Deșartă viață este:

 „Care este viața deșartă după scripturile voastre? Spune-ne nouă!”. Zis-a Onisim:
„Deșartă viață este:
desfrânarea cea fără de lege, care pentru puțină dulceață trupească gătește veșnicul foc celor pătimași și iubitori de păcate;
iubirea de argint, pentru care aproapele este năpăstuit;
farmecele, care sunt rădăcina a toată asuprirea și vânarea;
mândria ce se arată prin înălțarea minții asupra altora;
zavistia, care pe Cain și pe alți mulți i-a învățat uciderea de frate;
grăirea cea rea și limba cea neînfrânată care ca un nor întinde asupra tuturor luarea în râs;
fățărnicia și minciuna, vrăjmășia adevărului și prietenia diavolului, prin care și pe Eva a împiedicat-o cel rău;
mânia, aflătoarea blestemului, îndemnătoarea războiului și tatăl uciderii;
beția care locuiește cu neînfrânarea și este soră și născătoare celei necurate vorbe, străină de gândul cel bun și fără de chip cu obiceiul și cu cuvântul”.
Acestea toate ce s-au zis, sunt viața cea deșartă.
Sfântul Apostol Onisim

Iubeşte, fără să aştepţi ceva în schimb. Dăruieşte, chiar dacă nimeni nu-ţi va mulţumi.

 "Iubeşte, fără să aştepţi ceva în schimb.
Dăruieşte, chiar dacă nimeni nu-ţi va mulţumi.
Iartă, chiar dacă lumea nu te va ierta.
Niciodată să nu cauți să faci rău căci răul se întoarce.
Fă bine, căci binele îți va păstra sufletul frumos!"Uită-te la tine, omule.
Priveste-te!!
Cine esti?
De ce ai ajuns sa nu te mai recunosti?
Cat te-ai schimbat…
Uite, ai cearcane iar ochii iti sunt obositi si indurerati. Ai slabit brusc iar corpul tau isi pierde aspectul care odata era de invidiat.
Ce se intampla cu tine?
Nu mai dormi noptile?
Nu mai mananci?
Stai si iti plangi de mila sau iti pierzi noptile prin barurile de la capatul orasului?
Cate tigari fumezi pentru ati alina durerea?
Cat de mult iti mai umplii inima cu alcoolul ala ieftin?
Lasa lama jos si concentreaza-te pe ce este esential in viata.
Concentreaza-te!!
Priveste in jurul tau si observa cati oameni isi fac griji pentru tine, cati oameni iti vor binele, cati oameni te iubesc…
Priveste cerul si multumeste-i lui Dumnezeu ca ti-a dat acest dar divin, viata. Esti atat de norocos sa fii inca aici printre cei vii si sa lupti. Altii si-ar dorii atat de mult sa poata lupta dar nu pot. Stau si se lupta cu bolile prin spitale, oamenii mor zilnic in accidente, se lupta cu viata si nu reusesc. Iar tu?
Opreste-te aici! Nici un minut in plus de suferinta! Esti om si toti avem aceleasi drepturi. Nu tine cu forta pe nimeni in viata ta, lasa-i sa plece si o sa observi cine lupta cu adevarat.
Notele sau rezultatele nu iti vor masura niciodata inteligenta!
Eu stiu ca poti, stiu ca vei reusi si o sa ajungi un om de success in viata.
Nu spune ca esti deja prea mare pentru a mai face ceva. Iti pot da atatea exemple de oameni invarsta care au ajuns oameni de success de la varste la care nu te-ai fi asteptat. Poti face orice vrei tu in lumea asta. Ai un viitor atat de frumos, plin de aventuri si oameni care iti vor schimba viata. Ai atatea lucruri noi de invatat si locuri minunate de vizitat… Nu renunta la viata, nu ceda, nu te lasa tarat in iad doar datorita unor vorbe sau fapte care te-au marcat in prezent.
Uita, iarta, indeparteaza cu usurinta ce iti face rau si continua cu capul sus si zambetul pe buze.
Cere ajutor fara rusine, vorbeste si lasa lumea sa te cunoasca, sa te ajute si sa te motiveze sa lupti mai departe.
Vei fi surprins cate persoane sunt dispuse sa asculte!
Pretuieste viata si fiecare moment din viata ta!
Noi suntem aici pentru tine!
Te asteptam cu bratele deschise!

Acatistul Maicii Domnului la Icoana cu şapte săgeţi

 

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Celei alese dintre toate fiicele neamurilor, Fecioarei Maria, Maica Fiului lui Dumnezeu prin care a venit mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: Caută la viaţa noastră cea plină de scârbe; ţtii scârbele şi durerile ce le-ai îndurat când ai fost pe pământ, fă cu noi după mila ta cea mare să-ţi cântăm aşa: Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Icosul 1:

Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu puterile cereşti au cântat: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Iar tu, Maică, n-ai avut unde să-ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului tău îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că pe Fiul tău, cu glasul gurii tale L-ai mângâiat;
Bucură-te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat;
Bucură-te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit;
Bucură-te, că staulul dobitoacelor ca un rai s-a arătat;
Bucură-te, că Tron de heruvimi, pe pământ te-ai arătat;
Bucură-te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 2:

Văzând Dumnezeiescul Prunc culcat în iesle, au venit păstorii să se închine, vestind cele spuse de înger despre Acesta. Iar Maria păstra cuvintele acestea în inima ei. Şi după opt zile Pruncul a primit numele Iisus ca Om, după Lege. Văzând smerenia ta Maică şi Fecioară, îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Având credinţă statornică în Dumnezeu şi împlinind Legea, într-a 40-zi au adus la Templu pe Iisus părinţii Săi şi L-au pus înaintea Domnului, împreună cu jertfele de curăţire cum era scris în Lege, Noi, însă cântăm aşa:

Bucură-te, că pe Făcătorul lumii, în Templu L-ai adus îndată;
Bucură-te, că de Dreptul Simeon, cu bucurie ai fost întâmpinată;
Bucură-te, Una curată între femei binecuvântată;
Bucură-te, că scârba ca pe o cruce în smerenie ai purtat-o;
Bucură-te, că voia lui Dumnezeu, totdeauna ai ascultat-o;
Bucură-te, că pildă de răbdare şi de smerenie ne-ai arătat;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 3:

Cu putere de Sus ai fost întărită, Maica Domnului, când ai auzit cuvintele Dreptului Simeon: «Acesta este spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire şi prin sufletul tău va trece sabie ca să descopere gândurile multor inimi». Mare scârbă a străpuns atunci inima ta, o, Maica Domnului şi cu durere ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Plănuind Irod să nimicească pe Prunc, a trimis să ucidă pe toţi copiii Betleemului, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care-l aflase de la magi. Dar după porunca lui Dumnezeu dată prin înger lui Iosif în vis, toată sfânta familie a fugit în Egipt şi a rămas acolo şapte ani până la moartea lui Irod. De aceea îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că greul călătoriei cu dragoste l-ai suferit;
Bucură-te, că idolii au căzut, de puterea Fiului tău biruiţi;
Bucură-te, că între necredincioşi ani ai petrecut;
Bucură-te, că din Egipt cu Pruncul şi cu Iosif în Nazaret ai venit;
Bucură-te, că aici la Iosif dulgherul, în sărăcie ai trăit;
Bucură-te, că-n toată viaţa, ai muncit foarte cinstit;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 4:

