O descătușare puternică. O liberare condiționată. O Dragoste Din Tei!

 

Teiul este considerat pomul sfânt în coroana căruia Dumnezeu nu aruncă cu săgețile trăsnetelor iar vântul adie blând. Teii sunt diferiți față de alți pomi prin magnetismul lor. Se spune că Fecioara Maria a fost adesea văzută printre ramurile acestui arbore iar rugăciunile sub tei au mari șanse de a fi ascultate. Lemnul de tei este preferat mai ales pentru pictarea icoanelor. Datorită preferinței pe care o au albinele față de florile de tei, teiului i se mai spune și „Arborele albinelor”.

Floricică de tei sfânt,

Tu ești raiul pe pamânt,

Cu parfumul tău suav,

Vindeci sufletul bolnav.

Floricică de tei sfânt,

Tu ești soarele din cânt,

Cu parfumul tău suav,

Dai vigoare celui mai firav.

Floricică de tei sfânt,

Tu ești umbră, tu ești vânt,

Cu parfumul tău suav,

Mistui răul din nărav.

Dis-de-dimineață, să zic că era în jur de ora 5.00 și un pic, m-am trezit în parfumul inconfundabil al florilor de tei. Am dormit cu fereastra larg deschisă iar după răpăiala bună de ploaie de azi noapte, mireasma florilor de tei este mult mai intensă. M-am spălat cu apă rece pe ochi, pe dinți și cu apă caldă pe restul părților. După prima gură de cafea fără zahăr, fără lapte și fără cafea m-am gândit că ar fi cazul să-mi fac o listă cu cele necesare. Am analizat stocurile din cămară, din dulapuri, din șifoniere și singurul lucru care îmi lipsește înafară de pâine este ventuza. Am nevoie de ventuze cuier să le lipesc pe faianța din bucătărie și să îmi agăț ustensilele de bucătărie. Vreau să intru în bucătărie și să mă simt așa de bine, așa de bine ca la o expoziție de artă contemporană. Vreau să privesc și să zâmbesc. Nu mai vreau să gătesc. Nu mai vreau să spăl vase. Nu mai vreau să curaț legume. Nu mai vreau să curaț cireșele de sâmburi. Nu mai vreau să fac dulceață. Nu mai vreau să sparg nuci. Nu vreau să fac nimic. Este un sentiment care tocmai a apărut din nicăieri. Nu chiar de nicăieri este de la parfumul florilor de tei care se spune că ne înviorează sufletește, ne relaxează și ne calmează. Iar eu una când sunt calmă și relaxată pescuiesc, sar coarda. ascult muzică, mă uit la un film, mă plimb, citesc, mă uit la un spectacol de teatru, desenez, dansez și am fața unui zâmbareț. Am un zâmbet larg, un zâmbet cald, un zâmbet poznaș, un zâmbet tâmp, un zâmbet. Cel mai suav zâmbet întipărit pe faţă este atunci când alegi să nu faci nimic! O descătușare puternică. O liberare condiționată. O Dragoste Din Tei!