Sinaxar 22 Decembrie

 În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfintei marii Muceniţe Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă.

Sfânta şi preaviteaza Muceniţă Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulţi ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hrisogon.

Sfântul Mucenic Hrisogon a trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi era din marea cetate a Romei. Era bărbat binecredincios şi temător de Dumnezeu. A învăţat pe Sfânta Anastasia şi credinţa în Hristos şi Sfintele Scripturi. Când s-a pornit prigoana împotriva creştinilor, a fost prins şi aruncat în închisoare. Sfânta Anastasia a scris Sfântului Hrisogon în închisoare să se roage pentru ea, ca soţul ei să se facă creştin, şi să se întoarcă creştin din călătoria pe care o făcea. Dar Dumnezeu a găsit cu cale, în înţelepciunea Lui cea mare, ca soţul ei să nu se mai întoarcă, pierind în valurile mării. Pe când Diocleţian se afla în Nicomidia, a scris la Roma ca să fie omorâţi toţi creştinii, iar pe Hrisogon să-l aducă legat în Nicomidia, unde i s-a tăiat capul şi s-a suit purtător de cununi în ceruri.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Teodota şi a fiilor ei.

Sfânta Muceniţă Teodota era din Niceea Bitiniei. Auzind de faptele mari ale Sfintei Anastasia, s-a dus la ea şi petrecea împreună cu ea, cu cei trei copii ai ei. Mai înainte Teodota fusese cerută în căsătorie de un oarecare ighemon Levcadie, dar n-a primit. Vrând să scape de el, i-a spus să mai aştepte puţin şi-i va face pe voie. Ighemonul a aşteptat. Ea şi-a dat averea la săraci şi slujea sfinţilor în închisori. Când împăratul Diocleţian a auzit că toate închisorile sunt pline de creştini, a poruncit ca toţi într-o singură noapte să fie ucişi: unii de foc, alţii de apă, alţii de sabie. Atunci Levcadie a dat pe Sfânta Teodota şi pe copiii ei lui Nichitie ighemonul Bitiniei ca să o cerceteze. Nichitie, înfruntat de Evod, copilul cel mai mare al ei, s-a înfuriat, a pus de a aprins un cuptor mare şi a poruncit să fie aruncaţi în el, Teodota şi cu fiii ei. Şi aşa s-au săvârşit şi s-au înfăţişat purtători de cununi Stăpânului Dumnezeu, bucurându-se de fericirea cea veşnică şi neîmbătrânită.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zoil.

Tot în această zi, pomenirea deschiderii uşilor marii biserici a lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea alergării luminilor în jurul Bisericii lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului ierarh Petru Movilă, mitropolit de Kiev și Galiţia (+ 1646).

Sfântul ierarh Petru Movilă în enciclopedia ortodoxa ro.OrthodoxWiki.org

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna decembrie in 22 de zile: pomenirea Sfintei Mucenite Anastasia, vindecatoarea de rani (+304).

    Sfanta si viteaza Mucenita Anastasia, din orasul Roma, a trait in vremea domniei lui Diocletian (284-305), fiind dintr-o casa de bun neam. Si tatal ei, Pretextat cu numele, era pagan cu credinta, iar mama sa Fausta, crestina. Si a fost incredintata pentru invatatura cartii unui dascal, barbat preaslavit si binecredincios, Hristogon, care, dupa aceea s-a facut si mucenic. Si ai invatat de la el Sfanta Carte, iar credinta in Hrtistos o invata de la maica sa. Si se sarguia in citirea cartilor crestinesti, ziua si noaptea, invatand Calea Domnului si intarindu-si inima in dragostea lui Dumnezeu.

    Si, trecand mama ei, Fausta, din aceasta viata, a fost data de tatal ei dupa un barbat Puplie, de neam bun, dar pagan cu credinta. Si ea nu putea suferi o insotire fara dragoste, pentru necredinta lui, facandu-se pururea bolnava. Si adeseori isi schimba hainele cele luminate si, pe ascuns, se imbraca in haine sarace si iesea din casa, nestiind nimeni, numai o slujnica fiind pururea cu dansa si slujea pe ascuns celor ce se chinuiau pentru Hristos, intrand in temnitele unde se aflau, scotandu-i din legaturi, ungandu-le ranile, stergand puroaiele si intarindu-i cu bucate.

    Cand barbatul ei pricepu gandul ei, dupa cele ce facea, pentru unele ca acestea, a fost data mai intai la chinuri, iar apoi  a pus-o sub aspra straja, ca piciorul ei sa nu mai calce afara. Si ea se mahnea ca nu poate sluji pe marturisitorii lui Hristos. Si s-a izbavit, precum se izbaveste o pasare din cursa vanatorului, abia cand barbatul ei, trimis fiind de imparatul si umbland pe mare, corabia s-a scufundat de vifor si el s-a inecat. Deci, Sfanta, vazandu-se libera, si-a impartit toata averea la saraci si slujea cu si mai mare ravna, celor ce se chinuiau pentru Hristos, iar dupa sfarsitul vietii lor ii lua si-i ingropa cu cinste. Si indemna pe multi spre mucenicie, patimind ea insasi pentru credinta. Iar, in cele mai de pe urma, poruncind dregatorul s-o intinda intre patru pari, sa o lege si sa o arda in foc, Fericita si-a luat cununa muceniciei.

Intru aceasta zi, invatatura despre veacul acesta vremelnic si despre Imparatia cerurilor.

    Vremea ducerii de aici soseste, sa va sarguiti, dar, a va ingriji si a va gati cu sufletele voastre, de vreme ce, dupa ducerea de aici, roada de pocainta sau de fapta buna sa nu socoteasca cineva ca va face. Ca in iad, se zice: "Cine se va marturisi Tie?" Aici sunt nevointele si ostenelile, iar acolo cununile si platile, dupa legea poruncilor Domnului. Aici este lupta cu vrajmasii, cei vazuti si nevazuti, iar acolo rasplata cea din vitejie si din izbanda. Aici este sarguinta, iar acolo cinstea si marirea. Aici este cumpararea nevointelor, iar acolo adunarea castigului. Aici, ca in scurt sa spunem, lucrarile binelui si ale raului se fac, iar acolo este rasplatirea acestora.

    Deci, dar, pentru urmarea si indulcirea cea vremelnica a pacatului, nu numai ca ne lipsim de bunatatile cele vesnice, ci inca si muncile celor fara de sfarsit ne dam, ca, zice Domnul: "Vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica. (Matei, 25, 46).

    Deci, mai intai, credinta cea tare catre Dumnezeu, neclintita in sufletele noastre, din toata puterea sa o pazim. Dar inca si a indrazni ne porunceste Mantuitorul, zicand: 'Indrazniti, Eu am biruit lumea!" Si iarasi: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, caci, sufletul nu pot sa-l ucida, ci va temeti mai mult de Cel ce poate si sufletul si trupul sa le arunce in gheena. Adevarat, zic voua, de acela sa va temeti." Si pomenirea de rau sa nu o tineti, ca intru mania voastra, sa nu apuna soarele. Iar de va intra gand necurat intru cineva, apoi, indata, sarguindu-se, sa-l piarda pe acela cu rugaciunea. Ca zice: "Fiti sfinti, precum Eu sfant sunt!"  Iar de lacomie de averi, ca de ceea ce este maica a slujirii de idoli, sa fugiti. Si inca mai vartos, sa iubiti cumpatarea.
 

Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, despre pocainta si umilinta.

    Fratii mei iubiti, pana avem vreme, sa plangem intru rugaciunea noastra, ca sa ne izbaveasca pe noi Domnul de plansul cel nesfarsit si de scrasnirea dintilor si de focul gheenei si sa ne bucure pe noi in viata cea fara de sfarsit, acolo de unde a fugit durerea, intristarea si suspinul, unde nu este moarte si stricaciune, ci numai bucurie si veselie si inima buna si celelalte bunatati, pe care le-a gatit Domnul celor ce-L iubesc pe El. Fericit, si de trei ori fericit, este cel care se va invrednici de bunatatile acestea si vrednic de jale si ticalos este cel ce se lipseste de ele, ca zice Domnul: "Ce va folosi omul, de va dobandi lumea toata, daca sufletul sau isi va pierde?" Deci, sa nu pretuim peste masura veacul acesta, sarac si trecator, ca sa nu ne fie noua si mai amar focul cel neadormit si viermele cel vesnic si inveninat.

