CE CASTIGI AJUTANDU-I PE ALTII?, daca oamenii iti platesc mereu cu rau?

 Ea raspunde:
- De obicei nu "castig" nimic, dar "pierd" o gramada de lucruri.
Pierd stresul, pentru ca simt fericire cand vad oamenii zambind.
Pierd aroganta, pentru ca egoismul distruge sufletul.
Pierd lacomia, astfel castig iubirea pentru mine insami.
Pierd invidia, pentru ca impart cu cineva mai putin norocos.
Pierd furia, pentru ca inima mea se umple de emotie.
Pierd nerabdarea,
pierd disperarea,
pierd descurajarea.

Ajutam de multe ori; ajutam nu pentru a castiga ceva, ci pentru a pierde lucruri care nu ne permit sa crestem ca oameni.
Sa ajuti iti elimina stresul,
sa ajuti te face sa te simti util.
Sa faci ceva dezinteresat pentru ceilalti creste stima de sine si increderea in tine insuti, fiindca ai capacitatea sa faci ceva bun pentru cineva.
Ajutand primesti mai mult decat dai.
Oamenii care dau mult primesc si mai mult - prin simpla lege a "Karmei": ceea ce trimiti Universului iti este returnat multiplicat.

Cunoscand si ajutand oameni in situatii mai putin favorabile, vei observa cum ai mai multa energie si optimism in viata ta.

Ajutandu-i pe cei care au mai mare nevoie, este insusi canalul care ne conecteaza direct cu viata.

NU MAI FACE PE SARACUL!

 Nu mai spune ca nu ai, ca nu-ti ajunge, ca castigi putin.
Pentru ca, daca traiesti declarand saracie, saracia este ceea ce vei avea.

Primul lucru pe care trebuie sa il schimbi la tine este CONCEPTUL DE SINE.
Nu esti sarac, esti doar falit.
Banii vor sosi, ii vei face, vei reusi.
Mai intai insa trebuie sa obtii o noua stare mintala.
Aminteste-ti ca starea ta financiara este doar o reflexie a starii tale mintale...asa ca, daca in mintea ta vezi bani, vezi bogatie, vezi oportunitati, vezi progres, in curand aceasta se va reflecta in buzunarele tale.

Al doilea lucru pe care trebuie sa il imbunatatesti este valorifocarea ta.
Nu te multumi cu lucrurile mici, urmareste-le pe cele mari, pe cele cu adevarat grandioase.

In al treilea rand, trebuie sa iti imbunatatesti limbajul. Schimba-ti cuvintele.

Exista oameni care toata ziulica vorbesc doar despre boli sau despre lipsuri, despre cat de necajiti si nefericiti sunt ei.
Daca-i intrebi ce fac, aproape invariabil iti raspund cu un fel de lehamite: "aci, fara niciun rost, sa treaca timpu' !", "aci, fara nimic, pe marginea prapastiei!"
Altii zic: "lumea nu castiga dar petrece la greu, cheltuind si ce nu are."

Iti dai seama ca cele de mai sus devin seminte de mai multa necesitate?

Schimba-ti cuvintele, treci pe "strada bogatiei".

Cand esti intrebat ce mai faci, raspunde cu cel mai larg zambet: "de milioane!", "excelent!", "tot inainte, ca nebunul, cu viteza maxima!"

Astfel, cuvintele tale creeaza o noua vibratie!!

Si vibratia ta iti creeaza realitatea!!

Bucuria este sănătate și terapie.

 

Cum să ne ferim de boală? !

Nimeni nu poate spune ca trece prin viață senin, fără vreo durere sau traumă. Și dacă ajungem să le recunoaștem, ele pot fi vindecate.*Dacă nu vreți să vă îmbolnăviți* – „Vorbiți despre sentimentele voastre.”

Emoțiile și sentimentele care sunt ascunse, reprimate se

termină prin boală. Deci,

confidențialitatea, împărtășirea intimității noastre, a

secretelor noastre, a păcatelor noastre ne ajută. Dialogul este un

medicament puternic și o terapie excelentă.

*Dacă nu vreți să vă îmbolnăviți* – „Luați o decizie.”

Persoana indecisă trăiește în îndoială, anxietate,

în neliniște. Indecizia acumulează probleme, preocupări,

agresiune. Pentru a decide, este necesar să știi cum să renunți, să știi să

pierzi unele avantaje și valori pentru a câștiga alele.

*Dacă nu vreți să vă îmbolnăviți* – „Căutați soluții.”

Persoanele negative nu văd soluții și nu rezolvă

problemele. Ei preferă lamentația, murmurări,

pesimismul. Mai bine să luminezi lupta vieții decât să regreți

întunericul. Suntem ceea ce credem noi.

*Dacă nu vreți să vă îmbolnăviți* – „Nu trăiți prin aparențe”

Cine ascunde realitatea pretinde, nu poseda, vrea mereu să

dea impresia că este bine, vrea să moară perfect,

bun, etc, și așa se acumulează tone de greutate …

Nimic nu este mai rău pentru sănătate decât trăirea aparențelor și a fațadelor.Dacă nu vreți să vă îmbolnăviți* – „Acceptați-vă!”

Respingerea de sine, lipsa stimei de sine, arată

că suntem proprii noștri chinuitori. Ființa mea este

nucleul unei vieți sănătoase. Cei care nu se acceptă

sunt invidioși, geloși, imitatori. Acceptarea este înțelepciunea,

bunul simț și terapia.

*Dacă nu vreți să vă îmbolnăviți* – „Aveti încredere!”

Cine nu are încredere, nu comunică, nu se deschide, nu

relaționează, nu creează legături profunde, nu știe cum să facă

adevărate prietenii . Fără încredere, nu există nici o relație.

Încrederea este lipsa de credință în sine, în alții și în Dumnezeu.

*Dacă nu vrei să vă îmbolnăviți* – „Sa nu fiți tristi!”

Umorul bun, râsul, timpul liber, bucuria, aduc recuperarea rapidă,

sănătate și o viață lungă. Persoana veselă este un

dar de bucurie în mediul în care trăiește.

„Umorul bun ne salvează de mâna doctorului.”

Bucuria este sănătate și terapie.

"Din învățăturile starețului Ambrozie de la Optina"

 

