PRACTICAREA gândurilor, vorbelor, gesturilor și faptelor frumoase.

ÎNGERUL COORDONATOR al DESTINULUI meu, către mine :
1. " Pe primul loc CEA MAI ÎNALTĂ formă de manifestare, este IUBIREA." ( necondiționată )
2. " Pe locul doi dar CEA MAI IMPORTANTĂ formă de manifestare, este MORALITATEA !."
( desăvârșită )
3. " Pe locul trei este IERTAREA !." ( deplină )
IUBIREA este de origine DIVINĂ !. Aceasta este cauza pentru care este CEA MAI ÎNALTĂ formă de manifestare EXISTENTĂ în UNIVERS !.
DOVADA este că ENERGIA COSMICĂ are + 7,83 MG hertzi, iar ENERGIA PĂMÂNTULUI are - 7,83 MG hertzi, care ÎMPREUNĂ formează IUBIREA, ARMONIA și FERICIREA SUBLIMĂ !.
Toate plantele care cresc în aer liber, ( nu în sere acoperite cu plastic ) sunt încărcate cu IUBIRE, spre Marele Avantaj al celor care le consumă VII !. ( ne-tratate termic sau chimic ).
Este o diferență absolut COLOSALĂ de manifestare ENERGETICĂ între doi oameni care ( unul mănâncă mâncare VEGETARIANĂ ( din plante dar tratată termic, și celălalt care se HRĂNEȘTE cu plante VII care mai păstrează în ele IUBIREA și cele două Energii, COSMICĂ și PĂMÂNTEANĂ !.)
Dacă cel VEGETARIAN se simte bine și sănătos, cel NATURIST ( după 52 de zile ) lasă impresia că a înnebunit de energia care o are, parcă este cuplat la mecanismul unei locomotive care circulă cu 210 km pe oră !.
Și d.p.d.v. sufletesc, este în extaz !.
Sfântul IOAN al CRUCII :
" La sfârșit vei fi întrebat de IUBIRE !. Învață deci să IUBEȘTI !.
Una dintre ÎNVĂȚĂTURI, este să te HRĂNEȘTI cu plante crescute în IUBIRE !.
A doua ÎNVĂȚĂTURĂ constă în PRACTICAREA gândurilor, vorbelor, gesturilor și faptelor frumoase.
A treia ÎNVĂȚĂTURĂ constă în CALITATEA SOMNULUI de la ora 20,00 până la ora 04,00 în programul de iarnă și 21,00 - 05,00, în cel de vară !.
A patra constă în plimbarea prin parcuri și pe sub pomi de diverse specii, între 7 și 10 km, zilnic.
A cincea constă în practicarea zilnică a unui duș cu apă caldă ( sau cum vă place ) în care CONȘTIENTIZAȚI cum o dată cu apa se scurg din dvs, toate energiile negative, distructive, reziduale, neplăcute, nefolositoare, netrebuincioase, și rele de orice fel care țin de partea întunecată a vieții și care NICIODATĂ nu se vor mai întoarce la dvs în forma și conținutul cu care au coborât !.
A șasea este cea în care aduceți în întreaga ființă a dvs, IUBIREA, ENERGIA și LUMINA DIVINĂ cu care înlocuiți tot ceea ce ați eliminat !.
A șaptea, cea SACRĂ, care le completează în mod fericit pe celelalte șase, este Rugăciunea TATĂL NOSTRU, transmisă nouă de ÎNSUȘI FIUL SĂU DIVIN, DOMNUL și MÂNTUITORUL nostru IISUS HRISTOS. !.
Aceasta se spune cu atenția CONCENTRATĂ pe fiecare cuvânt, să SIMȚIȚI cum iese prin creștetul capului și cum ajunge la ÎNSUȘI TATĂL CERESC !.

FORJAT ÎN FOC

 FORJAT ÎN FOC

"Mulți oameni își dezvoltă și își perfecționează abilitățile prin educație.

Fiecare dar pe care îl am a fost forjat în focul traumei.

Ca adolescent, tot ce îmi doream era să scap de ororile realității mele.

În acea evadare, mintea mea nu a fost constrânsă de limitele sau controlul nimănui.

Capacitatea mea de a gândi, scrie și crea la un nivel unic nu a fost niciodată supusă criticilor, slăbiciunilor sau inferiorităților unei societăți care caută să reducă la tăcere și să pedepsească pe cei extraordinari.

NU LĂSA PE NIMENI SĂ-ȚI STINGĂ INFERNAL."

NICIODATĂ SĂ NU URMĂREȘTI

"Persoana care încearcă să facă pe cineva să-i vadă valoarea, care nu o vede și este hotărâtă să nu o vadă nu are mândrie și respect pentru sine.

Dacă ești atât de jalnic încât simți nevoia să cauți atenție și afecțiune de la oameni care te văd ca fiind nesemnificativ, înseamnă pur și simplu că te vezi pe tine însuți ca fiind nesemnificativ."ADEVĂR NEÎNTOCMIT

"Nu ader la corectitudinea politică, umilința fabricată sau lașitatea de a spune oamenilor ceea ce vor să audă.

Cred în a fi cine ești cu adevărat — nu în versiunea diluată pe care lumea o preferă.

Cred atât de profund în a-ți cunoaște valoarea încât refuzi să te contorsionezi pentru a face oamenii neînsemnați să se simtă confortabil.

Și cred că oricine nu aduce nicio valoare vieții tale nu a câștigat nicio influență asupra gândurilor tale, vocii sau adevărului tău."

UN PRIVILEGIU — NU UN DREPT

"Faptul că cineva face parte din viața ta este un privilegiu—nu un drept din naștere.

Există un proces de verificare atunci când angajezi un angajat.

Pașii necesari pentru a distra un prieten ar trebui să depășească cu mult pe cei ai oricărui candidat la un job."

Filosofia stoică: Despre libertate, fericire si virtute

 1. Stoicismul – filosofia ca mod de viaţă – Stoicii au fost interesaţi cu precădere de libertatea omului, de măsura în care formarea personală poartă amprenta mediului, de redobândirea liniştii şi netulburării. E o filosofie care priveşte strict omul în spectrul întreg al fiinţei: de la ordinea socială la ordinea cosmică.

2. Seneca – „De Brevitate Vitae”: eseul adresat prietenului său Paulinus relevă importanţa timpului pentru împlinirea personală a indivizilor. Pentru că optimizarea personală va implica mai apoi şi bunul mers al societăţii, Seneca argumentează pentru petrecerea timpului de o manieră exclusiv utilă.

3. Marcus Aurelius – „Către sine”: împăratul filosof şi recomandările sale despre virtute şi virtuţi. Umanismul şi puterea raţiunii, demnitatea, onoarea – toate acestea fac respectabilă existenţa cuiva, dimpreună cu restul virtuţilor despre care bunul împărat ne convinge că trebuie cultivate.

4. Epictet – „Manualul”: aşa cum îi spune şi numele, e vorba de un manual. Unul despre posibilitatea perfecţionării, despre autocontrol şi despre natura emoţiilor umane. O privire filosofică înăuntrul resorturilor discrete ale fiinţei omului.

5. Stoicismul – un proiect al fericirii – cunoaşterea şi raţiunea sunt strâns legate, o despărţire a celor două ar însemna pentru stoici o domnie ilicită a emoţiilor incontrolabile asupra proiectului de viaţă. Lecţiile lor filosofice au rolul de a repune în valoare stâpânirea de sine şi discernământul ca instrumente indispensabile pentru atingerea fericirii.

Conform stoicilor, singurul lucru cu adevărat bun este o stare mentală foarte bună, identificabilă cu virtutea și rațiunea.

Stoicismul este una dintre cele 4 mari școli de filosofie din Atena antică.

Celelalte 3 sunt Academia lui Plato, Lyceum-ul lui Aristotel și “Grădina” lui Epicur.

Timp de aproximativ 250 ani, filosofia stoică a avut o înflorire constantă și a găsit un teren fertil mai ales în Imperiul Roman.

Printre practicanții faimoși care au popularizat-o și au îmbogățit-o se află omul politic Seneca, sclavul Epictetus și unul dintre cei mai luminați împărați romani, Marcus Aurelius.

Scrierile acestora au stârnit un interes major în Renaștere și apoi din nou în epoca pe care o trăim.

Filosofia stoică este complexă și atinge arii precum metafizica, astronomia sau gramatica.

Totuși, operele acestor 3 mari stoici s-a concentrat pe ceea ce face filosofia stoică să fie atât de ușor de înțeles: sfaturi practice și ghidare pentru cei interesați de starea de bine și fericire.