    Desteapta-te, o, lenesule, si urmeaza in viata ta pe Hristos. Vezi pe cei ce sunt impreuna cu tine, cum se nevoiesc si se sarguiesc pentru mantuirea lor, cum candelele lor sunt luminoase si gura lor pururea lauda pe Dumnezeu, Cel fara de moarte. Nu urma pe cei ce se risipesc, ci pe cei ce se nevoiesc; nu pe cei ce se desfateaza, ci pe cei ce se infraneaza, nu pe cei ce rad, ci pe cei ce plang, nu pe cei ce canta din fluiere, ci pe cei ce se roaga; nu pe cei cu rasul, care canta cantece dracesti, ci pe cei ce canta cuvinte duhovnicesti; nu pe cei ce lautaresc, ci pe cei ce citesc. Sa nu ravnesti celor bogati, ci celor smeriti cu duhul. Multumeste Domnului impreuna cu David. Intru smerenia noastra, si-a adus aminte de noi Domnul. Nu iubi pe cei ce se imbata, ci pe cei ce flamanzesc si insetoseaza. Nu pe cei iubitori de vrajba si sfaditori, ci pe cei impaciuitori. Nu pe cei aspri si fara de omenie, ci pe cei pasnici si milostivi. Nu pe cei darji, ci pe cei blanzi. Sa nu te numeri cu ocaratorii, ca ocaratorii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Si toate ale lor sunt pacate. Dupa cum zice Pavel: "La cei pangariti si necredinciosi, nimic nu este curat. Ci si mintea lor este pangarita, asemenea si cugetul."

    Deci, pazeste-ti cu hotarare sufletul tau, iubite. Vezi, o, frate, sa nu ai vrajba asupra cuiva, de este cu putinta, nici macar un ceas. Nici sa dormi candva, avand vrajba asupra cuiva, ca nu cumva noaptea sa va desparta pe voi unul de altul si sa afli osanda neiertata. Niciodata sa nu incetezi a te ruga; cand poti pe fata, iar cand nu poti, macar in minte. Sa nu astepti ziua Duminicii, nici loc deosebit, nici biserica, ci, oriunde te vei afla, in tarina, arand, ori pe cale umbland, ori oi pascand, ori in casa ta sezand, de rugaciunea ta sa nu te departezi. Deci, vezi, o, iubite, sa nu ai vrajba asupra cuiva, ca nu primeste Dumnezeu rugaciunea celui ce unelteste raul asupra vecinului sau. Pazeste-te sa nu faci otraviri, nici vraji. Iar tu, ca un ucenic credincios, fugi de acestea, avand adevarul si mantuitoarea si de viata facatoarea Cruce si pe Domnul, Cel ce pe ea S-a pironit, Care pazeste pe toti cei ce iubesc preacurata si de viata facatoarea Cruce. Lui i se cuvine slava in vecii vecilor! Amin.
 

 

Acatistul Sfintei Mucenițe Iuliana din Nicomidia (21 Decembrie)

oct.25

Troparul Sfintei Muceniţe Iuliana din Nicomidia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Muceniţe Iuliana din Nicomidia, glasul al 3-lea:

Cu frumuseţile fecioriei împodobindu-te, fecioară şi cu cununa muceniciei acum încununându-te, Sfântă Muceniţă Iuliana, dăruieşti tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi boli şi izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos, izvorăşte Dumnezeiesc dar şi viaţa cea veşnică.

Condacul 1

Celei ce a strălucit minunat cu razele aurite ale muceniciei, care acum se bucură de a sta împrejurul lui Dumnezeu, celei îndumnezeite și prealăudate Sfintei Mucenițe Iuliana îi aducem aceste rugăciuni. Iar tu, Sfântă fecioară, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi căci cu dragoste și prețuire te chemăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Icosul 1

Ți-ai luminat sufletul cu podoaba credinței, Sfântă Iuliana. și rănită fiind de dragostea cea dulce a lui Hristos Dumnezeu te-ai arătat priveliște de desfătare pentru Puterile Cerești, de aceea ne închinăm jertfirii tale care te-a dus sus în Înaltul Cerului. Stând acum în ceata Sfintelor fecioare te rugăm auzi aceste laude:

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, crin alb ce împodobești bolta cerească;

Bucură-te, copilă înțeleaptă;

Bucură-te, că ai mers pe calea îngustă a pătimirii pentru Dumnezeu;

Bucură-te, că ai intrat în cămara Nunții Mielului;

Bucură-te, că fecioria ți-a fost și haină și cunună;

Bucură-te, că ai mânuit cu iscusință sabia Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 2

Te-ai născut în Nicomidia, Sfântă Iuliana, cetatea mărită a Bitiniei care se îndeletnicea cu slujirea idolilor, pe vremea când domnea Dioclețian la apus și Maximian la răsărit, ambii împărați păgâni. Tatăl tău pe nume African era mare închinător la idoli, dar tu ai crescut în credința creștinească: Aliluia!

Icosul 2

Curând ai început a înflori în frumusețe iar buna ta purtare, înțelepciunea și obiceiurile tale întru Hristos nu se mai puteau ține sub tăcere, de aceea tatăl tău te-a logodit la nouă ani cu un oarecare slujitor la idoli  din suita împăratului, iar noi ne rugăm către tine:

Bucură-te, că logodnă cu mirele pământesc nu ai dorit;

Bucură-te, că inima îți era plină de dragostea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că zilnic citeai dumnezeieștile Scripturi;

Bucură-te, că te îndulceai cu Cuvântul Domnului;

Bucură-te, că așa L-ai cunoscut pe Ziditorul lumii;

Bucură-te, că te-ai întărit în credință;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 3

Zi și noapte îți adunai mâinile în strigarea Numelui lui Dumnezeu, Sfântă fecioară, trăind fierbintele har ce se revărsa din Cer pentru a ta binecuvântare, desfătându-te de bucuriile pe care Domnul le dă celor ce Îl caută și Îl doresc: Aliluia!

Icosul 3

Te ascundeai de tatăl tău care era mare prieten al păgânilor și vrăjmaș al creștinilor, dar împlinind optsprezece ani și apropiindu-se ziua nunții cugetai în rugăciune cum să scapi de Elevsie logodnicul elin, ca să îți păstrezi fecioria promisă Domnului Hristos. Făcând rugăciune pentru luminare de Sus, Dumnezeu ți-a trimis gând bun:

Bucură-te, că ai rămas statornică în credință;

Bucură-te, că venind vremea nunții, l-ai chemat pe elin la tine;

Bucură-te, că i-ai spus că până nu va fi conducătorul cetății nu vei face nunta cu el;

Bucură-te, că el, robit de dragostea pentru tine, a acceptat;

Bucură-te, că ai câștigat timp de pregătire pentru Împărăția lui Dumnezeu;

Bucură-te, că vremea ai folosit-o cu înțelepciune;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 4

Alergând Elevsie să câștige dregătoria cetății, a avut sprijin pe diavolul cel viclean care l-a ajutat ca prin daruri mari și mijlocitori puternici să primească de la împăratul Maxim dorirea inimii lui, iar tu Sfântă Iuliana te rugai lui Dumnezeu să te scape de nunta pământească: Aliluia!

Icosul 4

Cerându-ți Elevsie să faci nuntă cu el așa cum ai promis, i-ai răspuns că tu Îi slujești lui Hristos și nu voiești să ai bărbat necredincios, iar noi te cinstim așa:

Bucură-te, că păgânul s-a mâniat;

Bucură-te, că te-a pârât la tatăl tău;

Bucură-te, că ba cu frică ba cu amăgiri el a încercat să te momească;

Bucură-te, că și cu lacrimi fierbinți voia să te înduplece;

Bucură-te, că ai stat plină de bărbăție în fața lui;

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, că nu te-ai plecat a jertfi zeilor Apollo și Artemida;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 5

Tatăl tău, pierzându-și cumpătul, te-a bătut fără cruțare, aruncându-te la pământ, trăgându-te de păr și călcându-te cu picioarele, fiind el nu ca un tată ci ca un om fără minte și fără milostivire părintească, uitând de dragostea cea firească de tată, iar tu ai rămas abia vie, Sfântă Iuliana, căci mucenicia ta începuse: Aliluia!

Icosul 5

Apoi te-a trimis la Elevsie acasă, marele eparh, care, rănit în mândrie și voind a se arăta pe sine stăpân peste tine, s-a gândit să te judece pentru că nu îi cinstești pe zei iar cu fapta răzbunându-se pe tine că nu îl voiești, iar noi te slăvim:

Bucură-te, că văzându-te la judecată s-a îmblânzit cu inima;

Bucură-te, că a vrut să te robească prin amăgire;

Bucură-te, că ai respins toate gândurile lui viclene;

Bucură-te, că eparhul s-a aprins iar de mânie;

Bucură-te, că a poruncit să fii bătută cu toiegele;

Bucură-te, că te-au spânzurat și de părul capului;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 6

Văzând că nu sporește cu nimic, păgânul cel însetat de suferință a poruncit multe alte chinuri pentru tine, Sfântă Iuliana, și și-au ars coastele cu țepușe de fie înroșite, ți-au ars pielea și mijlocul șalelor și după aceea ți-au străpuns pântecele cu un fier ascuțit, dar tu ai rămas vie, respirând harul lui Dumnezeu ce se pogorâse peste tine: Aliluia!