Vifor de tristete a cuprins pe Maica lui Dumnezeu, întorcându-se din Ierusalim şi neaflând în cale pe Pruncul Iisus. S-au întors şi L-au aflat după trei zile, şezând în Templu, ascultând şi întrebând pe cărturari. Deci I-a zis Lui Maica: «Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi». Iar El a zis către ei: «De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?» Şi Maica păstrând aceste cuvinte în inimă, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Domnul Iisus a străbătut toată Galileea, învăţând prin sinagogi şi propovăduind Evanghelia împărăţiei, vindecând orice boală şi orice neputinţa în popor şi a mers vestea despre Dânsul prin toată Siria încât i-au adus pe toţi bolnavii, demonizaţii şi neputincioşii de I-a vindecat. Iar Tu Maică văzând profeţia împlinindu-se, cu durere ai cunoscut că se apropie timpul când Fiul tău va fi adus jerfă pentru păcatele lumii. De aceea te fericim Maică, şi-ţi cântăm:

Bucură-te, că pe Fiul tău în slujba poporului L-ai dat;
Bucură-te, căci cu inima înfrântă lui Dumnezeu te-ai jertfit;
Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea o ai mântuit;
Bucură-te, că ai zdrobit capul şarpelui cel vechi;
Bucură-te, că pe sine jertfă lui Dumnezeu te-ai adus;
Bucură-te, că tristă ai fost Maica Domnului Iisus;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 5:

Propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu, Iisus a mustrat mândria fariseilor ce se credeau drepţi şi care ascultând pildele Lui, înţelegeau că despre dânşii vorbea şi căutau ca să-L prindă, dar se temeau de popor care-L socotea Prooroc. Ştiind acestea, Maica Domnului scârbită pentru Fiul ei, se temea să nu-L omoare Şi întristată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, au mers la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. Caiafa care era mare preot în anul acela, a zis: «Mai bine este nouă ca să moară Unul pentru popor şi să nu piară tot neamul» şi de atunci căutau cum să-L omoare. Noi însă, Preacurată îţi cântăm:

Bucură-te, că ai născut pe Mântuitorul lumii întregi;
Bucură-te, Maica Domnului că suferinţele le întelegi;
Bucură-te, Împărăteasa cerurilor cea binecuvântată;
Bucură-te, că doar tu te rogi pentru lumea toată;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 6:

Iuda – unul din cei doisprezece, la început apostol apoi vânzător, s-a dus la mai-marii preoţi să-şi vândă Învăţătorul. Iar ei auzind s-au bucurat şi i-au făgăduit arginţi, ca plată. Tu însă, Maica Domnului, scârbită pentru iubitul tău Fiu, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Stând la Cină cu ucenicii Săi, Domnul Hristos, a spălat picioarele acestora, dând pildă de smerenie şi le-a zis lor: «unul dintre voi Mă va vinde». Noi însă, Maica lui Dumnezeu, suferind împreună cu Fiul, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, Maica Domnului de ale inimii dureri chinuită;
Bucură-te, că în valea plângerii, ai suferit multscârbită;
Bucură-te, că în rugăciune ţi-ai găsit bun adăpost;
Bucură-te, că celor scârbiţi într-una bucurie le-ai fost;
Bucură-te, potolirea întristărilor noastre;
Bucură-te, că ne izbăveşti din păcate;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 7:

Vrând să arate iubirea Sa de oameni şi mulţimea milei sale, Domnul Hristos la Cina cea de Taină, împărtăşind pe ucenicii Săi cu sfânt Trupul Său şi Preacuratul Său Sânge, le-a poruncit să facă pururea aceasta în Numele Său. Iar cu bucurie au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Nouă minune a arătat Domnul ucenicilor Săi, prin făgăduinţa că le va trimite pe Duhul Său cel Sfânt şi Mângâietor, Cel ce de la Tatăl purcede, şi care va mărturisi despre Dânsul şi-i va învăţa tot adevărul. Iar noi, cu Duhul Sfânt, îţi cântăm:

Bucură-te, a Duhului celui Sfânt cămară;
Bucură-te, Palat atotluminos şi preaînfrumuseţat;
Bucură-te, largă încăpere a lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, că ai adus din ceruri pe Mărgăritarul-Sfântul;
Bucură-te, că prin naştere, uşile raiului ni le-ai deschis;
Bucură-te, că semn al milei cereşti, nouă ni te-ai arătat;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 8:

Străin lucru si dureros este, că Iuda cu un sărut şi-a vândut învăţătorul. Ostaşii şi comandantul lor L-au prins pe Iisus şi, legându-L L-au dus la arhiereul Ana mai întâi, apoi la Caiafa. Maica Domnului aştepta hotărârea pentru Iubitul său Fiu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Iudeii toţi L-au dus pe Iisus de la Caiafa la Pilat în pretoriu, pârându-L că este un făcător de rele. Pilat L-a cercetat şi le-a spus lor că nici o vină n-a aflat într-Însul. Noi însă, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, că ai avut inima de durere zdrobită;
Bucură-te, că pentru Fiul tău ai plâns preascârbită; .
Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut la judecată;
Bucură-te, că fără cârtire ai răbdat durerea toată; .
Bucură-te, roaba Domnului, ce plângi şi te tânguieşti;
Bucură-te, Împărăteasa lumii, ce rugăciunile noastre le primeşti;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 9:

Toate neamurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, Stăpână şi Maica Răscumpărătorului nostru; cu naşterea ta ai adus bucurie la toată lumea. Apoi ai avut mare scârbă, văzând pe Fiul tău batjocorit, la chinuri şi moarte vândut. Noi, însă, cântare de umilinţă îţi aducem, o, Preacurată, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Cei mai vestiti ritori nu pot să spună, Mântuitorule, suferinţele ce le-ai purtat, când ostaşii Ţi-au împletit cunună de spini şi Ţi-au pus-o pe cap, îmbrăcându-te în haină roşie. Noi cunoscând suferinţa Ta, şi a Maicii Tale celei preacurate; îi cântăm aşa:

Bucură-te, că ai văzut pe Fiul tău, scuipat şi bătut;
Bucură-te, că pe Cel ce L-ai hrănit la sân, dispreţuit L-ai văzut;
Bucură-te, că în haină roşie şi cu spini încununat L-ai văzut;
Bucură-te, că împreună cu El ai pătimit;
Bucură-te, că L-ai văzut pe Dânsul, de ucenici părăsit;
Bucură-te, că de judecătorii cei fărădelege, L-ai văzut osândit;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce ptefaci scârba în bucurie.

