Știți care este partea interesantă și provocatoare cu folosirea creierului? 🤔
Să știi că poți să faci lucruri.... și să nu le faci.
Cum ar fi:
*să poți jigni, dar să alegi să nu o faci;
*să poți fura, dar să nu o faci;
*să poți omorî, dar să nu o faci;
*să poți înjura, hărțui, abuza, dar să nu o faci;
*să poți minți, dar să nu o faci;
*să poți face rău sau răni, sub orice formă, și să nu o faci!
Omul e capabil de atrocități în fața cărora rămânem muți de uimire, așa cum e capabil de lucruri mărețe, de minuni... De cele mai multe ori ambele sunt consecința unor decizii conștiente.
De ce aleg oamenii, în mod conștient, să facă rău, deși pot alege să facă bine? Simplu: pentru că pot! Și pentru că, de multe ori, nu există niciun fel de consecințe...
O să vină unii să zică: "Păi fără rău cum am înțelege binele?"
Dar ce facem când răul devine normalitatea? Ce facem când ne obișnuim atât de tare cu răul că parcă începe să ne curgă prin vene și ne corupe creierul și parcă ne pierdem identitatea?
Creierul nostru nu știe că ne e bine sau ne e rău, el e un "mecanism" creat să ne mențină în siguranță. Oare ne costă atât de mult să-i transmitem mesaje pozitive și oare este efortul de a fi buni atât de mare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.