Icosul 6

Fiind cu mijlocul străpuns, te-au aruncat în închisoare, și zăcând tu pe pământ te-ai rugat lui Dumnezeu, spunându-i că tatăl tău și mama ta te-au părăsit și rugându-L ca El să nu se depărteze de tine și să te păzească.

Bucură-te, că diavolul atunci s-a prefăcut în înger de lumină;

Bucură-te, că te îndemna să jertfești zeilor;

Bucură-te, că îți spunea că firea femeiască te va birui în chinuri;

Bucură-te, că tu ai știut că vedenia este înșelare;

Bucură-te, că te-ai rugat de îndată la Dumnezeu să îți arate cine este cel ce îți vorbește;

Bucură-te, că rugăciunea ta a străpuns tot cerul;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 7

Atunci s-a auzit un glas din Înalt: „Îndrăznește, Iuliano, Eu sunt cu tine, iar pe cel ce a venit la tine, prinde-l că ți-am dat stăpânire și putere asupra lui și de la el însuși te înștiințează cine este și pentru ce a venit la tine” iar mai apoi de îndată ți s-au dezlegat toate legăturile și a căzut lanțul de pe coapsele tale, spre slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Diavolul stătea nemișcat, fiind împietrit de glasul Domnului, ținut cu puterea Lui și legat cu legături nevăzute, iar tu Sfântă Iuliana primind curaj l-ai apucat ca pe un rob netrebnic și l-ai întrebat ca la judecată cine este, de unde vine și cine l-a trimis, iar noi minunându-ne de unele ca acestea te lăudăm:

Bucură-te,  că ai primit stăpânire asupra puterilor întunericului;

Bucură-te, că ispititorul și-a mărturisit toate fărădelegile,

Bucură-te, că ai aflat că este diavol din ceata domniilor diavolești;

Bucură-te, că ți s-a descoperit că rugăciunile tale le fac mare rană;

Bucură-te, că fecioria ta le era înfrângere;

Bucură-te, că înțelepciunea ta îi biruia deplin;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 8

Auzind toate acestea, ai pus alte legături și bătăi asupra lui, în afară de cele puse de Dumnezeu, și l-ai bătut iar diavolul a răbdat dureri din mâinile tale și din Mâinile lui Dumnezeu, pentru că prin biciul material primea răni nemateriale, din acelea cu care Dumnezeu muncește neamul diavolesc spre salvarea celor credincioși: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 8

Muncindu-l tu pe diavol cu bătaia toată noaptea, dimineață a venit Elevsie te-a găsit vie, strălucind cu trupul și cu fața luminoasă și te-a scos din temniță din nou pentru judecare:

Bucură-te, că mult s-a mirat de tine;

Bucură-te, că nu înțelegea cum de ești deplin sănătoasă,

Bucură-te, că și rana din pântece se vindecase;

Bucură-te, că și frumusețea feței te însoțea;

Bucură-te, că luminai ca o stea cerească;

Bucură-te, că L-ai mărturisit din nou pe Hristos, Doctorul și Stăpânul Vieții;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 9

Ai fost aruncată într-un cuptor încins dar stând în văpaia focului nevătămată te-ai rugat Domnului cu lacrimi și acele puține lacrimi s-au făcut ca două râuri mari care au stins tot focul, iar poporul ce era de față a fost cuprins de spaimă și a crezut în Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Te-ai bucurat nespus pentru cei cinci sute de bărbați și o sută treizeci de femei care au mărturisit Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu care strigau că sunt gata a muri împreună cu tine pentru Adevăr, iar eparhul i-a tăiat cu sabia pe toți, iar ei s-au botezat în sângele lor.

Bucură-te, că râvna ta a adus Sfinți în Ceruri;

Bucură-te, că tăria ta a îmbărbătat sute de oameni;

Bucură-te, că minunat este Dumnezeu, Cel ce sparge împietrirea inimilor;

Bucură-te, că harul Lui a îndulcit mintea pierdută a păgânilor;

Bucură-te, că aceștia L-au cunoscut în ei pe Dumnezeu;

Bucură-te, că Hristos se arată celor ce Îl doresc;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 10

Muncitorul păgân, Elevsie cel orbit de mânie, a poruncit mai apoi să te arunce goală într-o căldare plină cu plumb topit și să te fiarbă ca pe niște bucate, dar ai stat acolo ca într-o baie caldă căci îngerul Domnului s-a pogorât la tine și te-a păzit nevătămată: Aliluia!

Icosul 10

Focul s-a pornit dintr-o dată pe cei care te chinuiau, Sfântă Iuliana, și pe toți câți i-a ajuns i-a făcut cenușă, căldarea s-a sfărâmat iar plin de teamă și de cutremur, iar poporul te-a înconjurat ca pe o zidire înaltă.

Bucură-te, că nici un chin nu a putut-o birui pe fecioara lui Hristos;

Bucură-te, că nici o putere nu poate sta împotriva Voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că eparhul și-a pierdut mințile de furie;

Bucură-te, că a început a-și huli zeii;

Bucură-te, că și-a rupt hainele de pe el, ca un om nebun;

Bucură-te, că te-a osândit la moarte prin tăierea cu sabia;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 11

Venind iar diavolul pe care l-ai bătut toată noaptea în temniță, stătea la vedere și îi îndemna pe călăi să săvârșească mai repede tăierea ta, Sfântă Muceniță, dar i-ai aruncat o singură privire înfricoșătoare iar acesta a pierit dinaintea ta, căci puterea lui Dumnezeu este lege și El este Apărătorul și Izbăvitorul celor ce Îl strigă: Aliluia!

Icosul 11

Te-ai grăbit spre locul tăierii ca spre o nuntă, bucurându-te și veselindu-te, și rugându-te fierbinte lui Dumnezeu ți-ai plecat sub sabie sfântul cap, unindu-te cu iubitul tău Mire Iisus Hristos Domnul pentru care ai pătimit:

Bucură-te, că ai primit puterea de a birui diavolii;

Bucură-te, că îi duci în adânc și îi legi să nu ne mai tulbure în veci;

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, că ne cureți casele de prezențele demonice;

Bucură-te, că ești mare exorcistă a pământului și a țarinilor;

Bucură-te, că la strigarea numelui tău, forțele întunericului dispar;

Bucură-te, că dezlegi toate făcăturile, vrăjile și blestemele;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 12

O femeie oarecare, romană, pe nume Sofia, venind atunci în Nicomidia pentru o trebuință oarecare și întorcându-se apoi la Roma, a luat trupul tău, Sfântă Muceniță, și ducându-l în casa ei după o vreme a zidit o frumoasă biserică unde a așezat cu mare slavă sfintele tale moaște: Aliluia!

Icosul 12

Elevsie, spre mai mare pedeapsă, s-a scufundat cu corabia pe mare, iar el fiind aruncat de ape într-un ostrov a fost mâncat de fiare, primind pedeapsă pentru uciderea nevinovată a Sfintei pe care o cinstim așa:

Bucură-te, că dragostea de Hristos te-a mântuit;

Bucură-te, că acum șezi în ceata Sfintelor fecioare din ceruri;

Bucură-te, că bucuria veșnică este și bucuria ta;

Bucură-te, că te strigăm și noi să ne tămăduiești trupurile și sufletele;

Bucură-te, că vindeci paralizia, bolile incurabile, de stomac, intestine și afecțiunile capului;

Bucură-te, că aperi mintea de gânduri și de atacuri diavolești;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 13

Sfântă Muceniță Iuliana, te rugăm dă-ne putere în luptele cele pentru credință, alungă teama de a înfrunta răul ca nu cumva privind în altă parte sau fugind de pe câmpul de bătălie să ne rănim de moarte și limpezește gândirea să nu ne înfricoșăm când Dumnezeu ne arată adevărul. Fii cu noi întărindu-ne mintea și inima ca să biruim războiul duhovnicesc prin ajutorul tău și al Preasfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ți-ai luminat sufletul cu podoaba credinței, Sfântă Iuliana. și rănită fiind de dragostea cea dulce a lui Hristos Dumnezeu te-ai arătat priveliște de desfătare pentru Puterile Cerești, de aceea ne închinăm jertfirii tale care te-a dus sus în Înaltul Cerului. Stând acum în ceata Sfintelor fecioare te rugăm auzi aceste laude:

Bucură-te, crin alb ce împodobești bolta cerească;

Bucură-te, copilă înțeleaptă;

Bucură-te, că ai mers pe calea îngustă a pătimirii pentru Dumnezeu;

Bucură-te, că ai intrat în cămara Nunții Mielului;

Bucură-te, că fecioria ți-a fost și haină și cunună;

Bucură-te, că ai mânuit cu iscusință sabia Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 1

Celei ce a strălucit minunat cu razele aurite ale muceniciei, care acum se bucură de a sta împrejurul lui Dumnezeu, celei îndumnezeite și prealăudate Sfintei Mucenițe Iuliana îi aducem aceste rugăciuni. Iar tu, Sfântă fecioară, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi căci cu dragoste și prețuire te chemăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Rugăciune:

Sfântă Iuliana, Mucenița și fecioara din Nicomidia, tu ai fost luminată de harul dumnezeiesc iar după moarte Dumnezeu ne-a descoperit strălucirea vieții tale, arătându-te mir tămăduitor ce izvorăști pentru bolnavii ce se aproprie cu credință de sfintele tale moaște.