1. A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos.
2. Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.
3. Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.
4. Omul e ca un gândac: când e cald ziua şi e soare el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!“. Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!“.
5. Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului.
6. Dacă cineva este neputincios cu trupul, dar a făcut multe păcate, acela să pornească pe drumul smereniei.
7. Înţelepciunea duhovnicească se câştigă prin smerenie, frică de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri.
8. Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Când în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi – prin boli şi gânduri.
9. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii (Matei 10,16). Şarpele, când trebuie să-şi schimbe vechea piele cu cea nouă, caută un loc îngust şi ferit de ochii lumii, care i se pare potrivit şi astfel îşi lasă pielea dinainte. Aşa şi omul, care doreşte să-şi scoată şubrezeala (omul vechi) trebuie să meargă pe calea îngustă a împlinirii poruncilor evangheliei.
10. Domnul, în Grădina Ghetsimani, a plâns pentru că ştia că nu mulţi se vor folosi de suferinţele Lui de pe cruce, ci mulţi prin rea voinţă se abat de la mântuire. Dacă cineva nădăjduieşte să ajungă acolo unde e Sfânta Treime, acela să se străduiască să nu piardă din vedere pe Hristos întrupat. Cei care ating despătimirea vor fi acolo unde e Sfânta Treime, iar cei care obţin iertarea păcatelor se învrednicesc să locuiască înlăuntrul grădinii raiului şi contemplă chipul lui Hristos.
    Patericul de la Optina
11.  Despre cele zece virtuţi
    Prima virtute – credinţa, deoarece prin credinţă obţii tot ce doreşti – a spus Domnul. Datorită libertăţii, credinţa
    noastră ori se micşorează ori se măreşte.
    A doua virtute – dragostea nefăţarnică pentru Dumnezeu şi oameni – prin dragoste se împlineşte legea şi se
    desăvârşeşte viaţa slujirii divine. Dragostea constă în predarea sufletului tău celuilalt şi în a nu face celuilalt ceea ce
    nu-ţi doreşti ţie.
    A treia virtute – postul. Consider post a mânca puţin o dată pe zi. Încă nefiind sătul să te ridici de la masă.
    A patra virtute – înfrânarea – mama şi unirea tuturor virtuţilor. Înfrânarea este uciderea păcatului, lepădarea de
    patimi, începutul vieţii duhovniceşti şi stăruinţa spre fericirea veşnică.
    A cincea virtute – trezvia. Trezvia împreună cu meditaţia purifica mintea de gândurile împrăştiate, o face mai
    limpede şi o îndeamnă la rugăciune. Privegherea chibzuită veseleşte inima.
    A şasea virtute – rugăciunea lui Iisus. Aceasta este lucrarea comună a oamenilor şi a îngerilor; prin această
    rugăciune oamenii se apropie imediat de vieţuirea îngerească. Rugăciunea este bucurie dumnezeiască.
    A şaptea virtute – smerenia şi smerita înţelepciune. Smerenia inimii mântuieşte fără greutate pe omul bătrân,
    bolnav, sărac şi neînvăţat; datorită ei se iartă toate păcatele.
    A opta virtute – tăcerea, ceea ce înseamnă despărţirea de tulburările şi grijile lumeşti sau tăcerea smerită în
    mijlocul mulţimii oamenilor. Cel care îşi înfrânează limba şi se abţine îşi va putea înfrâna întregul trup.
    A noua virtute – nelipirea de lucruri şi desăvârşita sărăcie.
    A zecea virtute – dreapta socoteală şi smerita cugetare despre fiecare lucru, deoarece fără acestea te duci către ce
    e rău şi nu ajungi să înfăptuieşti binele.
    Fără aceste zece virtuţi arătate mai sus este imposibil să te mântuieşti.
12.  .Despre rugăciunea neîncetată a lui Iisus
    Ce trebuie să facem pentru ca mintea să fie întotdeauna ocupată de Dumnezeu? Dacă nu dobândim următoarele trei
    virtuţi: iubirea către Dumnezeu şi oameni, înfrânarea şi rugăciunea lui Iisus, atunci nici mintea noastră nu va fi pe
    deplin ocupată cu Dumnezeu, deoarece iubirea potoleşte mânia, înfrânarea slăbeşte patima, iar rugăciunea
    eliberează mintea de gânduri şi alungă toată ura şi trufia: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-
    mă“.
    Dacă cineva deprinde rugăciunea lui Iisus şi ea se uneşte cu inima, atunci va curge ca un izvor în fiecare loc, în
    orice lucrare, în orice vreme. Când se îndeplineşte cu sârguinţă un lucru urgent sau când gândurile chinuie cu putere
    mintea sau vine somnul, atunci trebuie să ne rugam cu râvnă şi cu voce tare pentru ca mintea să fie atentă la voce.
    Când mintea e liniştită şi eliberată de gânduri, atunci e posibil să ne rugăm în tăcere. Din rugăciunea rostită îndelung
    cu limba se naşte cea a minţii, iar din cea mintală se naşte rugăciunea inimii. Acesta este drumul rugăciunii – mai
    rapid spre mântuire decât prin intermediul psalmilor, canoanelor şi rugăciunilor obişnuite pentru cei învăţaţi. Ceea
    ce reprezintă bărbatul desăvârşit faţă de un novice, aceea înseamnă rugăciunea faţă de ştiinţa de carte. Această
    rugăciune are nevoie de trezvie, înfrânare, depărtare de oameni, lipsa tuturor grijilor şi tulburărilor, din care creşte şi
    se întăreşte rugăciunea adevărată şi neîncetată.
13.  încât inima se îmbolnăveşte fără cauză, mintea care rătăceşte, ştie că aceasta este lucrarea potrivnicului şi atacul lui.
    Vrăjmaşul este ispititorul şi tulburătorul minţii în toate intenţiile noastre. Nici starea inimii noastre nu trebuie să o
    credem întru totul, ci chibzuind cu folos, vom vedea dacă există lipsă de bunăvoinţă. Când mintea noastră este
    legată de vrăjmaş prin gânduri şi tristeţe, atunci trebuie să renunţăm cu desăvârşire la orice gând şi judecată,
    deoarece noi nu vom cunoaşte adevărul până când mintea nu se va purifica prin rugăciune. Atunci gândurile, ca o
    apă tulbure se mişcă în minte sau ca un nor hoinăresc, iar sentimentele faţă de toate nu mai pot fi simţite. De aceea,
    dorind să cunoaştem adevărul, nu ne dedicăm unui timp lung de rugăciune fierbinte şi de lucruri folositoare. În
    timpul rugăciunii vrăjmaşul nu poate ascunde adevărul, astfel încât el nu mai are putere; aşa poţi verifica adevărata
    credinţă în ceea ce faci. Slavă Dumnezeului nostru în veci. Amin.
    Despre patimi şi vicii dăunătoare şi despre
    naşterea unora din celelalte
    Înaintea fiecărui păcat diavolii îl conduc pe om spre următoarele patimi: uitarea, mânia cumplită, care este răutatea
    neomenească şi neştiinţa, ca un întuneric dens. Aceste trei patimi preced fiecare păcat. Căci omul nici un păcat nu
    poate săvârşi înainte de a face rău prin uitare, mânie sau neştiinţă. Din acestea ia naştere nesimţirea sufletească, ceea
    ce înseamnă că mintea – ochiul sufletului, se întunecă şi se umple de toate patimile. Înainte de toate se naşte
    necredinţa. Necredinţa dă naştere iubirii de sine care este şi începutul şi sfârşitul şi rădăcina şi sămânţa tuturor
    relelor; ea este iubirea iraţională faţă de propriul trup, când peste tot şi în toate lucrurile caută să-şi aleagă pentru
    sine ceva folositor. Această rădăcină rea a patimilor se dezrădăcinează prin dragoste, milă şi renunţarea la voia
    proprie.
    Iubirea de sine dă naştere egoismului şi iubirii de argint, lăcomiei pântecelui, care înseamnă rădăcina şi cauza
    fiecărui rău. Din acestea două: iubirea de sine şi iubirea de argint, pătrund în fiecare loc nefericirea şi cumplitele
    fărădelegi. Atât în rândul mirenilor, cât şi în rândul monahilor, iubirea de argint dă naştere mândriei, din cauza
    căreia diavolii au căzut din slava cerească.
    Mândria dă naştere iubirii de slavă deşartă cu care s-a amăgit. Adam când şi-a dorit să fie ca Dumnezeu şi prin care
    a adus suferinţa şi blestemul pentru tot neamul omenesc. Iubirea de slavă deşartă dă naştere iubirii de plăceri
    datorită căreia Adam a căzut şi a fost izgonit din Rai.
    Iubirea de plăceri dă naştere lăcomiei pântecelui şi desfrânării. Desfrâul dă naştere mâniei care distruge căldura
    sufletească şi e dăunătoare pentru fiecare virtute.
    Mânia dă putere pomenirii răului care duce la răcirea sufletului. Pomenirea răului dă naştere hulei răutăcioase la
    adresa fratelui. Hula dă naştere întristării premature ca o rugină care îl mănâncă pe om.
    Întristarea dă naştere îndrăznelii nesăbuite. Îndrăzneala dă naştere trufiei care acţionează împotriva virtuţilor.
    Trufia dă naştere vorbăriei nemăsurate, iar vorbăria dă naştere clevetelii. Dacă cineva învinge aceste patimi, acela
    poate fi supus de către altele care sunt: frica, invidia, ura, făţărnicia, necredinţa, linguşirea, cârtirea, semeţia, iubirea
    lumească, răutatea sufletului, laşitatea, îngâmfarea, obrăznicia, râsul care duce la cădere, deznădejdea în care omul
    singur se aruncă fără să vadă iubirea de oameni şi mila lui Dumnezeu, care îi mântuiesc pe cei păcătoşi, pentru că nu
    există pe pământ un asemenea păcat pentru care să nu existe iertare.
    Din următoarele şapte patimi – iubirea de sine, iubirea de argint, mândria cu trufia, pomenirea răului, judecata,
    desfrânarea, deznădejdea, reiese finalul tuturor patimilor. Dacă cineva nu se îndulceşte cu aceste patimi şi le
    omoară, acela dobândeşte următoarele virtuţi: credinţa, dragostea, postul, înfrânarea, trezvia, rugăciunea, smerenia
    cu smerita înţelepciune, tăcerea şi dreapta socoteală.
    Dacă cineva are numai una din principalele patimi, acela nicidecum nu va reuşi în ceva chiar dacă ar lucra împotriva
