miercuri, 7 februarie 2024

Cum se pot curăța păcatele moştenite din neam?


 

Cum se pot curata păcatele moştenite din neam? Amprentele din perioada intrauterină, din copilărie şi faptele înfăptuite de părinţi?

Cum vă spuneam, aici important e să vedem că păcatul este boală, este neputinţă. Noi nu moştenim păcatul ca vinovăţie, ci păcatul ca boală. Şi se poate vindeca aşa cum se vindecă orice boală: prin chemarea lui Dumnezeu în boala respectivă, prin lucrarea poruncilor, prin Sfânta împărtăşanie. Da? Prin conştientizarea acestei boli şi prin binecuvântare, prin asumare. Eu am făcut un fel de rugăciune - am pus-o pe site-ul www.sfintiiarhangheli.ro -, pentru moştenirea grea din neam.

Primesc darul vieţii de la părinţi, cu tot ce conţine el. Eu nu pot să spun „vreau asta", „nu vreau asta", că n-am cum! Am primit acest dar şi, în acelaşi timp, am primit darul vieţii harice, darul vieţii dumnezeieşti, la naşterea din nou prin Botez. Eu II aduc pe Dumnezeu - dacă m-am trezit, dacă am ajuns în acest stadiu -, îl aduc în viaţa mea bolnavă, [ca] s-o vindece. Şi El o vindecă cu aceste moşteniri cu tot! In acelaşi timp, mă despart, psihologic, de poverile care mă leagă - asta înseamnă a te lepăda de mamă şi de tată. A te despărţi psihologic de părinţi înseamnă a te despărţi de „aşa am făcut", „aşa am apucat noi", „n-avem încotro", „suntem blestemaţi"! Nu! Refuzăm aceste credinţe, ne despărţim de ele, da? Mă despart chiar de tatăl meu, care iubea păcatul sau desfrâul şi-aşa mai departe, mă despart de el, în sensul că nu vreau să fac ce-a făcut el, nu vreau să-i fiu credincioasă (este această fidelitate, continuăm „tradiţia"), dar, în acelaşi timp, nu mă despart de el, nu mă lepăd de el ca persoană, ci mă lepăd de stilul lui de viaţă, de păcatul lui, de boala lui. Şi, în acelaşi timp, ne ajută foarle mult iertarea.

Monahia Siluana Vlad

Tare e bine când se roagă cineva pentru tine! Se zbate inima și nu știi de ce! Se limpezesc ochii și te bucuri că vezi! Trece primejdia rea și pricepi că te afli în purtare de grijă.


O lectie de inchinareA fost odata, pe vremea cand bag de seama ca oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii, un baiat sarman care se nascuse fara maini si a carui mama se prapadise de timpuriu, dintr-o boala de acelea care nu iarta.


S-ar zice ca mai necajit suflet nu putea sa fie pe lume, si totusi copilandrul nostru se arata mereu senin la infatisare si plin de bucurie in inima lui, iar pe deasupra era vrednic si cuminte, de prinsesera drag de el toti oamenii din satul acela si din cele invecinate. Zice-se ca numai din cuvant aducea inapoi in cireada vacile care se razleteau, ca vedea uliul de departe si-l alunga pe data de peste ograzi, ca era iute la pas si ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cantarii, de se putea intrece cu dascalii de biserica si cu pasarile vazduhului.


Si iata ca intr-o zi, apropiindu-se Sfintele Pasti, catadicsi sa vina la biserica din sat si boierul locului aceluia, care era inca tanar si cam fudul, dar pe care oamenii il primira in mijlocul lor cu toata caldura sufletelor curate, ca doar crestini suntem cu totii si datori sa ne iubim si sa ne veselim intru Domnul.

Si cand slujba s-a ispravit si a fost sa iasa boierul din biserica, acesta dadu cu ochii de copilandrul lipsit de maini, care sarea cu picioarele desculte, cand inainte, cand inapoi, peste un sant aflat chiar in fata sfantului lacas.


- Ce faci, blestematie?! - se rasti la el boierul, tragandu-si manusile de matase peste degetele ingalbenite de tutun. Asa se iese, ma, de la Sfanta Biserica?!

Copilandrul se opri din sarit, il privi cu ochii lui limpezi si-i raspunse cuviincios:

- Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin si eu cum pot, sarind crucis in cele patru colturi ale baltii.


Nici n-apuca bine copilul sa-si termine vorba si iata ca, sub ochii tuturor celor de fata, din apa limpezita de soare a baltii, scoase sfielnic capul un crin plapand si alb precum sufletul curat al micului inchinator!


Boierul se dadu un pas inapoi si-si facu o cruce mare, iar satenii il urmara, murmurand infiorati.

Asa cauta si tu, cetitorule, care esti mintos si ai mainile tefere, sa te inchini dupa cuviinta, ori ca treci prin fata bisericii, ori ca-ti incepi sau iti ispravesti lucrul, ori ca te afli in vreo alta imprejurare care cere inchinaciune, ca nu cumva sa te rusineze copilul fara maini dinaintea Judecatorului Hristos!(Dupa Parintele Constantin Valer Necula, Calutul lui Dumnezeu. Povesti si povestiri pentru cei ce n-au mai citit demult povesti, Editura Bunavestire, Bacau, 2003, pp. 94-95)

 

Mamelor, dăruiți, trimiteți binecuvântarea voastră asupra copiilor, fie că viețuiți aici pe pământ, fie că vă aflați în Ceruri! Binecuvântați-i pe copiii voștri!

 Pe firmamentul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos o poziție de excepție o dețin „cei trei mari luminători ai soarelui întreit al dumnezeirii”: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan „cel îndumnezeit, cu Gura de Aur”. Acești Trei Ierarhi vor lumina pentru totdeauna neamul omenesc prin „faptele, cuvintele și dogmele” lor, dar vor și adăpa și răcori întreaga lume cu izvoarele de apă ale cunoștinței dumnezeiești adevărate, mărturisind despre Dumnezeu Cel în Treime, ca niște „râuri aducătoare de miere ale înțelepciunii”. Sfânta noastră Biserică se laudă cu aceștia în Domnul, și îi așază înaintea credincioșilor creștini spre a le urma după putere. (...)
 
Pe acești dascăli ai lumii, care au împletit în chip minunat înțelepciunea lumii cu înțelepciunea de sus, cea după Dumnezeu, îi admiră veacurile, îi laudă poeții și literații, filozofii și istoricii, iar creștinii evlavioși îi cinstesc, îi laudă și îi preaslăvesc în Domnul, pentru măreția lor neapusă.
 