Te rugăm, dăruiește tămăduiri celor ce sunt în nevoi și în boli, iar celor temători fii-le zid puternic și alungă de la ei duhul ispitirii, căci cei curajoși și care au nădejde deplină în Dumnezeu ajung a se numi ”ostași ai Cerului”.

Tu ai fost plină de îndrăzneală, Sfântă Iuliana, legând cu legături văzute și nevăzute pe diavolul care ți se arătase în temniță, ba chiar l-ai bătut căci așa a voit Dumnezeu. Aleargă și la noi care suntem bătuți, chinuiți și în legături diavolești prinși, și cu râvna ta pentru adevăr biruiește ispitele, leagă demonii în adâncuri și fă calea lor oprită pe veci spre noi, că le tine alergăm și pe tine te strigăm, Sfânta noastră dragă.

Primește prinosul acestor cuvinte de laudă, și ajută-ne în toate zilele vieții noastre, ca tămăduiți și izbăviți de cursele vrăjmașului și de ispite să ajungem a ne desfăta de cântecele Serafimilor din Împărăția lui Dumnezeu, acum și în vecii vecilor. Amin.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos și a mărturisit că familia este o cale de sfințenie biruind cu iscusință cursele vrăjmașului și ispitele trupești, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Icosul 1

Tu ești bucuria noastră, mângâierea și ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătorești pe marea vieții cu cei care se roagă ție, izbăvindu-i de vifor și ducându-i la limanul cel liniștit al Raiului, și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, mlădiță a Bisericii dreptslăvitoare;
Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;
Bucură-te, înger al curăției și al rugăciunii;
Bucură-te, dreptar al viețuirii creștine în familie;
Bucură-te, pildă pentru soțiile credincioase;
Bucură-te, pavăză a mamelor creștine și a copiilor lor;
Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;
Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;
Bucură-te, mâna întinsă celor care vor să se pocăiască;
Bucură-te, ajutătoare celor care pun început bun mântuirii;
Bucură-te, glas al sfințeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 2-lea

Născându-te într-o familie credincioasă, încă din copilărie sufletul tău a râvnit după frumusețile cerești, ai iubit postul și rugăciunea mai mult decât petrecerea cu cei de-o vârstă cu tine și nu te-ai scârbit când erai defăimată pentru nevoințele tale, ci Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Orfană rămânând de la o vârstă fragedă, ai căutat să trăiești ca o vrednică fiică a Maicii Domnului și la ea ai căutat sprijin și ocrotire. Și prigonită fiind de rudele care nu înțelegeau asprimea vieții tale, nu te-ai lenevit a duce lupta cea bună. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că, între oameni trăind, ai ales a fi cu mintea la cele cerești;
Bucură-te, că lipsită fiind de iubirea mamei tale, ai căutat iubirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitoare a orfanilor și a copiilor lipsiți de dragostea părintească;
Bucură-te, alinare a suferințelor celor apăsați de singurătate;
Bucură-te, că frăgezimea vârstei nu te-a împiedicat să dobândești Duhul cel Sfânt;
Bucură-te, că nu te înduplecai să renunți la nevoințele tale;
Bucură-te, că timpul îl petreceai în lucrări duhovnicești;
Bucură-te, că îți ascundeai virtuțile cu smerenie;
Bucură-te, că prin răbdarea batjocurilor te-ai încununat;
Bucură-te, că nu ai căutat înțelegere la oamenii slabi în credință;
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când erai disprețuită pentru viețuirea ta;
Bucură-te, că pe stânca răbdării ai stat și te rogi pentru cei lipsiți de răbdare;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 3-lea

Iubitor de Hristos fiind părintele care te-a cununat cu soțul tău, după predania Sfinților Părinți v-a călăuzit să trăiți în viața de familie, sporind în iubire, în rugăciune și nevoință, ca să cântați împreună cu toți sfinții: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Stavilă ești celor care defaimă căsătoria, zicând că este o cale a poftelor și a patimilor, pentru că ai adeverit că nunta este o mare binecuvântare și un mare dar pentru cei care o trăiesc în Hristos și în Biserică, după cuvântul Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor. Drept mulțumire îți zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că ai arătat că familia e drum spre Rai;
Bucură-te, că ai îndepărtat îndoiala de la cei șovăitori;
Bucură-te, adeverire a vieții trăite după Evanghelie;
Bucură-te, următoare a povețelor Sfântului Apostol Pavel;
Bucură-te, întărire a celor care aleg să se unească în Taina Cununiei;
Bucură-te, praznic al inimilor care caută să dobândească sfințenia;
Bucură-te, floare care aduci bună mireasmă în casele creștinilor;
Bucură-te, sprijin al celor care se împotrivesc duhului acestei lumi;
Bucură-te, mărturisitoare a iubirii prin care familia se întărește;
Bucură-te, că gonești diavolii semănători de dezbinare;
Bucură-te, că izgonești tulburarea și neînțelegerea;
Bucură-te, pace a familiilor credincioase;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 4-lea

Ai înțeles, Sfântă Iuliana, că dacă prin femeia credincioasă se poate mântui bărbatul necredincios, dacă urmează credinței și faptelor ei de virtute, cu atât mai mult bărbatul credincios poate să se folosească de viețuirea sfântă a soției sale și să Îi cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai vrut să îl duci și pe soțul tău, Gheorghe, la măsura nevoințelor tale, vrând să se vadă și în fapte credința sa. Cu pricepere l-ai sfătuit să ridice pe umerii săi crucea nevoințelor, făcându-te pildă pentru soții credincioși ca să se sprijine unul pe altul în lupta cea duhovnicească, și pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, sfeșnic aprins de Dumnezeu în noaptea îndepărtării de credință;
Bucură-te, că pe soțul tău l-ai sfătuit cu multă pricepere;
Bucură-te, că de la tine învață soții să se ajute în războiul duhovnicesc;
Bucură-te, sfătuire cu pricepere și mustrare blândă;
Bucură-te, nădejde a celor biruiți de deznădejde;
Bucură-te, că aduci gândul cel bun în sufletele șovăitoare;
Bucură-te, că de nepriceperea noastră nu te scârbești;
Bucură-te, că ne arăți cum să îi ajutăm pe cei de lângă noi;
Bucură-te, că nu prin vorbe, ci prin fapte ne înveți să îi sfătuim;
Bucură-te, cuvânt bun spus la vremea potrivită;
Bucură-te, tăcere roditoare binecuvântată de Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru toți cei care vor să se mântuiască;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 5-lea

Cu treisprezece copii te-a binecuvântat Dumnezeu, și vie roditoare ai fost, după cuvântul psalmistului David. Dar greutățile creșterii copiilor nu te-au îndepărtat de lucrarea duhovnicească, ci ți-au fost pricină de înmulțire a virtuților, căci I-ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cum te vom lăuda, mamă cu mulțime de copii și sfântă cu mulțime de fii duhovnicești? Că prin faptele tale i-ai rușinat pe cei care fug de crucea facerii de copii și de cea a creșterii lor în Hristos, și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, laudă a soților care nu își îngroapă talanții;
Bucură-te, urmașă a sfintelor mame din vechime;
Bucură-te, că ai adus pe lume treisprezece copii;
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când Domnul i-a luat la El pe unii dintre ei;
Bucură-te, că ți-ai crescut copiii în dreapta credință;
Bucură-te, că i-ai învățat să trăiască pentru Hristos;
Bucură-te, că nu i-ai hrănit doar trupește, ci și duhovnicește;
Bucură-te, mărturisitoare a virtuții și osândire a păcatului;
Bucură-te, mustrătoare a femeilor care vor să lepede pruncii;
Bucură-te, că îi cerți pe soții care nu vor să facă copii;
Bucură-te, că aflând despre faptele tale, unii se pocăiesc pentru păcatele lor;
Bucură-te, că mica biserică a fost familia ta;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 6-lea

Nu ne este lesne să înțelegem cum, purtând grijă familiei, ai găsit vreme să te ocupi și de mulțime mare de săraci și de orfani, dar ai arătat prin aceasta că mulțimea treburilor casei nu trebuie să-i oprească pe credincioși să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

