1. Stoicismul – filosofia ca mod de viaţă – Stoicii au fost interesaţi cu precădere de libertatea omului, de măsura în care formarea personală poartă amprenta mediului, de redobândirea liniştii şi netulburării. E o filosofie care priveşte strict omul în spectrul întreg al fiinţei: de la ordinea socială la ordinea cosmică.
2. Seneca – „De Brevitate Vitae”: eseul adresat prietenului său Paulinus relevă importanţa timpului pentru împlinirea personală a indivizilor. Pentru că optimizarea personală va implica mai apoi şi bunul mers al societăţii, Seneca argumentează pentru petrecerea timpului de o manieră exclusiv utilă.
3. Marcus Aurelius – „Către sine”: împăratul filosof şi recomandările sale despre virtute şi virtuţi. Umanismul şi puterea raţiunii, demnitatea, onoarea – toate acestea fac respectabilă existenţa cuiva, dimpreună cu restul virtuţilor despre care bunul împărat ne convinge că trebuie cultivate.
4. Epictet – „Manualul”: aşa cum îi spune şi numele, e vorba de un manual. Unul despre posibilitatea perfecţionării, despre autocontrol şi despre natura emoţiilor umane. O privire filosofică înăuntrul resorturilor discrete ale fiinţei omului.
5. Stoicismul – un proiect al fericirii – cunoaşterea şi raţiunea sunt strâns legate, o despărţire a celor două ar însemna pentru stoici o domnie ilicită a emoţiilor incontrolabile asupra proiectului de viaţă. Lecţiile lor filosofice au rolul de a repune în valoare stâpânirea de sine şi discernământul ca instrumente indispensabile pentru atingerea fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.