Condacul 10:

Vrând să-L scape pe Iisus, Pilat a zis poporului iudeilor: «Este obiceiul de a vă elibera un întemniţat de Paşti. Vreţi să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?» Atunci toţi au strigat: «nu pe El, ci pe Baraba!» Lăudând milostivirea lui Dumnezeu care a dat pe Unicul Său Fiu la moarte de Cruce, ca să ne izbăvească pe noi, de moartea cea veşnică, îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 10:

Zid şi scăpare fii nouă, Stăpână, celor căzuţi în scârbe şi boli, că însăţi ai suferit, auzind pe iudei strigând: «Răstigneşte-L, răstigneşte-L!» Acum auzi-ne şi pe noi cei ce-ţi cântăm ţie:

Bucură-te, Maica milostivirii, ce ne-ai şters plânsul cel de durere;
Bucură-te, a păcătoşilor căzuţi, grabnică mântuire;
Bucură-te, a creştinilor mijlocitoare neruşinată;
Bucură-te, că de patimile cele rele ne mântuieşti îndată;
Bucură-te, că inimii înfrânte îi dăruieşti veselie;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie;

Condacul 11:

Cântare de umiiinţă aducem Mântuitorului lumii, Care de bunăvoie a mers la patimi şi moarte de cruce. Ostaşii L-au dus la Golgota şi L-au răstignit. Lângă crucea lui Iisus stăteau: Maica Lui şi mironosiţele femei. Deci, Iisus văzând pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis Maicii Sale: «Femeie, iată fiul tău!»; apoi ucenicului Său: «Iată Maica ta!» şi din ceasul acela a luat-o ucenicul la sine. Iar tu, Maica Domnului, văzând pe Fiul tău pe Cruce murind, ai cântat cu amărăciune lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

«FiuI meu şi Dumnezeule Veşnic, Creatorul a toată făptura, cum rabzi chinuri pe Cruce?» zicea, plângând Curata Fecioară. Prin străină naşterea Ta, am fost mai fericită decât toate maicile, dar vai mie, că văzându-Te acuma răstignit, sabia îmi străpunge inima. Noi amintindu-ne de durerea ta, plângând cântăm acestea:

Bucură-te, că de bucurie şi veselie n-ai avut parte;
Bucură-te, că ai văzut a Fiului tău moarte de pe cruce;
Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut răstignit;
Bucură-te, Mieluşea, care pe Mielul junghiat L-ai văzut;
Bucură-te, că pe Doctorul sufletesc şi trupesc L-ai văzut rănit;
Bucură-te, că pe Fiul tău înviat din morţi L-ai privit;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 12:

„O, Lumina mea cea dulce, nădejdea şi viaţa mea, o, Bunule Doamne, cum Te stingi pe Cruce” – Fecioara suspinând grăia: «Grăbeşte-te, Iosife, la Pilat şi cere trupul Învăţătorului tău!» Iar pe Tine văzându-Te gol şi fără slavă zicea: «Fiul meu, sabie a trecut prin sufletul meu, după spusele dreptului Simeon». Iar noi suferind împreună cu Maica Ta, Milostive Mântuitorule, Cel ce Te-ai săvârşit pe Cruce, rupând zapisul păcatelor noastre, Te rugăm, dă-ne har ca să-Ţi cântăm cu dragoste: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, mă închin îndurărilor Tale, Stăpâne. Ca vrând să mântuieşti făptura Ta ai primit moartea, – zicea Preacurata. Ci cu învierea Ta, Mântuitorule, miluieşte-ne şi pe cei ce cântăm:

Bucură-te, că ai văzut mort pe Domnul Cel slăvit;
Bucură-te, că ai sărutat trupul Fiului tău adormit;
Bucură-te, că Lumina cea dulce, pe Domnul, în mormânt L-ai aşezat;
Bucură-te, că pe Fiul tău cu atâta jale L-ai îngropat;
Bucură-te, căci cu giulgiu, Trupul sfânt L-ai înfăşurat;
Bucură-te, că sabia tristeţii te-a îndurerat;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 13:

O, Prealăudată Maică, Cea căzută de scârbă şi de durere sub crucea Fiului tău şi Dumnezeu, ascultă suspinele şi plânsul nostru, şi ne scapă de scârbe, de dureri şi de moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduim în nespusa ta milostivire şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, multîndurerată Maica Domnului ceea ce eşti mai presus decât toate fiicele neamurilor, pentru curăţia ta şi mulţimea suferinţelor ce le-ai răbdat pe pământ, primeşte rugăciunile şi suspinarea noastră şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, că alt adăpost şi caldă mijlocire, afară de tine nu avem. Ca ceea ce ai îndrăzneală spre Cel născut din tine, ajută-ne şi ne miluieşte cu rugăciunile tale, să scăpăm de toate săgeţile urii, vrăjmăşiei şi dezbinării dintre noi. Potoleşte inimile învrăjbite şi întoarce în ele dragostea cea frăţească, pentru ca iubindu-ne unii pe alţii, să ne trăim viaţa în pace şi bună înţelegere, şi astfel, să ajungem cu toţii şi în împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta slavă Unui Dumnezeu în Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, totdeauna acum şi pururea şi în nesfârşiţii veci. Amin.

DIN ISTORIA ICOANEI

Icoana Maicii Domnului cu şapte săgeţi, «Calmarea inimilor împietrite», simbolizează profeţia bătrânului şi Dreptului Simeon, care a spus cândva Maicii Domnului: «Iată Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri, şi prin sufletul tău va trece sabie ca să se descopere gândurile multor inimi»; (Luca 2; 34; 35);

Numărul şapte, în Scripturi arată deplinătatea a ceva, în cazul de faţă: necaz, durere şi jale sufletească. Această icoană se mai numeşte «Profeţia lui Simeon»; Copiile acestei icoane s-au proslăvit prin multe şi minunate vindecări; Aşa în anul 1830, a încetat răspândirea holerei în Vologda, după procesiunea cu icoana Maicii Domnului. În faţa acestei icoane se fac rugăciuni pentru calmarea inimilor vrăjmaşilor şi pentru împăcarea tuturor celor ce se află în vrajbe, sau obijduiţi.

Sinaxar 15 Februarie

 

În această lună, ziua a cincisprezecea, pomenirea sfântului apostol Onisim, ucenicul sfântului apostol Pavel.

Sfântul Onisim, unul din cei 70 de apostoli, a fost în tinereţea lui sluga lui Filimon, un creştin de neam bun, din orasul Colose, în Frigia. Vinovat de greşeală faţă de stăpânul său şi temându-se de pedeapsă, Sf. Onisim a fugit la Roma, dar cum era rob fugit de la stăpân, a ajuns în temniţă. Acolo l-a întâlnit pe Sf. Apostol Pavel, de la care a luat cuvinte de învăţătură luminându-se şi primind botezul.

