Mintea confuză și inima împietrită sunt de fapt cele mai periculoase locuri din lume.

 Când simți că ești blocat într-o viață lipsită de împlinire și de sens, când simți că ai nevoie să te regăsești într-un rost mai mare decât grijile cotidiene, poți începe un drum nou din câțiva pași:

Unu: Oprește-te o clipă și întreabă-te cine ești tu cu adevărat și care este chemarea ta în viață. Doi: Fă liniște în suflet ca să auzi mai clar vocea inimii. Ține un jurnal minim. 10 minute pe zi. Trei: Definește care ar fi pentru tine un sens mai profund al existenței și ce ar însemna pentru tine o viață împlinită.

LIMFĂ – „apa vie” 💧 a organismului

 Puțini știu, dar limfa este principalul sistem de curățare al corpului. Ea colectează toxine, bacterii, resturi celulare și le duce spre „stațiile de epurare” – ganglionii limfatici. Acolo se neutralizează tot ce ne-ar putea îmbolnăvi, iar limfa curată revine în sânge.

Sistemul limfatic este una dintre cele mai complexe și ingenioase rețele ale corpului uman. El este responsabil de evacuarea otrăvurilor, în special a celor bacteriene și fungice, și de starea lui depinde imunitatea – iar imunitatea înseamnă Viață! Curiozitate: în corpul nostru circulă de 2 ori mai multă limfă decât sânge, dar despre ea se vorbește infinit mai puțin. Din păcate, cu limfa ne purtăm adesea neglijent. Ea merită să fie tratată „cu respect”, pentru că fără o curățare și o circulație corectă, corpul începe să se sufoce din interior. Cum funcționează limfa Limfa circulă „de jos în sus”, de la vârful degetelor până la ductul toracic. Ea spală fiecare celulă și duce toxinele în ganglionii limfatici, unde acestea sunt neutralizate. Ganglionii sunt adevărate stații de filtrare: zilnic, corpul scapă de miliarde de celule moarte, iar sistemul imunitar distruge bacterii și virusuri – toate aceste resturi ajung mai întâi aici. În ganglioni se produc limfocite și anticorpi, principalii apărători ai organismului. Ce se întâmplă când limfa stagnează Atunci când limfa nu mai circulă corect, până la 83% dintre toxine se acumulează în spațiul intercelular. Rezultatul este apariția edemelor, a acneei, a petelor și psoriazisului, a oboselii cronice și a durerilor articulare. Organele de detoxifiere – ficatul, rinichii și intestinul – sunt suprasolicitate, iar acest proces se numește limfotoxicoză. Când drenajul este blocat, apar boli vizibile: artritele și umflăturile articulare cauzate de ganglioni încărcați, febra ca mecanism natural de apărare, sau pneumoniile, psoriazisul și neurodermatitele ca urmare a blocării căilor limfatice. Cum funcționează „ritualurile” zilnice ale limfei Sistemul limfatic nu are inimă proprie – mușchii sunt pompa ei. Fiecare contracție musculară împinge limfa înainte, iar valvele vaselor o direcționează doar într-un singur sens. De aceea, ritualurile zilnice – mișcarea, respirația profundă, exercițiile, transpirația – sunt vitale pentru circulația limfei. Fără aceste obiceiuri, fluxul se blochează și corpul începe să dea semnale prin piele, articulații și imunitate. ⸻ „Porțile” prin care limfa elimină toxinele • Organele genitale și uretra – secrețiile sunt semn că sistemul luptă. • Intestinul – mii de ganglioni se deschid direct în tubul digestiv. • Pielea (transpirația) – elimină hormoni și toxine; deodorantele 24h/7 blochează acest proces. • Căile respiratorii – nas, amigdale, bronhii, plămâni – fiecare este un filtru de apărare. Cum ajuți limfa să circule • Mișcare zilnică și exerciții de respirație • Masaj limfatic sau automasaj cu peria • Băi fierbinți, saună, periaj uscat • Curățarea intestinului și a ficatului • Hidratare și alimentație echilibrată Ce să eviți • Deodorante 24h/7 zile care blochează transpirația • Căldură sau presiune directă pe ganglioni • Sedentarism, constipație, alimentație grea • Îmbrăcăminte foarte strâmtă – blochează circulația limfei • Statul prelungit pe scaun – lipsa mișcării oprește fluxul • Excesul de zahăr și alimente procesate – suprasolicită ficatul și intestinele • Deshidratarea – limfa devine vâscoasă și circulă mai greu • Infecțiile cronice netratate – întrețin inflamația și „înfundă” rețeaua • Stresul cronic și lipsa somnului – dereglează imunitatea și regenerarea • Expunerea constantă la toxine chimice (detergenți agresivi, pesticide, cosmetice sintetice) – încarcă suplimentar ganglionii Regula de aur: limfa se mișcă doar cu tine – prin mișcare, respirație și grijă zilnică. Un sistem limfatic activ și curat înseamnă imunitate puternică, sănătate și viață lungă.