În Stoicism, există 4 idei centrale pe care practicanții le urmăresc și la care se raportează constant.
1. Valorea

Conform stoicilor, singurul lucru cu adevărat bun este o stare mentală foarte bună, identificabilă cu virtutea și rațiunea.

Acesta este singurul lucru care ne poate garanta fericirea. Bunuri externe precum banii, succesul, faima și altele de gen nu ne pot aduce cu adevărat fericirea.

Deși nu e absolut nimic rău în a avea parte de acestea și deși la rândul lor au valoare în obținerea unei vieți bune, de cele mai multe ori urmărirea cu orice preț a acestora deteriorează tocmai singurul lucru care ne poate aduce cu adevărat fericirea - o stare mentală excelentă.
2. Emoțiile

Acestea sunt produsul judecăților noastre, a ideii că ceva bun sau rău e pe cale să se întâmple.

Multe dintre emoțiile noastre negative sunt bazate pe judecăți greșite. Simplu fapt că sunt produse de modul în care noi gândim le face să fie într-un final sub controlul nostru.

Dacă-ți schimbi modul în care gândești, automat îți schimbi și emoțiile care însoțesc gândirea. În ciuda ideii populare conform căreia stoicii și-ar reprima emoțiile sau nega emoțiile, de fapt, filosofia stoică îi ajută pe oameni să nu ajungă la acel tip de emoții negative.

Stoicii depășesc emoțiile negative care sunt bazate pe erori de judecată în timp ce îmbrățișează emoții pozitive, înlocuind furia cu bucuria.
3. Natura

Stoicii cred că ar trebui să trăim într-o armonie cu Natura.

Asta nu este vreo fonfleu de tip new age născut acum mai bine de 2000 de ani, ci înseamnă acceptarea faptului că suntem părți mici dintr-un întreg organic mare.

Că acest “întreg organic mare” este șlefuit de forțe care sunt de cele mai multe ori dincolo de controlul nostru. Prin urmare, nu e nimic de câștigat din încercarea de-a rezista acestor forțe în afară de-a ne umple cu furie, frustrări și dezamăgiri.

Deși pe lumea asta sunt o grămadă de lucruri pe care le putem schimba, există multe altele pe care nu le putem influența. E important ca oamenii să înțeleagă și să accepte asta.
4. Controlul

Cum spuneam mai sus, există lucruri pe care le putem controla (ce gândim, starea noastră mentală) și unele lucruri pe care nu le putem controla (procese externe în special).

O bună parte din nefericirea existentă în lume este cauzată de confuzia pe care oamenii o fac atunci când cred că au control asupra unor lucruri aflate dincolo de controlul lor.

Singurul lucru asupra căruia avem control este și singurul lucru care ne garantează o viață bună, o viață fericită - starea noastră mentală.

Stoicii oferă multe sfaturi practice care îi ajută pe oameni să internalizeze aceste idei și să le folosească în viața lor de zi cu zi.
De ce filosofia stoică este una pragmatică

Filosofia stoică are doar câteva învățături centrale.

În mare, acestea încearcă să ne reamintească faptul că viața și lumea sunt impredictibile într-o anumită măsură. Că indiferent de natura lor, momentele din viață sunt de obicei scurte.

De asemenea, această filosofie se concentrează pe educarea omului în direcția obținerii unei stări de mulțumire, a unei puteri mentale ridicate și a unui bun autocontrol.

Deși profunzimile sale pot fi complexe, stoicismul nu oferă lumii teorii complicate despre om, ci se concetrează asupra încercării de-a-i ajuta pe oameni să depășească emoțiile distructive și să acționeze asupra a ceea ce ce pot acționa.

Logic, este o filosofie a acțiunii, nu a unor dezbateri prelungite.
Cei 3 stoici care au educat Vestul

Dintre filosofii stoici, 3 se desprind în mod remarcabil.

Marcus Aurelius a fost împăratal Imperiului Roman într-un moment de maximă expansiune a acestuia, deci unul dintre cei mai puternici oameni care au trăit vreodată pe fața pământului.

În ciuda acestui fapt, din notele scrise în jurnalul său, reiese că avea o preocupare pentru compasiune față de semenii săi și pentru controlul impulsurilor sale.

Epictetus a îndurat ororile sclaviei, dar a reușit să fondeze propria școală de filosofie și să învețe multe dintre mințile luminate ale Romei.

În fine, Seneca uimește lumea filosofiei și nu numai atât prin scrisorile sale adresate unor prieteni, cât și prin liniștea afișată în fața morții decise de împăratul Nero.

Singura sa preocupare este legată de confortul pe care-l poate aduce în acel moment dramatic soției sale și prietenilor săi.

Dincolo de aceste 3 figuri decisive pentru istoria și dezvoltarea filosofiei stoice, au existat numeroși practicanți faimoși - regi, președinți de state, artiști, scriitori, oameni de afaceri din vremuri trecute și vremuri actuale.

Regele prusac Frederic obișnuia să țină asupra sa, în sacul șeii, scrierile stoice cărora le atribuia norocul care-i însoțeau acțiunile.

Eseistul și politicianul Montaigne avea un citat din Epictetus gravat deasupra biroului la care lucra și la care-și petrecea cea mai mare parte a timpului.

George Washington a luat primul contact cu filosofia stoică la 17 ani, prin intermediul unui vecin și ulterior a pus în scenă o piesă despre stoicul Cato pentru a le ridica moralul oamenilor săi în timpul iernii grele petrecute la Valley Forge.

Thomas Jefferson avea scriosorile lui Seneca pe noptiera sa în noaptea în care a murit. Economistul Adam Smith a studiat Stoicismul în timpul școlii cu un profesor care a tradus lucrările lui Marcus Aurelius. El a fost influențat de ideile acestei filosofii când a formulat teoria interconectivității lume - capitalism.

Gânditorul politic John Stuart Mill a scris despre Marcus Aurelius și Stoicism în faimoasa sa lucrare On Liberty, numindu-l “cea mai înaltă creație etică a culturii antice”.
Scurt istoric al începuturilor filosofiei stoice

Zeno din Citium (333 - 261 i.e.n) a fost primul stoic.

Tatăl lui Zeno a fost un negustor de mătăsuri și obișnuia să se întoarcă din călătoriile sale cu cărți pe care i le oferea fiului său adolescent să le citească.

Aceste cărți sunt cele care i-au stârnit interesul lui Zeno atât pentru filosofie, cât și pentru ceea ce se întâmpla în general la Atena.

Școala de filosofie stoică a fost fondată Zeno din Citium după ce timp de 10 ani a fost “antrenat” în perceptele altor abordări filosofice - Academia lui Plato, Cinism (nu sună bine dacă iei sensul popular al termenului), școala megariana.

Prin urmare, când a fondat propria sa școală, a fost influențat de toate acestea. Totuși, meritul său major este că a avut capacitatea să preia și să combine tot ceeea ce se dovedea util oamenilor din fiecare filosofie studiată.

Zeno a fost urmat în fruntea școlii de filosofie stoică de Cleanthes din Assos, iar apoi de Chrysippus din Soli, unul dintre cei mai importanți intelectuali ai lumii antice.

Aceștia trei conducători ai școlii de filosofie stoică au formulat doctrinele originale ale Stoicismului. Mai mult, școala de filosofie stoică a funcționat neîntrerupt mai bine de 250 ani, până la Panaetius din Rhodos, care a murit la finalul celui de-al doilea secol î.e.n.

Această perioadă de timp a fost suficientă ca Stoicismul să devină popular la Roma și în multe alte zone ale Imperiului pentru că majoritatea perceptelor sale erau complementare cu valorile romane.

Ulterior, popularitatea sa a continuat să se mențină la un nivel ridicat până la moartea unuia dintre cei mai importanți stoici - împăratul roman Marcus Aurelius (180 e.n).

În concluzie, timp de mai bine de 5 secole, Stoicismul a fost o filosofie principală și marcantă pentru cultura greacă și cea romană.

Din păcate, conforma unor estimări, mai puțin de 1% din scrierile stoice au supraviețuit vremurilor și pot fi cercetate în zilele noastre.

Există adunate fragmente ale scrierilor grecești dedicate stoicismului, dar atât de puține că abia pot alimenta o carte. Majoritatea informațiilor vin de la cei trei reprezentanți romani ai Stoicismului: Seneca (cel Tânăr), Epictetus și Marcus Aurelius.

Stoicismul a fost într-un final asimilat “neoplatonismului”, dar a influențat major și creștinismul de început. Stoicii sunt menționați în Noul Testament, acolo unde Sfântul Paul se adresează unei adunări de filosofi stoici și epicureni.