În temniţă Sf. Onisim i-a slujit Apostolului Pavel ca un fiu. Acesta îl cunoştea personal pe Filimon şi i-a trimis o carte plină de iubire în care îi cerea să-l ierte pe robul său şi să-l primească ca pe un frate. Apoi l-a trimis pe Onisim cu scrisoarea aceea la stăpânul său, lipsindu-se de ajutorul de care avea atâta trebuinţă.

După ce a primit scrisoarea, Sf. Filimon nu numai că l-a iertat pe Onisim dar l-a şi trimis înapoi la Roma, la Apostolul Pavel. Mai târziu, el a fost uns episcop în Gaza (prăznuit în 4 ianuarie, 19 februarie şi 22 noiembrie).

După ce Sf. Apostol Pavel s-a mutat la Domnul, Sf. Onisim a rămas lângă apostoli până la sfârşit şi a ajuns să fie sfinţit episcop. După trecerea la Domnul a apostolilor Sf. Onisim a propovăduit Evanghelia în multe părţi şi oraşe: în Spania, Carpetania, Colossae şi Patras. La bătrâneţe Sf. Onisim a ocupat scaunul episcopal la Efes, după Sf. Apostol Timotei. Când Sf. Ignatie Purtătorul de Dumnezeu (prăznuit în 20 decembrie) era dus sa fie executat la Roma, Episcopul Onisim a mers să se întâlnească cu el şi cu alţi creştini, după mărturia din epistola sa către Efeseni.

În vremea împărăţiei lui Traian (89-117), Sf. Onisim a fost arestat şi adus la judecată în faţa eparhului Tertul. Acesta l-a ţinut pe sfânt în temniţă timp de 18 zile după care l-a trimis la închisoarea din cetatea Puteoli. După o vreme, când a vorbit eparhul cu Sf. Onisim, a înţeles că acesta nu s-a lepădat de a sa credinţă creştină şi a hotărât să fie bătut cu pietre şi apoi să i se taie capul cu sabia. Trupul său a fost luat de o femeie cu viaţă sfântă care l-a pus într-un sicriu de argint, acestea petrecându-se în anul 109.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Maior, care, bătut fiind, s-a săvârşit.

Acest mucenic a trăit pe vremea împăraţilor Maximilian şi Diocleţian şi a fost ostaş în ceata numită a mavrilor. Dar pe când se afla în cetatea Gazei a fost pârât la ighemonul de acolo că este creştin. Înfăţişându-se la judecată, şi mărturisind pe Hristos Dumnezeul său, a fost bătut fără de milă şapte zile atât de cumplit, încât treizeci şi şase de ostaşi se schimbau bătându-l. Iar sângele din trupul său curgea ca un pârâu, încât a înroşit pământul de acolo. Deci vitejeşte pătimind mucenicul lui Hristos nişte chinuri atât de mari, din ostăşească rânduială de pe pământ, a mers după cuvintele lui David, în rânduiala ostăşească din cer, dându-şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea părintelui nostru Eusebiu.

De unde a fost şi din ce părinţi s-a născut acest cuvios, istoria sa nu arată. Numai aceasta se ştie despre el: că prin sihăstreştile sale osteneli a câştigat cerul ca patrie. Astfel, mai întâi s-a dus la o mănăstire unde s-a făcut monah. Apoi s-a suit în vârful unui munte, şi acolo şi-a făcut o mică îngrăditură de pietre, înăuntrul căreia se nevoia fericitul fără acoperământ sau umbrire. Avea o haină de piele, iar hrana lui era năut şi bob muiat; câte odată mânca şi smochine uscate. Dar atât de tare s-a nevoit din început până la sfârşit, încât şi după de a ajuns la adânci bătrâneţi şi i-au căzut aproape toţi dinţii, nu şi-a schimbat nici hrana, nici locuinţa, ci vitejeşte suferea suflările vânturilor celor potrivnice, având faţa zbârcită şi carnea trupului uscată, încât nici brâul nu putea sta pe mijlocul lui, ci cădea jos, de vreme ce carnea de sub mijlocul său era topită, ca şi oasele, despre amândouă părţile mijlocului. Şi fiindcă veneau mulţi la el şi-i tulburau liniştea, s-a dus la o sihăstrie ce era aproape şi făcându-şi o îngrăditură, în unghiul zidului, se nevoia acolo după obişnuita sa nevoinţă. Se mai spune despre el că toate cele şapte săptămâni ale marelui Post mânca numai cincisprezece smochine uscate, deşi era chinuit de o nespusã boală. Cu asemenea osteneli a vieţuit peste nouăzeci de ani şi apoi s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

† Sfântul Apostol Onisim
(15 februarie)Sfântul Apostol Onisim, a fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel fiind unul dintre cei 70 de apostoli ai Domnului. A ajuns episcop al Efesului și a suferit moarte martirică în timpul domniei împăratului Traian. Este serbat în calendarul ortodox în data de 15 februarie.

Viața pe scurt - Sfântul Apostol Onisim (sinaxar)

Sfântul Apostol Onisim în tinerețe a fost rob al lui Filimon, un creștin din orașul Colose. În urma unei greșeli pe care a făcut-o față de stăpânul său a fugit la Roma, unde a fost întemnițat alături de Sfântul Apostol Pavel.

În închisoare Sfântul Apostol Onisim îi slujește ca un fiu Sfântului Apostol Pavel, de la care primește învățătura creștină și apoi este botezat.

Sfântul Apostol Onisim se întoarce la Filimon

Sfântul Apostol Onisim 15 februarie

Marele Apostol îl informează personal pe Filimon scriindu-i o scrisoare plină de dragoste în care îi cere să îl ierte pe sclavul rătăcitor și să îl accepte ca pe un frate. Deoarece Sfântul Apostol Pavel a fost cel care îl adusese mai înainte pe Filimon la dreapta credință, a mijlocit împăcarea între acesta și Onisim. În acest sens, ne stă mărturie epistolă sa către Filimon, care constituie cea mai scurtă carte cuprinsă în Sfânta Scriptură. Sfântul Apostol Pavel îl trimite chiar pe Onisim cu această scrisoare, lipsindu-se astfel de ajutorul lui de care avea atâta trebuință. Aceste lucruri, relatate de Epistolă către Filimon a Sfântului Apostol Pavel par să se fi întâmplat către sfârșitul primei captivități a Sfântului Apostol Pavel la Roma, adică în jurul anului 63.

De la "Apostolul neamurilor", a auzit Onisim Evanghelia mântuirii, și tot de la el, a primit Sfântul Botez.

Textul biblic este o apologie duhovnicească prin care marele Pavel își disculpă ucenicul, cerând clemență pentru dânsul "în numele lui Iisus Hristos". Pentru că și Filimon era creștin, cuvintele Apostolului Pavel trec dincolo de obișnuitele formalisme, dobândind o evidentă notă personală. Dragostea părintelui duhovnicesc străbate dincolo de lanțurile captivității romane, transformându-se în rugăciune stăruitoare pentru cel care mai înainte fusese, la fel ca dânsul, rob.