Știați că în corp avem aproape 600 de ganglioni limfatici care lucrează zi și noapte pentru noi? Ați vrea să aflați și metode naturale, simple, prin care să vă curățați limfa? ....Altfel.

Povestea crăiței

 Craita si lacramioara au o poveste comuna, care spune ca, odinioara, un imparat si sotia sa isi doreau foarte mult sa aiba un copil, rugandu-se mereu pentru asta. Bucuria li s-a intamplat abia la batranete, insa, in compensatie, Dumnezeu le-a dat ca fiica o fata atat de frumoasa, incat la soare te puteai uita, dar la ea ba. Toata lumea i-a spus fetei Craita. Ea avea insa o pasiune care o macina, si anume florile salbatice, care cresteau prin paduri si in locuri salbatice. Intotdeauna avea cu ea niste flori si se gandea la ele tot timpul. Le cauta mereu, dar nu prea putea sa o faca din cauza garzilor de la palat, care o pazeau si erau mereu cu ea. Odata a scapat de escorta si a plecat, fericita, prin codri dupa flori, insa s-a ratacit si n-a mai gasit drumul spre casa. A mers pana cand hainele i s-au stricat, pana cand aproape s-a ofilit de foame si de sete. Sfantul Petru, care tocmai se plimba alaturi de Dumnezeu pe pamant, a vazut-o si l-a rugat pe Creator sa o scape de suferinta. Atunci, lacrimile fetei au inceput sa se transforme, de cum atingeau pamantul, in minunate flori albe, mici si delicate, care au si primit numele de lacramioare. Trupul fetei, ostenit si vlaguit, s-a afundat in pamant de tot, iar in acel loc a rasarit o floare cu flori rosietice si mijlocul galben, care a primit numele fetei: Craita. De aceea intalnim lacramioarele si craitele pe morminte, caci ele simbolizeaza tristetea si jalea.

Puterea medicinală a unei conversații

 "Dacă am înțelege puterea medicinală a unei conversații, am ști că vorbirea este urgentă".

Trăim într-o lume cu ritm rapid, plină de informații, notificări și rutine care ne împing adesea în tăcere interioară. Avem cuvinte, emoții și gânduri care, încetul cu încetul, devin poveri grele pentru inimă. Cu toate acestea, rareori observăm ceva esențial: vorbirea este o modalitate de a vindeca.

O conversație autentică nu este doar un schimb de idei, ci un spațiu în care energia curge și viața se luminează. Când vorbim cu cineva care ne ascultă cu adevărat, apare un fenomen puternic: invizibilul devine vizibil, reprimat găsește o ieșire, iar ceea ce părea insuportabil devine mai suportabil.

Cuvintele au un efect vindecător. Sunt ca balsamurile care mângâie rănile emoționale. Spunând ceea ce simțim, ne reorganizăm interiorul, eliberăm tensiunea și deschidem ușa către noi perspective. Ceea ce părea a fi un zid insurmontabil poate dispărea datorită clarității care vine din a scoate cu voce tare ceea ce înainte locuia doar în minte.

Pe de altă parte, ascultarea este, de asemenea, medicament. A fi atent fără judecată, cu empatie și respect, este un dar profund pe care banii nu îl pot cumpăra. A asculta înseamnă a susține sufletul celuilalt, a-i da spațiu pentru a exista pe deplin.

Vorbirea este urgentă pentru că liniștea acumulată te îmbolnăvește. Anxietatea, tristețea și singurătatea se hrănesc cu ceea ce nu spunem. Prin împărtășire, sufletul respiră și găsește ușurare.

Prin urmare, nu trebuie să subestimăm niciodată puterea unei discuții cu un prieten, a unei discuții de familie sau chiar a unui dialog cu un străin care ne oferă timpul său. Fiecare cuvânt din inimă este o sămânță de vindecare, o punte către speranță și o modalitate de a ne aminti că nu suntem singuri.

În cele din urmă, conversația este un act profund uman. Înseamnă să ne amintim unul altuia că suntem încă în viață, conectați și că există întotdeauna lumină în întâlnire.

Eu sunt prioritatea mea, adăpostul și unitatea mea.

 

Până când nu devii tu o prioritate pentru tine, nu vei fi pentru nimeni altcineva. Mai mult, nu vei reuși nici să te cunoști, nici să te înțelegi îndeajuns.

 O persoană își dorește să se realizeze profesional? Atunci cu siguranță munca va fi mai importantă decât ideea întemeierii unei familii, de exemplu. Dar ce se întâmplă atunci când nu ai niște priorități stabilite?

Ceea ce mi s-a întâmplat mie și probabil și altora este că am fost un timp în bătaia vântului. Mai exact, neștiind ce vreau să fac, au început alții să aleagă pentru mine iar eu mă legam de alții.

