Țiuitul în urechi. SENSUL SPIRITUAL

 - Auzul acestor frecvențe este ceva care depășește percepția obișnuită și se datorează conștientizării spirituale sporite.

- Dacă ești pe calea creșterii spirituale și începi să experimentezi acest fenomen, nu-ți fie teamă, deoarece este un semn excelent.

- Sunetul în urechi poate fi, de asemenea, un semn că claraudiența se deschide (simțul psihic al auzului) ghizii voștri spirituali, îngerii sau un spirit încearcă să comunice cu voi. Unii oameni experimentează de asemenea, un astfel de fenomen spiritual precum o șoaptă la ureche și este posibil să observați o diferență între urechea stângă și cea dreaptă.

- De exemplu, unii mediumi psihici vor spune că sunetele claraudiente care vin printr-o ureche anume (cea stângă) este un ghid, iar cealaltă ureche (dreaptă) este un spirit și așa percep ei diferența. Deci este ceva la care să te gândești.

-A fi capabil să observi aceste frecvențe energetice foarte subtile care are foarte mult de-a face cu percepția ta evoluată a energiilor. Aceasta înseamnă că oamenii care nu sunt evoluați spiritual s-ar putea să nu le audă deloc, sau pot auzi doar frecvențele inferioare.

- Aceste frecvențe sunt mesaje codificate de la ceva care încearcă să vă atragă atenția. Și în funcție de sentimentele pe care le provoacă, le poți deosebi cu ușurință pe cele binevoitoare de cele răuvoitoare.

- Fii sigur că dacă sunetul este înaltă frecvență, înseamnă că energia ta este pozitivă, mai degrabă decât frecvențele inferioare, care sunt probabil un fel de energie negativă.

- Data viitoare când vi se întâmplă, luați un moment de pauză și rămâneți nemișcați, respirați și acordați-vă cu adevărat câteva minute. Cum te simti? De la ce sau de la cine simți că vine bâzâitul? Simți stare de pace?

- Fii receptiv la primirea oricărui mesaj sau transmitere de energie. Încercați să cântați un sunet/mantră precum „Ommmm” (care este o vibrație sacră), pentru a vă uni divin cu frecvențele.

Reglarea sunetului:

- Uneori sunetul poate fi prea puternic. Acesta este un semn că ești excepțional de sensibil la energiile din jurul tău. În acest caz, s-ar putea chiar să simți că starea ta de spirit se schimbă, că energiile te afectează prea mult.

- Cu toate acestea, există o modalitate de a vă acorda, dacă nu puteți face față chiar acum.

- Pur și simplu întrebați Sinele vostru Superior și forțele pe care le folosește adesea pentru a-l reduce și pentru a oferi protecție.

-Uneori trebuie să învățăm să controlăm aportul de informații din jurul nostru, deoarece poate fi prea copleșitor.

- În orice caz, să știi că a putea auzi aceste frecvențe ti se oferă și un control asupra lor. Ei au început să se manifeste în sunet pentru că ați evoluat suficient pentru a începe să comunicați cu ei.

-Privește-le ca pe o parte importantă a creșterii tale spirituale și învață codurile pe care le poartă. În cele din urmă, te vei găsi în controlul energiilor din jurul tău și vei putea calma chiar și cea mai mare furtună pe care o simți, (energetic vorbind)."

Edgar Cayce : despre rugăciunea Tatăl Nostru

 V-am spus de mai multe ori ca încerc să scriu o carte cu titlul Fizica nucleară a minţii. Undeva în unul din capitolele «draft» ale  acestei cărţi scriam: În clipele cele mai grele ale vieţii mele, fără ca cineva să mă inveţe, când trăiam stări ale conştiinţei joase,deprimare, suferinţă, îndoială, frică, spuneam Tatăl nostru.
De fapt cred că reuşeam să alung gândurile negre repetând la infinit această rugăciune. Şi miracolele au început să apară. Am încercat să-mi explic.
Tatăl Nostru este  rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, ori numai această cunoaştere, a provenienţei sale, ne vorbeşte de la sine despre puterea şi lumina sa.
 
