Lupta cu sine este un lucru mare. Nu ți-o vede nimeni. Nu ți-o știe nimeni.

 Lupta cu sine este un lucru mare. Nu ți-o vede nimeni. Nu ți-o știe nimeni. Nu ești lăudat pentru ea, nu ești apreciat de societate, nu ești pus model. Dar este cea mai adevărată și mai dificilă luptă! Te poate ajuta și încuraja doar preotul duhovnic, cel la care te spovedești, în cazul că ești un bun creștin și asta îți este de mult ajutor, deoarece această luptă este una contra răului iar ajutorul îl avem nevoie de la Dumnezeu!
Sinele tău îți zice ,,răzbunăte, tu ai dreptate, te-a umilit” iar tu zici ,,nu, îl iert”. Sinele îți zice ,,uite că se arată mai deștept, te învață cu aroganță, este mândru, dar tu ce, ești mai prejos?” iar tu răspunzi, ,,foarte bine că înțeleg, dar nu judec, nu mă răzbun, rabd pentru pace. Dumnezeu vede totul”. Și nu știe nimeni câte mii de gânduri ai avut până la decizie.
Sinele tău îți zice ,,fii desfrânat, bucură-te de plăcerea cu ochii, cu simțul, cu infidelitatea”, iar ,,tu” spui hotărât ,,nu, iubesc înțelepciunea, sfințenia. Mă tem de Dumnezeu” și nimeni nu știe câtă osteneală faci pentru a birui!
Sinele îți spune ,,nu da milostenie că nu o să ai pentru tine”, dar tu zici cu cuvintele sfinte ,,celui care dă milostenie curată i se întoarce însutit” și nimeni nu știe cum ai înfruntat gândurile rele!
Sinele te atacă cu mila cea rea, cu minciuna ascunsă sub adevăr, cu necredința și zice, ,,lasă, că nu mai este chiar atât de important Sfânta Liturghie. Sunt prea obosit astăzi să merg. Sunt bun, nu fac rău, Dumnezeu mă iartă”, iar tu, ca un adevărat cunoscător de vicleșugul celui rău, răspunză, ,,nu, munca mea, rugăciunea mea, televizorul meu, odihna mea, nu pot înlocui Sfânta Liturghie pe care nu trebuie să o pierd. Dumnezeu îmi dăruiește de toate, trebuie să fiu recunoscător.. Dacă Dumnezeu mi-a dat puterea să ajung aici, trebuie să mulțumesc” și nimeni nu știe câte gânduri ai avut până a te ridica și a merge.
Lupta cu sine este un mare lucru, iar biruința cea bună și mai mare.
Vă doresc dragii mei, tuturor, biruință adevărată, nu în războaie, nu cu oamenii; dar în lupta cu răul, cu răul din noi și cu cel din afară. Biruind acest rău, cu arme de pace, dragoste, cu milostenia și rugăciunea, nu mai ajungem nici la conflicte, nici la războaie! Așa câștigăm tot darul cel bun în viața pământească și mi ales în cea cerească. Un sfârșit de săptămână binecuvântat vă doresc dragii mei cu sănătate și bucurie în suflet! Să înălțăm un gând și o rugăciune pentru cei care au plecat dintre noi... Dumnezeu să-i odihnească în pace! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Toată viața noastră învățăm a spune minciuni. În loc să învățăm a vedea Adevărul Suprem care S-au descoperit nouă, noi, în fuga de El, aducem mii de argumente de ce nu putem să fim împreună cu Adevărul – Hristos.
Trăim o viață pământească între două extreme: între minciuna noastră și între Adevărul lui Dumnezeu.
Să luăm aminte că Domnul este Judecător drept, Nepărtinitor, Atoateștiutor. El își face lucrarea Sa și cheamă omul la întâlnirea cu El. Pentru aceasta, Dumnezeu a venit în lume, între oameni, ca mesajul Lui să fie înțeles. Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat în același timp, cheamă pe toți la pocăință. Pocăință înseamnă și faptul de a ne face curați, ca să se sălășluiasca în noi Dumnezeu.
Avem nenumărate exemple de persoane care și-au salvat sufletele lor la diferite vârste, la diferite etape ale vieții lor.
Niciodată nu este târziu să vii la biserică pentru prima dată. Nici la 50, nici la 60, nici la 90 de ani, nici pe patul de moarte. Dar nimeni niciodată nu știe dacă va avea o oră înainte de moarte și dacă va fi capabil atunci să aducă pocăința pentru păcatele lui.
Dumnezeu ne cheamă la întâlnirea cu El iar noi îi răspundem minciuni: nu avem timp, nu avem chef, nu avem nevoie, nu avem posibilitate, nu avem sănătate, nu avem bani, nu avem Biserică, nu avem transport. Știți foarte bine că aceste argumente nu sunt întemeiate și ele dispar deîndată ce dorim noi.
Altădată spunem: am serviciu, am credite, am copiii, am casă, am mașină, am ocupație, îmi e rușine, sunt obosit, e departe Biserica, nu pot. Toate aceste nu pot, sunt pentru că nu vreau sau pentru că nu am vrut. Alegerea mereu este a noastră.
Să nu uităm, întâlnirea fiecărui om cu Dumnezeu este inevitabilă, obligatorie și de judecată.
Atunci minciunile noastre nu vor avea rost, deoarece Dumnezeu le știe pe toate, El știe Adevărul.
Ce să facem? Astăzi să ne întoarcem la Domnul. Să citim Sfânta Evanghelie și să îndeplinim ce scrie acolo.