    celorlalte patimi şi ar avea virtuţi şi chiar dacă sângele său s-ar vărsa pentru Hristos, rugăciunea lui nu va fi plăcută
    lui Dumnezeu.
    Doamne Dumnezeule, izbăveşte-ne pe noi cu darul Tău de orice patimi şi ispite în veci. Amin
14.  Despre boală şi ascultarea
    voii lui Dumnezeu
    Boala, după cum îmi dau seama, este mai mult din cauza grijilor lumeşti; în acest caz vă rog să nu vă tulburaţi mai
    mult, să vă supuneţi voii lui Dumnezeu în toate lucrurile şi prin aceasta, după cuvântul Sfântului Apostol (Pavel,
    nota red.). Dumnezeu vă va fi grabnic ajutător în treburile frăţiilor voastre.
15.  Despre gândurile rele
    Am primit scrisoarea frăţiei voastre; în ea îmi explicaţi că în timpul rugăciunii vă vin gânduri din cauza cărora se
    tulbură sufletul. În acest caz al împrăştierii gândurilor la rugăciune, Sfinţii Părinţi ne învaţă să nu ne tulburăm, ci să
    ne smerim şi să le îndepărtăm şi atunci e posibil să ne liniştim. Despre aceasta ne învaţă şi Sfântul Ioan Scărarul
    când ajunge la treapta a patra: „Străduieşte-te întotdeauna ca gândurile care te năpădesc să le aduni la un loc.
    Dumnezeu vrea ca tu, în timpul rugăciunii, să nu poţi dobândi alte gânduri. Nu deznădăjdui, fii luptător împotriva
    gândurilor, însă cu blândeţe. Niciodată însă să nu lupţi împotriva gândurilor care vin de la îngerul păzitor“.
    Despre dorinţa de călugărie
    Îţi doresc din toată inima să dobândeşti pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Am primit scrisoarea ta şi am
    observat în chip deosebit că ai dorinţa de a răspunde chemării monahale. Această dorinţă este bună însă, ca să o
    îndeplineşti trebuie să te rogi lui Dumnezeu şi să nu fii o ramură care se clatină în toate părţile. Dumnezeu vrea să-ţi
    dăruiască acest al doilea botez, care înseamnă vieţuire în chip îngeresc. Mai înainte ţi-am trimis o scrisoare;
    nădăjduiesc să o primeşti astăzi. Îţi încredinţez darul lui Dumnezeu şi de-acum încolo voi nădăjdui în mântuirea ta
    ca un rugător nevrednic şi mult păcătos.
    Despre întristări în clevetiri
    Voi vă îmbolnăviţi pentru că aţi săvârşit clevetiri şi calomnii la adresa celor mai mari, celor egali şi apropiaţi ai
    voştri ca nişte oameni nesăbuiţi ce sunteţi; acesta este semnul clar al iubirii de sine.
    Chiar dacă sunteţi nevinovaţi, conştiinţa trebuie să vă mustre după cum zice Mântuitorul nostru: Fericiţi veţi fi când
    vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor spune tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine; bucuraţi-vă şi vă
    veseliţi că plata voastră multă este în ceruri (Matei 5, 10–12).
    Despre citirea cărţilor duhovniceşti
    Negăsind nimic în mine, nici în faptă, nici în minte ca să vă dau învăţăturile pe care le căutaţi, vă sfătuiesc să
    recurgeţi la acei cuvioşi care, trăind cu evlavie, au ajuns la îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu, primind daruri
    cum sunt smerita înţelepciune, curăţia, nepătimirea şi au dobândit de la Dumnezeu darul ştiinţei pentru învăţătura şi
    luminarea multora, predându-ne nouă operele şi cărţile lor. Voi, având minţile formate, citiţi învăţăturile lor nu
    numai din curiozitate, ci din dorinţa de a le înfăptui după putere. Aveţi posibilitatea să treceţi sub ascultarea şi darul
    lui Dumnezeu şi să găsiţi drumul adevărat şi drept.
    Căutaţi-vă îndrumător duhovnicesc care să poată, după credinţa voastră, să vă dea sfaturi sănătoase şi bune pentru
    fiecare faptă, cuvânt şi gând.
    Despre neliniştea sufletească
    Am primit scrisoarea frăţiei voastre pe data de 11 august; prin ea am văzut tulburarea frăţiei voastre şi durerea că v-
    aţi întors de la noi cu sufletul răvăşit. Vă consideraţi vinovat datorită împotrivirii voastre, însă nici eu nu îndrăznesc
    să mă consider înţelept şi vrednic să dau tuturor învăţături despre modul de viaţă, dar pacea şi luminarea minţii în
    acest veac sunt la cei care se duc în cercul „Luminii Mari la Hristos Domnul“. Dar dacă vine cineva cu credinţă şi
    inimă nefăţarnică învingându-şi raţiunea şi voinţa, pe acela Dumnezeu cel puternic îl va înzestra cu cuvânt de
    învăţătură. Iar pe cei care vin cu îndoieli şi fără credinţă ca să-l întrebe pe prooroc, acelora Dumnezeu le dă cuvânt
    împotriva poftei inimii lor.
    Totuşi neliniştea aceasta ar trebui să vă arate unde să căutaţi liniştea. Ea v-a obligat să-mi scrieţi mie care sunt
    mărginit la minte: astfel v-aţi deschis rănile iar „deschizând rănile – după cuvintele părinţilor – nu înseamnă că se
    înrăutăţesc, ci că se vindecă“. Fie ca Domnul să vindece şi boala sufletească pe care o aveţi ca să recunoaşteţi şi să
    mărturisiţi adevărul.
    Când nu aveţi linişte, să ştiţi că, de fapt, nu aveţi smerenie. Aceasta a arătat-o Domnul prin următoarele cuvinte care
    ne descoperă unde să căutăm liniştea. El a zis: „Învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi
    odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29). Voi vreţi ca în puţin timp să ajungeţi la desăvârşita dragoste a lui
    Dumnezeu, care este cununa virtuţilor însă negăsindu-o în voi, vă neliniştiţi. În loc de aceasta trebuie să dobândiţi
    smerenia, să vă consideraţi nevrednici de înălţimea ei şi întotdeauna mintea să coboare în adâncul smereniei.
    Aceasta v-ar putea linişti. Dar tulburarea voastră să o socotiţi pedeapsă pentru trândăvie şi încălcarea poruncilor lui
    Dumnezeu.
16. Despre pocăinţă
    Pocăinţa, dată nouă prin mila lui Dumnezeu, este medicament sufletesc. Voi, fiind atacaţi de boala păcatului, aţi
    alergat la acest medicament; pentru că mila lui Dumnezeu vă acoperă, fiţi atenţi la cuvintele Mântuitorului: „Iată, te-
    ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti!“. Slavă Domnului că v-a deşteptat conştiinţa şi v-a lăsat să simţiţi
    greutatea bolii şi să căutaţi medicamente. Cauzele bolii trebuie să le căutăm nu în afara, ci înlăuntrul nostru. Sfântul
    Ioan Scărarul scrie: „Unde are loc căderea, acolo apare mândria“. Despre acesta am discutat cu voi, v-am amintit de
    neputinţele voastre şi v-am arătat cum trebuie să vă străduiţi să vă păstraţi inima smerită. Iar Dumnezeu nu urgiseşte
    inima înfrântă şi smerită şi poartă de grijă celor smeriţi, dându-le ajutorul Lui.
    Vrăjmaşul vă necăjeşte cu deznădejdea, însă alergaţi cu smerenie la mila nespusă a lui Dumnezeu, în care să aveţi
    încredere. Şi spre mângâierea voastră, vă propun ca până la Naşterea lui Hristos să faceţi pe zi cinci metanii
    Mântuitorului şi 3 metanii Maicii Domnului, cu rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te…“.
17. Despre pierderea casei şi despre
    ascultarea voii lui Dumnezeu
    După citirea scrisorii voastre, inima mea a fost cuprinsă de mâhnire din cauza nenorocirii voastre, provocate de
    incendiu: aveaţi o casă splendidă cu tot confortul pentru viaţa familiei, dar acum vă uitaţi la dărâmături – mare
    necaz! Dar cum putem să ne întărim într-o astfel de situaţie? Numai prin ascultarea voii lui Dumnezeu; nădejdea în
    cuvântul Său atotînţelept şi atotputernic ne poate întări şi se poate revărsa ca un balsam plăcut în inima întristată.
    „O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Căci cine a cunoscut gândul Domnului; sau cine
    a fost Sfetnicul Lui“ (Rom. 11, 33–34). Hotărârile Tale, Doamne, sunt de nepătruns pentru noi, iar bunătatea Ta,
    face totul, iubindu-ne şi mântuindu-ne.
    Despre milostenie
    Despre milostenie s-a spus şi s-a scris mult: prin milostenii să-ţi cureţi păcatele, căci „dacă dai săracului, îl
    împrumuţi pe Dumnezeu“ (Pilde, 19, 17) şi mai potrivit: „milă voiesc, iar nu jertfă“ (Osea 6, 6). Mila faţă de
    aproapele atrage asupra noastră şi mila lui Dumnezeu, iar la înfricoşătoarea judecată vom fi învredniciţi de Hristos
    să locuim în Împărăţia Cerească. Dacă citiţi capitolul 25 din Evanghelia după Matei, veţi vedea pentru ce anume îi
    va trimite Domnul în Împărăţie pe unii şi pentru ce îi va trimite în gheenă pe alţii: „Flămând am fost şi Mi-aţi dat să
    mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine“
    (Mt. 25, 35–36).
    Vedeţi că Însuşi Dumnezeu primeşte ceea ce facem noi săracilor: „ce faceţi unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai Mei,
    Mie îmi faceţi“. Astfel doresc ca şi voi să aveţi bunăvoinţă faţă de săraci. Însuşi Hristos v-a cerut acest lucru ca apoi
    să vă miluiască şi pe voi; nu vă uitaţi la firea lor, căci nu trebuie să-i judecăm noi; este de ajuns să facem în numele
    lui Hristos şi El va primi. Citiţi viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv (12 noiembrie); eu nu vă opresc să faceţi bine
    rudelor voastre, dar nu pentru a se îmbogăţi, ci pentru că au nevoie.
    Este foarte bine să vă ajutaţi rudele, însă trebuie să împărţiţi o parte şi sărmanilor şi să îi ajutaţi. E bine să vă lipsiţi
    pe voi de ceva şi să daţi săracilor, cum ar fi îmbrăcăminte care prisoseşte şi altele. Eu aşa chibzuiesc, însă fie după
    cum vă dictează libera voinţă; vă rog numai să aveţi bunăvoinţă faţă de săraci, aşa cum v-am spus mai înainte.
    Fie ca Domnul să vă dăruiască milă şi iubire faţă de aproapele
18. Necazurile nu ne ucid, ci ne mântuiesc dacă le îndurăm cu răbdare şi cu nădejde în Dumnezeu
    