Mulţi descânta de deochi cu Tatal Nostru şi efectul este întotdeauna imediat. Şi nu-i o pură întimplare faptul simplu că Tatăl Nostru purifică şi parcă topeşte... orice energie tulbure care-l impresoară pe cel deocheat.

 De fapt, noi, cu totii, suntem ca şi deocheaţi când trăim astfel de stări. Suntem ca într-un întuneric, ca într-o pâslă groasă de ceaţă, în stare de prizonieri. Mintea noastră şi energiile interioare sunt atunci închise în suferinţa mentală. Vedem cum ne gândim obsedant la un lucru, la un om, la o situaţie, ne cuprinde insomnia, teama paralizantă, ori îngrijorarea şi nemulţumirea, senzaţia că lumea este făcută numai din durere şi... nu mai ştim cum să ieşim de acolo.
 
Nu sta prea multa vreme în deprimare, în suferinţă. Nu căuta prea mult la ce-ai greşit, la ce ai făcut rău, ori la ce au greşit alţii faţă de tine ! Ieşi din grota stărilor joase ale conştiintei, care te îndeamnă să te simţi rău, nefericit, înfricoşat, îngrijorat şi nemulţumit. De vei sta prea mult acolo, te vei scufunda în Iad şi o vei face prin libera ta alegere. Vizitează Iadul, dar nu locui în el.
Spune Tatăl Nostru când nu te simţi bine.
 
Când eşti îngrijorat peste măsură, ori nemulţumit. Când simţi că urăşti, ori că nu mai poţi. Când eşti deprimat, tulburat, ori nefericit. Când gândul  la ziua de mâine te copleşeşte spune Tatăl Nostru!...
 
Ai să observi că te vei lovi de o dificultate puternică. Nu poţi să spui Tatăl Nostru. Nu te poţi concentra asupra rugăciunii, căci gândul tău zboară tot acolo, în negriciunea mentală, în suferinţa care te bântuie. S-ar putea să spui primele doua-trei rânduri ale
rugăciunii, apoi te trezeşti că ai uitat cuvintele următoare, ori că te gândeşti tot la suferinţa ta.
 
Nu renunţa ! Spune rugăciunea ! Caut-o cu mintea, cu tot sufletul tău şi spune-o mai departe ! Pune mintea ta să se concentreze asupra rugăciunii, până ce o poate spune fără greş, de la început şi până la sfârşit.
 
Dacă uiţi rugăciunea şi dacă te trezeşti că nu te poţi concentra asupra ei... este semn că te afli în câmpuri de suferinţă,care vor să te reţină în ele, prin puterea Legii Atracţiei. Mintea va fi atrasă tot mai mult spre conştiinţa suferinţei până ce va ieşi de acolo concentrându-se asupra rugăciunii.

Este foarte important să ştii că Tatăl Nostru trebuie repetat.
 
Trebuie spus fără întrerupere, din nou şi din nou, cu tot sufletul, cu toată concentrarea mentală, până ce vei simţi că te-ai eliberat... din câmpurile care te-au înlănţuit, din suferinţă.  Când vei ieşi de acolo, te vei simţi liniştit şi vei putea să atragi la tine gânduri şi sentimente de încredere, de bucurie, de iubire sau măcar de mulţumire.
   
Avantajele rugăciunii -
Edgar Cayce. Celebrul medium american considera că modalităţile de patrundere a bolilor şi suferinţei corpului uman, sunt urmarea otrăvurilor cognitive, secretate de gândurile negative.

Astfel în Statele Unite s-a lansat o adevarată campanie a optimismului şi celebrul îndemn “think positive”  (gândeşte pozitiv) s-a  popularizat tot mai mult în rândul oamenilor.
 
Cayce spunea:
Gândind pozitiv putem vindeca, gândurile optimiste având puterea de a acţiona benefic asupra organismului reglând activitatea glandelor vitale.
 
Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu şi fundamental de meditaţie, prin intermediul rugăciunii Tatăl Nostru.
Totodată, el explica corespondenţa dintre fiecare verset al rugăciunii şi respectivii centrii glandulari ce sunt influenţaţi de aceasta.

Trebuie să încerci să resimţi fiecare val de semnificaţie al fiecărui verset, să extragi sensul  energetic al acestuia şi să îl direcţionezi către organul în cauză, să simţi cum acest verset curge prin corpul tău. Căci se produce în corpul fizic un răspuns la reprezentările corpului energetic: se construieşte astfel o reacţie chimică, fiind posibilă
vindecarea, concluziona autorul.

Iată aşadar dupa Edgar Cayce, corepondenţa între versetele rugăciunii si principalele glande endocrine stimulate:

TATĂL NOSTRU CARE EŞTI ÎN CERURI
Actţioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului;
 
SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU
actionează asupra glandei pineale;
 
FIE ÎMPĂRĂŢIA TA
deschide tiroida şi reglează funcţia acesteia;

FACĂ-SE VOIA TA ,
deschide tiroida;

PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT
acţionează asupra timusului;
 
PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE, DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI
deschide gonadele, glandele sexuale;
 
ŞI NE IARTĂ NOUĂ GREŞELILE NOASTRE PRECUM ŞI NOI IERTĂM GREŞIŢILOR NOŞTRI,
acţionează asupra glandelor suprarenale;

ŞI NU NE LĂSA PE NOI ÎN ISPITĂ
acŢioneazĂ asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni;

CI NE MÂNTUIEŞTE DE CEL RĂU
acţionează asupra timusului;

CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA ŞI PUTEREA ŞI SLAVA
acţionează din nou asupra tiroidei;
   
A TATĂLUI, A FIULUI ŞI A SFÂNTULUI DUH
acţionează asupra glandei pineale;
 
AMIN (ŞI AŞA ESTE)
formula de închidere a acestor centrii energetici şi de reconectare la planul terestru.

Astfel Cayce este de părere că riscul apariţiei unor boli sau afecţiuni nervoase este nealarmant pentru persoanele care gândesc pozitiv sau se roagă  în mod frecvent.

Cel care lipsește trei Duminici la rând de la biserică, fără să existe un motiv serios, să fie afurisit, adică să fie tăiat de la Biserică și să nu aibă comuniune cu ceilalți credincioși

Care lipsesc justificat? Bolnavii, medicii, infirmierele, mamele care au copii mici sau sunt gravide, familiile care au bolnavi în casă sau persoanele în vârstă care nu pot rămâne singure. Mai sunt și multe alte cazuri în care unele persoane lipsesc de la slujba sfântă a Bisericii.

De multe ori aceștia doresc atât de mult să se afle în biserică, încât sunt ca și cum s-ar afla. Urmăresc Dumnezeiasca Liturghie de la radio sau de la televizor și, pe cât pot, participă la Dumnezeiasca Liturghie. Aceștia, deși lipsesc, se folosesc mai mult decât cei care sunt trupește în biserică, însă mintea lor aleargă încolo și încoace și nu se concentrează la slujbă.

Cât de emoționant este faptul că Sfânta noastră Biserică își aduce aminte de ei și-i pomenește la Dumnezeiasca Liturghie! „Pomenește, Doamne, poporul ce stă înainte și pe cei care din binecuvântate pricini nu sunt de față și-i miluiește pe ei și pe noi după mulțimea milei Tale”.

