Mamelor, dăruiți, trimiteți binecuvântarea voastră asupra copiilor, fie că viețuiți aici pe pământ, fie că vă aflați în Ceruri! Binecuvântați-i pe copiii voștri!

 Pe firmamentul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos o poziție de excepție o dețin „cei trei mari luminători ai soarelui întreit al dumnezeirii”: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan „cel îndumnezeit, cu Gura de Aur”. Acești Trei Ierarhi vor lumina pentru totdeauna neamul omenesc prin „faptele, cuvintele și dogmele” lor, dar vor și adăpa și răcori întreaga lume cu izvoarele de apă ale cunoștinței dumnezeiești adevărate, mărturisind despre Dumnezeu Cel în Treime, ca niște „râuri aducătoare de miere ale înțelepciunii”. Sfânta noastră Biserică se laudă cu aceștia în Domnul, și îi așază înaintea credincioșilor creștini spre a le urma după putere. (...)
 
Pe acești dascăli ai lumii, care au împletit în chip minunat înțelepciunea lumii cu înțelepciunea de sus, cea după Dumnezeu, îi admiră veacurile, îi laudă poeții și literații, filozofii și istoricii, iar creștinii evlavioși îi cinstesc, îi laudă și îi preaslăvesc în Domnul, pentru măreția lor neapusă.
 
Însă cui i se datorează această măreție, de unde au apărut atâtea biruințe, succese strălucitoare, izbânzi duhovnicești, atâta slavă și mărire? În primul rând datorită dobândirii harului atotputernic al Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Lui Dumnezeu, în care au crezut nezdruncinat, se datorează întâi de toate și în principal toate izbânzile lor, dar și luptelor și marilor osteneli personale. Dar și un alt factor uman a ajutat îndeosebi la formarea lor: contribuția însemnată a mamelor lor evlavioase și virtuoase.
 
Desigur că admirăm aceste „râuri curgătoare de miere ale înțelepciunii”, dar ne amintim mai puțin de izvoarele pământești din care aceste râuri au izvorât. Îi mărim pe acești trei „uriași” ai duhului, dar rareori mintea noastră aleargă la acele persoane sfinte și pline de respect care i-au născut, i-au crescut și i-au dăruit din tot sufletul Bisericii lui Hristos. Femeile sfinte, învrednicite de Dumnezeu să devină mamele acestor mari bărbați au fost instrumentele divine prin care au dăruit Bisericii înțelepții ierarhi și învățători, purtători de Duh Sfânt.
 
Taina măreției celor trei Ierarhi se găsește în chip mărturisitor și în cele trei femei evlavioase, în mamele lor: Emilia, Nona și Antuza. Și adevărul acesta l-au propovăduit „cu propria gură” acești îngeri pământești, locuitori ai cerului, și l-au consemnat în scrierile lor, ca neamurile care vor urma să afle despre puterea mare și înălțătoare pe care o are lucrătorul cel împreună cu Dumnezeu, care se numește MAMA. (...)
 
Mamele vestite ale celor trei Ierarhi au înțeles marea lor misiune, și tocmai de aceea s-au nevoit, s-au ostenit și s-au dăruit într-o mare măsură lucrării materne de a-i forma pe copiii lor „în învățătura și mustrarea Domnului”, arătându-i pe aceștia învățați ai vremii și sfinți ai Bisericii. Oh, binecuvântare de mamă! Binecuvântarea care iese din străfundurile inimii mamei, adăpată de harul lui lui Dumnezeu, este o putere creatoare în viața copiilor ei. Binecuvântarea mamei ne este necesară pentru reușita în lucrările noastre și pentru dobândirea fericirii în viață.
 
De aceea, mulți se grăbesc, vin chiar din străinătate, fără să ia seama la osteneli și cheltuieli ca s-o apuce pe mama lor înainte să-și dea sufletul, să primească binecuvântarea ei, să-i închidă ochii, s-o înmormânteze și s-o îngroape. Și consideră acest lucru o îndatorire și o necesitate, o cinste și o binecuvântare.
 
Mamelor, dăruiți, trimiteți binecuvântarea voastră asupra copiilor, fie că viețuiți aici pe pământ, fie că vă aflați în Ceruri! Binecuvântați-i pe copiii voștri!
 
(Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele creștine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 9, 13, 79)După cum se spune în popor: „Rugăciunea mamei te scoate şi de la fundul mării.” Rugăciunea mamei către Domnul lisus Hristos, pentru binecuvântare asupra copiilor
 
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, auzi-mă pe mine, nevrednica roaba Ta (numele). Doamne, în milostiva Ta stăpânire sunt copiii mei (numele): miluieşte-i şi mântuieşte-i, pentru numele Tău. Doamne, iartă-le lor toate greşalele cele de voie şi cele fără de voie pe care le-au săvârşit înaintea Ta. Doamne, povăţuieşte-i la calea cea adevărată a poruncilor Tale şi luminează-le înţelegerea cu lumina lui Hristos, spre mântuirea sufletului şi tămăduirea trupului. Doamne, binecuvântează-i în casă, la şcoală, pe drum şi în tot locul stăpânirii Tale. Doamne, păzeşte-i sub acoperământul Tău cel sfânt de glonte, de sabie, de otravă, de foc, de molimă şi de moartea năprasnică. Doamne, apără-i pe ei de toţi vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, de toate necazurile, relele şi nenorocirile. Doamne, tămăduieşte-i de toată boala, curăţeşte-i de toată întinăciunea şi uşurează-le pătimirile sufleteşti. Doamne, dăruieşte-le harul Duhului Tău Sfânt spre viaţă îndelungată, sănătate şi curăţie, întru toată buna credinţă şi dragostea, în pace cu cei de aproape şi cei de departe. Doamne, înmulţeşte-le şi întăreşte-le puterile minţii şi ale trupului, pe care le-au primit în dar de la Tine, binecuvântându-i, dacă va plăcea înaintea Ta, spre viaţă de familie evlavioasă şi naştere de prunci cinstită. Doamne, dăruieşte-mi mie, nevrednicei şi păcătoasei roabei Tale (numele) binecuvântare părintească pentru copiii mei, care sunt robii Tăi, în vremea cea de acum a dimineţii (zilei, nopţii), pentru numele Tău, pentru că împărăţia Ta este veşnică şi atotputernică. Amin.