O descătușare puternică. O liberare condiționată. O Dragoste Din Tei!

 

Teiul este considerat pomul sfânt în coroana căruia Dumnezeu nu aruncă cu săgețile trăsnetelor iar vântul adie blând. Teii sunt diferiți față de alți pomi prin magnetismul lor. Se spune că Fecioara Maria a fost adesea văzută printre ramurile acestui arbore iar rugăciunile sub tei au mari șanse de a fi ascultate. Lemnul de tei este preferat mai ales pentru pictarea icoanelor. Datorită preferinței pe care o au albinele față de florile de tei, teiului i se mai spune și „Arborele albinelor”.

Floricică de tei sfânt,

Tu ești raiul pe pamânt,

Cu parfumul tău suav,

Vindeci sufletul bolnav.

Floricică de tei sfânt,

Tu ești soarele din cânt,

Cu parfumul tău suav,

Dai vigoare celui mai firav.

Floricică de tei sfânt,

Tu ești umbră, tu ești vânt,

Cu parfumul tău suav,

Mistui răul din nărav.

Dis-de-dimineață, să zic că era în jur de ora 5.00 și un pic, m-am trezit în parfumul inconfundabil al florilor de tei. Am dormit cu fereastra larg deschisă iar după răpăiala bună de ploaie de azi noapte, mireasma florilor de tei este mult mai intensă. M-am spălat cu apă rece pe ochi, pe dinți și cu apă caldă pe restul părților. După prima gură de cafea fără zahăr, fără lapte și fără cafea m-am gândit că ar fi cazul să-mi fac o listă cu cele necesare. Am analizat stocurile din cămară, din dulapuri, din șifoniere și singurul lucru care îmi lipsește înafară de pâine este ventuza. Am nevoie de ventuze cuier să le lipesc pe faianța din bucătărie și să îmi agăț ustensilele de bucătărie. Vreau să intru în bucătărie și să mă simt așa de bine, așa de bine ca la o expoziție de artă contemporană. Vreau să privesc și să zâmbesc. Nu mai vreau să gătesc. Nu mai vreau să spăl vase. Nu mai vreau să curaț legume. Nu mai vreau să curaț cireșele de sâmburi. Nu mai vreau să fac dulceață. Nu mai vreau să sparg nuci. Nu vreau să fac nimic. Este un sentiment care tocmai a apărut din nicăieri. Nu chiar de nicăieri este de la parfumul florilor de tei care se spune că ne înviorează sufletește, ne relaxează și ne calmează. Iar eu una când sunt calmă și relaxată pescuiesc, sar coarda. ascult muzică, mă uit la un film, mă plimb, citesc, mă uit la un spectacol de teatru, desenez, dansez și am fața unui zâmbareț. Am un zâmbet larg, un zâmbet cald, un zâmbet poznaș, un zâmbet tâmp, un zâmbet. Cel mai suav zâmbet întipărit pe faţă este atunci când alegi să nu faci nimic! O descătușare puternică. O liberare condiționată. O Dragoste Din Tei!

fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său

 Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă...

Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.

Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților...

Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat...

Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber...

Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împărți viața...

Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă...

Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are...

Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic...

Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai...

Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede...

Când devi adult, te gândești că, era mai bine să fii copil...

Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul...

Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea, măcar un minut...

Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură...

Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa, îți ocupă prea mult timp...

....

Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are...
Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt "

fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său

Ai grija de Suflet, ai grija de magicul din tine.

 Pace. Iubire. Acceptare. Liniste. Mereu plin de frumos in suflet. Fiecare zi este speranta, iubire, sansa este a mea, a ta, a lui, a ei, a noastra - in acest fel, noi putem trai pentru noi, lucrand cu lumina, dar si intunericul ce le avem ca dar pentru evolutia noastra. Chiar daca afara se simte rece, sufletul incalzeste, mangaie, e mereu o patura pentru tine. Ai grija de Suflet, ai grija de magicul din tine.

Există multe persoane din lume care au nevoie de ajutor și vor aprecia bunătatea ta !

 

Oamenii buni ascund cicatrici în sufletele lor.

Nu, nu condamnă și nu sunt uimiți. Pur și simplu sunt răniți. Drept urmare, tot mai multe cicatrici le apar pe inimă.
Oameni buni pot spune: "Ajunge!”
Răbdarea oamenilor buni nu este nelimitată. Deși în exterior pare să îndure cu răbdare toată umilința și resentimentele, într-o zi vei auzi aceste cuvinte de la ei și literalmente vei fi surprins. Explicația este foarte simplă. Pur și simplu ai pășit peste limitele stimei de sine, a valorilor de viață de bază, a purității și sincerității lor.
Nu te apropia prea mult de marginea prăpastiei. Răbdarea și bunătatea lor nu sunt nelimitate!
Oamenii buni sunt o șansă pentru tine de a crește alături de ei, de a dezvolta cele mai bune caracteristici în tine, de a parcurge viața împreună, simțind căldura și sprijinul mâinilor prietenului tău. Aceasta este o călătorie a doi oameni egali și nu o oportunitate de a folosi pe cineva din singurul motiv, pentru că este prea amabil și sincer.
Nu te mirați când, într-o zi, îți vor spune : "Ajunge!” Și-au petrecut deja aproape jumătate din viață pentru tine și ți-au oferit chiar mai mult decât le permitea sufletul.
Dar sufletul lor nu este făcut din oțel. Inima lor nu este o piatră. Ele constau din sentimente și emoții. Și, din păcate, sufletele lor sunt acoperite de răni. Pentru că bunătatea lor a fost confundată cu naivitatea.
Ce să faci dacă te-ai născut bun ?
Cum să supraviețuiești în această lume? Cum să nu te arzi ? În primul rând, trebuie să înțelegi un singur adevăr: trebuie să înveți să înțelegi care dintre oameni merită dragoste și devotament și care nu. Știu că nu va fi ușor pentru inima voastră imensă. Dar adevărul dur al vieții este că pentru tine, acesta este singurul mod de a supraviețui.
Înțelege că cuvântul "nu" nu înseamnă că ai devenit rău și egoist. Înseamnă doar că ai învățat să stabilești priorități, lăsând la o parte oamenii care nu merită atenția sau eforturile tale.
Descoperă-i pe cei care doresc pur și simplu să te folosească. Astfel de oameni vor încerca să te manipuleze, numindu-te egoist și plictisitor. Nu-i asculta. Pur și simplu nu te prețuiesc sau nu te respectă. Treci pe lângă ei. Există multe persoane din lume care au nevoie de ajutor și vor aprecia bunătatea ta !
Să dăruiești bucurie, înțelegere și fericire altor oameni este darul tău, cel mai mare talent pe care Dumnezeu îl poate oferi. Nu-i lăsa pe ceilalți să te facă să regreți că te-ai născut bun.

Să aveți o zi plină de pace ! Vă îmbrățișez cu sufletul !!

 Orice om are nevoie să i se spună din când în când că este frumos.
Orice om are nevoie să se simtă al cuiva și să știe că este important pentru cineva.
Orice om are nevoie de îmbrățișări, de mângâieri și de afecțiune.
Orice om are nevoie de o vorbă bună și de încurajări atunci când își pierde încrederea și echilibrul.
Orice om are nevoie să fie apreciat pentru bunătatea lui, pentru eforturile lui și să fie recompensat uneori cu puțină iubire și recunoștință pentru munca și dăruirea lui.
Orice om are nevoie de un umăr pe care să plângă atunci când se simte mic și al nimănui.
Orice om are nevoie sa dăruiască și să primească fericire.
Orice om are nevoie de iertare.
Orice om are nevoie să zâmbească, să râdă în hohote și să plângă, uneori de dor, alte ori de fericire ...
Orice om are nevoie de prieteni, de o familie și de un loc unde să simtă că este acasă.
Și pentru a avea toate acestea, orice om depinde de alți oameni ...

Să aveți o zi plină de pace !
Vă îmbrățișez cu sufletul !

Iisuse, Nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine; Iisuse, Ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine; Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine; Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

 *🏹🏹

TIMPUL NU SE OPTEAZĂ*

       _"Viața este o corvoadă pe care o aducem acasă pentru a o face._

       _Când te uiți... e deja șase după-amiaza; cand te uiti... deja e vineri; când te uiți... s-a terminat luna, când te uiți... s-a terminat anul; cand te uiti... au trecut 50, 60 si 70 de ani!_

       _Când te uiți... nu mai știm unde sunt prietenii noștri._

       _Când te uiți... ne-am pierdut dragostea vieții noastre și acum e prea târziu să o recuperăm.

_ *Nu înceta să faci ceva care îți place, din lipsă de timp… găsește-ți timp! Nu înceta să ai pe cineva lângă tine, pentru că în curând copiii tăi nu vor fi ai tăi și va trebui să faci ceva cu acel timp și spațiu rămas! Rămâi cu prietenii pe care-i mai ai!Acea vreme care, din păcate, nu se mai întoarce niciodată...”*

 

Renunță  la ....„DUPĂ”..._

 "DUPĂ"...

 Te voi  suna.

 "DUPĂ"...

Fac.

 "DUPĂ"...

 Spun.

 "DUPĂ"...

 Mă schimb.

 _Lăsăm totul pentru *După*, de parcă *După* ar fi mai bine... De ce nu înțelegem..._

 "DUPĂ"...

 cafeaua se răcește.

 "DUPĂ"...

 se schimbă prioritatea.

 "DUPĂ"...

 farmecul se pierde.

 "DUPĂ"...

 în curând se face târziu.

 "DUPĂ"...

 nostalgia trece.

 "DUPĂ"...

 Lucrurile se schimbă.

 "DUPĂ"...

 copiii cresc.

 "DUPĂ"...

 oamenii îmbătrânesc,

 "DUPĂ"...

 ziua este noapte.

 "DUPĂ"...

 viata s-a terminat.

 _Nu lăsa nimic pentru *După…,* pentru că așteptând_ _pentru *După*…, poți rata cele mai bune momente, cele mai bune experiențe, cei mai buni prieteni, cele mai mari iubiri._

 _Amintiți-vă că *După* poate fi prea târziu._

 *Ziua este azi!*

 _*NU MAI AVEM VÂRSTA DE A AMÂNA NIMIC.*_

 _Sper să ai timp să citești și apoi să distribui acest mesaj... sau să-l lași pentru *Mai târziu* (pentru  DUPĂ) și nu-l vei distribui niciodată!_

 Mereu împreună

 Încă împreună

 Întotdeauna frați

 Întotdeauna prieteni!!!

 _Trimite-o celor zece prieteni ai tăi cei mai buni și „mie” dacă mă număr printre ei și vei vedea cum nu răspunde toată lumea. Pentru că o vor lăsa pentru mai târziu._ 😢😢😢

Lupta cu sine este un lucru mare. Nu ți-o vede nimeni. Nu ți-o știe nimeni.