Acum ce să spunem despre cei care nu aparțin acestei categorii? Adică despre cei care lipsesc de la biserică din lenevie și nepăsare? Mai întâi să vedem cu câtă dragoste îi înfruntă Biserica și apoi care este datoria noastră față de ei. Sfânta noastră Biserică, ca să ne ajute să ne îmbisericim, îi afurisește pe cei care lipsesc nejustificat, de vreme ce are stăpânire de la Dumnezeu pentru aceasta. Ia aminte însă, fratele meu, ca să înțelegi sensul acestei afurisiri. Canonul 80 al Sinodului VI ecumenic rânduiește ca cel care lipsește trei Duminici la rând de la biserică, fără să existe un motiv serios, să fie afurisit, adică să fie tăiat de la Biserică și să nu aibă comuniune cu ceilalți credincioși.Cu adevărat, cât de iubitor de oameni este acest canon! Nu-l afurisește pe cel care lipsește una sau două Duminici fără vreun motiv serios, ci-i dă termen, scadență. Dacă lipsește și a treia Duminică numai atunci îl pedepsește. Are, prin urmare, la dispoziției trei săptămâni să se gândească și să se pocăiască. Și altceva foarte important. Nu-l afurisește Biserica, ci el însuși prin faptul că se depărtează de Biserică se afurisește pe sine. Biserica, ca să ne ajute să înțelegem cât de vătămător este să lipsim de la sfânta slujbă, a pus acest Canon. Ca să înțelegem că nu este fără însemnătate pentru Biserică lipsa noastră.

Unii dintre cei care lipsesc nejustificat pun înainte și următoarea justificare nefondată: „Ce să fac la Biserică? Aceleași și aceleași le aud mereu. Pe lângă acestea multe dintre cele spuse nu le înțeleg”. Sfântul Ioan Gură de Aur răspunde acestor justificări și ne spune: „Cum vrei să înțelegi dacă nu te îngrijești să le studiezi cele pe care se spun în Biserică. Cu cât mai mult vei frecventa Biserica, cu atât mai mult le vei înțelege. Motivul pentru care lipsești nu este că nu înțelegi, ci că nu te interesezi să înțelegi”. Astăzi există atâtea cărți care le explică pe toate și fiecare și le poate procura.

Și iarăși Sfântul Ioan Gură de Aur în trei cuvinte ne arată datoria față de cei care lipsesc: „Caută-l pe cel care lipsește!”. Cât de mult ne mustră aceste trei cuvinte!

Sursa: marturieathonita.ro

Lista păcatelor – “Cele 177 de păcate”, conform învăţăturilor creștin-ortodoxe

 Păcatele sunt gânduri, vorbe sau fapte rele pentru om, având efect negativ asupra celui care le execută, precum şi asupra întregii lumi. Acest efect negativ se resimte, sesizabil sau insesizabil, chiar dacă păcatul este, sau nu, cunoscut sau recunoscut ca fiind un lucru rău.Săvârşirea sau afişarea acestor păcate se poate face şi în sfera artei, de orice fel, şi a tehnologiei audio-foto-video, mai ales prin radio, televizor şi internet.

Această listă nu reprezintă în totalitate atotcuprinzătoare poziţia lui Dumnezeu, a Bisericii Ortodoxe şi nici a marilor asceţi şi teologi, psihologi şi filosofi, medici şi cercetători, ea putând fi detaliată şi completată. Dar este un bun punct de plecare pentru o viaţă fericită şi o lume mai bună.

 

Toate aceste păcate se opun dragostei, adevărului, vieţii, bunătăţii, libertăţii, moralităţii, frumuseţii, păcii, smereniei, sănătăţii, fericirii depline şi dreptăţii umane şi universale. Unele dintre aceste păcate pot avea efecte ireversibile.

Sinuciderea este cel mai grav păcat şi nu face obiectul listei de mai jos, căci nu poate fi redus, îndreptat sau iertat.

 