Practic, eram ca o marionetă ale cărei sfori erau conduse de oricine dorea. Toți știau ce este mai bine pentru mine, ce mi se potrivea în funcție de caracterul meu, ba chiar cu cine ar trebui să leg relații. Legându-mă de alții simțeam că trăiesc mai mult pentru ei, decât pentru mine.

Mă gândeam doar cum să îi ajut sau să le fac pe plac și renunțam deseori la mine pentru a le face lor un favor. Nu îmi plăcea să spun „nu” și credeam că fac un bine, dar de fapt binele era doar pentru ei, și răul pentru mine.

Aflându-mă în situația asta, începeam să mă simt obosită psihic. Am realizat cu timpul că nu este bine pentru mine modul în care acționam. Ce-i drept mi-a trebuit curaj să mă impun, fiindcă trăind atâția ani mai mult după regulile altora decât după ale mele, mă plafonasem groaznic și mi-era greu să iau deciziile mele.

A fost o transformare treptată, pe durata a câteva luni… Am început prin a mă gândi dacă viața mea chiar nu poate decurge fără indicațiile altora, și am ajuns la concluzia că ei nu contează pe cât de mult contez eu.

Am realizat și că făcând mereu favoruri pentru alții, dădeam impresia că timpul meu nu este la fel de important ca al lor și că ei ar merita mai mult. Total greșit.

Ce am făcut mai exact? Primul pas a fost conștientizarea. Abia atunci când conștientizezi o problemă o poți remedia.

M-am pus pe locul unu în viața mea, și asta nu din egoism, ci din necesitate. Am ascultat și părerile altora când voiau să mă sfătuiască cu ceva, dar nu i-am luat în considerare mereu, fiindcă am învățat să trec prin filtrul gândirii să văd dacă ideea lor se potrivește cu ceea ce cred eu.

Mi-am stabilit niște priorități și am aflat măcar în ce direcție vreau să mă îndrept, dacă nu obiectivul exact.

A trebuit să elimin câteva prietenii pe care le întrețineam doar de dragul vechimii, dar care nu se potriveau cu personalitatea mea de acum și cu care nu împărtășeam viziuni comune.

Nu mi-a părut rău, deoarece când elimini ceva faci loc pentru alte oportunități. Așa că am așteptat cu inima împăcată noile experiențe iar ele nu au întârziat să apară.

M-am concentrat mai mult pe mine, arătându-mi mai mult respect, iar respectul s-a reflectat și în exterior.

Am început să spun „nu” atunci când nu simțeam să fac cu toată inima un lucru sau când aveam alte lucruri în agendă.

Să recunoști valorea propriului timp este un lucru minunat, pe care îl recomand tuturor. Am renunțat și la așteptări și am început să fiu mai rar rănită.

Au început să se vadă schimbările în viața mea și îmi plăcea drumul pe care îl alesesem. Și atunci când făceam o greșeală, știam că este doar din vina mea și era cel mai probabil cauzată din lipsa experienței, dar nu găseam niciodată o altă persoană de învinuit decât eu.

Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul 23 Septembrie

 

• Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Zămislirea mântuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Domnului, cu mărire și cu minune.

Zămislirea mântuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfântul Ioan, Înaintemergătorul, cu mărire și cu minune. Multe mame zămislesc fii, dar puține sunt acelea pe a căror zămislire ar mări-o și ar prăznui Biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pântece s-a minunat lumea; acestea au fost Sfânta și dreapta Ana, Sfânta Elisabeta și Prea Sfântă, Preacurata Fecioară Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul înainte; iar Fecioara Maria, pe Hristos, Mântuitorul nostru. Deci, toate aceste zămisliri prin vestitor ceresc s-au binevestit și s-au săvârșit de darul lui Dumnezeu, dar nu fără a vorbi bunul vestitor și cu zămislitorii, de vreme ce Însuși Dumnezeu avea trebuință de învoirea celor ce zămisleau. Drept aceea, bine-vestitorul, Sfântul Arhanghel Gavriil, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a vorbi astfel: „Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta și femeia ta, Elisabeta, va naște ție un fiu, și-l vei numi Ioan și va fi ție bucurie și veselie și se vor bucura mulți de nașterea lui” (Luca 1,13).

Răspuns-a Zaharia: „Străine și neașteptate lucrări îmi vestești mie, vestitorule de bucurie; că a naște fii la bătrânețe nu este lucru potrivnic firii? Fiindcă eu sunt bătrân și femeia mea trecută în zilele ei, deci, cum vom putea să zămislim și să naștem fiu?”. Îngerul a zis: „De la începutul cuvintelor tale te găsesc pe tine cu puțină credință, Zaharie, pentru că nu aștepți împlinirea cuvintelor mele, căci, deși potrivnic firei tale ți se pare lucrul acesta, nu e potrivnic puterii lui Dumnezeu, Căruia nimic nu este cu neputință; că Dumnezeu poate și din pietre să ridice fii lui Avraam. Au nu știi că era cu putință lui Dumnezeu a zidi pe Adam din pământ, iar pe Eva din coasta lui și prea îmbătrânita Sara a-i da lui fiu pe Issac? Deci, și femeii tale, Atotputernicul Dumnezeu îi dă să nască la bătrânețe fiu, că s-a auzit rugăciunea ta”.