În loc să asculte poruncile Evangheliei și să poarte de grijă săracilor, bolnavilor, orfanilor și tuturor necăjiților, mulți creștini se îngrijesc numai de binele lor și al rudelor lor, dobândind bunătățile pământești și pierzând Împărăția Cerurilor; dar tu ai ținut poruncile și ai dobândit Raiul cel gătit sfinților. Iar noi, învățându-ne din jertfelnicia ta, îți cântăm:
Bucură-te, că te osteneai lucrând nopțile pentru a-i ajuta pe săraci;
Bucură-te, hrănitoare a celor flămânzi și însetați;
Bucură-te, că prin lucrul mâinilor tale i-ai îmbrăcat pe cei lipsiți;
Bucură-te, că i-ai îngrijit în casa ta pe cei bolnavi;
Bucură-te, că aveai grijă ca morții să fie înmormântați după lege;
Bucură-te, că nici casnicii tăi nu știau milosteniile tale;
Bucură-te, că ai fugit de lauda omenească;
Bucură-te, că ai rânduit milosteniile cu dreaptă socoteală;
Bucură-te, că pentru virtutea ta unii slujitori te ocărau;
Bucură-te, că ai răbdat defăimările lor fără să te mâhnești;
Bucură-te, chemându-ne să luăm de la tine pildă de viețuire;
Bucură-te, că ne îndemni să îți urmăm în milostenie;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 7-lea

Ridicându-te la rugăciune într-o noapte, vrăjmașul diavol te-a înspăimântat, iar tu, de frică, ai lăsat rugăciunea și te-ai dus să te culci, dar nici în somn ispita nu a încetat, căci ai visat mulțime de diavoli care încercau să te omoare. Dar rugându-te Maicii Domnului și Sfântului Nicolae, ai primit degrabă ajutor, și pentru aceasta I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Sfântul Nicolae ți-a spus în vis: „Fiica mea! Fii tare și puternică și nu te înfricoșa de amenințările diavolilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de diavoli și de oamenii cei răi”; iar tu, trezindu-te, l-ai văzut cum ieșea ca un fulger din camera ta, deși ușa era închisă. Te lăudăm cu toții, cinstită Iuliana, pentru că ești fiica duhovnicească a Sfântului din Mira Lichiei:
Bucură-te, că de ispitele întunericului ne ajuți să ne ferim;
Bucură-te, că celor înfricoșați de diavol le aduci pacea;
Bucură-te, sprijin al preoților care se luptă cu puterile întunericului;
Bucură-te, că îi ajuți să izgonească diavolii care îi chinuiesc pe oameni;
Bucură-te, că Domnul ți-a dat putere împotriva duhurilor necurate;
Bucură-te, că pe cei robiți de păcate îi îndrepți spre pocăință;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale nevăzutului înșelător îi descoperim cursele;
Bucură-te, că ai arătat că mirenii pot ajunge la măsurile monahilor;
Bucură-te, că precum ai fost ajutată de Sfântul Nicolae ne ajuți și tu pe noi;
Bucură-te, că nu numai de diavoli, ci și de oamenii răi te-a apărat Sfântul Ierarh;
Bucură-te, că cinstindu-i pe sfinți, ai fost ajutată de ei;
Bucură-te, că acum împreună cu ei Îl slăvești pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 8-lea

Încercând iar diavolii să te înspăimânte, degrabă a venit Sfântul Nicolae și i-a gonit, dar unul dintre ei a strigat fugind că la bătrânețe vei muri de foame și nu vei mai putea să ajuți pe nimeni după obicei, dar tu nu te-ai înfricoșat, ci I-ai cântat lui Dumnezeu cântarea de biruință: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Mii și mii de creștini au murit din pricina marii foamete îngăduite de Dumnezeu pe pământul rusesc, tu însă te-ai străduit să nu lași nici un sărac să plece neajutorat de la ușa casei tale. Și știind că nici acum nu îi lași lipsiți de ajutorul tău pe cei necăjiți, îți zicem:
Bucură-te, că în vremuri grele credința nu ți s-a împuținat;
Bucură-te, că atunci când puțin-credincioșii se tulburau, tu ți-ai păstrat pacea;
Bucură-te, că în lume ai trăit ca și cum nu ai fi fost din lume;
Bucură-te, că i-ai îndemnat pe cei de lângă tine să se mulțumească cu ce aveau;
Bucură-te, că rugându-i să nu fure de la alții, i-ai învățat să ceară de la Dumnezeu;
Bucură-te, că necazul l-ai înfruntat prin veselie duhovnicească;
Bucură-te, că în necazuri a fost încercată credința ta;
Bucură-te, că ai purtat crucea sărăciei fără să cârtești;
Bucură-te, că răbdând sărăcia, nu L-ai hulit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că știind greutățile vieții, îi ajuți pe cei lipsiți;
Bucură-te, milostivă ajutătoare în ceasul încercării noastre;
Bucură-te, că te rogi să avem cele de trebuință;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 9-lea

Cum oare să viețuim, ca să Îi fim bineplăcuți lui Dumnezeu? Cine are cu adevărat dreaptă socoteală, rânduind cum trebuie postul și rugăciunea? Știindu-ne micimea, ne rugăm ție, Sfântă Iuliana, să te rogi să fim îndrumați prin părinții noștri duhovnicești, ca lui Dumnezeu Care te-a întărit să Îi putem cânta cu toții cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nu te-ai uitat la neputința firii femeiești, ci ai adăugat nevoință peste nevoință, simțindu-te acoperită de harul lui Hristos. Nefiind maică, ai arătat că mirenii pot lua asupra lor jugul asprelor nevoințe, rușinându-i pe toți cei care spuneau că vremea nevoințelor a trecut, și pentru râvna ta îți zicem:
Bucură-te, că însetai după cuvintele înțelepte ale Sfinților Părinți;
Bucură-te, că nu în puterile tale, ci în Hristos ți-ai pus nădejdea;
Bucură-te, că ai fugit de lenevie și de împrăștierea minții;
Bucură-te, că nu ai lăsat ispita mândriei să îți intre în suflet;
Bucură-te, că ai disprețuit fățărnicia și purtarea fariseică;
Bucură-te, că mult te-ai folosit de sfaturile duhovnicului tău;
Bucură-te, că îi ajuți pe creștini să își găsească duhovnici iscusiți;
Bucură-te, că ascultându-L pe Dumnezeu, ai fost și tu ascultată de El;
Bucură-te, că nopțile le petreceai în privegheri, bucurându-te în Domnul;
Bucură-te, că rugăciunea lui Iisus zicând neîncetat, ai curățit cămara inimii tale;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii pentru cei din vâltoarea lumii;
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai așteptat ca o fecioară înțeleaptă;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 10-lea

După ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai râvnit a-ți înmulți nevoințele și te-a frământat gândul plecării la mănăstire. Dar soțul tău te-a rugat să rămâi alături de el, învoindu-se să trăiți în înfrânare, ca frații. Iar tu, fiind soție ascultătoare și mamă iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ai arătat că nu disprețuiești nunta, trăind viața legiuită cu bărbatul tău, însă ai arătat și că scopul vieții de familie este dobândirea Raiului. Iar după ce ți-ai făcut datoria de mamă, născând și crescând mulți copii, ai vrut să urci mai sus pe scara virtuților și ai trăit lângă soțul tău ca lângă un frate în Hristos. Și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că ai vrut să urmezi cuvioșilor părinți și cuvioaselor maici;
Bucură-te, că fără să depui voturile călugărești ai trăit ca o maică;
Bucură-te, că rămânând în aceeași cameră cu soțul tău, ai trăit îngerește;
Bucură-te, că după moartea acestuia te-ai pregătit pentru propria moarte;
Bucură-te, că fără să porți pe tine haină monahală ai purtat haina nevoințelor;
Bucură-te, că preotul a auzit glasul Maicii Domnului care din icoană te-a lăudat;
Bucură-te, că glasul a mărturisit în chip minunat că Duhul Sfânt sălășluiește în tine;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a chemat să te rogi la biserică, nevoindu-te;
Bucură-te, că deși era foarte frig i-ai dat ascultare, necruțându-ți ostenelile;
Bucură-te, că sărutând tu icoana Născătoarei de Dumnezeu, în tot satul s-a simțit bună mireasmă;
Bucură-te, că Împărăteasa Cerurilor a cerut să fii cinstită pentru sfințenia ta;
Bucură-te, că pentru evlavia ta oamenii L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 11-lea