1. M-am mândrit
2. Am dorit bani, averi sau posesiuni fără a fi nevoie
3. Am fost invidios
4. M-am mâniat
5. Am fost lacom
6. Am fost leneş
7. Am facut sex necăsătorit, adică am curvit
8. Am facut sex cu altcineva decât cu soţul sau soţia, adică am preacurvit
9. Am căutat slavă deşartă
10. Am minţit
11. Am deznădăjduit
12. Am folosit metode de contracepţie
13. Am avut gânduri de sinucidere
14. Am îndemnat sau încurajat la păcat
15. Am cerşit deşi puteam evita
16. Am fumat
17. M-am drogat
18. Am luat tratamente medicale fără sfat abilitat
19. M-am îmbătat
20. Am înjurat
21. Am furat, de la oricne, sub orice formă şi cu orice scop
22. Am înşelat
23. Am ironizat
24. Am jignit
25. Am lovit sau agresat
26. M-am bucurat de rău
27. Mi-am provocat boli sau răni intenţionat
28. M-am autoflagelat
29. Mi-am găurit pielea
30. M-am tatuat
31. Am ţinut greva foamei
32. Nu am respectat legile statului în care locuiesc sau în care am călătorit
33. Nu mi-am plătit datoriile
34. Am amânat plata datoriilor
35. Am suprasolicitat angajaţii
36. Am suprasolicitat animale
37. Am ucis
38. Am omorât animale fără a fi nevoie
39. Am omorât plante fără a fi nevoie
40. Am distrus obiecte fără a fi nevoie
41. Am ascuns adevărul deşi era bine să-l spun
42. Am cârtit
43. Nu am evitat starea de întristare
44. Am blestemat
45. Am scuipat ostentativ sau fără a fi nevoie
46. M-am opus intenţionat binelui
47. Am bârfit sau am vorbit în deşert
48. Nu am făcut milostenie când aş fi putut
49. Nu am ajutat când mi s-a cerut deşi puteam să ajut
50. Nu am evitat răul
51. Nu am corectat răul deşi aş fi putut
52. Mi-am lovit sau agresat părinţii
53. Mi-am înjurat părinţii
54. Mi-am agresat copilul
55. Am agresat animale
56. Am chinuit oameni
57. Am chinuit animale
58. Am iubit animalele sau natura mai mult decât oamenii
59. Am răpit sau sechestrat persoane
60. Nu am ajutat şi favorizat bolnavii, bătrânii sau persoanele cu handicap
61. Nu am avut răbdare
62. Am practicat cămătăria
63. Am ameninţat
64. Nu am iertat
65. Am duşmănit
66. Am urât
67. Am practicat sau am apelat la vrăjitorie
68. Am deochiat sau am crezut în deochi
69. Am practicat sau am apelat la magie
70. Am practicat sau am apelat la spiritism
71. Am facut sau am crezut în farmece
72. Am practicat sau am apelat la descântece
73. Am fost superstiţios
74. Am crezut în noroc şi obiecte sau situaţii ce aduc noroc
75. Am practicat astrologia sau am crezut în horoscop
76. Am crezut în reîncarnare
77. Am judecat păcătosul, şi nu păcatul
78. Am jucat jocuri de noroc
79. Am pus pariu
80. Am ghicit în palmă, cafea, stele, nori, cărti de joc sau tarot, etc
81. Nu am ajutat şi favorizat săracii, orfanii, văduvele sau gravidele
82. Am păcălit
83. Am glumit pe seama cuiva
84. Am canalizat entităţi demonice sau am apelat la medium
85. Am practicat yoga sau meditaţii transcedentale
86. Am băut sau mâncat urină, sânge, spermă sau fecale
87. M-am închinat la idoli, demoni sau zei
88. Am susţinut credinţe ca fiind ştiinţe
89. Am spus presupuneri ca fiind adevăruri
90. Am practicat sectarismul
91. Am susţinut grupuri separatiste, extremiste sau antiumane
92. Am susţinut organizaţii teroriste sau de diferenţiere socială
93. Am fost complice la păcatul altuia
94. Am dorit să stăpânesc şi să controlez alţi oameni
95. Am falsificat
96. N-am încercat să-mi repar greşelile
97. Am dat sau am luat mită