Răspuns-a Zaharia: „Eu acum aduc rugăciunile mele lui Dumnezeu pentru venirea doritului Mesia, pe care s-a făgăduit, prin gurile sfinților săi proroci, ca să-l trimită mai degrabă pe pământ să mântuiască seminția lui Avraam din robia altor neamuri. Încă mă rog și pentru greșelile mele și pentru neștiințele poporului. Iar de aceasta, ca să am fiu, acum nu mă rog, că m-am învechit cu anii și femeia mea a îmbătrânit”.

Grăit-a lui Îngerul: „Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, cu a cărui descoperire știu că acum nu pentru primirea fiului te rogi, ci pentru lucrurile de care spui. Însă mai înainte de bătrânețile tale și mai înainte de stârpiciunea soției tale, Elisabeta, te-ai rugat cu osârdie ca să vă dea vouă Dumnezeu să aveți un fiu. Iar întrutot milostivul, Domnul, de Care nici cea mai mică mișcare de inimă omenească nu se tăinuiește, Cel ce ascultă rugăciunile celor ce se roagă Lui și face voia celor ce se tem de el, Acela, auzind rugăciunile tale cele mai dinainte, îți dăruiește ție, măcar, deși, nu degrabă, însă bine, fiu cu numele darului numit. Pentru că știe după a Sa bunăvoire să împlinească cererile sfinților Săi. Și va fi mare înaintea Domnului cel ce va să se nască ție fiu”.

Răspunse Zaharia: „Te văd pe tine, binevestitorule, că ești înger al lui Dumnezeu, că vorba ta arată aceasta; vederea frumuseții tale te vădește și puterea cuvintelor tale mărturisește. Drept aceea, de la începutul arătării și vestirii tale îndată m-am spăimântat, precum oarecând și Daniil prorocul, văzând pe înger, s-a temut. „Am văzut, zice, o arătare mare și n-a rămas în mine tărie”. Așijderea și maica lui Samson a zis: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine și chi-pul lui ca și chipul îngerului lui Dumnezeu era înfricoșat”. Drept aceea m-am temut și eu și nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice cuvintelor tale celor îngerești. Însă te întreb: Pentru ce fiul, cel ce se va naște, va fi mare? Au doar mai mare și mai cinstit va fi decât Ieremia prorocul, către care era cuvântul Domnului cel ce zice: „Mai înainte de a te zidi eu pe tine în pântece te-am cunoscut și mai înainte de a ieși tu din mitras te-am sfințit și proroc în neamuri te-am pus”.

Răspuns-a îngerul: „Va fi mare înaintea Domnului fiul tău, cu neasemănată mărime duhovnicească, cu care va întrece pe Ieremia. Acela s-a sfințit mai înainte de nașterea sa, dar acesta cu mult mai mult se va umple de Duhul Sfânt, încă din pântecele maicei sale. Ieremia a fost însemnat numai ca să prorocească pentru Mesia, iar acesta înainte a fost rânduit ca și mâna să-și pună pe Dânsul și să-L boteze. Încă nu numai pe Iere-mia, ci și pe ceilalți sfinți îi va întrece cu mărimea darului lui Dumnezeu. Că nu se va scula între cei născuți din femei altul mai mare decât Ioan Botezătorul. Precum o stea din toate celelalte stele covârșește în slavă, așa și între sfinții lui Dumnezeu, unul pe altul cu slavă și cu cinste întrece. Că și într-ale noastre îngerești ierarhii - zice Gavriil - care totdeauna văd dumnezeiasca față, nu la toți într-un fel descoperă Dumnezeu tainele voinței Sale, ci prin mijlocirea celor mai de sus arată poruncile celor mai de jos. Multe stele apun înainte de ivirea soarelui și numai singur luceafărul merge înaintea soarelui. Mulți profeți au propoveduit despre venirea lui Mesia, pruncul însă cel ce va să se zămislească și să se nască din tine, nu numai cu cuvântul va propovedui, ci și cu degetul său va arăta popoarelor pe Mielușelul lui Dumnezeu, Cela ce ridică păcatele lumii. Și pentru aceea va fi mai mare decât toți cei ce se nasc din femei, pentru că pe cât împlinirea vestirii celei de bucurie este mai primită decât însăși vestirea, pe atâta mai cinstit va fi prorocul cel ce are să se zămislească și să se nască, decât alți proroci.Toți prorocii și legea au prorocit până la acest proroc, iar acesta va fi săvârșirea tuturor prorocilor și sfârșitul legii celei vechi, și înainte mergător al darului celui nou„.