Însă cui i se datorează această măreție, de unde au apărut atâtea biruințe, succese strălucitoare, izbânzi duhovnicești, atâta slavă și mărire? În primul rând datorită dobândirii harului atotputernic al Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Lui Dumnezeu, în care au crezut nezdruncinat, se datorează întâi de toate și în principal toate izbânzile lor, dar și luptelor și marilor osteneli personale. Dar și un alt factor uman a ajutat îndeosebi la formarea lor: contribuția însemnată a mamelor lor evlavioase și virtuoase.
 
Desigur că admirăm aceste „râuri curgătoare de miere ale înțelepciunii”, dar ne amintim mai puțin de izvoarele pământești din care aceste râuri au izvorât. Îi mărim pe acești trei „uriași” ai duhului, dar rareori mintea noastră aleargă la acele persoane sfinte și pline de respect care i-au născut, i-au crescut și i-au dăruit din tot sufletul Bisericii lui Hristos. Femeile sfinte, învrednicite de Dumnezeu să devină mamele acestor mari bărbați au fost instrumentele divine prin care au dăruit Bisericii înțelepții ierarhi și învățători, purtători de Duh Sfânt.
 
Taina măreției celor trei Ierarhi se găsește în chip mărturisitor și în cele trei femei evlavioase, în mamele lor: Emilia, Nona și Antuza. Și adevărul acesta l-au propovăduit „cu propria gură” acești îngeri pământești, locuitori ai cerului, și l-au consemnat în scrierile lor, ca neamurile care vor urma să afle despre puterea mare și înălțătoare pe care o are lucrătorul cel împreună cu Dumnezeu, care se numește MAMA. (...)
 
Mamele vestite ale celor trei Ierarhi au înțeles marea lor misiune, și tocmai de aceea s-au nevoit, s-au ostenit și s-au dăruit într-o mare măsură lucrării materne de a-i forma pe copiii lor „în învățătura și mustrarea Domnului”, arătându-i pe aceștia învățați ai vremii și sfinți ai Bisericii. Oh, binecuvântare de mamă! Binecuvântarea care iese din străfundurile inimii mamei, adăpată de harul lui lui Dumnezeu, este o putere creatoare în viața copiilor ei. Binecuvântarea mamei ne este necesară pentru reușita în lucrările noastre și pentru dobândirea fericirii în viață.
 
De aceea, mulți se grăbesc, vin chiar din străinătate, fără să ia seama la osteneli și cheltuieli ca s-o apuce pe mama lor înainte să-și dea sufletul, să primească binecuvântarea ei, să-i închidă ochii, s-o înmormânteze și s-o îngroape. Și consideră acest lucru o îndatorire și o necesitate, o cinste și o binecuvântare.
 
Mamelor, dăruiți, trimiteți binecuvântarea voastră asupra copiilor, fie că viețuiți aici pe pământ, fie că vă aflați în Ceruri! Binecuvântați-i pe copiii voștri!
 
(Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele creștine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 9, 13, 79)După cum se spune în popor: „Rugăciunea mamei te scoate şi de la fundul mării.” Rugăciunea mamei către Domnul lisus Hristos, pentru binecuvântare asupra copiilor
 
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, auzi-mă pe mine, nevrednica roaba Ta (numele). Doamne, în milostiva Ta stăpânire sunt copiii mei (numele): miluieşte-i şi mântuieşte-i, pentru numele Tău. Doamne, iartă-le lor toate greşalele cele de voie şi cele fără de voie pe care le-au săvârşit înaintea Ta. Doamne, povăţuieşte-i la calea cea adevărată a poruncilor Tale şi luminează-le înţelegerea cu lumina lui Hristos, spre mântuirea sufletului şi tămăduirea trupului. Doamne, binecuvântează-i în casă, la şcoală, pe drum şi în tot locul stăpânirii Tale. Doamne, păzeşte-i sub acoperământul Tău cel sfânt de glonte, de sabie, de otravă, de foc, de molimă şi de moartea năprasnică. Doamne, apără-i pe ei de toţi vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, de toate necazurile, relele şi nenorocirile. Doamne, tămăduieşte-i de toată boala, curăţeşte-i de toată întinăciunea şi uşurează-le pătimirile sufleteşti. Doamne, dăruieşte-le harul Duhului Tău Sfânt spre viaţă îndelungată, sănătate şi curăţie, întru toată buna credinţă şi dragostea, în pace cu cei de aproape şi cei de departe. Doamne, înmulţeşte-le şi întăreşte-le puterile minţii şi ale trupului, pe care le-au primit în dar de la Tine, binecuvântându-i, dacă va plăcea înaintea Ta, spre viaţă de familie evlavioasă şi naştere de prunci cinstită. Doamne, dăruieşte-mi mie, nevrednicei şi păcătoasei roabei Tale (numele) binecuvântare părintească pentru copiii mei, care sunt robii Tăi, în vremea cea de acum a dimineţii (zilei, nopţii), pentru numele Tău, pentru că împărăţia Ta este veşnică şi atotputernică. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului Tămăduitorul cancerului şi al tuturor bolilor şi biruitorul demonilor

 

Acatistul Sfântului Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului, Tămăduitorul cancerului şi al tuturor bolilor şi biruitorul demonilor


Condacul 1

Ca pe un arhipăstor preaîndumnezeit al  Lampsacului și ca pe un făcător de minuni și izvor îmbelșugat, te lăudăm pe tine, Ierarhe insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are îndrăzneală către Domnul, roagă-te să fie izbăviți de tot necazul cei care strigă către tine: Bucură-te, Părinte Partenie!

Icosul 1

Om fiind prin fire, înger prin purtări ai fost văzut, Ierarhe Partenie, și cu darurile îngerești faci să strălucească adunarea Bisericii; de aceea, minunându-ne de viața ta, strigăm cu glas mare:
Bucură-te, cel prin care Hristos este lăudat
Bucură-te, cel prin care dușmanul este alungat
Bucură-te, păstor preaîndumnezeit al Lampsacului
Bucură-te, făclie luminoasă a Helespontului
Bucură-te, culme a smereniei și comoară a dragostei
Bucură-te, adânc al curăției și făcător de minuni
Bucură-te, că te-ai umplut de lumină cerească
Bucură-te, că ai nimicit puterea amăgitorului
Bucură-te, slujitor înflăcărat al lui Hristos
Bucură-te, ocrotitorul și apărătorul nostru
Bucură-te, cel prin care credincioșii se aprind
Bucură-te, cel prin care dușmanii sunt surpați
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 2-lea