98. Am fost zgârcit
99. Am făcut risipă
100. M-am îndulcit cu gândul păcătos
101. Am vrut să mă răzbun
102. Am dorit răul cuiva
103. M-am crezut mai puţin păcătos ca altul
104. M-am lăudat
105. Am râs de oameni
106. Nu am cerut ajutor când am avut nevoie
107. Am facut sex în timpul menstruaţiei sau în timpul sarcinii
108. Am forţat la sexualitate sau am violat
109. Am facut sex anal
110. Am facut sex oral
111. M-am masturbat
112. Am făcut perversiuni sexuale sau am avut diferite fantezii erotice
113. Am fost sadic sau masochist
114. Mi-am provocat intenţionat durere
115. Am privit imagini sau filme porno
116. Am participat la spectacole sau orgii erotice
117. Am fost pedofil
118. Am fost zoofil
119. Am fost necrofil sau canibal
120. Am avut gânduri homosexuale
121. Am întreţinut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex
122. Am promovat un păcat sau am spus că nu ar fi păcat
123. Am linguşit
124. Am luat apărarea cuiva când pacătuia
125. Am ispitit
126. Am făcut avort
127. Am abandonat copilul
128. Am făcut incest
129. Am pipăit trupul cuiva spre plăceri deşi nu-mi era soţ sau soţie
130. Am făcut sau mi s-a făcut masaj erotic
131. Am masturbat pe cineva sau invers
132. Am discutat despre sex mai mult decât sfera biologică de bază
133. Am avut râvnă extremă
134. Am muncit până la epuizare
135. Am neglijat sănătatea
136. Am căzut în ipohondrie sau am exagerat cu grija pentru sănătate
137. Am refuzat remediile sau intervenţiile medicale necesare
138. Am muncit sau am solicitat diferite servicii în ziua de duminică
139. Am afişat nuditate sau îmbrăcăminte lascivă în public
140. Mi-am făcut operaţii estetice sau implanturi deşi nu era necesar
141. Am săvârşit acte de bravură exagerată
142. Nu mi-am cerut iertare când am greşit
143. Nu mi-am educat corespunzător copilul
144. Am fost nepăsător faţă de necazul altuia
145. Am fost nepăsător faţă de adevăr şi dreptate
146. Nu am căutat să aflu scopul vieţii şi adevărul necesar vieţii
147. Am făcut obsesie din a căuta adevărul
148. Am făcut obsesie din a face dreptate
149. Nu am cercetat diferenţierea binelui de rău
150. Am mustrat prea aspru
151. Am sfătuit agresiv
152. Am cicălit
153. Am profanat morminte, locaşuri sau obiecte de cult
154. Am crezut în vise sau am căutat interpretarea lor
155. Nu am respectat liniştea celorlalţi
156. Nu am respectat libertatea celorlalţi
157. Am fost rasist
158. Am fost naţionalist extremist sau xenofob
159. Am hulit
160. Am fost ipocrit sau făţarnic
161. Nu am luat apărarea celui asuprit pe nedrept deşi puteam
162. Am practicat sau am apelat la hipnoză
163. Am fost bănuitor sau suspicios şi poate chiar paranoic
164. Am fost foarte gelos sau foarte posesiv
165. Am participat la ritualuri satanice sau am promovat satanismul
166. Am instigat la anarhie sau haos
167. Am neglijat igiena personală deşi aveam posibilităţi
168. Am făcut obsesie pentru igienă sau alimentaţie
169. Am susţinut erezii
170. Am fost egoist
171. Am fost prea îngăduitor cu copilul meu
172. Am transmis cu intenţie boli contagioase altor persoane
173. Am venerat sau idolatrizat oameni, partide, echipe sau formaţii
174. Am idolatrizat animalele, natura sau diferite obiecte
175. Am fost laş sau fricos când puteam să fac ceva bun
176. Am fost curios peste măsură
177. Nu am iubit divinitatea şi celelalte fiinţe vii