Grăit-a Zaharia: „Bună și de bucurie este vestirea ta, o, îngere! că dacă „tot fiul cel înțelept veselește pe tată”, cu cât mai mult fiul cel mai înțelept decât toți prorocii m-ar veseli pe mine, bătrânul. Cu toate acestea, cum oare mă voi veseli, de vreme ce mă îndoiesc de cuvintele tale; iar bucuria și veselia în lucrurile cele de îndoire nu se fac, ci numai în cele vrednice de credință. Deci, rogu-mă ție, îngere al lui Dumnezeu, să-mi spui mie: după ce voi cunoaște cele binevestite de tine?”.

Răspuns-a îngerul: „Au încă te îndoiești și nu crezi cuvintele mele o, Zaharie?! Au doar minciuni îți spun, trimis fiind de la Dumnezeu, Care este credincios în toate bunătățile Sale și drept în toate lucrurile Sale? Nu este cu neputință la Dumnezeu tot cuvântul! Ești preot și învățător al lui Israel și pe acestea oare nu le știi: că vremea venirii lui Mesia a sosit, pe care eu, prin șeptimea anilor, am numărat-o trimis fiind în Babilon la Daniil prorocul? Au n-ați citit prorocirile lui? Cercetează și vezi că, iată, s-a apropiat cel ce mântuiește pe Israel și înainte va merge înaintea feței lui îngerul cel în trup trimis, care va fi fiul tău, cel ce va găti calea lui Mesia, mergând înaintea lui cu duhul și cu puterea lui Ilie. Dar de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor, să fii tăcând și neputând a grăi, până la ziua în care vor fi acestea!”. Și îndată limba lui Zaharia s-a legat cu amuțire, legăturile nerodirii Elisabetei s-au dezlegat, iar îngerul s-a dus să stea înaintea Atotțiitorului Dumnezeu, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Sfântul Sfințit Mucenic Foca, Episcopul de Sinope 22 Septembrie

 

• Viața Sfântului Sfințit Mucenic Foca, Episcopul de Sinope

Sfântul Foca din tinerețe era plin de darul Duhului Sfânt, gonindu-i pe demoni din oameni și tămăduind neputințele. Fiind ales episcop în cetatea Sinopiei a întors mulți oameni de la rătăcirea lor și pe păgâni de la închinarea la idoli i-a adus la cunoștința Unuia Dumnezeu.

În cetatea Sinopiei era un om numit Pamfil, și avea de soție pe Maria. Aceștia au născut pe acest fericit Foca, care din tinerețe era plin de darul Duhului sfânt; îi gonea pe diavoli din oameni și tămăduia neputințele. Ajungând la vârsta bărbatului desăvârșit, pentru viața lui cea îmbunătățită, a fost ales episcop acelei cetăți. Șezând pe scaunul său, păștea bine oile cele cuvântătoare, cu cuvântul și cu lucrul, adăugind, spre nevoința sa, mai mari osteneli. Și au fost arătate la toți lucrurile lui cele bune, pentru care se proslăvea Tatăl cel ceresc. A întors mulți oameni de la rătăcirea lor și pe pagini de la închinarea către idoli i-a adus la cunoștința unuia Dumnezeu. Iar când a vrut Domnul ca să-l învredniceasă, a înștiințat pe robul său de această voie a sa prin vedenie, astfel: Un porumbel a zburat de sus, având în gura să o cunună de flori, pe care punând-o pe capul fericitului, i-a grăit cu glas omenesc, zicându-i: „Acum s-a umplut paharul tău, care se cade a-l bea”. Din această vedenie sfântul a cunoscut muncile cele ce erau să-i vină pentru Hristos. Iar noi, din aceasta cunoaștem plăcerea lui cea mare către Dumnezeu, că s-a învrednicit a fi încoronat din cer fiind în trup. Așa iubește prea bunul Dumnezeu pe cei drepți și plăcuți ai săi: îi încununează pe dânșii cu slavă și cu cinste și pune pe capetele lor coroană. Acest Sfânt Foca era mire ceresc după curăția sa sufletească și trupească, cu care cerul a vrut să se împreune, și i-a pus lui cunună.

Cununa aceea era cununa cea mai bună a cămării Mântuitorului, cu care avea să fie încoronat în veci, când se va veseli la nunta Mielușelului.

După acest semn prea slăvit, a fost prins și chinuit pe timpul împărăției lui Traian (98-117) de către African. El a silit mult pe sfânt să jertfească idolilor, dar sfântul, în locul acelora, a vrut a se aduce pe sine însuși jertfă lui Dumnezeu.