Viață curată din tinerețe având, te-ai umplut de darurile cerești și, făcător a multe minuni fiind, te-ai pus mijlocitor pe lângă harul Duhului, Partenie purtătorule de Dumnezeu, uimindu-i pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Viața ta a fost cunoscută tuturor și împodobită cu virtuți, și tuturor pildă arătându-te din tinerețe prin fapte sfinte, luminezi sufletele noastre, ale celor care cu dor strigăm către tine:
Bucură-te, vistierie a obiceiurilor fără pată
Bucură-te, icoană a adevărurilor sfinte
Bucură-te, pildă vieții folositoare
Bucură-te, comoară sfântă a liniștii sufletești
Bucură-te, că ai lipsit de lumină pe dușmanul puternic
Bucură-te, că L-ai slăvit pe Hristos, Împăratul tuturor
Bucură-te, omorâtorul patimilor răutății
Bucură-te, cel luminat de Lumina liniștii dumnezeiești
Bucură-te, cel ce ai urmat blândeții lui Hristos
Bucură-te, următorul bunătății Lui
Bucură-te, cel care ai disprețuit orice stăpânire a celor pieritoare
Bucură-te, cel care ai primit lumina de la Dumnezeu
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 3-lea

Primind din înaltul cerului putere în împlinirea faptelor și dumnezeiască voință insuflată de Dumnezeu, ai fost mai puternic decât tot ce este stricăcios prin alipirea de cerescul Duh, fericite Partenie, și strigai către Sfânta Treime: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Dumnezeiescul Filitos a cunoscut harul foarte strălucit al vieții tale, purtătorule de Dumnezeu, și te-a desăvârșit pentru preoție cu uleiul preasfânt al duhului, ca să aduci jertfă nesângeroasă pentru cei care strigă:
Bucură-te, jertfitor dumnezeiesc
Bucură-te, sfânt învățat în tainele Cuvântului
Bucură-te, slujitor al Tainelor dumnezeiești
Bucură-te, podoabă a Sfintei Biserici
Bucură-te, cel care luminezi cu lumină nevinovăția
Bucură-te, cel care ne înveți tainele cu darul Întreitei Lumini
Bucură-te, că ai fost primit preot purtător de Dumnezeu
Bucură-te, că ai strălucit ca preot cu vorbire de la Dumnezeu
Bucură-te, cel care ai tăiat spinul patimilor
Bucură-te, cel care ai curățat ogorul sufletelor
Bucură-te, vas al Luminii Celei cu trei raze
Bucură-te, izvor al sufletelor care s-au pocăit
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 4-lea

Cu înțelepciune dumnezeiască ai fost primit următor al Apostolilor și ai dobândit harul acestora; de atunci, sănătos l-ai făcut, Sfinte, pe cel orbit de taur, mult fiind lăudat tu, Partenie, și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

A auzit de bogăția multelor tale binefaceri femeia care era greu suferindă și, venind la tine cu evlavie, a fost izbăvită de suferința cancerului, vestind harul tău și strigând către tine cu credință:
Bucură-te, tămăduirea celor bolnavi
Bucură-te, vindecarea celor în suferință
Bucură-te, dumnezeiască mângâiere a celor întristați
Bucură-te, însănătoșire grabnică a celor bolnavi
Bucură-te, că ai ucis puterea cancerului
Bucură-te, că ai vindecat-o imediat pe femeie
Bucură-te, cel care ai slujit fără pată Domnului
Bucură-te, cel care ai nimicit puterea lui Veliar
Bucură-te, laudă a preoților evlavioși
Bucură-te, sprijin al multor tulburați
Bucură-te, glas al milostivirii dumnezeiești
Bucură-te, vas al dragostei din belșug
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 5-lea

Vas ales văzându-te preafericitul întâistătător al Cizicului, cu dumnezeiască insuflare, te-a arătat ierarh dumnezeiesc și păstor al Lampsacului; de atunci, Partenie, cu smerenie ai strigat către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cu putere dumnezeiască ai fost în stare să dobori și să omori pe dușmanul care a venit împotriva ta ca un câine turbat și cu evlavie ai păstorit turma ta, care cu bucurie strigă către tine, Sfinte arhipăstor:
Bucură-te, arhipăstorule al Lampsacului
Bucură-te, ierarhe îndumnezeit
Bucură-te, izvor nesecat de minuni
Bucură-te, învățător al dogmelor dumnezeiești
Bucură-te, chip preaneîntinat al Bunului Păstor
Bucură-te, oaie blândă a Mântuitorului Hristos
Bucură-te, că pe Veliar ca pe un câine l-ai nimicit
Bucură-te, că ai văzut slava Domnului
Bucură-te, următor al milostivirilor lui Dumnezeu
Bucură-te, chip al vieții fără pată
Bucură-te, cel din cauza căruia plânge Veliar
Bucură-te, cel prin care credincioșii dănțuiesc
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 6-lea

Nimicind, Ierarhe, puterea demonilor și prin aceasta toate vrăjitoriile, și făcând să piară, cu harul care ți-a fost dat, practicile magiei, dăruiești sănătate și izbăvire tuturor celor care strigă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Lampsacul și țara Helespontului se bucură de tine și cântă toată Biserica pentru mulțimea minunilor tale, prin care nu ai încetat să faci bine tuturor, căci lucrurile bune le dăruiești celor care strigă cu credință:
Bucură-te, slava Bisericii
Bucură-te, făclia credinței
Bucură-te, comoară vie a Duhului Sfânt
Bucură-te, mare scăpare a celor bolnavi
Bucură-te, stâlp al faptelor dumnezeiești ale vieții în Duh
Bucură-te, unealtă călăuzită de Dumnezeu a viețuirii minunate
Bucură-te, că poți să stârpești viclenia idolilor
Bucură-te, că faci să strălucească dragostea lui Hristos
Bucură-te, comoară a vieții viitoare
Bucură-te, scânteiere vie a lumii imateriale
Bucură-te, lucrător al multor fapte minunate
Bucură-te, flacără a milostivirilor cerești
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 7-lea

Mare prin fapte minunate, ajuns ierarh, ai izbăvit de rătăcirea idolilor duhovniceasca ta turmă, care ți-a fost încredințată din mâinile lui Dumnezeu și ai hrănit cu dogmele credinței pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Vestind legile credinței și harul Evangheliei, purtătorule de Dumnezeu, i-ai întors să slujească lui Hristos pe cei care înainte erau fii ai pierzării și cu minuni îi întărești pe cei care cu evlavie strigă către tine:
Bucură-te, luminător al celor aflați în întuneric
Bucură-te, părinte al celor care s-au luminat
Bucură-te, cel care ai făcut de rușine zădărnicia idolilor
Bucură-te, cel care ai făcut cunoscută mila Mântuitorului
Bucură-te, îndumnezeitule cunoscător al învățăturilor dătătoare de viață
Bucură-te, vestitor al milostivirilor cerești insuflat de Dumnezeu
Bucură-te, că îndrumi spre calea mântuirii
Bucură-te, că risipești întunericul neștiinței
Bucură-te, cel care aprinzi flacăra sufletelor spre dragostea lui Hristos
Bucură-te, cel care rupi săgețile dușmanului
Bucură-te, cel care tai rădăcinile patimilor
Bucură-te, cel care aduci rodul virtuții
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 8-lea