Stoicismul și Creștinismul împart valori etice asemănătoare în anumite privințe, așa că unii dintre adepții Stoicismului simt că acesta le oferă o alternativă laică Creștinismului, bazată pe rațiuni filosofice, nu religioase.

În timpul Renașterii, interesul pentru Stoicism a crescut din nou. Influența vechilor stoici poate fi observată în scrierile filosofilor moderni precum Justus Lipsius, Anthony Ashley- Cooper și parțial la Descartes, Spinoza, Kant și Montaigne.

În plus, datorită influenței asupra lui Albert Ellis și Aron T. Beck, fondatorii Terapiei Cognitiv Comportamentale (TCC), Stoicismul a marcat indirect TCC-ul actual prin scrierile unor gânditori din zona filosofiei moderne.

De exemplu, Beck ilustrează teoria cognitivă a emoțiilor printr-un citat din Spinoza:


"Am observat că toate lucrurile de care mă tem nu au nimic bun sau rău în ele, ci doar mintea mea este afectată de ele”.

(Beck, 1976, p. 156).

Prin intermediul scrierilor acestor autori moderni, ideile stoice s-au răspândit în cultura vestică chiar dacă rareori le-a fost identificată originea.

După o vreme vei învata diferența subtilă intre mâinile care se tin și suflete inlantuite,

 După o vreme vei învata diferența subtilă 

intre mâinile care se tin și suflete inlantuite,

 Vei învăța că iubirea nu înseamnă să te înclini la picioarele celuilalt ( decat daca o faceti reciproc)

 Și compania lui nu înseamnă siguranța ca va ramane

 Vei învăța că săruturile nu sunt contracte pe viata

 Și cadourile nu sunt promisiuni,

 Vei începe să accepti înfrângerile

 Cu capul sus și cu inima deschisa

 Cu harul femeii, nu cu durerea copilului,

 Vei învata să-ți pavezi drumurile astăzi, aici, acum

 Pentru că terenul de mâine este prea incert pentru planuri

 Și puterile se injumatatesc pe la mijlocul zborului.

 După un timp, înveți...

 Că soarele continua sa ardă chiar si atunci cand tu induri prea multe

Ca stelele tot acolo sunt

Ca cerul e la locul lui

 Așa că ingrijeste-ti grădina și decoreaza-ti sufletul

 Nu aștepta ca cineva să-ți aducă flori ( daca va fi sa vina, sa vina!)

 Invata sa înduri ( ca stoicii)

 Invata ca ești cu adevărat puternica

 Ca esti valoroasa

Ca esti unica

 învata sa înveți...

 Cu fiecare rămas bun pe care îl primesti.

 

 La fiecare rămas bun, înveți.”

 Veronica Shoffstall - După un timp.

 John Everett Millais - Fiica fermierului, 1863.

Sfantul Mucenic Elefterie; Sfintele Mucenite Antia si Suzana 15 DECEMBRIE

 Sfantul  Mucenic Elefterie

Cand imparatea in Roma Elie Adrian, slujind cu sarguinta idolilor, in acea vreme minunatul Elefterie s-a cunoscut ca o stea stralucita, a carei patrie era marea cetate a Romei. Parintii lui erau de bun neam, straluciti si bogati, iar maica lui s-a invrednicit de mai mare cinste si slava pentru credinta in Hristos, invatata fiind de Sfantul Apostol Pavel, care a botezat-o si numele ei era Antia. Dansa, nascand pe acest sfant, i-a pus numele de Elefterie si l-a crescut bine intru buna credinta.

Deci, ajungand el in varsta, l-au dat lui Dumnezeu, prin mainile arhiepiscopului Romei, Anichit, ca un dar cu adevarat vrednic lui Dumnezeu. Iar arhiepiscopul, vazand pe copil cu deprinderi bune, l-a pus in randuiala clericilor si, in al cincisprezecelea an al varstei lui, l-a facut diacon, iar in al optsprezecelea an, l-a hirotonisit preot si in al douazecilea an al vietii lui, l-a ales episcop al Iliricului.

Dar sa nu se mire cineva ca l-a facut episcop asa de tanar, caci arhiepiscopul a vazut in acest tanar mari fapte bune, fiind atat de intelept si de cuvantator, incat atragea catre dreapta-credinta, cu invatatura lui, pe cei ce se intamplau a vorbi cu dansul. Pentru ca sa se puna faclia in sfesnic si sa nu se ascunda sub obroc - dupa cum zice Sfanta Evanghelie -, ca sa lumineze multe suflete si sa intoarca pe cei intunecati catre cinstirea de Dumnezeu, pentru aceasta l-a suit in scaunul episcopiei, stiind ca multi se vor lumina printr-insul, precum s-a si facut. Caci s-au intors multi elini si s-au botezat, fiindca dulceata si intelepciunea cuvintelor lui indemna pe toti ascultatorii sa cunoasca adevarul.

Diavolul care zavistuieste totdeauna mantuirea omului, turba asupra lui si scrisnea cu dintii sai, necuratul. Insa, neputand sa-l omoare pe dansul, a invitat pe raucredinciosul imparat Adrian a se ridica asupra adevarului si a prigoni pe crestini. Dar mai intai se silea a lua dintre crestini pe Elefterie, voind a pierde pe invatatorii cei mai alesi ai dreptei-credinte si a-i smulge ca pe niste spice mai alese din holda lui Hristos. Imparatul a trimis cu cumplita porunca pe un voievod Felix, ca sa aduca cu sila pe Elefterie la judecata imparateasca. Acela, ajungand la Iliric, a nimerit in acea vreme cand bunul pastor hranea, in biserica Domnului, oile sale cele cuvantatoare cu pasunea duhovnicestilor cuvinte.

Deci, inconjurand biserica cu ostasi, a intrat singur inauntru, cautand cu salbaticie si cu chipul aratand cruzimea celui ce-l trimisese. Dar, vazandu-l pe Elefterie cu atata buna podoaba si auzind dulcea limba si preainteleapta invatatura, s-a minunat foarte mult ca iesea din gura sa un dulce izvor de invatatura, invatandu-i pe cei ce-l ascultau bunacredinta. De aceea a stat si el si a ascultat cu luare-aminte cele ce se spuneau despre Hristos si despre puterea Lui. Apoi, schimbind iutimea in blandete, caci avea holda inimii lesnicioasa catre primirea cuvantului lui Dumnezeu, din lup s-a facut oaie si din prigonitor, ucenic, uitand cele dintai; din talhar s-a facut sluga buna si credincioasa lui Hristos, pe care-L prigonea.

Trecand cu vederea porunca cea imparateasca, a cazut la picioarele sfantului si din acel ceas nu se departa de invatatorul sau, luminandu-se cu cuvintele lui si intarindu-se in buna-credinta. Astfel, Felix, schimbindu-se din paganatate in dreapta-credinta, nu se mai gandea sa se intoarca la cel care-l trimisese; iar Sfantul Elefterie, dorind sa rabde pana la sange pentru credinta in Hristos, se sargui sa mearga impreuna cu Felix la imparat. Acesta, nu ca un voievod ducea pe cel legat, ci ca pe un mielusel urmand pastorului. Dupa ce au ajuns la o apa, Felix - ca si famenul Candachiei, care a primit botezul de la apostolul Filip - s-a botezat si el de dumnezeiescul Elefterie si s-a dezbracat de intunericul inchinarii idolesti ca de o haina putreda.

Venind ei in Roma, Felix n-a fost cunoscut de credinciosi cum ca s-a unit cu Biserica lui Hristos si le-a povestit toate cele despre Elefterie. Iar acesta, fiind adus dupa porunca imparatului inaintea judecatii, a stat fara frica si cu marime de suflet.

Cautand spre el imparatul si vazandu-l tanar, frumos la fata, cu ochii luminosi si impodobit cu toate darurile firesti, a zis: "Pentru ce o! Elefterie, ai lasat credinta parinteasca si, socotind intru nimic cinstirea zeilor, cinstesti un Dumnezeu nou, care nu numai ca a murit, ci si cu o moarte preacumplita a murit". Dar Elefterie nu voia sa raspunda celui ce vorbea fara-de-minte, urmand lui Hristos, care tacea in patima Sa inaintea lui Pilat si chiar inaintea lui Irod nimic nu raspundea. Imparatul iarasi a zis: "Raspunde, pentru ce te-ai facut asa fara-de-minte, amestecandu-te cu credinta crestineasca? Pleaca-te mie si jertfeste zeilor. Daca te vei intoarce, cu mare cinste te voi cinsti; iar de nu, grele munci voi aduce asupra ta".