Și, după ce nu s-a supus mai marelui și nu a dat lucrului făcut de mâini omenești cinstea aceea care se cuvine Unuia Dumnezeu care șade pe Heruvimi, atunci mai marele a poruncit ca legând pe sfânt la un lemn să-i rupă mădularele. Și era trupul lui zdrobit de răni, și rupt în bucăți. Precum păsările răpitoare flămânde se gră-mădesc la vreun stârv și îl rup mâncându-l, așa rupeau muncitorii din trupul cel curat al pătimitorului lui Hristos. Însă el a răbdat cu vitejie și a auzit un glas din înălțime întărindu-l și așa a biruit muncile pentru Iisus, Cel ce l-a întărit pe el când pătimea, ca într-un trup străin; că nu și-a cruțat trupul pentru mărturisirea Aceluia care nici sufletul nu l-a cruțat, ci L-a pus pentru noi pe Cruce. Suferințele grele și pătimirea le socotea că pe o răcorire a raiului, pentru Hristos, Domnul Cel ce a pătimit pentru noi. Pentru că a suferit cu înlesnire robul Domnului, pentru dragostea dumneze-iască, și de s-ar fi adunat din toată lumea asupra lui chinuitorii și toate chinurile, el era gata să le rabde pe toate pentru iubitul său, zicând cu David: „Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea” (Psalm 56, 10). Apoi, cei ce-l chinuiau l-au pus pe el pe o tigaie arsă în foc și îndată tigaia s-a răcit, pentru că biruia duhovnicescul foc care ardea spre Dumnezeu în inima lui puterea focului celui simțit. El s-a arătat biruitor asupra tuturor muncilor la care a fost supus, că se arăta oastea cea îngerească și lumina lui Dumnezeu cea nemăsurată, împrejurul lui. Și era în temniță luminat cu lumină cerească, în legături, veselit cu nădejdea cereștii mântuiri, în necazuri mângâiat de îngeri și în bătăi întărit de Iisus. Iar după chinurile cele de multe feluri, îl aruncară într-o baie înfocată, și acolo, rugându-se, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu și s-a încoronat cu coroana biruinței în Biserica celor ce dănțuiesc, iar trupul lui cel sfânt a fost îngropat de cei credincioși cu cinste și mai multe minuni se săvârșesc la mormântul lui.Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope

Glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să laud astăzi Dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu Razele cele Luminătoare ale Duhului, păstorule şi mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Cel Ce toate le ţine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat te-ai îmbogăţit cu Dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumuseţile păstoriei şi cu sângele sfinţitei nevoinţe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, Preaînţelepte Mucenice Foca, pe cel ce era tare întru răutate l-ai slăbit de tot şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă preaales.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, născându-Se Prunc Tânăr şi înnoind cu adevărat toată firea omenească.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind tămăduiri cu chemarea lui Hristos, cuvioase, ai mântuit de înşelăciunea vrăjmaşului, cetăţi şi popoare, cu Darul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind locaş lui Dumnezeu, mucenice, ai surpat capiştile idoleşti, având în ajutor şi împreună lucrătoare puterea Celui Ce toate le lucrează.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Oaste îngerească s-a arătat ţie Sfinte Mucenice Foca şi mare lumină Dumnezeiască, mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine întrupându-Se Dumnezeu pentru milostivirea Lui, S-a unit cu oamenii şi a dezlegat blestemul, Ceea ce Singură eşti cu totul Binecuvântată, Stăpână.

Irmosul

Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o stea prealuminoasă te-a pus Stăpânul la înălţimea Bisericii pe tine Sfinte Foca, pentru a lumina inimile tuturor cu luminile minunilor şi cu nevoinţele tale, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturisit-ai Întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc, mucenice biruitorule; şi lămurit ai ruşinat închinarea la idoli şi nimicnicia mulţimii zeilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind înălţată marea cu valurile înşelăciunii, de viforul mulţimii zeilor ai trecut prin cârmuirea cea Dumnezeiască, făcându-te liman liniştit tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate, prin credinţă, fără îndoială, strigăm ţie Stăpână: Bucură-te!

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neabătându-te la cărările vrăjmaşului, ţi-ai îndreptat căile tale către căile voirilor lui Dumnezeu, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rupându-ţi-se mult chinuitul tău trup de bătăi, ai rupt legăturile zeilor, cu Dumnezeiasca Putere şi ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mucenice Foca.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adevărată şi întreagă jertfă te-ai adus lui Dumnezeu, prealăudate, Celui Ce S-a jertfit pentru noi şi ai făcut să înceteze jertfele idolilor cele de sângiuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit Sieşi casă, din Curate sângiurile tale precum a binevoit, Stăpână Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marea necredinţei ai uscat-o, preaînţelepte, izvorând izvor de viaţă; şi cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spânzuratu-te-ai pe lemn, chinuindu-te cumplit şi strămutându-ţi-se membrele, fericite, ai auzit glas dintru înălţime întărindu-te, ierarhe şi mucenice mult chinuitule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râvnind Patimii Celui fără patimă, Sfinte Foca, vindeci patimi de multe feluri şi prin fierbinţile tale rugăciuni către Dumnezeu, mântuieşti de vifor şi de valuri întreite pe cei ce înoată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ploaia în chip de negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în Preacurat pântecele tău, Preasfântă Fecioară şi a uscat pâraiele răutăţii cu Puterea Sa cea Dumnezeiască.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe propovăduitorii...

Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat şi purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Preaînalt, mucenice, ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale le-a primit ca un mir de bună mireasmă Cel Ce Singur este Mult Milostiv.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persienesc...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mânia tiranilor nu te-ai îngrozit, preaînţelepte şi fiind mai marele turmei celei cuvântătoare, te-ai adus prinos ca un miel Păstorului Celui Mare, fiind preamărit, Sfinte Foca, ca un mucenic.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cercatu-te-ai ca aurul în ulcea, mucenice, fiind aruncat în mijlocul varului celui arzător şi nicicum vătămându-te, cântai: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiască dragoste arzând în inima ta, te-a păzit pe tine, mărite, cu rouă Dumnezeiască, nemistuit de foc cel ce ai ars materia necredinţei, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Casa sufletului meu, cea stricată prin mijlocirile pocăinţei, înnoieşte-o, Preacurată Fecioară, ca Ceea ce Singură eşti bună şi cunoaşterea ta a înnoit toată omenirea.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dar este revărsat în buzele tale, Înţelepte Mucenice Foca, pentru aceea ai întors poporul cel rătăcit de la învăţăturile şarpelui şi ca un păstor adevărat, l-ai adus către Hristos, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător neadormit către Dumnezeu te are pe tine adunarea credincioşilor, înţelepte; care îmblânzeşti valurile mării patimilor, linişteşti supărările şi ne scapi de tot felul de întristări pe noi care cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica ta întotdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri, pentru cei ce au trebuinţă: căci te arăţi liman fără de valuri şi izgoneşti patimile celor ce te cinstesc pe tine, mucenice şi cântă lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Roagă cu osârdie pe Preabunul Domnul, Sfinte Mucenice Foca, să ne dăruiască scăpare de rele, celor ce cinstim cu prăznuire cucernica ta pomenire, ca să cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sicriul Legii şi năstrapa care purta mana, masa cea Dumnezeiască şi sfeşnicul cel de aur pe tine te însemnau, Preacurată, Ceea ce ai născut, spre descoperirea neamurilor, Lumina Care luminează marginile lumii cu cunoştinţa de Dumnezeu.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel, a închis gurile leilor cele deschise în groapă; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi cu toţii să prăznuim cu cuvinte Dumnezeieşti preasfânta pomenire a sfinţitului păstor, care se roagă Domnului, Făcătorul de bine pentru noi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinsu-te-ai de râvna Stăpânului, mucenice, când ai intrat în baia cea încinsă cu foc şi ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, veselindu-te, fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De tine, Fericite Foca, se bucură cetele ierarhilor, ale mucenicilor şi ale Sfinţilor Apostoli şi adunarea tuturor drepţilor, avându-te pe tine în mijlocul lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta s-a întins în toată lumea, luminând sufletele celor ce cu credinţă laudă nevoinţele şi luptele tale şi chinuirea cea vitează, păstorule şi mucenice, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mi cu mijlocirea ta sufletul meu cel întunecat de păcate şi mă izbăveşte de văpaia cea veşnică şi de întunericul iadului, ca, veselindu-mă, să laud mărirea ta, Preacurată.

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sălăşluind întru tine Darul Duhului, Mucenice Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta şi celor ce plutesc pe mare şi cu credinţă năzuiesc la ajutorul tău, le ajuţi în toată vremea, părinte. Împreună cu aceştia dă-ne şi nouă curăţire, de Dumnezeu înţelepte.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu Puterile cele Cereşti, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, Ceea ce Singură eşti Prealăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău Răstignit de a Sa bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope şi a Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmosul

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe o Frumoasă Făptură, ca pe o Împodobită Mireasă, ca pe o Preacurată Fecioară între fecioare, Dumnezeu pe tine alegându-te, în pântecele tău cel fără prihană S-a sălăşluit. Pe Acela roagă-L, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de întinăciunea păcatelor să mântuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Precum zice psalmistul, ai stat Precurată, de-a dreapta, ca o Împărăteasă a Împăratului ce a Răsărit din pântecele tău. Pe Acela roagă-L, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca stătător de-a dreapta să mă arate în ziua răsplătirii, Dumnezeiască Mireasă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toată firea omenească din toate cele netrebnice, ai înnoit-o, Ceea ce ai adus în lume ploaia cea cerească. Pentru aceea, te rugăm şi brazda sufletelor noastre cea uscată arat-o aducătoare de roadă, Dumnezeiască Mireasă.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea ta, întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îmbrăcându-Se cu mine, omul, din pântecele tău a ieşit Făcătorul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, haina nestricăciunii dăruind celor ce s-au lepădat de ea prin multe fapte netrebnice.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preacinstit L-ai născut, Stăpână. Pe Acela, cu osârdie, roagă-L să Se milostivească spre smeritul meu suflet, cel mâhnit pentru multe feluri de păcate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rănile sufletului meu tămăduieşte-le, Preacurată şi smerită inima mea, cea otrăvită cu veninul şarpelui, o vindecă prin doctoria ta cea lucrătoare.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Picătură de umilinţă rourează-mi mie, Stăpână, înlăturând toată arderea inimii şi a întristării mele, adăugirile cele înşelătoare potolind.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe mine cel vătămat cu arma desfătării şi care zac rănit, Preacurată, nu mă trece cu vederea, ci mă vindecă prin rănile Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Cel Ce a fost Răstignit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânia a toată făptura, pe mine, cel rău sărăcit, învredniceşte-mă de Dumnezeiescul Dar, ca să te slăvesc pe tine ca pe Folositoarea mea cea bună, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat izbăvirea din noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, începătorul luminii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut pe Hristos, Calea vieţii, Preacurată, povăţuieşte-mă la calea cea dreaptă pe mine, cel surpat acum fără pricepere spre calea şi prăpastia cumplitelor fărădelegi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înstrăinându-mă nebuneşte şi fără pricepere de la Dumnezeu, Fecioară, în desfrânări am vieţuit, în latura patimilor cea îndepărtată rătăcind; întoarce-mă şi mă miluieşte cu rugăciunile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu apele tale cele de viaţă curgătoare, adapă pe robul tău cel aprins de văpaia păcatelor şi ars de năvălirile demonilor, Fecioară Maică Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să nu mă arăţi demonilor spre bucurie la judecata ce va să fie, Stăpână. Ci, cu bunăvoinţă să cauţi spre mine, rugând pe Judecătorul şi Fiul tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu gândurile te-am mâniat, Doamne şi cu faptele mele cele viclene şi fărădelege. Iar acum aduc spre rugăciune pe Maica Ta; îndură-Te şi mă mântuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De osândă miluieşte-mă, Stăpână, pe mine cel ce însumi m-am osândit cu păcatele mele, ca Ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor, cu totul Lăudată.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui păgân, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce bine este cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Duhului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tăria mea şi Lauda şi Mântuirea, Folositoare tare şi Zid Nebiruit fiind, Stăpână, pe demonii care se oştesc asupra mea îi alungă, că totdeauna caută să mă piardă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Dumnezeu întrupându-L din feciorescul tău sânge, ai îndumnezeit, Fecioară, omenirea. Pentru aceasta, mă rog ţie: pe mine cel întinat cu patimile şi stricat cu meşteşugirile vrăjmaşului, mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cuptorul mai înainte a închipuit naşterea ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; că pe tineri nu i-a ars, precum nici pântecele tău Focul Dumnezeirii. Pentru aceasta, mă rog ţie: de focul cel veşnic izbăveşte pe robul tău.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Râvneşte după cele bune, de la cele rele depărtându-te, prin purtarea de grijă de Dumnezeieşti lucruri, suflete al meu, rugătoare pentru tine având pe Maica lui Dumnezeu şi Folositoarea tuturor cea Neînfricată, ca pe o Milostivă şi de oameni iubitoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dezlegat-ai de legătura osândirii cea de demult, omenirea, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, mă rog ţie: dezleagă legătura răutăţii inimii mele, Preacurată, legându-mă cu Dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Raza Slavei Tatălui născând-o, inima mea care se mâhneşte de povara păcatelor, Născătoare de Dumnezeu, lumineaz-o şi Slavei celei pururea veşnice mă arată părtaş, ca să te slăvesc cu credinţă.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Necurată mâncare gustând Adam, moarte din pom cu amărăciune a cules. Iar Fiul tău pe Lemn pironindu-Se, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru aceasta, pe tine te cinstim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împărăteasă eşti a Împăratului şi Domnului, în chip mai presus de cuvânt născând pe Cel Ce a sfărâmat porţile iadului. Pe Acela, Fecioară, cu osârdie, roagă-L să învrednicească de Împărăţia cea de sus pe toţi cei ce te cinstesc pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea înrăutăţită prin mulţimea desfătărilor. Şi ca Ceea ce ai născut pe Cel Milostiv, prin bunătatea ta, uşile pocăinţei mi le deschide.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

Nu avem alt Ajutor afară de tine, nu avem altă Nădejde în ispitele ce ne împresoară, Preacurată Fecioară. Acoperă-ne cu Acoperământul tău, Preasfântă Marie, pentru rugăciunile mult pătimitorului ierarh, Teodosie al Moldovei.