Sfântul Apostol Pavel împreună cu Sfântul Apostol Onisim

Iată ce îi scrie Sfântul Apostol Pavel lui Filimon: "Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanțuri, Onisim, cel ce altădată nu-ți era de folos, dar acum și ție și mie de folos. Pe acesta ți l-am trimis, pe el însuși, adică inima mea, primește-l. Eu voiam să-l țin la mine ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în lanțuri pentru Evanghelie, dar n-am voit să fac nimic fără încuviințarea ta, ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie. Căci poate pentru aceea a fost despărțit de ține câtva timp, ca veșnic să fie al tău, dar nu ca rob, ci mai presus de rob, ca un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru ține, și după trup, și în Domnul. Deci, dacă mă socotești părtaș cu ține, primește-l pe el că pe mine" (Filimon 10-17). În urma acestei epistole, Filimon l-a primit pe Onisim ca pe un frate, eliberându-l de robie.

Sfântul Apostol Onisim înapoi la Roma alături de Apostolul Pavel

După ce Sfântul Filimon primește scrisoarea, nu numai că îl iartă pe Onisim, ci chiar îl trimite înapoi la Roma la Apostolul Pavel. Sfântul Onisim îi slujește pe apostoli până la moartea acestora. După moartea sfinților apostoli, el propovăduiește Evanghelia în regiuni din Spania, Carpetania, Colose și Patras. La bătrânețe, Onisim ocupă scaunul episcopal din Efes, urmându-i Sfântului Apostol Timotei. Când Sfântul Ignatie Teoforul este arestat că să fie dus la Roma pentru execuție (anul 107), episcopul Onisim împreună cu un grup de creștini vine să se întâlnească cu el, așa cum Sfântul Ignatie menționează în Epistola către Efeseni (a nu se confunda cu Epistola către Efeseni scrisă de Sfântul Apostol Pavel) scrisă de el însuși.

Trecerea la Domnul Sfântului Apostol Onisim

Martiriul Sfântului Apostol Onisim 15 februarie

În anul 109, în vremea împăratului Traian (98-117), bătrânul episcop Onisim a fost prins spre a fi judecat pentru credința în Iisus Hristos și dus la Roma înaintea eparhului Tertul, care l-a trimis la Puteoli (azi Pozzuoli, lângă Napoli). În pofida chinurilor la care a fost supus, Sfântul Onisim nu a renunțat la credința în Hristos și a fost ucis în același an din porunca lui Tertul.

Dintr-un rob hoinar, Onisim ajunge laudă a creștinilor. Același har dumnezeiesc care schimbă oameni și vieți ne este dat tuturor celor care mărturisim, credem și cerem această Domnului Hristos.

Sfântul Apostol Onisim și Filimon sunt prăznuiți împreună (cu Arhip și Apfia), ucenici ai sfântului Pavel, în ziua de 22 noiembrie.

Sfântul Apostol Onisim și Sfântul Apostol Filimon

Surse: Creștin Ortodox, Trinitas TV, Orthodoxwiki, CalendarulOrtodox.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Apostol Onisim

După martiriul Sfântul Apostol Onisim o femeie creștină dintr-o familie aristocratică romană ia trupul sfântului și îl așează într-o raclă din argint.

Etimologia / semnificația numelui Onisim

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Apostol Onisim!

ONISIM - acest nume derivă din greaca veche "Onínēmi (ὀνίνημι) ónēsis (ὄνησις) Onḗsimos (Ὀνήσιμος)", adică "cel care aduce noroc, aduce beneficii, aduce profit, util, avantaj, prosperitate".

Derivate ale numelui Onisim

Onesimos (Greacă), Onésime (Franceză) Anisim, Onisim(Rusă)

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Onisim?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 15 februarie când este pomenit Sfântul Apostol Onisim.

Icoana Sfântului Apostol Onisim

Icoana Sfântului Apostol Onisim

Dionisie din Furna, în Erminia sa nu menționează cum trebuie zugrăvit Sfântul Apostol Onisim, amintind doar de faptul că a fost ucenic al Sfântului Apostol Pavel și de moartea sa mucenicească.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 197.

Pasaje Biblice despre Sfântul Apostol Onisim

Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel și implicit rolul Sfântului Apostol Onisim au prezentat un deosebit interes pentru teologii bibliști. Poziția textului în exegeza biblică modernă aduce numeroase și interesante interpretări, în special cu privire la poziția creștinismului în context social. "Această Epistolă către Filimon este cea mai scurtă din corpusul paulin și cu toate acestea cuprinde o învățătură cu mult mai mare, dat fiind faptul că pornește de la Apostolul cel întemnițat și tratează o problemă de maxim interes social în lumea veche în care trăia, relația dintre un sclav și stăpânul său. Pentru a înțelege epistola, trebuie descifrată mai întâi povestea din spatele ei. Prin aceasta se definește relația creștinismului cu aspectele sociale și economice ale timpului" (Joseph A. Fitzmyer, The Letter to Philemon, p. 7).

Paradigma teologiei sociale pauline se prezintă ca paradox pentru societatea romană sclavagistă: Onisim, care mai înainte fusese sclav, devine "frate în Hristos" pentru cel ce mai înainte îi fusese stăpân. Aceasta devine posibilă numai înlăuntrul Bisericii, unde suntem "fiecare mădulare în parte". Tot în acest sens, se știe că apelativul de "frate" era o formă de identificare a creștinilor în Biserica primară. Apostolul îl completează cu atributul de "preaiubit", inspirat de "dragostea care le unește și marchează la modul superlativ primirea lui Onisim, drept chintesență a vieții creștine generate prin Evanghelie, în general, și descrisă la începutul epistolei, în special" (Jean-François Collange, L'épître de Saint Paul à Philémon, Geneve, p. 63).