 Lupta cu sine este un lucru mare. Nu ți-o vede nimeni. Nu ți-o știe nimeni. Nu ești lăudat pentru ea, nu ești apreciat de societate, nu ești pus model. Dar este cea mai adevărată și mai dificilă luptă! Te poate ajuta și încuraja doar preotul duhovnic, cel la care te spovedești, în cazul că ești un bun creștin și asta îți este de mult ajutor, deoarece această luptă este una contra răului iar ajutorul îl avem nevoie de la Dumnezeu!
Sinele tău îți zice ,,răzbunăte, tu ai dreptate, te-a umilit” iar tu zici ,,nu, îl iert”. Sinele îți zice ,,uite că se arată mai deștept, te învață cu aroganță, este mândru, dar tu ce, ești mai prejos?” iar tu răspunzi, ,,foarte bine că înțeleg, dar nu judec, nu mă răzbun, rabd pentru pace. Dumnezeu vede totul”. Și nu știe nimeni câte mii de gânduri ai avut până la decizie.
Sinele tău îți zice ,,fii desfrânat, bucură-te de plăcerea cu ochii, cu simțul, cu infidelitatea”, iar ,,tu” spui hotărât ,,nu, iubesc înțelepciunea, sfințenia. Mă tem de Dumnezeu” și nimeni nu știe câtă osteneală faci pentru a birui!
Sinele îți spune ,,nu da milostenie că nu o să ai pentru tine”, dar tu zici cu cuvintele sfinte ,,celui care dă milostenie curată i se întoarce însutit” și nimeni nu știe cum ai înfruntat gândurile rele!
Sinele te atacă cu mila cea rea, cu minciuna ascunsă sub adevăr, cu necredința și zice, ,,lasă, că nu mai este chiar atât de important Sfânta Liturghie. Sunt prea obosit astăzi să merg. Sunt bun, nu fac rău, Dumnezeu mă iartă”, iar tu, ca un adevărat cunoscător de vicleșugul celui rău, răspunză, ,,nu, munca mea, rugăciunea mea, televizorul meu, odihna mea, nu pot înlocui Sfânta Liturghie pe care nu trebuie să o pierd. Dumnezeu îmi dăruiește de toate, trebuie să fiu recunoscător.. Dacă Dumnezeu mi-a dat puterea să ajung aici, trebuie să mulțumesc” și nimeni nu știe câte gânduri ai avut până a te ridica și a merge.
Lupta cu sine este un mare lucru, iar biruința cea bună și mai mare.
Vă doresc dragii mei, tuturor, biruință adevărată, nu în războaie, nu cu oamenii; dar în lupta cu răul, cu răul din noi și cu cel din afară. Biruind acest rău, cu arme de pace, dragoste, cu milostenia și rugăciunea, nu mai ajungem nici la conflicte, nici la războaie! Așa câștigăm tot darul cel bun în viața pământească și mi ales în cea cerească. Un sfârșit de săptămână binecuvântat vă doresc dragii mei cu sănătate și bucurie în suflet! Să înălțăm un gând și o rugăciune pentru cei care au plecat dintre noi... Dumnezeu să-i odihnească în pace! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Toată viața noastră învățăm a spune minciuni. În loc să învățăm a vedea Adevărul Suprem care S-au descoperit nouă, noi, în fuga de El, aducem mii de argumente de ce nu putem să fim împreună cu Adevărul – Hristos.
Trăim o viață pământească între două extreme: între minciuna noastră și între Adevărul lui Dumnezeu.
Să luăm aminte că Domnul este Judecător drept, Nepărtinitor, Atoateștiutor. El își face lucrarea Sa și cheamă omul la întâlnirea cu El. Pentru aceasta, Dumnezeu a venit în lume, între oameni, ca mesajul Lui să fie înțeles. Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat în același timp, cheamă pe toți la pocăință. Pocăință înseamnă și faptul de a ne face curați, ca să se sălășluiasca în noi Dumnezeu.
Avem nenumărate exemple de persoane care și-au salvat sufletele lor la diferite vârste, la diferite etape ale vieții lor.
Niciodată nu este târziu să vii la biserică pentru prima dată. Nici la 50, nici la 60, nici la 90 de ani, nici pe patul de moarte. Dar nimeni niciodată nu știe dacă va avea o oră înainte de moarte și dacă va fi capabil atunci să aducă pocăința pentru păcatele lui.
Dumnezeu ne cheamă la întâlnirea cu El iar noi îi răspundem minciuni: nu avem timp, nu avem chef, nu avem nevoie, nu avem posibilitate, nu avem sănătate, nu avem bani, nu avem Biserică, nu avem transport. Știți foarte bine că aceste argumente nu sunt întemeiate și ele dispar deîndată ce dorim noi.
Altădată spunem: am serviciu, am credite, am copiii, am casă, am mașină, am ocupație, îmi e rușine, sunt obosit, e departe Biserica, nu pot. Toate aceste nu pot, sunt pentru că nu vreau sau pentru că nu am vrut. Alegerea mereu este a noastră.
Să nu uităm, întâlnirea fiecărui om cu Dumnezeu este inevitabilă, obligatorie și de judecată.
Atunci minciunile noastre nu vor avea rost, deoarece Dumnezeu le știe pe toate, El știe Adevărul.
Ce să facem? Astăzi să ne întoarcem la Domnul. Să citim Sfânta Evanghelie și să îndeplinim ce scrie acolo.
Să punem pe primul loc credința și toate se vor armoniza în viața noastră și le vom înțelege pe toate și vom avea înțelepciune și toate vor fi bune înaintea Domnului. Și atunci, binecuvântarea Domnului va fi peste noi, acum și în veci. Duminică binecuvântată dragii mei cu sănătate și mântuire! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Există o lege a compensației în viața duhovnicească. Păcatele pe care le săvârșim față de aproapele, acelea vor veni împotriva noastră.
Nu rămâne nerăsplătit niciun păcat al nostru. Toate vor veni înapoi. Exact în forma și cu intensitatea cu care le îndreptăm împotriva semenilor noștri. La fel și cu bunătatea și binele pe care l-am făcut semenilor noștri. Dumnezeu îți răsplătește prin binele pe care l-ai făcut aproapelui tău, așa este porunca Lui "să-ți iubește pe aproapele tău" nu pe tine și atunci când tu faci lucrul acesta Dumnezeu îți vine întrajutor, căci tu împlinești cuvântul Lui. O săptămână binecuvântată dragii mei cu multă sănătate și multe bucurii sufletești, credință, dragoste și nădejde în Bunul și Milostivul Dumnezeu! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