Elefterie, chemand pe Domnul Care a zis: Nu va ingrijiti cum, sau ce veti grai, ca Eu va voi da voua intelepciune, careia nu vor putea sa se impotriveasca, a raspuns: "Cum pot sa slujesc unor zei nesimtitori ca acestia si unor idoli fara suflet sau sa ma unesc cu voi, care le slujiti lor. Eu va si plang pe voi, care va inchinati lor; caci Dumnezeul cel adevarat cinstindu-va pe voi cu cuvantarea, voi v-ati facut mai necuvantatori si mai necinstiti decat lemnele si pietrele, incat pe acelea le socotiti a va fi voua zei, lasand pe adevaratul Dumnezeu, care cu intelepciune ne-a facut pe toti si toata lumea a zidit-o. Pentru ca cerul si pamantul sunt zidirile Lui, iar noi suntem, dintr-acele lucruri care le-a creat, lucrul cel mai frumos si mai cinstit, macar ca ne ratacim, umbland in nestiinta ca intr-o noapte si necunoscand ce este de folos si ce nu este, ridicam razboi impotriva Dumnezeului nostru. Iar pe aceia care sunt cu adevarat vrajmasii si potrivnicii nostri, adica diavolii, o! nebunie! ii socotiti a fi domni si zei si ii slaviti cu daruri si cu jertfe! Eu ma lipesc de Domnul meu si sunt unit pururea cu El si Stapanului meu Hristos ii slujesc. Iar cinstirile si darurile tale pe care mi le fagaduiesti, cum si muncile si caznele cele infricosate si cumplite cu care ne ingrozesti, le socotesc ca pe niste jucarii si sageti de copii; caci eu m-am lepadat de lume si m-am rastignit, ca invatatorul meu Pavel si moartea pentru Hristos o socotesc desfatare, slava si veselie".

Auzind imparatul, s-a umplut de manie si a poruncit sa aduca un pat de arama si dedesubt sa puna multime de jaratec; iar deasupra sa-l intinda gol pe mucenic si sa aprinda neincetat carbuni dedesubt, pana cand va muri. Fiind pregatit patul, s-a suit sfantul mucenic si s-a intins cu tot trupul. Poporul care se adunase ocara pe imparat pentru acea tiranie, zicand: "Pentru ce piere rau, ca unul din facatorii de rele, acest barbat cinstit si slavit, de bun neam si preaintelept?" Dar Dumnezeu din inaltime usura durerile mucenicului care sta, parca ar fi stropit de roua si asezat pe trandafiri, pe acel pat. Imblanzindu-se, imparatul a poruncit sa-l ia de pe acel pat, parandu-i ca ar fi de acum mort. Dar acesta s-a sculat de pe pat viu si sanatos, nevatamat de foc, vesel si plin de bucurie, cantand: Inalta-Te-voi, Dumnezeul meu, Imparatul meu si bine voi cuvanta numele Tau in veci; lauda-voi pe Dumnezeul care veseleste tineretile mele; toate neamurile vor lauda lucrurile Tale, Doamne, puterea si minunile Tale vor povesti.

Sfantul Elefterie, laudand pe Dumnezeu, statea cu indrazneala inaintea tiranului, zicand: "Cauta, o! imparate, asupra mea, care socotesti ca sunt mistuit de foc si cunoaste pe Hristos cel propovaduit de mine, cunoaste si neputinta zeilor tai". Imparatul, socotindu-se luat in ris si aducandu-i-se acea ocara, se gandea cum sa-l pedepseasca mai cumplit. S-a adus din nou un gratar de fier incins in foc, iar deasupra turnau untdelemn incins; dar nici de asta data n-a lasat Dumnezeu pe mucenicul sau, pentru ca, fiind pus pe gratar, indata s-a stins focul, gratarul s-a racit si nu mai ardea untdelemnul pe el, iar mucenicul era nevatamat. Dar imparatul nu s-a linistit, ci mai aprig s-a pornit asupra sfantului. Caci ca un orb numai aceasta avea inaintea sa, ca, muncind pe sfantul, sa faca spre placerea zeilor sai, care sunt diavoli ucigatori de oameni.

A poruncit apoi sa aduca o tigaie si s-o umple cu ceara, smoala si cu seu, s-o puna pe foc si sa-l bage pe sfant intr-insa. Elefterie de-abia astepta, dar imparatul l-a oprit, zicandu-i: "Nu zabovi, o! Elefterie, stand in pragul mortii, ci, alege-ti cele ce-ti sunt de folos. Pentru ca eu foarte mult ma ingrijesc de tine ca sa nu pieri si te iubesc ca pe fiul meu si nu voiesc, pe zeii mei ma jur, sa se dea singur la pierzare un barbat asa de bun si de neam, dulce vorbitor si cu fata frumoasa si nu pentru altceva, decat numai pentru neplacerea cea desarta a grumazului sau celui impietrit".

Mucenicul insa ii raspundea cu barbatie, il defaima, numindu-l lup care pandeste oile lui Hristos. Apoi a zis: "Orice vei face nu ma vei putea pleca de la dreapta credinta". Atunci, maniindu-se Adrian, a poruncit sa-l intinda in tigaie. Acestea facandu-se, iarasi dumnezeiasca pronie a facut ceea ce a facut intai, adica focul l-a prefacut in roua si un vant racoros batea peste acest barbat. Adrian, nestiind ce sa mai faca, vazand ca tot ce face i se intoarce impotriva, se minuna, nedumerindu-se. Atunci era eparh al cetatii Coremon, barbat ales care era maestru si stia multe feluri de munci. Vazand pe imparat foarte tulburat ca nu stie ce sa-i mai faca mucenicului ca sa-l indoaie, a zis: "Eu, imparate, voiesc sa te scot din grija si osteneala pentru Elefterie si sa-l fac ori sa implineasca voia ta, ori sa moara".

Acestea zicand, a poruncit sa faca un cuptor de arama cu fiare ascutite si sa-l bage pe Elefterie intr-insul. Eparhul stia credinta in Hristos, invatat fiind de Felix, dar fiind prieten al imparatului, pentru slava cea vremelnica, nu s-a lepadat de credinta idoleasca. Pregatind el acea cumplita cazna pentru mucenic, sfantul si-a ridicat ochii sai sufletesti si trupesti si toata mintea si-a indreptat-o spre Dumnezeu, umplandu-se de o bucurie fara seaman si zicand: "Multumescu-ti Tie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, ca m-ai invrednicit de atatea bunatati; caci cu mana Ta cea tare m-ai invrednicit a rabda toate, pentru numele Tau cel sfant. Deci, acum cauta din cer si vezi ce au faptuit asupra mea cei ce ma urasc, izbaveste sufletul meu de intepaturile lor si de barbatii sangelui ma pazeste, ca un bun, ca sa Te cunoasca toti pe Tine unul Dumnezeu, pana la toate marginile pamantului".

Apoi, rugandu-se pentru cei ce-l munceau, ca si Sfantul Stefan pentru cei ce-l ucideau cu pietre, a zis: "Atinge-te de inimile lor o! Stapane, cela ce esti bogat intru mila, iar numele Tau cel sfant fa-L lor cunoscut si adu-i catre voia Ta cea sfanta, ca sa Te cunoasca pe Tine, unul adevaratul Dumnezeu si sa lase inchinaciunea idoleasca cea pierzatoare, ca bine esti cuvantat in veci. Amin".

Rugandu-se astfel mucenicul, Coremon, eparhul asculta cu luare-aminte cuvintele graite de cel in rugaciune si indata s-a aprins in el dreapta credinta, cea mai dinainte primita si schimbindu-l deodata, ca si cum n-ar fi fost acela care dorea moartea mucenicului, apropiindu-se de imparat a zis: "Pentru ce se da Elefterie cel fara de vina spre niste munci ca acestea? Pentru care pricina se osandeste spre o moarte cumplita ca aceasta?"

Imparatul, mirandu-se de cuvintele lui, s-a tulburat si cautand cu iutime asupra lui, l-a intrebat de ce si-a schimbat gandul asa degraba? Apoi ii zicea: "Eu pe tine te-am cinstit mai mult decat pe oricare alt boier al palatului meu, ti-am dat bogatie multa, te-am facut eparh. Oare esti iubitor de argint si ai luat de la mama lui Elefterie aur si acela te-a schimbat deodata? Dar nu-ti ajung darurile mele, bogatia, slava, averea, cinstea cu care te-am facut cunoscut in toata Roma? Iar de poftesti ceva mai mult de la mine, iata, toate visteriile mele sunt deschise inaintea ta; ia cu amandoua mainile precum iti place si nu te lasa cumparat de o femeie pe ascuns, pentru putin aur".