Prin iconomie dumnezeiască ai făcut, Părinte, minuni neobișnuite spre mântuirea altora, ai nimicit puterea demonilor și ai vindecat boli grele, tămăduindu-i cu cuvântul tău, Partenie, pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul luminat de Împăratul cel Sfânt, ai venit la Constantin cel vestit, care, cinstindu-ți evlavia, ți-a dăruit o bogată răsplată, pentru care ai slăvit pe Hristos, îndemnându-i pe toți să strige către tine:
Bucură-te, cel mare printre minunați
Bucură-te, cel slăvit printre sfinți
Bucură-te, cel care ai bucurat pe Domnul cel Sfânt
Bucură-te, cel care ai făcut de rușine pe căpetenia întunericului
Bucură-te, prieten adevărat al Atotputernicului Hristos
Bucură-te, armă îndreptată împotriva dușmanului
Bucură-te, cel pe care l-a cinstit Constantin cel Mare
Bucură-te, că ai primit dar dăruit de Dumnezeu
Bucură-te, cel care strălucești cu lumina harului
Bucură-te, nimicitor al dușmanului blestemat
Bucură-te, cel care ai adus pe mulți la Hristos
Bucură-te, cel care ai îndepărtat nebunia dușmanilor
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 9-lea

Vindecând de rătăcire turma ta nestatornică, ai zidit, Sfinte Părinte, o biserică preafrumoasă Mântuitorului, ca templu viu al dumnezeiescului Duh, iar acum, înălțând cântări către Ierusalimul ceresc, cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

La cuvintele rugăciunilor tale, ca din somn s-a trezit în chip minunat Eftihianos și de bogatul tău har, Sfinte, s-a rușinat dușmanul hulitor; iar noi, alergând către tine, cu credință fierbinte îți strigăm:
Bucură-te, vasul Mângâietorului
Bucură-te, cunoscătorule al vieții necunoscute
Bucură-te, cel care ai înviat prin rugăciune pe cel care a murit
Bucură-te, cel care ai ucis pe dușmanul care te vrăjmășea
Bucură-te, că ai vindecat pe foarte mulți care sufereau cumplit
Bucură-te, că armă cu adevărat te-ai arătat prin minuni
Bucură-te, nimicitorul duhurilor necurate
Bucură-te, tâlcuitor al învățăturilor dumnezeiești
Bucură-te, cel prin care sunt alungați demonii
Bucură-te, cel prin care sunt tămăduiți cei foarte nefericiți
Bucură-te, slujitor adevărat al lui Hristos
Bucură-te, biruitor al dușmanului
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 10-lea

Descoperit a fost, Părinte, duhul cel necurat, care se ascundea de mult timp în om; și când i-ai spus să se sălășluiască în tine a plecat gemând, iar cel vindecat, lăudându-te, Îi striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Când ai cunoscut, Părinte, boala care se ascundea în inima păstorului Iracliei, imediat pe acesta l-ai arătat milostiv, cu cuvântul tău, Partenie; de aceea, minunându-se de mărinimia ta, toți strigau:
Bucură-te, cunoscătorul celor ascunse
Bucură-te, cunoscătorule al celor care nu se pot spune
Bucură-te, învățător al milostivirii dumnezeiești
Bucură-te, fluviu plin de milă
Bucură-te, cel care urmezi mila Milostivului Dumnezeu
Bucură-te, lăcaș al blândeții și al Luminii care nu poate fi înțeleasă
Bucură-te, că l-ai vindecat pe păstorul Iracliei
Bucură-te, că ți-ai izbăvit turma de rătăcire
Bucură-te, icoană a bunătăților lui Hristos
Bucură-te, pârâu al multor veselii
Bucură-te, apărător al săracilor și smeriților
Bucură-te, cel care contempli lumina cerească
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 11-lea

Aflând de la tine vindecare, fostul slăbănog L-a lăudat pe Mântuitorul și, îndreptat prin rugăciunea ta, vestea, preafericite Partenie, minunea ta cea mare, strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

De harul tău dat de Dumnezeu s-a cutremurat mulțimea demonilor, prin rugăciunile tale cerul a dat ploaie pământului care era însetat, ogorul a dat rod foarte bogat, iar credinciosul arhidiacon ți-a zis cu uimire:
Bucură-te, cel plin de roade dătătoare de viață
Bucură-te, izbăvitor de patimi nevindecate
Bucură-te, cel care îl urmezi pe Ilie Tesviteanul
Bucură-te, cel care faci să sporească dragostea lui Hristos
Bucură-te, râu foarte limpede al milei dumnezeiești
Bucură-te, crin preafrumos mirositor al harului duhovnicesc
Bucură-te, că faci ploaia să coboare peste pământul însetat
Bucură-te, că ne duci la corabia mântuirii
Bucură-te, legătură a credincioșilor aduși lângă tine
Bucură-te, tămăduire a multora care erau bolnavi
Bucură-te, cel datorită căruia se bucură slăbănogul
Bucură-te, cel către care strigă mereu tot credinciosul
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 12-lea

Luminat cu darul proorociei, ai spus dinainte, Părinte, cele ce se vor întâmpla și pe Ipatianos, arhidiaconul Iracliei, l-ai văzut vas al Duhului, iar după ce ai proorocit aceasta, striga și el împreună cu tine către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântându-ți laude de despărțire, Ierarhe, cei care s-au adunat cu credință multă pentru călătoria ta la Dumnezeu au încredințat mormântului trupul tău, Sfinte, iar noi, lăudându-te, strigăm cu evlavie către tine:
Bucură-te, cel împreună cetățean cu îngerii
Bucură-te, sfinte biruitor cu cunună
Bucură-te, temelie de nezdruncinat a Bisericii
Bucură-te, cel plin de strălucirea Luminii necreate
Bucură-te, grădină foarte plăcut mirositoare a darurilor tainice
Bucură-te, zid nesurpat al creștinilor evlavioși
Bucură-te, ocrotitor care suferi împreună cu cei ce te cinstesc
Bucură-te, apărător și sprijinitor al ortodocșilor
Bucură-te, cel prin care voi fi curățit de patimi
Bucură-te, cel prin care voi fi izbăvit de nenorociri
Bucură-te, bucurie a sufletelor credincioase
Bucură-te, apărare adevărată și a mea
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 13-lea