Să punem pe primul loc credința și toate se vor armoniza în viața noastră și le vom înțelege pe toate și vom avea înțelepciune și toate vor fi bune înaintea Domnului. Și atunci, binecuvântarea Domnului va fi peste noi, acum și în veci. Duminică binecuvântată dragii mei cu sănătate și mântuire! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Există o lege a compensației în viața duhovnicească. Păcatele pe care le săvârșim față de aproapele, acelea vor veni împotriva noastră.
Nu rămâne nerăsplătit niciun păcat al nostru. Toate vor veni înapoi. Exact în forma și cu intensitatea cu care le îndreptăm împotriva semenilor noștri. La fel și cu bunătatea și binele pe care l-am făcut semenilor noștri. Dumnezeu îți răsplătește prin binele pe care l-ai făcut aproapelui tău, așa este porunca Lui "să-ți iubește pe aproapele tău" nu pe tine și atunci când tu faci lucrul acesta Dumnezeu îți vine întrajutor, căci tu împlinești cuvântul Lui. O săptămână binecuvântată dragii mei cu multă sănătate și multe bucurii sufletești, credință, dragoste și nădejde în Bunul și Milostivul Dumnezeu! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

De ce ne este dificil să ținem post? Deoarece ne lipsește hotărârea și ne târguim cu gândurile.
O parte din creștini, obișnuiesc să respecte postul de alimente doar o anumită perioadă de timp. În special în postul patruzecimii, oamenii își fac rînduială a ține post o săptămână. Dincolo de slabă credință, acest gest nu are gândire duhovnicească sănătoasă. În acest caz, am putea spune cu părere de rău, că  credincioșii țin post și acestea dintr-o obișnuință, tradiție sau bifare. Asemenea și luarea Sfintei Împărtășanii. Postul adevărat ar fi o consecință firească a sufletului care îl iubește puternic pe Dumnezeu.
Mai este o cauză din care oamenii țin postul mai puțin decât este necesar. Omul din start își spune, ,,voi respecta postul doar o săptămână”. El dintru început se limitează. Îi lipsește hotărârea. Diavolul este cel care aduce omului intenția de a se târgui cu păcatul. Dacă omul și-ar stabili din start obiective corecte și depline, sigur ar reuși. Hotărârea este punct forte al succesului. Dumnezeu ajută celui care dorește să facă bine. Și în același timp, diavolul ispitește omul, de la geneza lui, cu târguiala plină de minciuni. Speculația legată de păcat, aduce pierderea luptei cu cel rău. Demonii au experiențe de mii de ani și mulțime de oameni, astfel încât ei sunt capabili să te aducă să cazi.
Gândul răuvoitor trebuie omorât din fașă. ,,Dorințele rele, trebuie zdrobite îndată de la apariția lor, de piatra Hristos”, spune Fericitul Augustin. Psalmul 136, cu multiplele sale tâlcuiri, ne vorbește despre acest fapt.
Credința adevărată aduce motivare. Ea dăruiește putere pentru a ați îndeplini scopul. Necredința naște indiferență, nepăsare, lene, neseriozitate. O parte din creștini nu-și i-au viața duhovnicească în serios: să postească cu adevărat, să se pregătească intens de Sfânta Liturghie, de Sfânta Euharistie, de Sfânta Spovedanie. Pe măsura pregătirii vom avea și rezultatele.
Să ne străduim dragilor să ne pregătim de sfintele Taine. Ne vom minuna cum Dumnezeu lucrează în noi. Ne vom bucura de osteneală și vom simți sete să fim mai aproape de Dumnezeu. O zi binecuvântată dragii mei vă doresc cu multă sănătate și multe bucurii sufletești, credință, dragoste și nădejde în Bunul și Milostivul Dumnezeu! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Ce este păcatul ?
Toată lumea este plină de păcate. Suntem ca între mii si milioane de microbi. Ne dăm seama în ce mediu suntem si totusi stăm, rămânem pe loc. Ce bine ar fi dacă n-ar fi păcatele pe lume! Am fi ca îngerii - curați, străvezii, luminoși... Dar din nefericire există păcatul, și este lăsat în acest ansamblu universal chiar de la începutul omenirii. Primii oameni au greșit față de Dumnezeu, și după ei, ceilalti toți.
Păcatul, ca definiție, este călcarea legii lui Dumnezeu cu voință și cu știință. Suntem conștienți că este rău, dar facem păcatul din interese meschine sau din cauza nimicurilor care ne înconjoară, precum si din cauza libertății cu care am fost înzestrați de la început. Suntem liberi să facem orice pe pământul acesta. Dar, pentru orice faptă a noastră, vom da seama. Este în Evanghelie un cuvânt cumplit de adevărat: "În zilele acelea, oamenii vor da seama pentru orice cuvânt desert spus în viață". Orice cuvânt, orice prostie, orice viclenie se înregistrează undeva, si cândva vom fi confruntați cu noi înșine și cu ceea ce am spus odată în viață. Nu este de glumă. Această vorbă deșartă este o stare de păcat, în care alunecăm foarte des.
Păcatul este, așadar, călcarea legii lui Dumnezeu, cu știință și voință, pe baza libertății noastre depline. Putem face orice, suntem liberi. Ni se pare că nu ne urmărește nimeni, și aceasta ne încurajează parcă la păcat. O zi binecuvântată dragii mei fără de păcat cu Dumnezeu de mână! Fiți binecuvântați și fericiți!