funcţionare corectă a corpului este asigurată de deschiderea tuturor centrilor lui, atât a celor superiori, cât şi a celor inferiori. Rugăciunea “Tatăl Nostru” deschide până la jumătatea ei, de sus în jos, centrii energetici, glandele organismului, iar de la jumătate până la “Amin” verifică deschiderea lor de jos în sus. Spusă cu credinţă, această rugăciune face ca un fior interior, ca un curent, să străbată corpul din cap până în picioare. Este dovada că nu există blocaje în circuitele energetice ale corpului. Din punct de vedere religios, explicaţia constă în producerea unui fior creat de Divinitate, care a ascultat ruga credinciosului.

TerapiiIată că vindecarea, de orice natură ar fi, constă în modificarea vibraţiilor Eului interior, în a pune ţesuturile vii ale corpului în rezonanţă cu Energiile Creatoare, Divine. Aşadar, rugăciunea transformă mentalul şi fizicul celui care se roagă. Cayce s-a referit în lecturile sale şi la alte metode de tratament folosite în medicina alternativă, pe care doar le amintesc, astăzi fiind foarte mediatizate. Astfel, el a vorbit despre fitoterapie, dietoterapie, tratamentul cu argilă, cu ajutorul apei, clismelor, importanţa exerciţiului fizic, a masajelor, a terapiei osteopate, a postului, cristaloterapiei, cromoterapiei, meloterapiei, aromaterapiei şi chiar a terapiei prin voce.

Iată învățăturile părintelui Argatu pentru sănătate, spor și alungarea răului:

 „Pentru aceasta trebuie să fii pregătit, adică spovedit de păcate. În timpul celor 9 zile, dacă ești femeie nu trebuie să ai ciclu. Dacă îți vine, trebuie să reiei când nu ai.

Se postește 9 zile, ținându-se post negru luni, miercuri și vineri, până la ora 24.00. În fiecare zi se fac următoarele rugăciuni:

Ziua se fac 40 de metanii, plus rugăciunile tale zilnice sau Tatăl Nostru spus cât mai des. Seara, după ora 22.00, mai bine spre ora 24.00, faci rugăciune. Se face Acatistul Mântuitorului și se aprind 9 lumânări, așezate în formă de cruce. Dacă nu ai Acatistier spui Tatăl Nostru astfel: 3 metanii plus Tatăl Nostru plus Rugăciunea de cerere și repeți aceasta până faci 40 de metanii.

Atenție:

-Cine nu poate duce postul până la ora 24.00, îl poate opri la ora 18.00 sau la ora 21.00 și poate mânca doar o masă de post. Dacă ai mâncat de 2 ori, ți-a furat diavolul postul.

-În cursul zilei sau cu 2 ore înainte de masă, iei o bucățica de Anafura plus un pahărel mic de aghiazmă făcută cu molitfele sfântului Vasile. -Lumânările pe care le aprinzi se lipesc pe o tavă sau o placă de faianță sau cărămidă. Ele trebuie să ardă complet. Aceasta este important.

Rugăciune de cerere:

Dezleagă, Doamne, toate vrăjile, farmecele și blestemele cu care m-au legat vrăjmașii mei știuți și neștiuți, dezleagă-le și întru nimica să se prefacă. Cearta, duhurile necurate, pe pustiu să se ducă, unde om nu locuiește, și apoi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine robul tău (numele) apăra-mă!

Vei vedea cum încep să se neliniștească anumite persoane dintre cunoștințe, chiar și rude. Cei care devin neliniștiți vor neapărat să vină la tine. Uneori îți cer socotelă: pentru ce li se întâmpla lor necazuri? Vrăjitorii, în timpul rugăciunilor își primesc fiecare ce a trimis. Vezi pe cei nelinștiți-aceștia sunt vrăjitorii. Nu le spui nimic, dar îi pomenești în rugăciune.

Zici:

Dezleagă, Doamne, toate vrăjile cu care m-a legat vrăjmașul meu(numele), dezleagă-le! Dezleagă și intru nimic să se prefacă, alungă duhurile necurate, pe pustiu să se ducă și la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine, robul tău (numele) iartă-mă!

În timpul rugăciunii cere:

Dezleagă, Doamne, darul de bani, de casă, de îmbrăcăminte, de încălțăminte, darul de Cununie, priceperi ca: priceperea de a face bani, de a face curat, memoria, puterea de munci cu pricepere și spor, etc (tot ce crezi că ți-a fost legat). Amin!

„Sfinților Arhangheli Mihail și Gabriel, duceți nevrednica mea rugăciune și nevrednicul meu post la bunul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor mele, ale părinților mei, ale bunicilor mei, ale celor adormiți din neamurile noastre, ale moșilor și strămoșilor până la al nouălea neam și-mi dăruiți mie împlinirea dorinâei mele (spui dorința)”.

Cine a fost părintele Ilarion Argatu?

Părintele Ilarion, pe numele său de botez, Ioan, s-a născut la 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, comuna Vulturești, județul Suceava, și a trecut în neființă la 11 mai 1999, la Mănăstirea Cernica. Preot ortodox, renumit pentru slujbele de exorcizare pe care le-a ținut în Europa și America, după 1990, părintele Argatu a fost dehumat , iar trupul său a fost găsit aproape intact. Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veșnice la data de11 mai 1999, la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică și unde a slujit mulți ani ca preot. A fost înmormântat într-o criptă săpată în pronaosul bisericii alături de soția sa.