O, prealuminate Părinte Partenie, Ierarhe al Domnului, revărsare de minuni uimitoare, primește rugăciunile noastre și, prin solirile tale către Dumnezeu, să primim iertare de greșeli toți care într-un glas Îi strigăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1:

Icosul 1

Om fiind prin fire, înger prin purtări ai fost văzut, Ierarhe Partenie, și cu darurile îngerești faci să strălucească adunarea Bisericii; de aceea, minunându-ne de viața ta, strigăm cu glas mare:
Bucură-te, cel prin care Hristos este lăudat
Bucură-te, cel prin care dușmanul este alungat
Bucură-te, păstor preaîndumnezeit al Lampsacului
Bucură-te, făclie luminoasă a Helespontului
Bucură-te, culme a smereniei și comoară a dragostei
Bucură-te, adânc al curăției și făcător de minuni
Bucură-te, că te-ai umplut de lumină cerească
Bucură-te, că ai nimicit puterea amăgitorului
Bucură-te, slujitor înflăcărat al lui Hristos
Bucură-te, ocrotitorul și apărătorul nostru
Bucură-te, cel prin care credincioșii se aprind
Bucură-te, cel prin care dușmanii sunt surpați
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul 1

Ca pe un arhipăstor preaîndumnezeit al  Lampsacului și ca pe un făcător de minuni și izvor îmbelșugat, te lăudăm pe tine, Ierarhe insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are îndrăzneală către Domnul, roagă-te să fie izbăviți de tot necazul cei care strigă către tine: Bucură-te, Părinte Partenie!

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului Tămăduitorul cancerului şi al tuturor bolilor şi biruitorul demonilor

Troparul Sfântului Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte Mucenice Partenie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Unit fiind cu lumina cea dumnezeiască, prin fapte bune, Părinte Preasfinţite, te-ai arătat ca o a doua lumină. Pentru aceasta pe cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea purtătoare de lumină şi pururea pomenită, cu rugăciunile tale îi mântuieşte de întunericul păcatelor.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca o stea luminoasă ai răsărit pe cerul Bisericii lui Dumnezeu, Sfinte Partenie, cu strălucirile tămăduirilor, alungând cu darul tău întunericul patimilor şi aducând la Lumină pe cei ce se apropie de tine, Preasfinţite.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întunericul cel rău al bolilor l-ai risipit, Sfinte Partenie, cu lumina cinstitelor tale mijlociri. Pentru aceasta te rugăm, tămăduieşte durerile sufletelor noastre şi alungă toate neputinţele trupurilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel Bun, Preacurată, fă bine smeritei mele inimi, care este rău ticăloşită de multe patimi şi o întăreşte să săvârşească voia Izbăvitorului nostru, care voieşte să mântuiască pe toţi oamenii.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Surpător al tiraniei celei pricinuitoare de moarte a demonilor ai fost, preafericite şi altarele idolilor le-ai sfărâmat şi ai ridicat locaşuri dumnezeieşti spre lauda lui Hristos, Preasfinţite Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind împodobit cu mari faceri de minuni, boala cancerului cea cumplită ai vindecat-o, ochii cei orbiţi i-ai deschis şi duhurile răutăţii le-ai alungat, cu darul cel dumnezeiesc, Părinte Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Înviat-ai pe cel ce murise strivit, care mai înainte slujea lucrului celui dumnezeiesc. Că Dumnezeu, Care a nimicit moartea, ţi-a dat dar, Fericite Partenie, să înviezi pe morţi, prin mijlocirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Petrecut-a cu oamenii Domnul, îmbrăcându-Se, în chip de netâlcuit, cu Trup din tine. Pe Acesta deci roagă-L Preasfântă, să Se milostivească spre mine cel secătuit şi clătinat de loviturile şarpelui.


Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu rugăciunile tale ai tămăduit nenumărate boli, întărind cu darul, Sfinte Partenie, pe cei slăbănogi, precum şi Stăpânul tău, urmând bunătăţii Lui celei nemăsurate.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tu ai ajutat pe vopsitori a lucra cele de trebuinţă, alungând de la ei pe demonul ce îi necăjea, Părinte Partenie, cu rugăciunile tale către Iubitorul de oameni, Părinte Preasfinţite.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Domnul primind rugăciunile tale, Părinte, a dat pescuire foarte îmbelşugată celor ce aveau trebuinţă, mărindu-te pe tine prin minunea cu peştele, care s-a aruncat singur din apă afară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Rănile sufletului meu tămăduieşte-le, Fecioară; cugetul meu, tulburat de patimi şi întunecat de călcarea Poruncilor Mântuitorului, linişteşte-l.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce eşti Luminarea...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sălăşluindu-se în inima ta harul nepătimirii, cel sclipitor de lumină, de Dumnezeu cugetătorule părinte, a alungat întunericul cel adânc al iubirii de argint de la întâiul stătător, păzindu-l pe el neatins de boală, prin îndemnurile tale.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe cel ţinut de multă boală, Părinte şi ajuns pe jumătate uscat, l-ai făcut cu totul sănătos, prin rugăciunile tale, cuvioase, slăvind cu mulţumire pe Dumnezeu şi Stăpânul, Care te-a mărit pe tine cu multe faceri de minuni.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind împodobit cu ungerea sfântă a preoţiei, ai luminat-o cu arătarea multor minuni, pe care le-ai săvârşit şi când erai în viaţă şi după moarte, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Partenie, vieţuind ca un înger.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Te rog, Fecioară, izbăveşte-mă de întunecarea patimilor, de smintelile pe care le am din supărările vrăjmaşului şi din chinurile viitoare cele veşnice, cu rugăciunile tale cele către Iubitorul de oameni.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Către Domnul, Iona a strigat...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu puterea cuvintelor şi a rugăciunilor tale, s-au surpat templele idolilor, prin har dumnezeiesc, Părinte Partenie; iar poporul cel necredincios a primit credinţa, slăvind laolaltă cu un glas pe Domnul.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu lacrimi ai rugat pe Iubitorul de oameni Cuvântul şi ploi de sus ai pogorât celor ce au cerut, milostivindu-te cu îndurare de poporul ce se găsea în primejdii, Ierarhe al Domnului, Sfinte Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu apele ploilor tale celor tainice ai adăpat toată inima care venea la tine, Sfinte Partenie; şi pământul cel uscat de secetă, primind ploi, în chip minunat a rodit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Să nu mă arăţi osândit în ziua judecăţii; să nu mă vădeşti înaintea tuturor pe mine cel nesimţitor, Dumnezeul meu, Făcătorul meu, având ca Rugătoare pe Stăpâna, care fără de sămânţă Te-a născut pe Tine.