Îmbolnăvindu-te în ultimele zile ale vieții tale, nu ți-ai împuținat nevoințele, ci ai înmulțit rugăciunile. Și când slăvindu-L pe Dumnezeu ai părăsit această lume, s-a văzut pe capul tău o coroană de aur și o lumină albă, pentru care toți I-au cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Bucurie mare au avut cei care au aflat moaștele tale nestricate și de mir izvorâtoare și au dus de îndată la catedrală un vas cu mirul binemirositor, cu care ungându-se bolnavii, au primit tămăduire. Vestind și noi binecuvântarea sfintelor tale moaște, îți cântăm așa:
Bucură-te, că la moartea ta s-a arătat pe capul tău o coroană de aur;
Bucură-te, că ai fost încununată de Dumnezeu pentru sfințenia ta;
Bucură-te, că după moarte ai cerut să fii înmormântată lângă soțul tău;
Bucură-te, că și prin aceasta ai arătat cinstea familiei;
Bucură-te, adeverind că Taina Căsătoriei nu se sfârșește în lumea aceasta;
Bucură-te, că îi chemi pe creștini să se pregătească pentru viața cea veșnică;
Bucură-te, că și după moarte L-ai mărturisit cu putere pe Hristos;
Bucură-te, că aflarea sfintelor tale moaște a fost pricină de bucurie;
Bucură-te, că mulțimea mirului izvorât a arătat mulțimea minunilor tale;
Bucură-te, că celor care își întinează trupurile prin păcate le vădești rătăcirea;
Bucură-te, că celor care disprețuiesc trupul le arăți greșeala;
Bucură-te, că trupul tău a fost templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 12-lea

Arătându-te după moarte preotesei Agata, care era bolnavă, i-ai zis: „Mergi la biserică și sărută icoana Sfintei Iuliana”; iar ea, tămăduindu-se, a făcut cunoscută minunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Mulțime mare de minuni ai făcut nouă, credincioșilor, și pentru aceasta te rugăm să stai lângă noi în fiecare zi a vieții noastre, apărându-ne în necazuri și ispite, ca să îți cântăm cu inimile pline de bucurie:
Bucură-te, că pe preoteasa Agata ai chemat-o să sărute icoana ta;
Bucură-te, că și pe noi ne chemi să te cinstim ca pe o ajutătoare a noastră;
Bucură-te, că pe copiii cărora le curgea sânge din mâini și din picioare i-ai vindecat;
Bucură-te, că pe Iosif l-ai izbăvit de moarte când nimeni nu credea că va mai trăi;
Bucură-te, că el a venit pe jos în satul Lazarevo pentru a-ți mulțumi;
Bucură-te, că din ostenelile lui ne învățăm și noi să fim mulțumitori;
Bucură-te, că ai stins focul care se apropia de biserică;
Bucură-te, că multe feluri de minuni ai săvârșit prin harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, primind puținele noastre cuvinte de laudă;
Bucură-te, că din Rusia în toată lumea s-a întins lauda ta;
Bucură-te, că moaștele tale au binecuvântat ținuturi îndepărtate;
Bucură-te, minune a lui Dumnezeu pentru întărirea adevăratei credințe;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă Iuliana din Lazarevo, comoară a Rusiei dreptcredincioase și a întregii Biserici, primește acum această rugăciune care se aduce ție ca mulțumire pentru ajutorul pe care îl dai neamului creștinesc și întărește-ne ca până la sfârșitul vieții noastre să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se spun iarăși Icosul 1 și Condacul 1:

Icosul 1

Tu ești bucuria noastră, mângâierea și ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătorești pe marea vieții cu cei care se roagă ție, izbăvindu-i de vifor și ducându-i la limanul cel liniștit al Raiului, și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, mlădiță a Bisericii dreptslăvitoare;
Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;
Bucură-te, înger al curăției și al rugăciunii;
Bucură-te, dreptar al viețuirii creștine în familie;
Bucură-te, pildă pentru soțiile credincioase;
Bucură-te, pavăză a mamelor creștine și a copiilor lor;
Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;
Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;
Bucură-te, mâna întinsă celor care vor să se pocăiască;
Bucură-te, ajutătoare celor care pun început bun mântuirii;
Bucură-te, glas al sfințeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul 1

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos și a mărturisit că familia este o cale de sfințenie biruind cu iscusință cursele vrăjmașului și ispitele trupești, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Rugăciune către Sfânta Iuliana din Lazarevo

Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei și reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la rugăciune cădem către tine și te rugăm: vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a ridicat asupra noastră. Nu ne lăsa, Sfântă a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, așa cum și Sfântul Nicolae a venit în ajutorul tău când erai înconjurată de diavoli. Nu pregeta, Sfântă, să arăți puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu pentru mângâierea celor neputincioși. Vino, Sfântă Iuliana, și stai lângă inimile noastre apăsate de durere și de tulburare. Roagă-te să ne întărim credința, să părăsim păcatele și să punem început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăției și iubirii celor căsătoriți, îndrumătoare a copiilor și a tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor și a celor întristați și grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, așa cum ai fost și celor care au primit de la tine ajutor minunat în rugăciunile lor. Ai grijă de toți creștinii, de copii, de părinții lor, de toți monahii și monahiile, de toți preoții și ierarhii. Roagă-te pentru noi, să nu fim înghițiți de duhul lumii acesteia și să nu lepădăm credința cea dreaptă. Ci să mergem pe calea sfințeniei, pe calea rugăciunii și a virtuților, ca, acoperiți de rugăciunile tale, să Îl slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea Cea de o Ființă și nedespărțită, în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Sinaxar 21 Decembrie

 În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Sfintei Muceniţe Iuliana.

Sfânta Muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era din Nicomidia, copila unor părinţi bogaţi. Părinţii au logodit-o cu un senator elin, cu numele Eleusie. Logodnicul voia să se facă nunta, dar sfânta n-a vrut, ci a zis: "Nu mă mărit cu tine, până nu ajungi prefectul cetăţii". După ce a ajuns prefect, sfânta i-a zis iarăşi: "N-am să primesc să mă mărit cu tine, dacă nu treci de la slujirea idolilor la credinţa creştinilor". Logodnicul a spus totul tatălui ei. Tatăl, pentru că n-a putut să o întoarcă de la credinţa în Hristos, a dat-o pe mâna prefectului, logodnicul ei, ca să o cerceteze după legile romane. Prefectul a dezbrăcat-o de haină şi a poruncit să fie chinuită cumplit şi apoi a poruncit să fie aruncată în temniţă. În noaptea în care a fost aruncată în temniţă, pe când se ruga, s-a apropiat de ea, în chip de înger, duşmanul nevăzut al tuturor oamenilor, diavolul, şi a îndemnat-o să jertfească idolilor, ca să scape. Sfânta l-a alungat şi l-a făcut să mărturisească, chiar fără voia lui, cine este.

A fost adusă din nou în faţa prefectului, dar a rămas neclintită în dragostea pentru Hristos. De aceea a fost aruncată într-un cuptor încins tare, care cu minune, cuptorul s-a răcit. La vederea minunii, cinci sute de bărbaţi împreună cu o sută treizeci de femei au crezut în Hristos şi au fost tăiaţi îndată cu sabia. Iar muceniţa a fost supusă din nou la chinuri; dar arătându-se mai tare decât toate aceste încercări, a fost tăiată cu sabia.

Era sfânta de 16 ani când a fost logodită de părinţii ei cu Eleusie; iar când s-a logodit cu Hristos prin mucenicie era de 18 ani.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor cinci sute de Mucenici din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor o sută treizeci de femei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Temistocle.

Sfântul Mucenic Temistocle a trăit pe vremea împăratului Deciu, în Mira Lichiei. Era pastor la oi. Ighemonul Asclipie pornind prigoana împotriva creştinilor îl căuta pe Sfântul Dioscorid, fugit în munţi. Cei ce-l căutau au dat de Temistocle, care păştea oile. L-au întrebat de Dioscorid. Temistocle, care-l ascunsese, a spus că nu ştie unde este, dar s-a dat pe sine mărturisind că e creştin. Dus înaintea ighemonului Asclipie, a propovăduit pe Hristos. Grăind cu îndrăznire a fost atârnat de un lemn şi lovit în pântece până ce i s-a sfâşiat pântecele. Apoi a fost târât pe piroane ascuţite de fier şi aşa şi-a dat lui Dumnezeu duhul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna decembrie in 21 de zile: pomenirea Sfintei Mucenite Iuliana cea din Nicomidia (+304)

    Aceasta a trait in zilele lui Maximian imparatul (304-311), fiind fiica din parinti, de neam ales, care au logodit-o cu un oarecare sfetnic imparatesc, anume Elevsie. Si, vrand el sa faca nunta, Sfanta n-a primit, cautand sa scape de insotirea nuntii cu un pagan. Si zicea ea: "De nu te vei face mai intai eparh al cetatii acesteia, nu voi face nunta cu tine." Iar cand tanarul s-a facut eparh, i-a zis: "De nu te vei intoarce, din legea idolilor, la credinta in Hristos, nu primesc nunta cu tine." Deci, Elevsie, spuse tatalui ei toate. Si neputand tatal ei sa o intoarca de la credinta in Hristos, a dat-o in mainile eparhului, logodnicul ei, sa faca ce va voi. Si, stand eparhul la judecata si neizbutind sa o induplece, despuind-o a batut-o cu vine de bou crude si, spanzurand-o de cosite, a tinut-o pana ce s-a deslipit pielea de pe cap. Apoi i-a ars coastele si i-a patruns trupul cu fiare arse in foc si, legandu-i mainile, a aruncat-o in temnita. Si stand ea la rugaciune, i s-a aratat vrajmasul tuturor in chip de inger, indemnand-o sa jertfeasca la idoli si sa scape. Iar Sfanta l-a facut pe el de a spus singur, fara voie cine era.