De ce ne este dificil să ținem post? Deoarece ne lipsește hotărârea și ne târguim cu gândurile.
O parte din creștini, obișnuiesc să respecte postul de alimente doar o anumită perioadă de timp. În special în postul patruzecimii, oamenii își fac rînduială a ține post o săptămână. Dincolo de slabă credință, acest gest nu are gândire duhovnicească sănătoasă. În acest caz, am putea spune cu părere de rău, că  credincioșii țin post și acestea dintr-o obișnuință, tradiție sau bifare. Asemenea și luarea Sfintei Împărtășanii. Postul adevărat ar fi o consecință firească a sufletului care îl iubește puternic pe Dumnezeu.
Mai este o cauză din care oamenii țin postul mai puțin decât este necesar. Omul din start își spune, ,,voi respecta postul doar o săptămână”. El dintru început se limitează. Îi lipsește hotărârea. Diavolul este cel care aduce omului intenția de a se târgui cu păcatul. Dacă omul și-ar stabili din start obiective corecte și depline, sigur ar reuși. Hotărârea este punct forte al succesului. Dumnezeu ajută celui care dorește să facă bine. Și în același timp, diavolul ispitește omul, de la geneza lui, cu târguiala plină de minciuni. Speculația legată de păcat, aduce pierderea luptei cu cel rău. Demonii au experiențe de mii de ani și mulțime de oameni, astfel încât ei sunt capabili să te aducă să cazi.
Gândul răuvoitor trebuie omorât din fașă. ,,Dorințele rele, trebuie zdrobite îndată de la apariția lor, de piatra Hristos”, spune Fericitul Augustin. Psalmul 136, cu multiplele sale tâlcuiri, ne vorbește despre acest fapt.
Credința adevărată aduce motivare. Ea dăruiește putere pentru a ați îndeplini scopul. Necredința naște indiferență, nepăsare, lene, neseriozitate. O parte din creștini nu-și i-au viața duhovnicească în serios: să postească cu adevărat, să se pregătească intens de Sfânta Liturghie, de Sfânta Euharistie, de Sfânta Spovedanie. Pe măsura pregătirii vom avea și rezultatele.
Să ne străduim dragilor să ne pregătim de sfintele Taine. Ne vom minuna cum Dumnezeu lucrează în noi. Ne vom bucura de osteneală și vom simți sete să fim mai aproape de Dumnezeu. O zi binecuvântată dragii mei vă doresc cu multă sănătate și multe bucurii sufletești, credință, dragoste și nădejde în Bunul și Milostivul Dumnezeu! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Ce este păcatul ?
Toată lumea este plină de păcate. Suntem ca între mii si milioane de microbi. Ne dăm seama în ce mediu suntem si totusi stăm, rămânem pe loc. Ce bine ar fi dacă n-ar fi păcatele pe lume! Am fi ca îngerii - curați, străvezii, luminoși... Dar din nefericire există păcatul, și este lăsat în acest ansamblu universal chiar de la începutul omenirii. Primii oameni au greșit față de Dumnezeu, și după ei, ceilalti toți.
Păcatul, ca definiție, este călcarea legii lui Dumnezeu cu voință și cu știință. Suntem conștienți că este rău, dar facem păcatul din interese meschine sau din cauza nimicurilor care ne înconjoară, precum si din cauza libertății cu care am fost înzestrați de la început. Suntem liberi să facem orice pe pământul acesta. Dar, pentru orice faptă a noastră, vom da seama. Este în Evanghelie un cuvânt cumplit de adevărat: "În zilele acelea, oamenii vor da seama pentru orice cuvânt desert spus în viață". Orice cuvânt, orice prostie, orice viclenie se înregistrează undeva, si cândva vom fi confruntați cu noi înșine și cu ceea ce am spus odată în viață. Nu este de glumă. Această vorbă deșartă este o stare de păcat, în care alunecăm foarte des.
Păcatul este, așadar, călcarea legii lui Dumnezeu, cu știință și voință, pe baza libertății noastre depline. Putem face orice, suntem liberi. Ni se pare că nu ne urmărește nimeni, și aceasta ne încurajează parcă la păcat. O zi binecuvântată dragii mei fără de păcat cu Dumnezeu de mână! Fiți binecuvântați și fericiți!

10 sfaturi practice pentru post

 

1. Sporește hrana spirituală!

În post mâncăm mai puțin, dar sporim hrana spirituală: „Citim mai des și mai mult Sfânta Scriptură, ne rugăm mai mult, ne spovedim mai des, eliberându-ne de un trecut apăsător, și ne împărtășim mai des cu Trupul și Sângele Domnului” (Patriarhul Daniel).

De ce? Pentru că hrana spirituală este mântuitoare:

„Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl” (Ioan 6:26-27).

2. Ai grijă la cuvinte!

„De am mânca numai cenuşă”, spune Sf. Ioan Hrisostom, „această viaţă aspră nu va putea folosi, dacă nu ne vom înfrâna totodată de prihănire şi de defăimare”.

Sf. Ioan atrage atenția că prin cuvinte „defăimătorul sfâşie şi mănâncă pe aproapele său”.

„Deşi nu ai înfipt dinţii tăi în carnea, nici în trupul aproapelui tău, dar ai muşcat sufletul lui cu clevetirea ta, l-ai rănit cu bănuiala ta cea rea, ţi-ai pricinuit ţie însuţi, lui şi multor altora înmiite daune”.

Deci a posti înseamnă nu doar abținerea de la anumite mâncăruri ci abținerea de la „a-l mânca” pe semenul tău.

„Toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi”. (Galateni 5:14-15).

3. Nu lenevi. Fii organizat!

Lenea este unul dintre cele șapte păcate capitale care ne poate afecta postul.

„Cel ce-și plânge păcatele nu cunoaște trândăvia”, spune Sf. Ioan Scărarul. Cu alte cuvinte, cunoscându-ne tendințele păcătoase le putem evita prin umplerea timpului cu cele de folos și respectarea unui program de lucru și de rugăciune.

„Să-l înlăturăm pe acest tiran (trândăvia) cu amintirea greșelilor noastre și să-l batem cu lucrul mâinilor; să-l târâm înaintea judecății prin cugetarea la bunurile ce vor să fie”, ne recomandă Sf. Ioan Scărarul.

Trăirea unei vieți dezorganizate este contrară voii divine întrucât „Dumnezeu nu este al neorânduielii ci al păcii”(I Corinteni 14:33).

4. Ai grijă ce privești!

Tot Sfântul Ioan Gură de Aur face lămuriri în acest sens vorbind despre „postul privirii”.

El spune că „Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mâncarea cea învoită, iar ochiului, dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă”.

„Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vatămă postul, ducând tot sufletul la pierdere”, adaugă marele ierarh.

Așadar, pentru un post edificator să avem grijă să de curăția ochiului: „Luminătorul trupului” pentru că dacă „va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat” (Matei 6: 22-33).

Pentru curăția ochiului și a minții este recomandat și postul de social media.

5. Atenție la lucrurile mici!

De multe ori ne concentrăm pe unele aspecte care ni se par importante, dar pierdem din vedere tocmai esențialul care se află în lucruri mărunte: un gest, o vorbă bună, o atitudine pozitivă.

„Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept” (Luca 16:10).

Să încercăm să fim mai buni și să nu uităm să ne consultăm cu duhovnicul pentru a duce un post edificator!

6. Empatizează!

Fii alături de cei care suferă, îndrumă-i pe cei ce au pierdut calea. Nu ignora pe cei ignoranți, ajută-i să înțeleagă, încurajează-i, empatizează!

Postul nu presupune izolare, nu ne putem mântui singuri, în egoism. „Dobândeşte pacea şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui” ne învață Sf. Serafim de Sarov.

Reflectă mai mult la Pilda Samarineanului Milostiv (Luca cap. 10).

7. Fii recunoscător, nu te plânge!

Postul nu este motiv de întristare, ci de bucurie. Ne pregătim, ne purificăm sufletele pentru a ne bucura de Nașterea Mântuitorului în lume.

Mântuitorul vine să aducă pace și bucurie, de aceea, „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii”.(Mate 6:16) și „Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate” (I Tesaloniceni 5:16-18).

Postul presupune, de asemenea, recunoștință față de Cel căruia nici apă nu I-au dat să bea, ci oţet.

8. Adoptă o atitudine pozitivă. Zâmbește!

Postul ziditor și curățitor de suflet este esențial să fie petrecut cu bucurie și atitudine pozitivă. Despre bucuria postului, Părintele Teofil Părăian arată că vine din echilibru:

„Bucuria postului, ca orice bucurie obținută prin înfăptuirea unui lucru bun, se înmulțește. Toate trebuie, însă, făcute cu echilibru. De exemplu, postul nu trebuie dus la extrem, ci se cuvine să fie echilibrat; un post moderat îți dă și bucurie. Un post aspru te istovește în așa fel, încât nu te mai poți bucura nici de ce te-ai bucura în mod firesc. Așa că totul trebuie privit cu echilibru, totul trebuie făcut cu echilibru”.

Zâmbetul poate fi unul dintre lucrurile mărunte dar esențiale pentru pacea sufletului tău, dar și a celor din jur.