 

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Dumnezeiesc har de minuni ai primit de Dumnezeu înţelepţite, Sfinţite Părinte Partenie, făcătorule de minuni şi purtătorule de Dumnezeu, toate patimile credincioşilor curăţind, părinte şi duhurile celui viclean alungându-le. Pentru aceasta pe tine te lăudăm, ca pe un mare slujitor al harului lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dumnezeiescul har, care s-a sălăşluit întru tine,te-a arătat prooroc, vestind cele viitoare. Pentru aceasta, înţeleptule, mai înainte ai vestit celui ce avea să primească pe episcopul cel împodobit cu lumini dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe Sfântul Ierarh Partenie întâiul stătător al Lampsacului, pe luminătorul cel nespus al Elespontului; pe cel ce a luminat tot pământul cu faceri de minuni şi a risipit noaptea patimilor celor cu multe dureri să-l lăudăm cu toţii.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu mult belşug şi-a dat pământul roada sa, prin mijlocirea ta, Preaminunate Partenie şi via cea bântuită de secetă a făcut struguri; căci aşa te-a mărit Dumnezeu, Cel Ce S-a slăvit prin viața ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Arătatu-te-ai, Preacurată, mai sfântă decât puterile cele de sus; că ai sălăşluit întru tine pe Dumnezeu, pe Care cetele celor fără de trup cu frică Îl slăvesc. Pe Acela roagă-L pururea să miluiască pe cei ce te măresc pe tine.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Preamari răsplătiri ai primit în ceruri pentru ostenelile tale, mărite Partenie; că locuieşti în lumină neînserată şi ai luat slavă netrecătoare, învrednicindu-te de bucurie neîncetată, Părinte.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stea neapusă făcându-te în viaţă, cu răsăriturile dumnezeieştilor tale fapte, ai apus după Legea firii şi te-ai mutat către lumina cea neînserată, lăsându-ne nouă, cuvioase, razele minunilor tale cele negrăite.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fără de început Tatăl şi Fiul şi dumnezeiescul Duh, strălucire de o împărăţie şi de un scaun se cunoaşte de cei ce cinstesc cu dreaptă credinţă şi cântă totdeauna împreună cu cetele îngerilor: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Curăţeşte-mă prin mijlocirea ta, Preacurată, de patimile întinăciunii, care vin asupra mea şi te rog luminează inima mea cea împâclată de negurile demonilor; ca să te fericesc pe tine, de Dumnezeu Fericită.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dezlegându-te de trup, Părinte Partenie, te-ai învrednicit a vedea frumuseţile cele nevăzute, de sus fiind înfrumuseţat, cu adevărat, cu toată frumuseţea faptelor bune. Pentru aceasta te cinstim şi pe drept te fericim.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca un crin, ca un trandafir, ca o mireasmă bine mirositoare, de tot felul de fapte bune fiind înfrumuseţat, Părinte, te-a sălăşluit Hristos, cu adevărat, întru cele de sus, căci ai păstorit cu sfinţenie poporul Lui, Sfinte Părinte Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Să săltăm oamenii, să dănţuim veselindu-ne şi să adunăm acum praznic sfânt, cântând lui Dumnezeu cu laudă şi fericind astăzi după cuviinţă pe minunatul şi marele păstor, pe Sfântul Ierarh Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pomenirea ta astăzi a strălucit ca un soare mare, luminând inimile noastre, mântuind pe cei ce o săvârşesc cu credinţă, de întunericul patimilor, ierarhe, de boli, de întristări şi de tot felul de primejdii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Luminează-mă cu lumină, ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită, ca pe unul ce zac întru întunericul lenevirii celei cumplite şi nu voiesc nicidecum să păzesc Legile lui Dumnezeu; pentru ca să te fericesc după cuviinţă, ca pe o apărătoare a mea.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Mare făcător de minuni al Lampsacului, ridicându-te la înălţimea faptelor bune, luminezi până la marginile lumii lumina tămăduirilor, risipind cu multă tărie pe demonii cei întunecoşi şi alungând bolile cu chemarea lui Hristos. Pentru aceasta, curăţind tot Elespontul de rătăcirea idolilor, îl luminezi cu minunile. Purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Partenie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 8-lea. Podobie: Fluierele păstoreşti...

Născutu-te-ai din Maică, Cuvinte Cel fără de început; ai fost adus la Templu, Împărate al Slavei, iar bătrânul bucurându-se, Te-a primit în braţe strigând: Acum slobozeşte, pe cel ce l-ai păzit, după cuvântul Tău, Cel Ce bine ai voit să mântuieşti, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Povestea omului care se ruga Maicii Domnului in fiecare zi


 


 






Un păcătos şi-a rânduit ca pravilă, în fiecare zi să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!” Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său. Şi iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mişcă şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ţine în preacuratele ei mâini…

Pruncului dumnezeiesc i se deschiseseră răni pe mâini, pe picioare şi pe coastă şi din răni curgea sângele în şiroaie, exact ca pe cruce…
Văzând acest lucru, păcătosul s-a îngrozit şi a strigat: „O, Doamne! Cine a făcut aceasta?”
Maica Domnului i-a răspuns: „Tu şi ceilalţi păcătoşi; voi îl răstigniţi din nou pe Fiul Meu cu păcatele voastre, ca iudeii”.
Atunci păcătosul a izbucnit în plâns şi a spus: „Miluieşte-mă, o, Maica milostivirii!”
Iar Ea a răspuns: „Voi mă numiţi pe mine Maica milostivirii, dar prin faptele voastre mă batjocoriţi şi mă supăraţi”.
„Nu, Stăpână! – a strigat păcătosul. Să nu fie aceasta! Să nu biruiască răutatea mea, bunătatea ta nespusă şi milostivirea ta! Tu Singură eşti nădejdea şi mijlocitoarea tuturor păcătoşilor! Fie-ţi milă, Maică Bună! Roagă-L pentru mine pe Fiul tău şi Făcătorul meu!”
Atunci Preamilostiva Maică a început să îl roage pe Fiul Său, zicând: „Fiul Meu cel Bun! Pentru iubirea mea, miluieşte-l pe acest păcătos!”
Iar Fiul a răspuns: „Să nu te superi, Maica Mea, că nu te voi asculta. Şi Eu L-am rugat pe Tatăl să ia de la Mine paharul suferinţelor şi El nu M-a ascultat”.
Maica Domnului a spus: „Adu-ţi aminte, Fiule, de sânii cu care Te-am hrănit şi iartă-l!”
Însă Fiul a răspuns: „Şi a doua oară L-am rugat pe Tatăl să-mi ia paharul şi El nu M-a ascultat”.