    Deci, iarasi, aducand-o la eparhul si stand ea neschimbata in dragostea ce avea catre Hristos, au aruncat-o intr-un cuptor ars pana la rosu si, racindu-se in chip minunat, pe multi i-a adus la credinta lui Hristos. Deci, biruind toate muncile, Sfanta si-a primit sfarsitul prin sabie. Si, cand s-a logodit cu Elevsie a fost de saisprezece ani, iar cand s-a facut mireasa lui Hristos, prin mucenicie, avea optsprezece ani.

Intru aceasta zi, cuvant despre unul care a venit la ava Antonie, sa se faca calugar, dar pastra ceva avere pentru sine.

    Un frate oarecare, lepadandu-se de cea proasta si lumeasca viata si impartindu-si toata averea la saraci, si-a tinut inca putina avere, ca sa-i fie lui de trebuinta si de vreo slujba, a mers la marele Antonie. Insa, dupa ce a aflat si a inteles staretul toate cele despre dansul, i-a zis lui: "Daca voiesti sa fii calugar, sa mergi acum in cutare sat si sa cumperi de acolo carne si sa o pui pe ea peste trupul tau, gol fiind, si asa sa vii aici, aducand-o." Deci, a facut fratele asa, iar cainii si pasarile, vazand carnea aceea, ii rupeau lui tot trupul, pana ce a venit la Sfantul. Iar, dupa ce a sosit inaintea staretului, Ava indata l-a intrebat pe el daca a facut precum i-a poruncit lui. Iar fratele acela si-a aratat tot trupul lui ciupit si muscat de pasari si de caini. Deci, a zis Sfantul Antonie: "Cei ce se leapada de viata cea proasta si lumeasca si vor sa mai aiba si sa pastreze averi si bani, asa vor fi rupti si ciupiti, luptandu-se cu dracii gandurilor."
 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre milostenie.

    Povestit-a oarecare din parinti, ca era un dregator, care, trimis cu o sabie imparateasca, a gasit pe cale un mort, sarac, zacand gol. Si, facandu-i-se mila, a zis slugii sale: "Ia calul si mergi putin mai inainte." Iar acela, pogorandu-se, s-a desbracat de una din hainele sale si a pus-o peste acel mort si s-a dus. Apoi, dupa putin vreme, trimis fiind tot cu o solie si iesind afara din cetate, a cazut de pe cal si i s-a frant piciorul. Si, ducandu-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri, si doctorii il cautau pe el. Iar, dupa ce au trecut cinci zile, i s-a inegrit piciorul lui. Si, aceasta vazand, doctorii au hotarat sa-i taie piciorul a doua zi, ca sa nu-i putrezeasca si trupul. De aceasta afland si dregatorul, foarte se intrista si plangea de acea primejdie; si de mahnire, nici nu putea sa doarma, ci si noaptea statea treaz.

    Deci, luminand candela, a vazut, la miezul noptii, ca un om se pogora pe fereastra cea de sus si a venit la dansul; si stand langa dansul, i-a zis: "De ce plangi, si de ce te necajesti?" Iar el a raspuns: "Cum sa nu plang, ca mi s-a frant piciorul si maine vin doctorii sa-l taie?" Iar el a zis: "Arata-mi piciorul tau." Si, aratandu-l, l-a uns cel ce s-a aratat si, i-a zis: "Scoala si umbla!" Iar dregatorul a zis: "Nu pot ca este frant!" Iar el a zis catre dansul: "Sprijineste-te de mine." Si, sprijinindu-se, s-a sculat si a mers sanatos. Apoi, a zis cel ce s-a aratat: "Iata, te-ai facut sanatos. Deci, culcandu-te, odihneste-te si nu te mai necaji." Apoi, si pentru milostenie i-a povestit cateva cuvinte, zicand ca a spus Domnul: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Si, cu mila este judecata, la cel ce a facut mila." Si altele ca acestea. Apoi a zis: "Mantuieste-te!" Si dregatorul a zis: "Te duci?" Zis-a lui acela: "Ce mai voiesti, daca te-ai vindecat?" Si, iarasi, a zis dregatorul: "Pentru Dumnezeu, spune cine esti?" Raspuns-a cel ce s-a aratat: "Cauta la mine." Si, dupa ce a privit, acela a zis: "Cunosti haina aceasta pe care o port?" Si iarasi dregatorul a zis: "Da, a mea este." Si iarasi a zis acela: "Eu sunt acela pe care l-ai vazut mort, aruncat in drum si mi-ai dat haina ta. Si m-a trimis Dumnezeu ca sa te vindec. Deci, multumeste totdeauna lui Dumnezeu." Si, acestea zicand, a iesit iarasi pe fereastra aceea, prin care a intrat.

    Si dregatorul nu a incetat, multumind lui Dumnezeu, sa dea din destul saracilor, din cele ce avea.
 

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;
Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;
Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;
Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat;
Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfă lui Dumnezeu o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;
Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;
Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;
Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;
Bucură-te, că de la „fiul tunetului” dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 2-lea

Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi, care te lăudăm pe tine aşa:
Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;
Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;
Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare sfeşnic mult luminos;
Bucură-te, că în Antiohia ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;
Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;
Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;
Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;
Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;
Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 3-lea

Stătut-ai, Preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: „Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu mare îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descoperit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;
Bucură-te, că ce înseamnă „purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;
Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;
Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;
Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;
Bucură-te, că taina Întrupării Cuvântului lui Traian i-ai propovăduit;
Bucură-te, că de mântuitoarele pătimiri ale lui Hristos tu i-ai vorbit;
Bucură-te, că şi preaslăvita Înviere a lui Hristos lui o ai vestit;
Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;
Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 4-lea

Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi în temniţă te-a aruncat. Iar tu, Fericite, cu mare bucurie ai primit hotărârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:
Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;
Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;
Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;
Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;
Bucură-te, că, auzind tu această hotărâre, foarte te-ai bucurat;
Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;
Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;
Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;
Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mâncare;
Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;
Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare pentru Biserică te-ai rugat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 5-lea

Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia toată mulţimea binecredincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbească în dreapta credinţă şi pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în lanţuri, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:
Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;
Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;
Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;
Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;
Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;
Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;
Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;
Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se tânguia cu jale;
Bucură-te, că mulţi, văzând lanţurile tale, spre mărturisire s-au îmbărbătat;
Bucură-te, că toţi cu umilinţă şi cu dragoste te priveau când de la ei ai plecat;
Bucură-te, că a nu te uita în ale lor sfinte rugăciuni pe toţi i-ai rugat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 6-lea

Arzând cu dorirea de a pătimi pentru numele lui Hristos, foarte ai rugat prin scrisoare pe creştinii cei din Roma a nu pune piedică la a ta sfântă alergare, şi cu mare bucurie aşteptând ziua chinuirii tale, cântai lui Dumnezeu laudă din inimă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul, ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit; iar noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă dorire, zicem către tine aşa:
Bucură-te, pătimitorule al bunei credinţe, cel cu dor înfocat;
Bucură-te, căci cu fierbinţeala credinţei tale lui Petru te-ai asemănat;
Bucură-te, că asemenea lui Pavel, la Roma plecând, cu lanţuri ai fost legat;
Bucură-te, că pe feciorelnicul Evangheliei cu dragoste l-ai urmat;
Bucură-te, că dulceţile acestui veac pe tine nu te-au biruit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Iisus Hristos întru feciorie ai vieţuit;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că slava veşnicelor bucurii ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că pentru adevărata fericire pururea te întăreai cu darul;
Bucură-te, păstorule cel adevărat al turmei tale;
Bucură-te, că în suferinţele tale pe Duhul cel Sfânt Îl aveai mângâietor;
Bucură-te, că lui Iisus, Păstorul cel Mare, ai fost următor;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 7-lea