Epistolă către Filimon

1. Pavel, cel pus în lanțuri pentru Iisus Hristos, și fratele Timotei, iubitului Filimon, împreună-lucrător cu noi,
2. Și surorii Apfia, și lui Arhip, cel împreună-oștean cu noi, și Bisericii din casa ta:
3. Har vouă și pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos!
4. Mulțumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te în rugăciunile mele,
5. Auzind despre dragostea ta și despre credința pe care o ai către Domnul Iisus și către toți sfinții,
6. Ca părtășia ta la credință să se facă lucrătoare în deplina cunoștință a oricărei fapte bune, pe care o faceți pentru Hristos Iisus;
7. Căci am avut multă bucurie și mângâiere, din dragostea ta, întrucât inimile sfinților s-au odihnit prin tine, frate.
8. De aceea, deși având întru Hristos tot dreptul să-ți poruncesc ce se cuvine,
9. Pentru dragoste, îți fac mai degrabă o rugăminte. Așa cum sunt eu, Pavel, ca un bătrân, iar acum și pus în lanțuri pentru Iisus Hristos,
10. Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanțuri, Onisim,
11. Cel ce altădată nu-ți era de folos, dar acum și ție și mie de folos,
12. Pentru aceasta ți l-am trimis, pe el însuși, adică inima mea; primește-l.
13. Eu vream să-l țin la mine, ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în lanțuri pentru Evanghelie,
14. Dar n-am voit să fac nimic fără de încuviințarea ta, ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie.
15. Căci poate pentru aceea a fost despărțit de tine câtva timp, ca veșnic să fie al tău,
16. Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru tine, și după trup și în Domnul.
17. Deci, dacă mă socotești părtaș cu tine, primește-l pe el, ca pe mine.
18. Iar de te-a păgubit cu ceva, sau îți este dator ceva, pune aceasta în socoteala mea.
19. Eu, Pavel, am scris cu mâna mea; eu îți voi plăti, ca să nu-ți spun că și tu îmi ești dator cu tine însuți.
20. Da, frate, eu te rog, fă-mi binele acesta în Domnul; liniștește inima mea în Hristos!
21. Bine încredințat de ascultarea ta, ți-am scris ție, știind că vei face chiar mai mult decât cele ce-ți spun.
22. Ci odată cu aceasta pregătește-mi loc de găzduit, fiindcă nădăjduiesc că, prin rugăciunile voastre, voi fi dăruit vouă.
23. Te îmbrățișează Epafras, cel închis împreună cu mine pentru Hristos Iisus,
24. Marcu, Aristarh, Dimas, Luca cei împreună-lucrători cu mine.
25. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura

Rugăciune către Sfântul Apostol Onisim

Apostole Sfinte Onisim, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Fiind luminat, Apostole Onisim, cu Dumnezeiescul și Strălucitul har al Mântuitorului, izbăvește sufletul meu cel întunecat, rugând pe Hristos, Iubitorul de oameni Dumnezeu, fericite.
Dumnezeiesc lucrător de cele sfinte te-ai arătat, preafericite și cu Dumnezeiescul Duh cu adevărat strălucind, pretutindeni ai alergat, vestind pe Hristos cu evlavie, de Dumnezeu fericite.
Pe Mielușelul și Păstorul și Izbăvitorul văzându-L Înălțat pe Cruce, Mielușeaua se văita vărsând lacrimi și striga cu amar: lumea se bucură luând mântuire, dar inima mea arde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne;
Cel Ce ești Adâncul milei și Izvorul Cel Nedeșertat, milostivește-Te și dăruiește iertare de greșeli, celor ce cu credință laudă precum se cuvine Dumnezeieștile Tale Patimi.
Amin!

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Apostol Onisim, glasul al 3-lea

Apostole Sfinte Onisim, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac - Sfântul Apostol Onisim, glasul al 4-lea

Ca o rază ai ieșit, luminând lumii, fericite, luminat fiind de razele Apostolului Pavel, soarele cel preastrălucitor, care a luminat lumea. Pentru aceasta, toți te cinstim, Sfinte Apostole Onisim.

Viața completă - Sfântul Apostol Onisim (Viețile Sfinților)

În Colose, cetatea Frigiei, trăia un bărbat vestit și cu dregătorie, anume Filimon. Acesta a crezut în Hristos și s-a învrednicit mai pe urmă de treapta episcopiei, apoi s-a numărat și în ceata celor 70 sfinți apostoli. La Filimon, mai înainte de apostolia lui, se afla un rob, anume Onisim. Acesta, greșind stăpânului său și temându-se de pedeapsă, a fugit de la dânsul și s-a dus la Roma, unde, aflând pe Sfântul Apostol Pavel în legături, a auzit de la dânsul sfânta propovăduire și, învățând sfânta credință în Domnul nostru Iisus Hristos, a fost botezat de Apostolul Pavel, căruia acum îi slujea în Roma, împreună cu sfântul Tihic și îi era lui de trebuință în acea slujbă. Apoi Sfântul Apostol Pavel, trimițând pe Sfântul Tihic cu scrisoarea sa la coloseni, a trimis pe dânsul și pe acest Sfânt Onisim, precum scrie la sfârșitul epistolei: "Pe toate cele despre mine le va spune vouă Tihic, iubitul frate, credinciosul slujitor și împreună ajutător întru Domnul, pe care l-am trimis la voi că să cunoască cele despre voi și să vă spună toate cele de aici".

Aceasta a scris-o apostolul prin Tihic. Iar prin Onisim a scris o deosebită scrisoare către Filimon, stăpânul lui, rugându-l să-l ierte pe Onisim pentru greșeala lui și să-l primească nu ca rob, ci ca pe un frate iubit și ca pe însuși Pavel. Apostolul Pavel numește în scrisoarea sa pe Onisim fiu al său: "Rogu-mă ție, pentru fiul meu Onisim, pe care l-am născut fiind eu legat și care odată era ție netrebnic, iar acum ne este și mie și ție de folos; pe el l-am trimis la tine, iar tu să-l primești ca pe inima mea". Deci, Filimon a făcut aceasta cu bucurie, căci nu numai că l-a primit cu dragoste pe Onisim, ci i-a dăruit libertate și l-a trimis iarăși la Roma, la Sfântul Apostol Pavel, ca să-i slujească acolo, pentru că-l dorea apostolul Pavel, precum scrie în scrisoarea aceea: "Am voit ca să-l țin la mine pe Onisim să-mi slujească mie în locul tău, fiind în legăturile bunei vestiri, dar fără a ta voie nimic n-am voit să fac, ca astfel nu de nevoie să fie binele tău, ci de voie".

Sfântul Apostol Onisim a stat în Roma, slujind sfinților apostoli, până la sfârșitul lor. Apoi a fost pus de dânșii episcop pentru bunăvestirea cuvântului, iar după sfârșitul lor, ieșind din Roma, a străbătut multe cetăți și țări propovăduind pe Hristos în Spania, Carpetania, Colose, Patra. Apoi a luat scaunul în Efes, după Sfântul Timotei și după Sfântul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu.

Sfântul Apostol Onisim 15 februarie

Episcopia lui din Efes este însemnată prin scrisoarea Sfântului Ignatie de Dumnezeu purtătorul, pe care o scrie din Smirna către efeseni, când l-a întâmpinat Sfântul Onisim pe cale, cu câțiva efeseni, fiind dus din Antiohia la Roma, pentru mâncarea fiarelor. Sfântul Ignatie scrie către efeseni astfel: "În numele lui Dumnezeu am primit pe toți, pentru Onisim, episcopul vostru, care este nespus în dragoste, pe care îl rog întru Iisus Hristos să vă iubească, iar pe voi vă rog să-i fiți lui asemenea, căci binecuvântat este cel ce v-a învrednicit a avea un episcop ca acesta". Și iarăși, scriind de acolo la antiohienii săi, zice: "Închină-se vouă Onisim, păstorul Efesului". De acestea este încredințat că, Sfântul Onisim, după înconjurarea a multe țări și cetăți, fiind bătrân, a rămas în Efes, păscând acolo Biserica lui Dumnezeu câtăva vreme.