Maica Domnului iarăşi a spus: „Adu-ţi aminte de durerile mele, pe care le-am îndurat alături de Tine când Tu erai pe cruce cu trupul, iar Eu eram sub cruce şi inima mi-era rănită, căci trecuse sabia prin sufletul meu!”
Iar Fiul a răspuns: „A treia oară L-am rugat pe Tatăl să ia paharul, însă El nu a binevoit să Mă asculte”.

Atunci Maica Domnului s-a ridicat, L-a aşezat alături pe Fiul ei şi a vrut să se arunce la picioarele Lui… „Ce vrei să faci, o, Maica Mea?” – a strigat Fiul.
„Voi sta – a răspuns Ea – la picioarele Tale împreună cu acest păcătos până când îi vei ierta păcatele!” Atunci Fiul a spus: „Legea îi porunceşte oricărui fiu să îşi cinstească mama, iar dreptatea cere ca dătătorul legii să fie şi împlinitorul legii. Eu sunt Fiul Tău. Tu eşti Maica Mea şi Eu trebuie să te cinstesc, împlinind ceea ce Mă rogi: fie după dorinţa Ta! Acum i se iartă acestui om păcatele de dragul tău! Iar ca semn al iertării, se vor închide rănile Mele!”
Păcătosul s-a ridicat tremurând, s-a atins bucuros cu buzele de preacuratele răni ale Mântuitorului şi abia atunci şi-a venit în fire. Când vedenia s-a terminat, el a simţit în inima sa şi frică şi bucurie. Apropiindu-se de icoana Maicii Domnului, el i-a mulţumit şi a rugat-o ca, aşa cum a văzut în vedenie bunătatea Domnului că l-a iertat, tot aşa şi în veacul viitor să nu fie lipsit de această milă. Şi de atunci el şi-a îndreptat viaţa sa şi a început să trăiască în chip plăcut lui Dumnezeu.
„Ia aminte – încheie această povestire Sfântul Dimitrie de Rostov – la grija, pe care o are Ocrotitoarea noastră pentru iertarea păcatelor noastre!” Slavă milostivirii ei, slavă bunătăţii ei nespuse, slavă bogăţiei binefacerilor ei, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin
(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viața și omiliile, Editura Egumenița, Alexandria, pp. 28-29)


RUGĂCIUNE CĂTRE LACRIMILE MAICII DOMNULUI;


 

NU MAI PLÂNGE MAICA MEA, CĂCI NU MERIT LACRIMILE TALE…cea mai frumoasă rugăciune pe care am citit-o vreodată, smerita cugetare te cuprinde după ce o rostești …
,,Nu mai plânge Maica mea, pentru că eu nu merit izvorul tămăduitor ce se naşte în ochii Tăi. Te rog, Maica mea, nu mai plânge pentru sufletul meu amorţit, că îmi este ruşine de mine…Poate dacă nu erau lacrimile Tale, şi blândeţea cu care Te rogi Mântuitorului, eu eram demn de focul cel viu pentru mintea mea spurcată.
Mie frică de mine însumi, pentru că firea mea e tot un mucegai şi nu merit toate câte am.
Pentru ce mă chinuiesc vrăjmaşii mei?Apără-mă Maicuţă cu Preasfânt Acoperământul Tău;
Și dă-mi liniştea de care am nevoie. Nu mă lăsa, ajută-mă să mă ridic.
Dă-mi o haină albă ca s-o port cu cinste, ochi deşchişi ca să văd Binele, dă-mi tăcere ca să nu am răspuns în faţa vrăjmaşlor care mă chinuiesc şi vor să mă ispitească. Dă-mi mie bucuria de a iubi din nou, dă-mi mie minte trează ca să mă rog neâncetat.
Te rog, să mă îmbrăţişezi pe mine, marele păcătos, pentru că sufletul meu e însetat de iertare, de iubire, Te rog să mă laşi să plâng la picioarele Tale, Doamne că mult am greşit. Te rog să primeşti rugăciunile noastre şi să fii alături de noi mereu.
Îmbrăţisează-mă Maica mea că sunt singur, neputincios şi păcătos"
Amin, Amin, Amin!

SF. NECTARIE DE EGHINA DESPRE SF. PATRIARH FOTIE

„Dacă Fotie nu exista, cu adevărat n-ar fi existat nici schisma, însă n-ar fi existat nici Ortodoxie”, ne spune unul din ultimii mari sfinți ai Bisericii. Cum a apărat Sf. Fotie Biserica de erezia papistășească? SF. NECTARIE DE EGHINA DESPRE SF. PATRIARH FOTIE. După articol, aveți și Sinaxarul video.

Care sunt cu adevărat motivele pentru care cei din Biserica Apuseană fierb de mânie împotriva lui Fotie?

Ce rău a lucrat el împotriva Bisericii Apusene, încât de zece secole aceasta să-și stârnească furia împotriva lui? Cum de timpul n-a putut s-o potolească și să aducă uitarea răului? De unde această neputință  a timpului? Datorită amintirii puternice și de neiertat a presupuselor nedreptăți sau din cauza mărimii nedreptății?

Cu adevărat, cercetătorul istoriei este pus în încurcătură, neștiind pe care din cele două s-o accepte pentru a putea explica furia apusenilor împotriva lui Fotie. În istorie, în afară de acea faimoasă enciclică a lui Fotie, nu găsim nimic altceva care să le poată stârni mânia împotriva lui. Însă este oare acea Enciclică astfel alcătuită, încât să poată stârni împotriva lui mânia veșnică a apusenilor? Socotim că nu, deoarece datorită ei au fost reluate legăturile dintre Biserici. Mai întâi sub Ignatie, când sinodul a validat legăturile dintre cele două Biserici, caterisindu-l pe Fotie, și a doua oară sub Fotie, când legăturile se strâng încă mai mult.

SF. NECTARIE DE EGHINA DESPRE SINODUL VIII ECUMENIC

Al VIII-lea sinod ecumenic îl dezvinovățește pe Fotie și-l recunoaște ca patriarh legitim și canonic al Constantinopolului. Și validează punctele de căpătâi ale mai vechiului său protest împotriva inovațiilor Bisericii Apusene. Validare prin care întreaga Biserică dă mărturie despre dreptatea lui Fotie. La rândul său, papa Ioan l-a recunoscut în mod sinodal dimpreună cu hotărârile Sinodului Ecumenic. Nimic altceva n-a mai făcut Fotie.

Într-adevăr, nu există un motiv direct care să justifice furia apusenilor împotriva lui Fotie. Există însă un motiv indirect, deosebit de important: consecințele  Enciclicei și hotărârile sinodului al VIII-lea Ecumenic. Enciclica lui Fotie, scrisă după cea dintâi urcare pe tronul Constantinopolului, a pus stavilă acțiunilor lui Nicolae în Bulgaria. Făcând cunoscut bulgarilor cine este cel care învață credința cea adevărată, dreaptă și deplină. A atras atenția Bisericii de pretutindeni asupra inovațiilor Bisericii Apusene, Fotie fiind cel dintâi care a îndrăznit s-o denunțe ca înclinând spre erezie și s-o condamne. A apărat independența Bisericii Ortodoxe Grecești pe care Papii căutau s-o subjuge.