Coremon, umplandu-se cu totul de Duhul Sfant si cu rugaciunile cele mucenicesti avand mintea luminata, a strigat: "Cinstea ta sa fie cu tine spre pierzare si aurul tau sa-l arda focul care te asteapta in munca; caci te-ai facut orb de voia ta, fata de adevar si nu cunosti neputinta zeilor tai, care nu pot izbavi de focul acesta pe nici unul din voi; iar Dumnezeul acela, pe care il cinsteste Elefterie, l-a facut pe el mai tare decat focul si mai presus decat orice fel de munci".

Cu acele cuvinte s-a pornit imparatul spre negraita manie, caci asa este obisnuit ca prieteniile mari sa nasca vrajmasii mari. Deci a poruncit sa arunce pe eparh in cuptorul acela pe care l-a pregatit mucenicului Elefterie si cand s-a apropiat Coremon de cuptor si a vazut infricosata vapaie a strigat catre Sfantul Elefterie: "Roaga-te pentru mine si ma inarmeaza si pe mine cu aceeasi arma a lui Hristos, cu care ai inarmat pe voievodul Felix". Si fiind inarmat de mucenic cu semnul Sfinte Cruci, s-a aruncat in cuptor si nevatamat s-a aflat acolo; iar dupa un ceas a iesit sanatos, multumind si laudand pe Domnul.

Adrian, ostenind cu muncile, a poruncit sa-i taie capul lui Coremon; si astfel au luat sfarsit patimirile sale si in putina vreme a luat comoara cea vesnica si bucuria cea negraita. Dupa aceasta a aruncat pe Sfantul Elefterie in acel cuptor, iar focul s-a stins indata, fiarele s-au racit si s-au rupt cele ascutite ca si cum s-au sfiit de trupul mucenicului, mustrand orbirea cea sufleteasca a aceluia ce-l muncea si atragand pe cei ce stateau imprejur, spre cunostinta lui Dumnezeu, Celui ce facea acele minuni preaslavite. Atunci au strigat cei ce erau imprejur: "Mare este Dumnezeul crestinilor, cel marturisit de Elefterie". Dar muncitorul ramase in nepricepere si a hotarat sa-l bage in temnita si apoi a adunat pe slujitori sa se sfatuiasca cum sa-l omoare pe Elefterie.

Sfantul mucenic Elefterie a fost chinuit cu foame in temnita multe zile; iar cel ce a trimis altadata hrana lui Daniil prin Avacum si lui Ilie prin corb, Acela n-a trecut cu vederea nici pe Elefterie, care se topea de foame, ci il hranea cu hrana ingereasca. Dupa aceasta a poruncit tiranul sa aduca niste cai salbatici si sa-l lege de ei, ca fiind tarat de dansii si rupandu-se, sa moara. Dar in zadar isi pierdea vremea si se muncea, caci pe cand el, neinteleptul, nepriceputul, necuratul nu inceta cele rele a cugeta asupra sfantului, Domnul cel Atotputernic nu intarzia a trimite din inalt ajutor. Si a venit ingerul Domnului si a dezlegat pe Elefterie si, rapindu-l din mainile celor ce-l munceau, l-a suit intr-un munte, aproape de cetate, la loc pustiu unde salasluiau fiarele salbatice. Acolo sfantul mucenic, inaltand laude lui Dumnezeu, vietuia impreuna cu fiarele, blande ca niste oi, fara frica, pentru ca leii si ursii il inconjurau si se gudurau auzind glasul sau si, ca robii, urmau domnului sau, slujindu-l si pazindu-l.

Dupa catava vreme, au aflat de dansul si vanatorii care umblau dupa vanat prin pustie si au spus imparatului Adrian, care a trimis ostasi indata ca sa-l prinda pe Elefterie. Mergand si navalind asupra lui ostasii, au navalit fiarele asupra lor si i-ar fi sfisiat pe dansii, de nu le-ar fi oprit sfantul si de nu le-ar fi trimis in pustie; iar el a purces cu ostasii spre imparat, bucurandu-se de parca ar fi mers la ospat, vorbind cu dansii pe drum despre Imparatia lui Dumnezeu si despre focul gheenei, care era pregatit inchinatorilor de idoli, incat i-a facut crestini si i-a botezat pe cei ce erau cu dansul, fiind aproape cinci sute si au venit la imparatul Adrian, la Roma. Iar acesta l-a osandit spre mancarea fiarelor - trimitand asupra sa o leoaica foarte salbateca si neimblanzita, care mai intai s-a pornit cu iuteala asupra sfantului, dar pe urma s-a domolit si si-a plecat botul la picioarele lui si i-a lins talpele, de parca ar fi avut glas si a inteles de sfant, smerindu-se inaintea lui.

Nici aceste minuni nu le-a crezut tiranul imparat, ci a crezut ca leoaica era parte femeiasca, care nu are atata putere si de aceea n-a vatamat pe sfant. Deci a poruncit sa aduca un leu de parte barbateasca, dar si acesta, vazand pe sfant, s-a aratat mai bland ca leoaica; si acesta ii lingea si-i saruta picioarele, se juca si se gudura pe langa el bucurandu-se, aratand intelegere si dragoste catre sfant. Cei din jur, care aveau ochii sufletesti deschisi, vazand si aceste minuni, au strigat: "Mare este Dumnezeul crestinilor".

Cei orbi ziceau ca este vrajitor si fermecator; pe acestia i-a pedepsit Dumnezeu dupa dreptate, ca sa se astupe - dupa cum zice dumnezeiescul parinte David - buzele cele viclene, care graiesc asupra dreptului faradelege si defaimare. Caci indata ce au zis cuvintele cele de hula, nevazut ranindu-se, au murit.

Tiranul, nepricepand ce sa mai faca, vazand pe sfant ca biruieste toate muncile, a poruncit sa-i taie capul cu sabia; si aceasta facandu-se si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Iar maica sfantului, fericita Antia, care privea cu bucurie spre nevointa sfantului, cuprinzand trupul lui cel mort, il saruta, veselindu-se cu duhul si multumind ca sangele fiului sau cel luat dintr-insa, s-a varsat pentru Hristos; apoi a cazut moarta langa el, ucisa fiind cu sabia de cei necredinciosi. Iar credinciosii ce erau din Iliric si cei din Avlona, adica din episcopia mucenicului, luand sfintele lor trupuri si cu miresme ungandu-le, le-au ingropat cu cinste, laudand pe Dumnezeu, Caruia I Se cuvine slava in veci. Amin.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1

Ca pe o podoabă a preoţilor şi îndemnător al purtătorilor de chinuri, toţi pe tine te cinstim şi te rugăm, Sfinte Mucenice Elefterie, pe cei ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea ta, din multe feluri de nevoi îi eliberează, rugându-te lui Dumnezeu neîncetat pentru noi toţi care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Icosul 1

Văzându-te pe tine, Sfinte Mucenice Elefterie, frumuseţea arhiereilor şi podoaba purtătorilor de nevoinţe, mare apărător al Bisericii lui Hristos şi al adevărurilor credinţei, ne-am adunat astăzi în Sfântă Biserica ta, ca, după cuviinţă, să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, păstorul neînfricat al turmei lui Hristos;
Bucură-te, luminător nespus al dreptei credinţe;
Bucură-te, putere şi întărire a creştinilor;
Bucură-te, cel insuflat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, pierzător al celor fără de lege;
Bucură-te, cel ce pe mulţi i-ai adus la închinarea către Dumnezeu, Cel în Treime slăvit;
Bucură-te, grai al dumnezeieştilor cuvinte;
Bucură-te, alăută cerească;
Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;
Bucură-te, dar dat nouă de Dumnezeu;
Bucură-te, chip al preoţiei celei adevărate;
Bucură-te, apostol al dreptei credinţe;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 2-lea