Zis-ai, Fericite, că „de la Siria până la Roma pe pământ şi pe apă cu fiarele mă lupt”, arătând prin aceasta cruzimea şi sălbăticia ostaşilor celor păgâni de a spori chinurile tale. Dar tu, răbdătorule de chinuri, mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea în răbdare, şi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-ai, omule al lui Dumnezeu, că creştinătatea nu este numai un lucru al sfătuirii, ci mai ales al măririi de suflet şi al suferinţei pentru adevăr; căci prin suferinţă ai dovedit tăria credinţei. Te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei neputincioşi, care te lăudăm aşa:
Bucură-te, că tu, ca cerbul spre izvoarele apelor, spre chinuire alergai;
Bucură-te, că pe creştinii cei din Roma prin scrisori foarte îi rugai;
Bucură-te, căci aşa le ziceai: „Nimeni din voi să nu îndrăznească!”;
Bucură-te, căci o dorire aveai, de la mâncarea fiarelor să nu te oprească;
Bucură-te, căci pe toate cele de aici le-ai socotit deşertăciune;
Bucură-te, că moartea cea pentru Hristos ai socotit-o înţelepciune;
Bucură-te, că te-ai silit pe cât a fost cu putinţă;
Bucură-te, că de o mie de ori doreai să mori pentru dragostea credinţei şi pentru dreapta credinţă;
Bucură-te, că pe stăpânitorul veacului de acum prin suferinţă l-ai biruit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos răbdare ai avut până la sfârşit;
Bucură-te, că prin dragoste dumnezeiască faptele credinţei le-ai arătat;
Bucură-te, căci cu sete arzătoare în calea dumnezeieştilor porunci ai alergat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 8-lea

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, purtat-ai neîncetat pe a ta limbă numele lui Iisus Hristos; avut-ai de-a pururi în minte prezenţa Lui, iar în inimă sete de dragostea Lui, prin care gânditor şi simţitor Îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Călătorit-ai, Sfinte Mucenice, cu mare osteneală şi necazuri prin Troada şi Neapoli, apoi prin Filipopoli şi Macedonia, sfătuind şi întărind pe creştinii cei de acolo; iar noi nevrednicii, cinstind mucenicia ta şi călătoria cea spre moarte, zicem aşa:
Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală, în legături fiind, cuvântul lui Dumnezeu l-ai mărturisit;
Bucură-te, că, prin scrisoare, pe creştinii cei de acolo foarte i-ai întărit;
Bucură-te, că pe tine legat în lanţuri te-au văzut, pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci creştinii cei din Macedonia cu inimă îndurerată te priveau;
Bucură-te, că urmele sfintelor tale picioare cu lacrimi le sărutau;
Bucură-te, că prin cuvintele tale ei tare s-au îmbărbătat;
Bucură-te, că pentru ei şi pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;
Bucură-te, jertfă vie şi cuvântătoare a lui Hristos Iisus;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe preaînfocat;
Bucură-te, pătimitorule al lui Hristos cel mult încercat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 9-lea

Trecut-ai, pătimitorule, în a ta călătorie, pe Marea Adriatică şi a Tirului, sosind în Puteoli, unde cu mare dragoste ai fost întâmpinat de bunii creştini cei de acolo, pe care mult i-ai sfătuit să fie tari şi statornici în credinţa lui Iisus Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ajuns-ai, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, la Roma, unde împreună cu scrisorile împăratului te-au predat ostaşii eparhului cetăţii; iar după ce au citit scrisorile cu poruncile ce le dădea împăratul, au pregătit fiarele spre a ta mâncare. Noi, de aceasta aducându-ne aminte, zicem aşa:
Bucură-te, că în toată Roma vestea sosirii tale creştinii o au auzit;
Bucură-te, că toţi ziceau: „Episcopul Siriei la noi a venit”;
Bucură-te, căci creştinii în taină se adunau;
Bucură-te, căci cu bucurie şi cu întristare de a ta venire vorbeau;
Bucură-te, că în locul unde erai cu toţii s-au adunat;
Bucură-te, că pe tine în lanţuri, pentru Hristos, te-au văzut legat;
Bucură-te, căci ei au înţeles că spre mâncarea fiarelor eşti pregătit;
Bucură-te, că aceasta înţelegând cu inima lor, toţi au pătimit;
Bucură-te, căci cu a ta mâncare de fiare, eparhul pe creştinii cei din Roma voia să-i înfricoşeze;
Bucură-te, că în temniţă pentru Iisus Hristos erai ţinut legat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 10-lea

Adunatu-s-a mare mulţime de popor din toată cetatea Romei, auzind că Episcopul Siriei va fi dat spre mâncarea fiarelor. Iar tu, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, având în a ta inimă pe Iisus Hristos, aşteptai cu linişte şi cu bucurie mult doritul tău ceas şi, prin neîncetată rugăciune a inimii, gânditor strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Adusu-te-au ostaşii în privelişte pe tine, Preafericite, spre a te da fiarelor mâncare. Împlinitu-s-a a ta sfântă dorire, pentru care mai înainte ziceai: „Grâu sunt şi voiesc să mă macin de dinţii fiarelor, spre a mă face pâine dulce Preasfintei Treimi!”, iar noi, smeriţii, însoţind gânditor a ta sfântă dorire, zicem aşa:
Bucură-te, că în privelişte spre mâncarea fiarelor acum te-au adus;
Bucură-te, că în acest ceas în cămara inimii tale vorbeai cu Iisus;
Bucură-te, că leii flămânzi spre a ta mâncare pregătiţi erau;
Bucură-te, că acum cu spaimă şi cu mirare privitorii aşteptau;
Bucură-te, că în acel moment tu cu sete dumnezeiască i-ai aşteptat;
Bucură-te, că, intrând în arenă, către popor cu mare glas ai strigat;
Bucură-te, că în faţa a toată mulţimea adevărul l-ai arătat;
Bucură-te, că pe Iisus Hristos L-ai mărturisit luminat;
Bucură-te, că pe El L-ai arătat că este Dumnezeu adevărat;
Bucură-te, că încă sfânta mărturisire pe buze o aveai când leii veneau spre tine urlând;
Bucură-te, că în acel minut leii pe tine te-au sfâşiat;
Bucură-te, că acum sfântul tău suflet spre cer a zburat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 11-lea

Făcutu-s-a mormânt sfântului tău trup pântecele leilor, iar cerul cămară preacurată s-a pregătit pentru fericitul tău suflet, unde ajungând, pururea pe Dulcele tău Iisus ÎI vezi şi acolo împreună cu toate cetele îngerilor şi ale sfinţilor Îl lauzi pe El, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minune mare şi preadorită s-a văzut la sfârşitul tău, Sfinte Mucenice Ignatie, căci leii mâncând sfântul tău trup, după cum singur mult ai dorit, inima ta întreagă şi neatinsă a rămas, spre a se arăta tuturor adevărul cel de tine mărturisit; pentru care noi, slăvind dumnezeiasca Pronie, către tine zicem aşa:
Bucură-te, că acum dorirea ta a luat sfârşit;
Bucură-te, că acum, grâule al lui Dumnezeu, dinţii fiarelor te-au măcinat;
Bucură-te, că inima ta cea de Dumnezeu iubitoare leii nu o au mâncat;
Bucură-te, că spre mustrarea necredincioşilor Dumnezeu pe ea o a păstrat;
Bucură-te, că pe a ta inimă păgânii cu sabia în două o au despicat;
Bucură-te, că la despicarea inimii tale mare minune s-a arătat;
Bucură-te, că pe amândouă părţile inimii tale scris era preafrumos;
Bucură-te, căci cu slove de aur scria: Iisus Hristos;
Bucură-te, Ignatie, grâul cel de Hristos semănat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos de dinţii fiarelor te-ai măcinat;
Bucură-te, pâinea Marelui Împărat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 12-lea

Dar au rămas Bisericii lui Hristos unele din oasele tale pe care leii nu le-au mâncat, şi pe acestea ca pe o vistierie de mult preţ adunându-le, cu mare bucurie binecredincioşii le sărutau şi pe Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine până la sfârşit, Îl lăudau, zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Serafim pururea înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu ai fost tu pe pământ, dumnezeiescule Ignatie, marele nostru ierarh, cu duhul arzând de bucurie şi cu cutremur Domnului slujind; pentru care şi noi, nepricepuţii, îndrăznim a te lăuda pe tine, zicând:
Bucură-te, căci tu pe Dumnezeu din toată inima, cugetul şi puterea ta L-ai iubit;
Bucură-te, căci tu cea dintâi poruncă prin a ta vieţuire cu lucrul o ai împlinit;
Bucură-te, că inima, mintea şi limba de-a pururea în rugăciune le aveai;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale cele de foc pururea cu duhul ardeai;
Bucură-te, că, prin gânditoarea rugăciune a inimii tale, dorul lui Dumnezeu pururea îl aprindeai;
Bucură-te, că, prin uimire şi robia minţii, în cer cu inima te suiai;
Bucură-te, că pe limba ta pururea numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, că în inima ta pururea prezenţa lui Dumnezeu ai păstrat;
Bucură-te, că inima ta pururea după Dumnezeu a însetat;
Bucură-te, că, prin chinuri şi moarte, pildă desăvârşită turmei ai dat;
Bucură-te, că spre moarte cu bucurie ai plecat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 13-lea

O, preafericite arhiereule al lui Hristos Ignatie, pe care în braţele cele preasfinte din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerească viaţă pe pământ…, Condacul 1: Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere…,

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;
Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;
Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;
Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat;
Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfă lui Dumnezeu o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;
Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;
Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;
Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;
Bucură-te, că de la „fiul tunetului” dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

şi se face otpustul.