9. Respectă un program zilnic de rugăciune!

Nu poți spune că postești dacă nu comunici cu Dumnezeu. Programul de rugăciune stă la baza vieții creștinului. Chiar dacă uneori nu ai dispoziția necesară, nu evita pravila zilnică! Chiar și rugăciunea numai cu buzele are un folos.

Deși „Dumnezeu, în vremea rugăciunii, nu caută numai buzele şi limba, ci caută mintea şi inima”, spunea Părintele Cleopa, „rugăciunea pe care o facem noi cu gura şi cu buzele şi ea este bună într-o măsură, căci şi ea are temei în Sfânta Scriptură: «Aduceţi Domnului roada buzelor voastre»”.

10. Ajută-ți semenii!

Postul adevărat trebuie însoțit de rugăciune, dar și de fapte bune. În perioada Crăciunului accentul cade pe milostenie, bunătate și dărnicie.

„La bunătatea sau dărnicia arătate de Mântuitorul prin întruparea Sa, suntem chemați să răspundem cu bunătate, prin daruri oferite copiilor și săracilor, prin iertare, prin spovedanie și împărtășire mai deasă cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos”, amintește Patriarhul Daniel.

Preafericirea Sa a subliniat că „Dacă este însoţit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni şi vas ales al slavei lui Dumnezeu”.

”Să nu împodobim bradul mai mult decât sufletul!

La finalul celor zece îndemnuri adăugăm recomandarea pragmatică a Pr. Nicolae Tănase de la Valea Plopului: „Să nu împodobim bradul la casele noastre mai mult decât sufletul nostru!”.

„Sufletul nostru este cel care trebuie să fie împodobit! În primul rând să fie curat; iar curăţirea sufletului se face numai prin Spovedanie. Împodobirea sufletului se face cu post, cu rugăciune, cu fapte bune, cu citiri din cărţile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru care, simţim fiecare, lasă de dorit”.

Drag Prieten ...

 

 

Mii de multumirii pentru comentarile superbe si aprecieri  ..de zi cu zi.

 Iti multumesc ca ai fost langa mine , virtual,sau real si asta a contat ,„ 

Sărbătorile albe să vă găsească veseli, fericiţi şi multumiţi de realizările din acest an!

 Vă doresc ceea ce-mi doresc şi mie: SĂNĂTATE, că-i mai bună decât toate!

Lumina Naşterii Lui Iisus se întinde de la o casă la alta, de la o inimă la alta, iar căldura şi bucuria Crăciunului ne aduce pe toţi mai aproape!

 Crăciun Fericit şi un An Nou plin de satisfacţii!

 Anul   ce stă să vină să vă aducă sănătate, fericire şi împlinirea tuturor speranţelor! 

Din partea mea , iti doresc prietene drag'' SĂRBĂTORI FERICITE'' LA MULŢI ANI!,, sa fim sanatosi si pentru la anul ... multumesc pentru prietenia ta ..cu tot respectul .....

Entuziasmul este o alegere pe care o puteți face chiar acum!

Curajul înseamnă să mergi din eşec
în eşec fără să-ţi pierzi entuziasmul.

Entuziasmul – sarea și piperul vieții

Se spune că vânzarea este transfer de
încredere și entuziasm.

Entuziasm înseamnă că
Dumnezeu lucrează în viața noastră, oferindu-ne
dorința și puterea de care avem nevoie ca să fim
plăcuți Lui.

 𝑻𝒖, 𝒑𝒂̂𝒏𝒂̆ 𝒂𝒄𝒖𝒎, 𝒂𝒊 𝒓𝒆𝒖𝒔̦𝒊𝒕 𝒗𝒓𝒆𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒛𝒆𝒛𝒊 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒍𝒆𝒕, 𝒄𝒖 𝒃𝒖𝒄𝒖𝒓𝒊𝒆 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖 𝒖𝒔̦𝒖𝒓𝒊𝒏𝒕̦𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒂𝒈𝒂 𝒕𝒂 𝒍𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒓𝒆𝒛𝒐𝒍𝒖𝒕̦𝒊𝒊 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒖𝒓𝒎𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒂𝒏?...Te-ai întrebat de ce? Rezoluțiile de anul nou, adeseori, eșuează întrucât:

💥 lipsește consecvența și cineva sau ceva care, zi de zi, să ne reamintească de noi și de ele...
💥 după entuziasmul inițial, odată cu trecerea timpului, se pierde motivația și revine rutina comportamentelor și obiceiurilor vechi,
💥 este necesar să continuăm cu aceeași implicare timp de cel puțin 21 consecutive pentru a reuși schimbarea pe care ne dorim să o realizăm,
💥 realitățile vieții par să vină cu presiune, urgență și prioritate înaintea dorințelor și rezoluțiilor noastre,
💥 nu suntem învățați să prioritizăm și organizăm activitățile în mod coerent și eficient, pierzând astfel timp și resurse valoroase #,
💥 e mult mai ușor și la îndemână să uiți (conștient sau nu) decât să schimbi... ;)

𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗮 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮 𝘁𝗼𝘁 𝗰𝗲𝗲𝗮 𝗰𝗲 𝗻𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗽𝘂𝗻𝗲𝗺, 𝗶̂𝗻𝗰𝗹𝘂𝘀𝗶𝘃 𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘂𝘁̦𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 ANUL CE VINE, 𝗮𝗺 𝗮𝘃𝗲𝗮 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗰𝗶𝗻𝗲𝘃𝗮 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝗲𝘃𝗮 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗳𝗶𝗲 𝘁𝗼𝘁 𝘁𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹 𝗮𝗹𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗻𝗼𝗶 𝘀̦𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲:🦄 să ne 𝗿𝗲𝗮𝗱𝘂𝗰𝗮̆ 𝗺𝗲𝗿𝗲𝘂 𝗮𝗺𝗶𝗻𝘁𝗲 de noi și de dorințele noastre,
🦄 să ne 𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃𝗲𝘇𝗲 𝘀̦𝗶 𝗴𝗲𝗻𝗲𝗿𝗲𝘇𝗲 𝗼 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝘀̦𝗶 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁 în care realizarea obiectivelor și rezoluțiilor noastre personale să devină posibilă,
🦄 să ne 𝗶̂𝗻𝗱𝗿𝘂𝗺𝗲 și în plan subtil (măcar) și să ne susțină emoțional și energetic în realizarea tuturor demersurilor noastre,
🦄 să ne ajute să 𝗿𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶𝗺 𝗺𝗲𝗿𝗲𝘂 𝗰𝘂 𝗮𝘁𝗲𝗻𝘁̦𝗶𝗮 𝘀̦𝗶 𝗮𝗰𝘁̦𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗲 𝗶̂𝗻 𝘀𝗳𝗲𝗿𝗮 𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘂𝘁̦𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗻𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗲 personale,
🦄 să ne 𝗶𝗻𝗱𝗶𝗰𝗲 𝘁𝗼𝘁 𝘁𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝘂𝗻𝗱𝗲 𝗮𝗺 𝗽𝗼𝗿𝗻𝗶𝘁, 𝗰𝗲 𝗻𝗲-𝗮𝗺 𝗽𝗿𝗼𝗽𝘂𝘀 𝘀̦𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗽𝗮𝘀̦𝗶 𝗻𝗲𝗰𝗲𝘀𝗮𝗿𝗶, 𝘇𝗶 𝗱𝗲 𝘇𝗶, pe care să îi facem, pentru a realiza cu succes toate obiectivele, dorințele și rezoluțiile noastre...
🦄 să ne 𝗶𝗻𝘀𝗽𝗶𝗿𝗲 𝘀̦𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗮̆ 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝘀𝗶𝗺𝘁̦𝗶𝗺 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝘀̦𝗶 𝗶̂𝗻 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗿𝗲, prin simpla prezență în câmpul nostru energetic și de Conștiință...