Auzit-am, Sfinte Elefterie, chinurile ce le-ai îndurat pentru mărturisirea lui Hristos în lume şi ne minunăm de tăria ce ai arătat-o întru ele. Dar cunoscând că ţi-a fost dat ţie de sus, se cuvine să-I cântăm lui Dumnezeu, împreună, cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Auzind Adrian împăratul de minunile pe care tu le făceai, şi cum multe oi adunai în staulul lui Hristos, voind să te întoarcă de la dreapta credinţă, a poruncit să fii adus în faţa lui. Dar tu l-ai întâmpinat cu neînfricată tărie, mărturisind cum se cuvine pe Hristos Cel nemuritor şi Stăpân a toate. El însă, mâniindu-se foarte de purtarea ta, te-a dat pe tine pradă multor chinuri, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ai fost întins pe un pat de aramă înroşit în foc;
Bucură-te, că apoi ai fost aşezat pe un grătar încins;
Bucură-te, cel ce într-un vas fierbinte ai fost aruncat;
Bucură-te, cel ce în chinurile tale întruna te rugai lui Hristos;
Bucură-te, cel ce în ele ai primit dar de nevătămare;
Bucură-te, cel ce din toate aceste nevoinţe teafăr ai ieşit;
Bucură-te, înfricoşată vedere a îngerilor;
Bucură-te, tare nevoitor în chinuri;
Bucură-te, trup sfinţit în chinurile muceniciei;
Bucură-te, că prin ele te-ai făcut plăcut lui Hristos, Mântuitorul tău şi al nostru al tuturor;
Bucură-te, rugător către Dumnezeu pentru turma Lui;
Bucură-te, al nostru neadormit păzitor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 3-lea

Lui Hristos I-ai adus, Părinte, turme de credincioşi, ca un păstor plin de zel. Iar sfânta ta maică, văzând trupul tău sfinţit întru mucenicie, căzut la pământ, şi voind a-l săruta, de sabia călăului a fost ucisă. Acum cântarea fiului, alături de cea a maicii sale se înalţă întru miros de bună mireasmă duhovnicească la Tronul slavei, întru plăcută rostire: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Arhanghelii cu îngerii se minunează, Părinte, de credinţa ta cea mare. Apostolii cu proorocii văd în tine şi în Sfânta ta maică, Antimea, pecetea apostoliei lor. Creştinii laolaltă spre tine îşi îndreaptă nădejdile lor glăsuind:
Bucură-te, cel ce încă de pe pământ ai fost înger în trup;
Bucură-te, cel ce acum locuieşti cu îngerii;
Bucură-te, cel ce de la maica ta ai supt învăţătura Apostolilor;
Bucură-te, cel ce ai supus împărăţia demonilor;
Bucură-te, cel ce, pus fiind într-un cazan cu fierbinte amestecătură, focul ai stins;
Bucură-te, cel ce, legat fiind de un car şi tras de cai sălbatici, de îngeri ai fost slobozit;
Bucură-te, cel ce pe Coremon eparhul pentru Hristos l-ai câştigat;
Bucură-te, cel ce, de Duhul Sfânt fiind purtat, în munţi te-ai sălăşluit, după ce de la chinuri nevătămat ai scăpat;
Bucură-te, cel ce fiarele sălbatice cu dumnezeieşti cuvinte la ascultare le-ai adus;
Bucură-te, cel ce faci minuni de tămăduiri;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale din nevoi pe mulţi îi eliberezi;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor necăjiţi;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 4-lea

Eresul prin cuvintele tale înfruntându-l, Sfinte Elefterie, cu pătimirea ta pe urzitorul minciunii l-ai omorât şi cu puterea Celui de Sus punându-l sub picioarele tale, ai ridicat împotriva lui pentru noi, cei ce cădem la a ta mijlocire, semne de biruinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca unul ce porţi numele dumnezeieştii eliberări, Sfinte, bărbăteşte ai învăţat dreapta credinţă, fiind nouă pilduitor în toate, iar poveţele tale urmându-le, ne faci să dobândim ale tale binefaceri, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne faci părtaşi harului dumnezeiesc;
Bucură-te, eliberarea noastră de cursele cele viclene;
Bucură-te, slobozire de asuprirea demonilor;
Bucură-te, ridicare spre cele de sus;
Bucură-te, tămăduitor al rănilor trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, izvorâtor de mirul învăţăturii;
Bucură-te, necurmată rugăciune către Dumnezeu;
Bucură-te, aducător de pace şi de linişte în căminele cele bântuite de duhuri rele;
Bucură-te, căruţă încărcată de darurile duhovniceşti;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, izbăvirea celor robiţi;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 5-lea

Cu ploile darurilor tale adapă-ne pe noi, cei ce te cinstim pe tine cu credinţă, Sfinte Mucenice Elefterie, şi săvârşim pomenirea ta cu dragoste, doxologie aducând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cu adevărat locuieşti în lumina cea neînserată, făcându-te lumină mai strălucitoare decât soarele. Iar cei ce se apropie acum cu rugăciunea de tine se simt ei înşişi luminaţi de strălucirile cele înalte şi întru evlavie prealuminată îţi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, trup mucenicit;
Bucură-te, lăcaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, smerenie preaînaltă;
Bucură-te, podoaba cerului;
Bucură-te, lauda Iliricului;
Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
Bucură-te, izvor de sfinţenie;
Bucură-te, sabie a Duhului Sfânt;
Bucură-te, propovăduitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că în toată viaţa numai frumuseţea lui Dumnezeu căutai;
Bucură-te, că nu te-a înspăimântat fierbinţeala pornirii fiarelor sălbatice;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 6-lea

Din lumina pătimirii tale ai înflorit ca un pom frumos, podoaba mucenicilor. Iar acum te arăţi nouă floare a raiului, trimiţând pe pământ dumnezeiască bună mirosire, pe care noi o înălţăm Celui Preaînalt, cântând cu tine: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Făcându-te gură a lui Dumnezeu pentru a răpi din gura vrăjmaşului pe credincioşii cei cu cuget isteţ, i-ai arătat pe aceştia moştenitori ai darului Celui de Sus. Iar ei, întru izbăvirea lor, cântare ca aceasta îţi aduc ţie:
Bucură-te, scuturător al lanţurilor satanei;
Bucură-te, surpător al eresurilor;
Bucură-te, libertate preafericită;
Bucură-te, dătător al darului cel dumnezeiesc;
Bucură-te, îndrumător spre cele de sus;
Bucură-te, pierzător al demonilor;
Bucură-te, învăţător al înfrânării;
Bucură-te, vasul luminii;
Bucură-te, pârghie a izbăvirii;
Bucură-te, punte spre Ierusalimul ceresc;
Bucură-te, că altceva nu ştim să grăim decât: Bucură-te!;
Bucură-te, stea a vieţii celei duhovniceşti;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 7-lea

Minune dumnezeiască te-ai arătat, Fericite, celor ce aleargă la biserica ta, de Dumnezeu purtătorule; căci de multe feluri de întristări şi de asupriri i-ai scăpat pe cei ce, după Dumnezeu, spre tine au năzuit cu credinţă, rostind cu buze de tină: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca cel ce ai îndrăzneală către Hristos, Sfinte Elefterie, căci turma Lui o păzeşti de lupii văzuţi şi nevăzuţi, şi nu te întorci de la cei ce scapă sub acoperământul sfinţeniei tale, dă-ne mână de ajutor şi nouă celor învăluiţi de păcate, spre a te cinsti cu acestea:
Bucură-te, Elefterie, prealăudate;
Bucură-te, cârmuitorule preabune;
Bucură-te, floarea cea aleasă a ogorului duhovnicesc;
Bucură-te, ierarhul Domnului;
Bucură-te, slujitor lui Dumnezeu cu arhanghelii;
Bucură-te, că pe cei ce se roagă ţie îi bucuri cu cele de sus;
Bucură-te, faţă prealuminoasă a sfinţeniei;
Bucură-te, risipitor de furtuni;
Bucură-te, polată a darurilor cereşti;
Bucură-te, curăţitor al sufletelor pioase;
Bucură-te, doctorul sufletelor şi al trupurilor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 8-lea

Uitându-te la viaţa cea statornică, prealăudate, cu adevărat te-ai răstignit lumii, şi ca aurul curăţit prin foc, aşa te-ai curăţit şi tu prin chinurile pătimirilor tale, pentru a rosti apoi întru desăvârşită sfinţenie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

De împresurările demonilor îi izbăveşti pe oameni, Sfinte, cu rugăciunile tale, şi de asuprirea cea amară îi scapi pe toţi cu alergarea ta către izvorul bucuriei, pentru a-i adăpa din belşug, ca întru mulţumită să-ţi cânte ţie:
Bucură-te, Elefterie;
Bucură-te, preasfinţite;
Bucură-te, preafericite;
Bucură-te, îndreptarea celor rătăciţi;
Bucură-te, izbăvitorul celor întristaţi;
Bucură-te, ruşinarea demonilor;
Bucură-te, că prin tine dobândim uşurarea;
Bucură-te, slujitor al harului;
Bucură-te, cel ce îneci duhurile viclene în marea cea de foc;
Bucură-te, că legi gura celor ce uneltesc rele;
Bucură-te, că dai putere celor osteniţi;
Bucură-te, că îmblânzeşti sfătuirea cea rea;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 9-lea