Ce s-a stabilit la cel de al VIII-lea Sinod ecumenic

După cea de-a doua urcare pe tron, a reușit să dea o puternică lovitură semeției apusenilor, prin convocarea Sinodului al VIII-lea ecumenic și anatemizarea celor ce îndrăznesc să adauge ceva la Simbolul de Credință.

Sinodul acesta i-a arătat Papei și oricărui episcop că este dator să respecte Simbolul de Credință al Sinodului de la Niceea, pe care l-au validat și confirmat și celelalte Sinoade Ecumenice. Sinodul acesta nu s-a mulțumit doar să valideze alegerea lui Fotie. Ci doar că nu l-a divinizat arătându-l cu totul superior Arhiereului Romei. Când, în ultima ședință după nesfârșite elogii în favoarea lui Fotie, Procopie al Cezareei a strigat: „Acesta trebuia într-adevăr să fie sortit a sta în fruntea întregii lumi, în chipul arhipăstorului Hristos, Dumnezeul nostru”. Locțiitorii Papei au confirmat cuvântul spunând: „Și noi auzim acestea, cei ce locuim la capătul pământului”.

Cceea ce înseamnă că l-au înălțat pe Fotie pe o culme neîndoielnic superioară Arhiereului Romei. Iar în ședința a patra, locțiitorii Papei i-au acordat ei înșiși lui Fotie acel rang superior în lume. Întrucât, odată ce Sinodul a strigat: „Nimeni nu trece cu vederea faptul că Dumnezeu sălășluiește într-însul”, locțiitorii Papei au adăugat următoarele, cuvânt cu cuvânt. „Mila lui Dumnezeu și insuflarea Lui au răspândit o așa lumină în sufletul curat al prea sfințitului Patriarh, încât strălucește și luminează la toată zidirea. Căci precum soarele, prin simplul fapt că străbate cerul, luminează întreaga lume jur împrejur, tot așa și stăpânul nostru, kir Fotie, șade în Constantinopol. Însă strălucește și aruncă lumină asupra întregii zidiri”.

La 13 august 880 Papa Ioan al IX-lea, prin răspunsurile adresate împăratului Vasile și lui Fotie, a validat cele hotărâte de Sinod

Iată care este motivul principal pentru care papiștii sunt foc și pară împotriva lui Fotie până astăzi. Și pe bună dreptate, fiindcă, în primul rând, Fotie a respins prin atitudinea lui năvala apuseană asupra Răsăritului, salvându-l din înșelarea și de sub asuprirea papală. Iar în al doilea rând, fiindcă a condamnat prin hotărâre sinodală adaosul Filioque, pe care catolicii îl introduseseră în Simbolul Credinței, supunându-i pe făptași afurisaniei. Din această cauză se simt pe ei înșiși împovărați de anatema acestui sinod, a cărui autoritate se luptă în zadar s-o doboare. Orice ar spune ei despre recunoașterea sau nu a acestor hotărâri de către Ioan și către ceilalți Papi sau despre validitatea hirotoniei lui Fotie, sunt vorbe lipsite de autoritate legală și samavolnice.

Toate atacurile împotriva lui Fotie au drept cauză încercarea de a arăta că Sinodul al VIII-lea ecumenic e lipsit de autoritate. Deoarece a fost prezidat de un bărbat lipsit chiar de preoție. Și ar fi fost alcătuit din episcopi lipsiți, la rândul lor, de rangul ierarhic, ca unii care au fost hirotoniți, în majoritatea lor, de către Fotie. Faptul acesta ne oferă și explicația motivului pentru care Papa Martin, care i-a succedat Papei Ioan pe la sfârșitul anului 882, l-a anatemizat pe Fotie. Același lucru l-a făcut și Ștefan al V-lea, succesorul urmașului lui Martin, Adrian al III-lea. Acesta din urmă spunea, cerându-și chiar iertare, că aceia care au fost hirotoniți de Fotie nu pot fi primiți în sânurile Bisericii decât ca simpli laici!

Fariseismul și viclenia apuseană

Într-adevăr, înfricoșători oameni! Acestora li se potrivește cu adevărat mustrarea făcută de Mântuitorul către farisei cum că înghit cămila și strecoară țânțarul. După cum am văzut și după cum vom vedea, unii ca aceștia nu respectă nici o lege dumnezeiască sau omenească. Se ridică fără înfrânare împotriva alegerii cu totul după lege a lui Fotie. Și aceasta, după cum am văzut, dintr-un motiv cu totul particular. Atitudinea lui Fotie și zidul de apărare pe care el l-a înălțat în apărarea independenței și a Ortodoxiei Bisericii Răsăritene, zid care a păzit Biserica și în vremurile ulterioare. Apărătorii de mai târziu ai Bisericii s-au adăpostit în spatele acestui zid. Preluând unii de la alții ca pildă vrednică de urmat lupta lui Fotie pentru Biserică.

Sf. Patriarh Fotie și Ortodoxia

Lui Fotie i se datorează faptul că Răsăritul nu a fost robit de Apus. Deoarece, dacă Fotie urma poziția lui Ignatie și dacă nu se întrunea Sinodul al VIII-lea ecumenic, întreg Răsăritul ar fi fost supus Papei. Fotie nu numai că a răsturnat cele petrecute sub Ignatie, restabilind așezămintele ortodoxe. Dar i-a salvat și pe bulgari de la căderea în falsa credință. Lui Fotie i se datorează faptul că bulgarii și-au păstrat dreapta credință. Acestea sunt deci motivele pentru care papistașii sunt foc și pară împotriva lui Fotie. Și au dreptate, pentru că dacă Fotie nu exista, cu adevărat n-ar fi existat nici schisma, însă n-ar fi existat nici ortodoxie, nici popoare ortodoxe. Ci ar fi existat o robie spirituală și un mod de gândire religios și etnic greșit.

Pe amândouă acestea Fotie le-a salvat prin lupta lui împotriva invaziei apusene.

[1] Sf. Nectarie de Eghina, făcătorul de minuni, De ce papii și supușii lor s-au despărțit de Biserica lui Hristos, Editura Evanghelismos.

[2] Vezi Paparigopoulos, Istoria neamului elen, Vol IV, p. 316.

(SF. Nectarie de Eghina despre Patriarhul Fotie, Material publicat și în Revista Atitudini Nr. 39)


Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor