Dumnezeu mi-a zis: „Ah, în sfârşit, începi să înveţi!!!

 

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi ia durerea.

Dumnezeu a zis: „Nu. Nu eu trebuie să ţi-o iau, ci tu trebuie să o părăseşti!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-l facă sănătos pe copilul meu care era paralitic.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Spiritul este complet, corpul este doar ceva temporar!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea răbdare.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Răbdarea apare în urma necazurilor, nu se oferă, se câştigă!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Iţi dau binecuvântare. Tu hotărăşti dacă vrei să fii fericit!”

I-am cerut lui Dumnezeu să mă elibereze de suferinţă.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Suferinţele te îndepărtează de ambiţiile lumii şi te apropie de mine!”

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să fiu mai bun.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Trebuie să creşti tu singur şi eu te voi lăstări ca să faci fructe!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea toate lucrurile de care să mă bucur în viaţă.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Îţi dau viaţă ca să te bucuri de toate lucrurile!”.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i iubesc pe ceilalţi cu aceeaşi dragoste cu care mă iubeşte El pe mine.

Dumnezeu mi-a zis: „Ah, în sfârşit, începi să înveţi!!!”

Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei …

 

Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare?

Dumnezeu: Sigur! …

Eu: Promite-mi că nu te vei supăra….

Dumnezeu: Promit!

Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?

Dumnezeu: Ce vrei să spui?

Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…

Dumnezeu: Așa…

Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!

Dumnezeu: Bun…

Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greșit și a trebuit să aștept ceva timp până am primit ce am dorit.

Dumnezeu: Hmmm…

Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem!

Dumnezeu: În regulă…

Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu funcționa! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai făcut asta?

Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci!

Eu (umilit): Oh!

Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi lovit și accidentat foarte rău dacă ai fi fost atunci pe drum!

Eu: (rușinat)

Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți poți permite să-ți pierzi locul de muncă.

Eu (jenat): Ok

Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în așa fel încât să fii acoperit.

Eu (încet): Înțeleg, Doamne…

Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.

Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!

Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în mine …. în toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!

Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!

Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!

Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.

Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei …!

„Cea mai mare comoară este să poţi să fii fericit cu puţin. Pentru că puţinul nu îţi va lipsi niciodată!“

 Un suflet puternic este întărit de dureri,
un suflet slab – cu mângâieri.

 Eu sunt slăbiciunea și sărăcia, Dumnezeu este puterea mea.

Sf. Ioan de Kronstadt

 Doamne, dă-mi harul Tău, să Te am mereu în mine și să nu fiu fără Tine nici măcar un minut!
 
Sfântul Ioan de Kronstadt

 „Dacă în fiecare zi faci măcar o închinare înaintea Maicii Domnului, atunci ea nu se va retrage, te va lua sub protecția ei și te va conduce în Împărăția Cerurilor.”

protopop Grigori Dolbunov

Amintește-ți că în ceasul în care ești atacat de demoni, Domnul se uită și la tine: cum te încrezi în El?

Sf. Siluan Athonitul

 Pentru Dumnezeu, toate păcatele sunt ca pietricelele în mare. Nu există păcat care să depășească mila Lui.

Sfântul Gavriil (Urgebadze)

 "Doamne, unde eşti Tu când eu uit de Tine? În ce colţ al inimii mele stai pândind întoarcerea mea? Cu ce ochi priveşti la inima mea atunci când rătăceşte? Seara, când rugăciunea nu mi-e rugăciune,... ce răspunzi Tu, Doamne, ne-rugăciunii mele? Şi când iubirea mea nu e iubire,... cum iubeşti Tu, Iubite, inima mea? Iar când cântarea mea adusă Ţie nu e cântare,... ce-i cânţi Tu, Bunule, inimii mele?
Uneori, înecându-mă în trufia mea, cu ruşine Te zăresc aşteptând plecarea frunţii mele. Şi mă doare dulce smerenia Ta şi mi-e greu să-Ţi înţeleg răbdarea.
Alteori, în mijlocul ne-vieţii mele, oprindu-mă în loc, aud paşii Tăi, călcând uşor, străbătând cărările inimii mele. Şi-atât de scurtă e clipa în care Te aud... şi-apoi mă cufund iar în nepăsarea mea. Dar locul în care ai călcat poartă cu durere urma tălpilor Tale. Şi blândeţea cu care ai călcat mă doare ... că n-am cu ce-i răspunde. Şi curăţia Ta, ca pe o rană o port pe inimă ... că n-am cu ce o lăuda, că nimic din ce am nu-i seamănă.
Doamne, unde e dorul meu când nu e lângă Tine?
Unde eşti Tu când eu uit de Tine, Doamne?
În ce colţ al inimii mele stai pândind întoarcerea mea?

Mulțumesc, Doamne,
Îndelung răbdării Tale!" 🙏🏻
Pe drum pierdut..

Nimeni nu vrea suferință, dar toți alergăm spre ea, oare e-un blestem al nostru, să ne facem viața grea!?

Nu e un blestem anume, e doar drumul rătăcit, însoțit de nepăsare, ce ne împinge spre sfârșit.

Este ura, ce distruge, este vorba cea deșartă, este lăcomia care, în spre boală ea ne poartă.

Mai apoi e răutatea, bîrfa si invidia, ce ne fură în taină, tihna, linistea.

Apoi crima mamei, cu prunc nenăscut..și astfel greul vieții are început.

Desfrânarea cică, azi, normalitate, dar distruge vieti, fără doar și poate..

Slugă este omul, chiar de-i împărat, cănd e plin de patimi, si-i împovărat.

Și e slugă rea, pentru trupul său, că îl duce la moarte, dîndu-i ce e rău.

Conștiințe moarte, fără Dumnezeu, dar plini de mândria, care duce în…
Bună dimineața, Doamne! 🌞

Orice zi este o chemare nouă. Ce voiești, Doamne, să facem astăzi?

Întoarce-ne, Doamne, inimile spre adevăr și bucurie. 🙏
Doamne ajută!

 

Dacă primeşti, să dai.

 

„Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea. Dacă primeşti, să dai. Oricât de puţin. Dar să dai.

Dacă cineva îţi dă un covrig, iar lângă tine şade unul ca tine, un om sărman, un frate de-al tău, rupe din covrig o bucăţică şi dă-i şi lui. Că Dumnezeu e mare şi poate din bucăţica aia să vă sature pe amândoi.

Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta. Şi lui Dumnezeu nu-I plac îndoielile.

Dumnezeu e drept şi bun şi vrea să fim şi noi la fel.

Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”

Parintele Sofian Boghiu

Lecție de viață !

 

Într-o zi, o femeie mergea pe stradă când, cu coada ochilor a văzut un bătrânel cu ochii plecați, așezat într-un colț al blocului. Omul era în vârstă, nebărbierit și cu haine murdare.

În timp ce stătea acolo, pietonii ocupați treceau pe lângă el fără nicio problemă.. pentru ei era ca oricare alt om al străzii. Dar, când s-a uitat cu mai multă atenție, femeia a rămas fără cuvinte.

Era foarte frig în acea zi și omul avea haina zdrențuită – pe lângă geacă el mai avea o pătură cu gauri în ea înfășurată în jurul lui. Ea s-a oprit din drum și s-a îndreptat către bătrânel: -Domnule, sunteți în regulă?.. a întrebat ea.

- Nu!.. a răspuns el sarcastic. Tocmai am luat masa cu președintele SUA.. acum, lasă-mă în pace și mergi mai departe!

Zâmbetul femeii a devenit și mai mare. Dintr-o dată, omul a simțit o mână blândă sub braț.

- Ce faci, doamnă?..a întrebat el furios. Ți-am zis să mă lași în pace!

Chiar în acel moment, un ofițer de poliție a trecut prin zonă:

Este vreo problemă, doamnă?.. a întrebat polițistul..

- Nu, nicio problemă. Încerc doar să îl ridic pe acest bătrânel în picioare. Mă ajutați, vă rog?.. a spus femeia.

Politistul:

- Acesta este bătrânul Ion. Este prin zonă de câțiva ani buni. Ce vreți de la el?

Femeia:

- Vedeți cafeneaua de acolo? Vreau să îi iau ceva de mâncare și să se încălzească puțin.

Bătrânelul:

- Ești nebună? Nu vreau să merg acolo!

Apoi el a simțit cum alte două mâini puternice l-au apucat de celălalt braț.. era polițistul.

În cele din urmă și cu unele dificultăți, femeia și ofițerul de poliție au reușit să îl ducă pe bătrânel în cafenea. L-au așezat la o masă într-un colț îndepărtat. Era mijlocul dimineții, iar cafeneaua era aproape goală. Patronul restaurantului a traversat zona și a venit fix la masa lor.

- Ce se întâmplă aici, domnule ofițer? Ce este asta? De ce l-ați adus pe acest om în restaurantul meu?

- Această doamnă a vrut să îi cumpere ceva de mancare... a raspuns direct polițistul.

Managerul, extrem de furios:

- Nu aici… având o asemenea persoană în restaurantul meu nu este bine. Îmi trage în jos afacerea!

Bătrânelul a zâmbit:

- Vedeți, doamnă? Am spus eu că așa va fi. Acum, o să vă rog să ma lăsați să plec. Nu am vrut să vin aici!

Femeia și-a întors privirea către manager și a spus zâmbind:

- Domnule, vedeți firma de peste stradă?

Patronul:

- Bineînțeles că o văd. O și știu. Ei organizează reuniuni săptămânale într-unul dintre saloanele restaurantului.

Femeia:

- Și faci un profit bun din furnizarea alimentelor la întâlnirile saptamanale?

Patronul:

- De ce va interesează?

Femeia:

- Ei bine, domnule, eu sunt președintele companiei.

Patronul nu a mai spus nimic… Femeia, din nou cu zâmbetul pe buze:

- M-am gândit eu că asta va schimba lucrurile.

Apoi, întorcându-și privirea catre polițist:

- Domnule ofițer, vreți să luați micul dejun cu noi?

Politistul:

- Nu, multumesc, doamnă. Sunt la datorie.

Femeia:

- Atunci, probabil, o cafea la pachet?

Polițistul:

- Da, mulțumesc. Ar fi binevenită!

Patronul a răspuns:

- Imediat pregătesc cafeaua… și a plecat.

Ofițerul l-a privit și a spus:

- L-ați pus la locul lui.

Femeia:

- Nu asta a fost intenția mea. Credeți sau nu, am un motiv pentru care fac toate astea. S-a așezat în fața bătrânelului și l-a întrebat:

- Vă amintiți de mine?

Bătrânelul:

- Cred ca da. Vreau să spun că îmi ești cunoscută..

Femeia:

- Sunt un pic mai în vârstă… Dar mai știi ziua în care tu lucrai aici și eu am intrat pe acea ușă, înghețata de frig și moartă de foame?

Polițistul:

- Doamnă, cum așa?… nu îi venea să creadă că o femeie de succes ar fi avut vreodată o astfel de problemă.

Femeia a început să povestească:

- Eram tânără, aveam 20 de ani. Am venit la oraș pentru a-mi găsi un loc de muncă, însă nimeni nu a vrut să mă angajeze. Nu aveam cu ce să îmi plătesc chiria, așa că proprietarul m-a dat afară din apartament. M-am plimbat pe strazi zile întregi. Era februarie, eram înghețata și aproape moartă de foame. Am văzut acest loc și am intrat în speranța ca voi primi măcar o supă caldă.

Bătrânelul a zâmbit și a spus:

- Acum îmi amintesc… eram în spatele tejghelei. Ai venit și m-ai întrebat dacă poți lucra câteva ore la noi pentru ceva de mâncare. Ți-am spus că este împotriva regulilor restaurantului.

Femeia a continuat:

- Știu… atunci mi-ai facut cel mai mare sandwich cu friptură de vită pe care l-am văzut în viața mea, mi-ai oferit un ceai cald și mi-ai spus să mă așez la masă pentru a mă bucura de ele. Mi-era teamă că vei avea probleme.

Batranelul:

- Și, cum ai reușit să ajungi așa sus?

Femeia:

- În acea zi am fost angajată. Am muncit foarte mult pentru a ajunge sus. În cele din urmă, mi-am deschis propria afacere care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a prosperat.

Când a terminat, ea a scos o carte de vizită din poșetă:

- După ce terminați de mâncat, veniți la birou și îl căutați pe omul asta. El este directorul de personal al companiei mele. Mă duc să vorbesc cu el acum, sunt sigură că îți va găsi un loc de muncă. Cred că îți poate da și un avans pentru a-ți cumpara câteva haine și să îți închiriezi o cămăruță pe undeva. Și, daca ai nevoie vreodată de ceva, ușa casei mele este întotdeauna deschisă pentru tine.

În ochii bătrânului au apărut imediat lacrimile:

- Cum voi putea să îți mulțumesc vreodată pentru toate astea?

Femeia:

- Nu îmi mulțumii mie. Mulțumește-i lui Dumnezeu, el m-a adus astazi în fața ta.

Cele 4 neveste ale regelui ...din intelepciunea tibetana...

 

Cu mult, mult timp în urmă a existat un rege bogat care avea patru neveste, iar dintre acestea regele o iubea pe cea de-a patra cel mai mult şi o împodobea mereu cu bogăţii.

Regele o iubea, de asemenea, şi pe cea de-a treia să soţie şi mereu se lăuda cu ea când vizita regatele vecine. Cu toate acestea, el mereu se temea că aceasta îl va părăsi la un moment dat.

A doua soţie a regelui era bună la inimă şi grijulie, confidenta şi consilierul său de încredere în momente dificile. Prima soţie însă, deşi era devotată, loială şi îl iubea profund, nu prezenta interes pentru rege şi el avea tendinţa să o ignore.

Într-o zi, regele s-a îmbolnăvit şi şi-a dat seama că viaţa lui avea în curând să se sfârşească. Atunci s-a gândit la viaţa de lux pe care a trăit-o şi s-a temut că va rămâne singur pe vecie când va muri.

El a întrebat-o pe a patra sa soţia: „Te-am iubit cel mai mult, ţi-am oferit cele mai bune haine, o mulţime de daruri şi am avut mare grijă de tine. Acum, că mor, mă vei urma pentru a-mi ţine companie?”

„În niciun caz”, i-a răspuns ea şi a plecat fără să mai spună niciun alt cuvânt.

Trist, regele a întrebat-o şi pe cea de-a treia soţie: „Te-am iubit toată viaţa mea. Acum, că mor, mă vei urma şi îmi vei ţine companie?”

„Nu. Viaţa este prea bună! Când vei muri, am de gând să mă recăsătoresc”, i-a răspuns aceasta.

Apoi, regele o întreabă şi pe ce-a de-a doua sa soţie, trăgând nădejde că ea nu îl va refuza: „Am apelat mereu la tine pentru ajutor şi ai fost mereu acolo pentru mine. Când voi muri, mă vei urma pentru a-mi ţine companie?”

„Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta. Cel mult, pot ajuta la înmormântarea ta”, a răspuns femeia.

Apoi, regele, cufundat în tristeţea lui, a auzit o voce: „Voi pleca cu tine şi te voi urma, indiferent unde te duci”. Regele s-a uitat în sus şi acolo era prima lui soţie. Ea era atât de slabă şi subnutrită… Plin de tristeţe, regele a zis: „Ar fi trebuit să am mult mai multă grijă de tine când am avut ocazia!”

Într-adevăr, noi toţi avem patru neveste în vieţile noastre. A patra soţie reprezintă corpul nostru. Nu contează cât de mult timp şi efort investim în a-l face să arate bine, acesta o să ne lase inevitabil când vom muri. Va fi ars, îngropat sau va ajunge hrană pentru animale.

A treia soţie reprezintă posesiunile noastre, statutul şi bogăţia. Când vom muri, acestea vor merge tot la alţii. Vor fi împărţite.

A doua soţie reprezintă familia şi prietenii noştri. Nu contează cât de mult ne-au susţinut şi ne-au iubit, mai departe de locul de înmormântare nu ne pot urma.

Prima soţie este conştiinţa noastră, sufletul nostru, de multe ori neglijat în goană după avere, putere şi plăcerile egoului. Cu toate acestea, conştiinţa noastră este singurul lucru care ne va urma oriunde vom merge.

Morală: Aveţi grijă de corpul vostru şi păstraţi-l sănătos, astfel încât să puteţi trăi o viaţă bună. Bucuraţi-vă de plăcerile vieţii, preţuiţi-vă prietenii şi familia şi dragostea pe care v-o oferă aceştia, nu uitaţi însă să vă hrăniţi şi sufletul, şi nu vă pierdeţi conştiinţa pe drum de dragul dorinţelor nestăvilite, pentru ca aceasta este sursa vieţii voastre şi se va dovedi prietenul vostru cel mai fidel.

Cum ar fi:

 Știți care este partea interesantă și provocatoare cu folosirea creierului? 🤔

Să știi că poți să faci lucruri.... și să nu le faci.

Cum ar fi:
*să poți jigni, dar să alegi să nu o faci;
*să poți fura, dar să nu o faci;
*să poți omorî, dar să nu o faci;
*să poți înjura, hărțui, abuza, dar să nu o faci;
*să poți minți, dar să nu o faci;
*să poți face rău sau răni, sub orice formă, și să nu o faci!

Omul e capabil de atrocități în fața cărora rămânem muți de uimire, așa cum e capabil de lucruri mărețe, de minuni... De cele mai multe ori ambele sunt consecința unor decizii conștiente.

De ce aleg oamenii, în mod conștient, să facă rău, deși pot alege să facă bine? Simplu: pentru că pot! Și pentru că, de multe ori, nu există niciun fel de consecințe...

O să vină unii să zică: "Păi fără rău cum am înțelege binele?"

Dar ce facem când răul devine normalitatea? Ce facem când ne obișnuim atât de tare cu răul că parcă începe să ne curgă prin vene și ne corupe creierul și parcă ne pierdem identitatea?

Creierul nostru nu știe că ne e bine sau ne e rău, el e un "mecanism" creat să ne mențină în siguranță. Oare ne costă atât de mult să-i transmitem mesaje pozitive și oare este efortul de a fi buni atât de mare?