Nu pricepem de unde vom începe a-ţi aduce laudă, Preasfinte; ce cântare îţi vom cânta sau cu ce cununi te vom încununa? Că de ne vom aduce aminte de pătimirile tale, ne cutremurăm; iar de vorbirea cu fiarele sălbatice, ne minunăm. De aceea împreună să slăvim puterea Celui Preaînalt, cea vădită lumii prin tine, cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos spală şi întinăciunea păcatelor noastre şi cu mulţimea minunilor schimbă cugetele celor ce pândesc sufletele noastre întru răutate, ca întru linişte şi deplină desfătare a slavei celei de sus să ne îndreptăm către tine zicând:
Bucură-te, cel ce alungi nelegiuirea;
Bucură-te, pământ roditor de dreptate;
Bucură-te, mărgăritarul Domnului;
Bucură-te, strajă împotriva relelor uneltiri;
Bucură-te, povăţuitor, de Dumnezeu înţelepţit, al poporului;
Bucură-te, rază de bucurie;
Bucură-te, lumină a sfintei măriri;
Bucură-te, gând de întărire a celor necăjiţi;
Bucură-te, dar ceresc biruitor al săgeţilor vicleanului;
Bucură-te, mare apărător al celor ce cheamă numele tău într-ajutor;
Bucură-te, al săracilor miluitor;
Bucură-te, al văduvelor sprijinitor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 10-lea

Numele tău mai mult decât oricare dintre sfinţi s-a făcut nouă mângâiere, Preafericite Sfinte Elefterie, căci el însuşi ne vorbeşte de la sine de eliberarea noastră din nevoi; iar aflarea de bunătăţi întru pomenirea lui ne îndeamnă a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Obosiţi de valurile cele rele ce vin asupra noastră şi neputându-ne lupta cu ele fără ajutorul tău, Preafericite, neavând pocăinţă deplină pentru păcatele noastre cele multe, cădem cu tine la milostivirea lui Dumnezeu şi te rugăm să ne izbăveşti de-a pururea cu rugăciunile tale către Domnul. Şi aşa întăriţi întru dragostea cea către Ziditorul nostru, să lăudăm isprăvile tale, zicând:
Bucură-te, zid de scăpare;
Bucură-te, turn de ocrotire;
Bucură-te, pavăză preatare;
Bucură-te, coiful mântuirii;
Bucură-te, ajutător neobosit;
Bucură-te, mucenice, preafolositorule;
Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;
Bucură-te, suliţă a puterii Celui de sus;
Bucură-te, muntele de biruinţă a credinţei în Hristos;
Bucură-te, cetate păzitoare a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, scară conducătoare spre cer a celor smeriţi;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 11-lea

Tu eşti Păstorul cel mare, Sfinte, al turmei lui Hristos, pe care ducând-o la păşunea cea duhovnicească, o adapi din izvorul raiului, ca întru desfătarea vederilor celor preaînalte să laude pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ca un luceafăr ai strălucit în ţinutul Iliricului, întunericul înşelăciunii gonind şi săvârşind pururea tămăduiri; prin tine Dumnezeu S-a preamărit, pentru care auzi de la noi acum acestea:
Bucură-te, prin care Biserica s-a întărit;
Bucură-te, prin care templele idoleşti s-au prăbuşit;
Bucură-te, cel ce vrăjile le-ai spulberat;
Bucură-te, cel ce credinţa lui Hristos luminată ai sădit;
Bucură-te, cel prin a cărui propovăduire lumea s-a mântuit;
Bucură-te, cel ce cu preţul vieţii pe Hristos L-ai mărturisit;
Bucură-te, cel ce în ceruri vorbeşti acum cu îngerii;
Bucură-te, cel ce vezi pururea faţa lui Dumnezeu;
Bucură-te, că vrei cu fericirea ta să ne fericeşti şi pe noi;
Bucură-te, ajutătorul celor osteniţi;
Bucură-te, cel ce glăsuieşti lui Dumnezeu dintru sfinţenia ta;
Bucură-te, strajă neadormită a tuturor creştinilor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 12-lea

Propovăduitor al dreptei credinţe fiind şi lucrător cu dar deplin în via Domnului, te-ai mărturisit pe tine slugă bună şi credincioasă. De aceea, chemat acum la dreapta Părintelui Ceresc, ne ajuţi a-L slăvi împreună cum se cuvine, cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cânţi acum în ceruri, ca mai înainte cu oamenii, veselindu-te, Fericite, cântarea cea întreit sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstesc pe tine cu acestea:
Bucură-te, locuitor al cerului;
Bucură-te, luminător al celor de pe pământ;
Bucură-te, sprijinitor al celor împovăraţi;
Bucură-te, fierbinte mijlocitor către Dumnezeu;
Bucură-te, văzător al slavei cereşti;
Bucură-te, izvor de mângâiere;
Bucură-te, toiag înfrunzit al bunelor nădejdi;
Bucură-te, liniştea sufletelor bântuite de duhuri rele;
Bucură-te, sporul muncii cinstite;
Bucură-te, mustrător al bogaţilor nemiloşi;
Bucură-te, cel ce nu te întorci de la nevoile pământenilor;
Bucură-te, tămăduitor al rănilor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 13-lea

O, Preasfinte Elefterie, căpetenia Sfinţilor Mucenici, primeşte de la noi aceste laude pe care din tot sufletul le aducem ţie în Sfântă biserica ta, şi căzând către tine cu umilinţă, nădăjduim să te rogi lui Dumnezeu pururea pentru noi, cei ce cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Văzându-te pe tine, Sfinte Mucenice Elefterie…, Condacul 1: Ca pe o podoabă a preoţilor…,

Icosul 1

Văzându-te pe tine, Sfinte Mucenice Elefterie, frumuseţea arhiereilor şi podoaba purtătorilor de nevoinţe, mare apărător al Bisericii lui Hristos şi al adevărurilor credinţei, ne-am adunat astăzi în Sfântă Biserica ta, ca, după cuviinţă, să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, păstorul neînfricat al turmei lui Hristos;
Bucură-te, luminător nespus al dreptei credinţe;
Bucură-te, putere şi întărire a creştinilor;
Bucură-te, cel insuflat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, pierzător al celor fără de lege;
Bucură-te, cel ce pe mulţi i-ai adus la închinarea către Dumnezeu, Cel în Treime slăvit;
Bucură-te, grai al dumnezeieştilor cuvinte;
Bucură-te, alăută cerească;
Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;
Bucură-te, dar dat nouă de Dumnezeu;
Bucură-te, chip al preoţiei celei adevărate;
Bucură-te, apostol al dreptei credinţe;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul 1

Ca pe o podoabă a preoţilor şi îndemnător al purtătorilor de chinuri, toţi pe tine te cinstim şi te rugăm, Sfinte Mucenice Elefterie, pe cei ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea ta, din multe feluri de nevoi îi eliberează, rugându-te lui Dumnezeu neîncetat pentru noi toţi care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Cu haină de preot fiind îm­podobit şi cu sângele curgând şiroaie, fericite, ai alergat la Stăpânul tău, Hristos, Înţe­lepte Elefterie, nimicitorul sa­tanei. Pentru aceasta nu în­ceta a te ruga pentru cei ce cu credinţă cinstesc fericitele tale nevoinţe.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmosul

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut uimi­toare minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind eu robit de negurile patimilor, eliberează-mă acum cu luminoasele tale rugăciuni, Sfinte Mucenice Elefterie, ca să te laud, cu cântări Dumnezeieşti, ca pe un rob al lui Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai, preasfinţite, cu preacuratele lumini ale nevoinţelor, vopsituţi-ai cu sânge sfinţitul tău veşmânt şi prin Duhul te-ai făcut asemenea luminii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lipindu-te de Dumnezeu cu preacuratul cuget, din tinereţe depărtatu-ţi-ai sufletul de gândul cel trupesc şi te-ai îm­bogăţit din destul cu har de minuni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un Scaun în chipul focului porţi pe Ziditorul, ca o Cămară Însufleţită şi ca o Cămară plină de desfătare încapi pe Împăratul, făcându-Se precum suntem noi, fără schimbare şi fără amestecare.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Să se întărească inima mea întru voia Ta Hristoase, Dumnezeule, Care ai întărit cerul al doilea peste ape şi ai întemeiat pământul pe ape, Puternice.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Voind a pătimi pentru Hristos rabzi durerile trupului, înţe­lepte, veselindu-te întru chinuri şi în necazuri. Pentru aceasta acum ai primit Viaţa cea fără de dureri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragostea cea fierbinte a Făcătorului întărindu-te, pătimitorule, de Dumnezeu înţelepţite, singur te arunci în chinu­rile focului, răcorindu-te de Focul Duhului, Sfinte Elefterie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te între preoţi preasfinţit şi între mucenici mucenic prea tare, îndoită cu­nună ai luat, fericite, privind întotdeauna faţa lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toiag de Putere, ai odrăslit pe Hristos, întru Care ne întă­rim; că pe tine Ţarină Nelucrată, Preacurată Porumbiţă, pururea Fecioară, te-a închipuit odini­oară toiagul lui Aaron, care a odrăslit.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cu duhul văzând mai îna­inte, Proorocule Avacum, Întruparea Cuvântului, ai bine vestit strigând: când se vor apropia anii Te vei cunoaşte; când va veni vremea Te vei arăta; Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nici gurile deschise ale lei­lor, nici para focului, nici cum­plita întinsoare n-au înmuiat virtutea răbdării tale, sfinţite slujitor al Tainelor; ci, ca un diamant ai suferit cu bărbăţie chinurile, aprins de Dumneze­iască râvnă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-ţi-se gura cu ape curgătoare de viaţă, ai făcut să izbucnească râuri de învăţături Dumnezeieşti, sfinţite mucenice, care au înecat bârfele celor fărădelege şi au adăpat ini­mile celor ce au cunoscut pe Hristos Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mult mărindu-te pe tine Ziditorul tău, pentru Care ai voit a pătimi, nevoitorule, ţi-a trimis o porumbiţă să-ţi aducă hrană îngerească ţie, care te-ai făcut asemenea îngerilor, prin nevoinţele cele strălucite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Spăimântatu-s-au Oştile înge­rilor, văzând cum Cel Nevăzut S-a arătat din tine cu chip ca al nostru, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu; pe Acela roagă-L să învrednicească demântuire, pe cei ce te măresc pe tine cu credinţă.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu; că afară de Tine alt dumnezeu nu cunoaştem; Numele Tău numim. Că Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi eşti Tu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preavicleanul vrăjmaş străduindu-se să te înşele cu vorbe viclene, mucenice, s-a făcut de râs născocitorul răutăţii şi s-a surpat de înţelepciunea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În carul Dumnezeieştilor fapte bune fiind ridicat, mărite, ai ajuns pe înălţimea muceni­ciei şi ai surpat trufia cea înaltă a viclenilor demoni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să vezi Frumuseţea lui Iisus, cuvioase, te-ai înfrumu­seţat pe tine însuţi cu frumuse­ţile muceniciei şi te-ai mutat la Dânsul, încununându-te cu Cu­nună Strălucitoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Minunea ta, Preacurată, uimeşte tot cugetul; că naşti pe Dum­nezeu cu Trup şi pe Hrănitor Îl hrăneşti cu lapte, necunoscând ispitirea de bărbat.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Proorocului Iona urmând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă Ţie!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndrumătorul cel ales al tur­melor lui Hristos, păstorul cel cuvântător, cel cupetrecerea în chinuri, este mărit pentru că a slăvit pe Dumnezeu în mădu­larele sale.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te, înţelepte, cu pri­virile tale ridicate către Dum­nezeu, mult ai slăbit pe vrăjmasul cel plin de meşteşugiri, pururea lăudate, fala mucenicilor, dreptarul preoţiei.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin chinuri într-armându-te şi în foc singur aruncându-te, ai adormit pornirile fiarelor celor sălbatice, având neador­mită dragoste către Ziditorul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce te-ai arătat Cort de sfinţenie, Marie, sfinţeşte tică­losul meu suflet cel spurcat cu dezmierdările şi mă fă părtaş Dumnezeieştii Slave.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Ca pe o podoabă a preoţilor şi îndemn al purtătorilor de bi­ruinţă, toţi te lăudăm, cuvioase şi te rugăm, Sfinţite Mucenice Elefterie: pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta eliberează-i din multele feluri de nevoi, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

De tinerii Tăi cei din cup­tor, Mântuitorule, focul nu s-a atins, nici nu i-a supărat. Şi atunci, cei trei ca şi cu o singură gură cântau şi binecuvântau, grăind: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărit să fie acum în trupul meu Hristos, strigai înţelepte, chinuindu-te; pentru viaţa ce va să fie, nu mă tem de înfierbântarea căldurilor, nu mă îngrozesc de moarte, nici de nă­vălirile fiarelor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Numai Frumuseţea lui Dum­nezeu o caut, Slava Lui doresc s-o dobândesc; chinuiască-mă, arză-mi toate mădularele, stri­gai mărite, caut scăparea de aici, care mă face rob al lui Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Privind la viaţa cea de din­colo, fericite, pentru lume cu adevărat te-ai omorât şi cu încer­carea prin chinuri ca nişte aur lămurit prin foc, pus la păs­trare în Comorile Locaşurilor Cereşti, ai strălucit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numai pe tine, Ceea ce eşti fără de prihană, aflându-te Prea­curată, Cuvântul Cel Preacurat al lui Dumnezeu, născându-Se din pântecele tău, curăţeşte pe credincioşi de întinăciunea pe care o avem din neorându­iala patimilor, Mireasă Dum­nezeiască.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Pe Acela de Care se înfrico­şează îngerii şi toate Oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, preoţi lăudaţi-L, tineri preaslăviţi-L, popoare binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înflorit-aţi în nevoinţe ca nişte pomi înfloritori, împodobindu-vă cu chinurile, cei ce sunteţi frumuseţea mucenici­lor; şi acum v-aţi arătat flori din Rai, trimiţând bună mi­reasmă Dumnezeiască, cu Pu­tere de la Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Maica ta amestecă sângele ei cu curgerile sângiurilor tale, cel născut dintr-însa; că îmbrăţişând cu sfinţenie trupul tău, cel acoperit de sânge, se săvâr­şeşte de sabie şi vieţuieşte în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sicriul tău, înţelepte, revarsă tuturor celor ce au trebuinţă ape de vindecări şi râuri de mi­nuni, care spală întinăciunea patimilor celor pierzătoare de suflet; pentru aceasta te lăudăm, mucenice ierarhe.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Ploaie S-a pogorât Hristos în pântecele tău şi cu adevărat a udat lumea, uscând, Fecioară, râurile cele tulburi ale nebuniei idoleşti, Însuşi Făcătorul de bine.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Izvorul cel Primitor de Viaţă şi pururea Curgător, Sfeşnicul Darului Celui de lumină Purtător, Biserica cea Însufleţită, Cortul cel Preacurat, Ceea ce este mai Desfătată decât cerurile şi decât tot pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gură a lui Dumnezeu ajun­gând, din gura celui vrăjmaş ai smuls pe poporul cel ce cugeta cele deşarte şi moştenitor al harului l-ai arătat; şi tare luptând, locuieşti împreună cu preoţii şi cu pătimitorii, Sfinte Sfinţite Mucenice Elefterie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vasul cel curat de mir al Du­hului, locaşul cel plin de desfă­tare al faptelor bune, mielul cel fără de răutate, luminătorul cel neapus, temelia ierarhilor şi a mucenicilor, Sântul Elefterie, să fie lăudat cu credinţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat locuieşti în Lu­mina Cea Neînserată, făcându-te lumină mai strălucitoare decât soarele. Pentru aceasta pe cei ce săvârşesc astăzi sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, izbăveşte-i de negura patimilor, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, Sfinte Sfinţite Mucenice Elefterie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Păzeşte-ne pe noi, robii Tăi, Doamne, care lăudăm Naşterea Ta cea de negrăit din Fecioară, izbăvindu-ne de ispite, de pa­timi şi de supărări, cu rugăciu­nile ei, ca un Făcător de bine şi Iubitor de oameni.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Dobândind cuget liber de patimi, slugă preaaleasă lui Dumnezeu te-ai făcut şi ai elibe­rat din rătăcire pe cei ce bine te-au ascultat pe tine; şi nevoindu-te ca un preot şi ca un mucenic, Mucenice Elefterie, ai câştigat în­doită cunună. Roagă-te să ne mântuim noi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Marie Preacinstită, Vasul Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în adâncul cumplitei deznădejdi şi în greşeli şi întris­tări; că tu te-ai făcut Mântuire păcătoşilor şi Ajutor şi Ocroti­toare Puternică şi miluieşti pe robii tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Văzând Mieluşeaua cea fără de prihană gol spânzurat pe Lemn pe Mieluşelul şi Păstorul, plângând striga, tânguindu-seca o Maică: cum voi lăuda, Fiul meu, îngăduinţa Ta cea mai presus de grai şi Patima cea de bună­voie, Preabunule Dumnezeule?