După aceea a fost prins de necredincioși și de acolo l-au dus la Roma, pe vremea împărăției lui Traian, unde l-au dus înaintea lui Tertil eparhul, spre cercetare. Tertil, eparhul, l-a întrebat: "Cine ești tu?". Onisim a răspuns: "Sunt creștin". Eparhul a zis: "Din ce orânduiala ești?". Onisim a răspuns: "Am fost oarecând robul unui bărbat, iar acum sunt rob credincios al bunului Stăpân Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos". Zis-a eparhul: "Care a fost pricina mutării tale la alt stăpân?". Răspuns-a Onisim: "Cunoștința Adevărului și uriciunea închinării la idoli". Zis-a eparhul: "Cu cât preț te-ai vândut Stăpânului celui nou?". Iar Onisim zise: "Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, cu cinstitul Său sânge răscumpărîndu-mă din pierzare, m-a mutat la nestricăciune, precum este scris în Scripturile noastre: nu cu argint sau cu aur stricăcios v-ați izbăvit de viața voastră cea deșartă, ce era de la părinți, ci cu cinstitul sânge, ca al unui miel fără de prihană și preacurat al lui Hristos".

Eparhul l-a întrebat: "Care este viața deșartă după scripturile voastre? Spune-ne nouă!". Zis-a Onisim: "Deșartă viață este: desfrânarea cea fără de lege, care pentru puțină dulceață trupească gătește veșnicul foc celor pătimași și iubitori de păcate; iubirea de argint, pentru care aproapele este năpăstuit; farmecele, care sunt rădăcina a toată asuprirea și vânarea; mândria ce se arată prin înălțarea minții asupra altora; zavistia, care pe Cain și pe alți mulți i-a învățat uciderea de frate; grăirea cea rea și limba cea neînfrânată care ca un nor întinde asupra tuturor luarea în râs; fățărnicia și minciuna, vrăjmășia adevărului și prietenia diavolului, prin care și pe Eva a împiedicat-o cel rău; mânia, aflătoarea blestemului, îndemnătoarea războiului și tatăl uciderii; beția care locuiește cu neînfrânarea și este soră și născătoare celei necurate vorbe, străină de gândul cel bun și fără de chip cu obiceiul și cu cuvântul". Acestea toate ce s-au zis, sunt viața cea deșartă.

Martiriul Sfântului Apostol Onisim 15 februarie

După acestea toate pentru o viață ca aceasta deșartă este izvor și maică slujba idolilor cea făcută de voi. Pentru că aceea este temelia desfrânării, învățătoarea neștiinței de Dumnezeu, orbirea minții, rînduitoarea gândirii celei rele, străină de cinste, ce se luptă împotriva Domnului și care se sârguiește să strice hotarul adevăratei cinstiri de Dumnezeu; povățuitoarea morții, slujitoarea năravului, hrana celor răi, împotrivitoarea faptelor bune, prigonitoarea de nestricăciune, propovăduitoarea legii voastre cea pierzătoare, prietena vărsării de sânge, domnul uriciunii, ce vânează pe cei proști, prin neștiința de Dumnezeu, mijlocitoarea de întuneric, cea străină de darul cel luminos, care leagă pe slujitorii săi cu lanțurile lucrurilor celor necinstite. Hulitoarea ce învață slava deșartă, care și pe cei bătrâni îi umple de necinste, poruncindu-le să joace la glasul trâmbitelor jertfelor, care pierde curăția fecioriei, cu fier și cu sabie, amestecând praznicele sale și prin vărsarea sângelui de dobitoace își arată necurățiile sale cele fără de rușine; care golește trupurile bărbaților prin mijlocul cetății și le arată la femei. Ceea ce tainele sale le săvârșește prin ucideri și desfrânări și ca pe o corabie înviforează mințile omenești, prin chipuri idolești. Se jertfește boul, tot pentru un bou, ca zeu; jertfește oile, tot pentru o oaie, ca zeiță. Pe om îl ucide, pentru jertfa omului celui cioplit în piatră sau lemn și în loc de sănătate face ucidere, aducând la cele neînsuflețite pe cele însuflețite, ca jertfă. Dar de ce grăiesc multe? Căci și usturoiului îi dă cinste dumnezeiască, ca în mai mare orbire și neștiință să pogoare pe oameni în iad.

Văzând o viață ca aceasta deșartă, a închinării la idoli care este întru voi, dar descoperită de Sfintele Scripturi, am fugit de la dânsa ca de o mare ce se învăluiește și am alergat la limanul cel bun și către viața cea legiuită și cuvioasă, a Unuia adevăratului Dumnezeu și spre dragostea aproapelui. Și pe tine te sfătuiesc, o! Tertile, ca împlinind legea dragostei, adică să-l iubești pe aproapele ca pe tine însuți, și tu, precum și eu, cunoscând adevărul, să lași deșertăciunea cea vremelnică, căci toate din lumea aceasta trec ca visul și că umbra. Deci degrabă să te apropii de Dumnezeu, Ziditorul tuturor și să te mântuiești, venind întru înțelegerea cea adevărată. Pentru că nu se bucură Dumnezeu de moartea celor ce l-au mâniat pe El, ci se veselește de întoarcerea și de pocăința lor, iar păcatele lor cele trecute le iartă". Zis-a Tertil eparhul: "Tu nu numai singur nu vrei a te închina zeilor, netemându-te de munci, ci și pe noi voiești să ne aduci la a ta rătăcire?". Grăit-a sfântul: "Muncile tale nu pot să mă înfricoșeze, chiar dacă ar fi oricât de cumplite, pentru că, mântuindu-mă prin așteptarea bunătăților ce vor să fie și întărindu-mă cu puterea Hristosului meu, cu înlesnire voi suferi toate cele puse de tine asupra mea".

Atunci, eparhul a poruncit ca pe Sfântul Onisim să-l arunce în temnița cea mai întunecată și mai înfricoșătoare, în care fiind duș a petrecut 18 zile ca în raiul cel luminos și în locul cel răcoros, veselindu-se întru Domnul Dumnezeul său. Deci se adunau la dânsul credincioși, care îi fericeau pătimirea lui și cu cuvintele lor îl întăreau spre nevoință. Iar pe cei erau necredincioși, propovăduindu-le sfântul cuvântul lui Dumnezeu, îi povățuia la calea cunoștinței adevărului.

Dar după 18 zile, eparhul, arătându-se a fi milostiv, nu l-a condamnat la moarte, ci l-a izgonit din cetate și l-a trimis la Putiol, în surghiun. Dar Sfântul Onisim și acolo nu înceta a propovădui Evanghelia lui Hristos și a povățui pe mulți la viața veșnică. Înștiințându-se de aceasta Tertil, iarăși l-a prins și, legat, l-a adus înaintea judecății sale. Dar, întrebându-l și aflându-l neplecat în credință, a poruncit ca, întinzându-l, patru oameni să-l bată cu toiege, fără de cruțare. După aceea, bătându-l mult, cu nemilostivire, i-au sfărâmat foarte rău fluierele picioarelor și alte oase. Apoi, tăind capul Sfântului Onisim, a murit. Iar oarecare femeie de neam împărătesc, fiind creștină, l-a luat și a pus sfântul său trup în raclă de argint și săvârșea pomenirea mucenicului, câștigându-și ei, prin rugăciunile lui, pomenire de la Domnul, întru cereasca Împărăție. Pe aceasta, și nouă să ne fie a o câștiga întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slavă în veci. Amin.

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 15 februarie

În această lună, ziua a cincisprezecea, pomenirea sfântului apostol Onisim, ucenicul sfântului apostol Pavel;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Maior, care, bătut fiind, s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea părintelui nostru Eusebiu.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 16 februarie

În această lună, ziua a șaisprezecea, pomenirea sfinților mucenici: Pamfil, Valent, Pavel, Seleuc, Porfiriu, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici cei din Martiropole, și a preacuviosului Maruta, cel ce a făcut cetatea pe numele mucenicilor;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Flavian;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Flavian, patriarhul Constantinopolului;
Tot în această zi, pomenirea sfântului cuvios și mucenic Romano cel din Carpenisia, care mărturisind în Constantinopol, la anul 1694, prin sabie s-a săvârșit.

Pe Sfântul Apostol Onisim să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Apostole Onisim roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Nu de la alt om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu.

 

Omul crede că şi-a ales partenerul greşit şi de asta nu e fericit. Problema nu este acel partener, ci raportarea greşită la viaţă.....

☆ Să reţineţi că una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastră este aceea că în viaţă trebuie să-ţi cauţi jumătatea.
☆ Ni se inoculează această minciună, prin literatură, presă, filme, încă de când suntem copii.
☆ Ni se spune că nu putem fi fericiţi decât dacă ne găsim jumătatea.

☆ Este o minciună care datează cam din perioada romanticilor, când omul s-a îndepărtat de Dumnezeu şi caută să pună pe piedestalul pe care stătuse Dumnezeu un alt om, persoana iubită.

☆ Pentru că fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumătate de chip. Şi nu relaţia mea cu alt om mă împlineşte, ci relaţia cu Dumnezeu.
☆ Dacă stau mereu în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune, simt adevărul celor spuse de Mântuitorul: „Împăraţia Cerurilor este înlăuntrul vostru”.
☆ Simt pace, bucurie, mângaiere, echilibru.
☆ Abia atunci relaţia mea cu alţi oameni poate deveni relaxată, neposesivă, iar gelozia, controlul, invidia şi toate celelalte care ne chinuie cad de la sine.

☆ Doi oameni care trăiesc în Dumnezeu nu pot avea decât o relaţie foarte bună.
☆ Altminteri, eu n-am fericirea şi o aştept de la celalalt şi el o aşteaptă de la mine.
☆ De aici vin atâtea dezămăgiri, nefericiri şi drame.
☆ Omul crede că şi-a ales partenerul greşit şi de asta nu e fericit.
☆ Îşi caută alt partener şi, după un timp, simte acelaşi gol şi aceeaşi neîmplinire.
☆ Dar problema nu este acel partener, ci raportarea greşită la viaţă, că tu crezi că exista o jumătate cu care poţi să formezi un întreg.

☆ Noi, de fapt, ne avem rădăcinile în Dumnezeu, nu în alt om, iar seva, puterea noastra de viaţă vine de la Dumnezeu şi nu de la om.
☆ E clar atunci că împlinirea nu poate să fie decât in El.
☆ Nu de la alt om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu.
☆ Dacă am acea împlinire profundă în Dumnezeu, pot să am şi împlinirea familială, socială…

☆ Şi mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimbă numai dacă vrea.
☆ Mulţi sunt nefericiţi pentru că încearcă să-şi schimbe „jumătatea”.
☆ Femeile, de exemplu, ştiu că bărbaţii cu care se căsătoresc au anumite defecte, vicii, neîmpliniri. Dar se însoţesc cu ei, sperând să-i schimbe.

☆ Când iubeşti pe cineva, nu te căzni să-l schimbi, căci nu vei putea.
☆ Roagă-te pentru el, dă-i un sfat, o carte, şi mai departe rămâne lupta lui cu el înşuşi.
☆ Eu pot să-ţi pun în farfurie, dar nu pot să mănânc în locul tau, îţi arăt drumul, dar nu pot să merg în locul tău.

☆ Părintele Ghelasie de la Frasinei spunea că nu conteaza atât duhovnicul, cât râvna ucenicului.
☆ Duhovnicul poate să fie un om sfânt, dar dacă tu n-ai pic de râvnă, sămânţa ta rămâne tot neîncolţită.
☆ Tu însuţi trebuie să pui sămânţa în pământ, să o îngrijeşti, să fii grădinarul propriei tale vieţi.

☆☆Problema nu e să-i schimbi pe alţii, ci să te schimbi pe tine.☆☆

☆ Odată ce vom face asta mai mulţi, se schimbă şi lumea din jurul nostru.

Pr. Dan Popovici, la Schitul „Invierea Sf. Lazar”

• 
  

Doamne ,adu pace ,dragoste si respect!

 Noi, oamenii, când iubim, facem tămbălău, strigăm în gura mare, scriem pe pereți, postăm zeci de poze îmbrățișați, îndrăgostiți, trăim de la un selfie la altul, ca să arătăm marea noastră iubire, implinire, fericire. Iubirea adevărată însă este o iubire smerită, nu se afișează spre ochii celorlalți, nu striga pe strazi.
Cuprindeți în inima dumneavoastră măcar un om, iubiți-l cuminte și smerit și veți vedea că toată umanitatea va încăpea înlăuntrul dumneavoastră încet, încet…

Iubirea nu înseamnă numai flori, fluturi și fericire, ci înseamnă compromis și iertare, înseamnă să ştii să spui ''da'' când celălalt spune ''nu'' ... să șoptești ''rămâi'' când celălalt strigă ''plec'' ... sau să spui ''iartă-mă'' când ți se spune ''mă doare ''. Iubire înseamnă să-ți poți călca pe suflet, pe orgoliu și peste orice piedică pentru a-l păstra pe celălalt alături de tine până la final.

Iubiți-vă în fiecare moment.. fiecare secundă și fiecare minut. Până la ultima picătură.Oamenii frumoși nu-și vând sufletele pentru lucruri.
Oamenii frumoși iubesc oamenii, adevărul, cuvântul, natura, dărnicia, răsăritul, zâmbetul, îmbrățișările.
Și nu în ultimul rând, Îl iubesc pe Dumnezeu.
Aceștia sunt în general cei la care unii le spun că sunt - simpli.