Pentru reducerea, evitarea, renunţarea şi iertarea acestor păcate avem soluţiile lăsate de Dumnezeu pe pământ prin Biserica Sa (Ortodoxă).

Astfel că respectarea celor 7 Taine bisericeşti printre care şi spovedania (căinţa şi mărturisirea păcatelor), încercarea după puteri de îndreptare, rugăciunea individuală şi colectivă (slujbele bisericeşti) pentru primirea ajutorului prin har sau factori externi, sfaturile părintelui duhovnic, milostenia şi alte fapte bune, munca şi cumpătarea, citirea de cărţi ortodoxe şi cercetarea adevărului sub toate formele lui, devin vitale şi absolut necesare. Ştiinta adevărului istoric, spiritual şi universal duce la Ortodoxie care este calea sigură către fericirea vieţii pământeşti şi sporeşte mult şansele îndumnezeirii după moartea acestui trup, când va începe viaţa fără de sfârşit într-o lume nouă, ce nu poate fi descrisă prin cuvinte omeneşti. Mult succes! Doamne ajută!

---

De ce e bine să mergi duminica la biserică? Dacă nu te duci la Sfânta Liturghie înseamnă că-i întorci spatele lui Dumnezeu

 Se spune în popor că dacă duminica nu mergi la Sfânta Liturghie, înseamnă că-i întorci spatele lui Dumnezeu.

Se spune în popor că dacă duminica nu mergi la Sfânta Liturghie, înseamnă că-i întorci spatele lui Dumnezeu.

Să mergem la Sfânta Liturghie, dar acum, acum când încă mai avem picioare zdravene, când încă mai suntem în putere.Las’ că mergi duminica viitoare la Biserică“ este îndemnul diavolului. „Nici duminica asta să nu lipseşti de la Biserică“ este îndemnul lui Dumnezeu. A merge la Biserică în fiecare duminică este O DATORIE SFÂNTĂ, este o poruncă. Cea dintâi poruncă a Bisericii ne obligă în acest sens („Să participăm cu evlavie la Sfânta Liturghie, în Duminici şi sărbători“) şi, cu atât mai mult, cea de-a patra poruncă dumnezeiască: „ADU-ŢI AMINTE DE ZIUA ODIHNEI (DUMINICA) SĂ O SFINŢEŞTI…“. Păi, cum sfinţeşti duminica? Dormind? Gătind?Spălând? Mergând la piaţă? Mergând la târg? Lucrând pe câmp? Arând? Prăşind? Săpând?…

Dacă duminica nu mergem la Sfânta Liturghie, înseamnă că-I întoarcem spatele lui Dumnezeu. Iar când sufletele noastre vor ajunge în faţa lui şi vor fi judecate, atunci şi El ne va întoarce spatele zicându-ne: „Mergeţi de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic… Adevărat grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi “

Să luăm aminte la cuvintele unui preot, care ne învăţa că nu trebuie să muncim duminica fiindcă toţi banii câştigaţi, de fapt în păcat, îi vom pierde într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu: pe medicamente, la doctori, pe amenzi la poliţie, ni-i fură hoţii, vine o grindină, vine o secetă mare, o revărsare de ape și atunci cu ce ne-am ales? NE-AM ALES CU PAGUBA ŞI CU PĂCATUL ! Amintiţi-vă că Dumnezeu nu i-a binecuvântat pe israeliţii lacomi, care au lucrat în ziua de odihnă şi,când au ieşit să adune mană au găsit-o stricată şi plină de viermi. Aşa au rămas israeliţii în corturile lor să-L laude pe Dumnezeu. Aşa să rămânem şi noi creştinii în Biserica Ortodoxă în fiecare duminică să-L lăudăm pe Dumnezeu. Dacă însă un creştin – ortodox este angajat la un patron şi acesta îl obligă să lucreze duminica, lipsindu-l astfel de slujba Sfintei Liturghii, păcatul şi paguba sunt numai ale patronului.

„Să nu uitaţi niciodată oameni buni: „suntem săraci, pentru că muncim duminica, nu pentru că nu muncim, deci lucrul de duminică nu îmbogăţeşte niciodată pe nimeni, ci dimpotrivă, îl sărăceşte!“Cineva a fost întrebat de un preot: „Ce faci dumneata Duminica, atunci când ar trebui să mergi la Biserică?“ Şi el a răspuns: „Mă uit la televizor!“ Preotul l-a întrebat: „Ştii dumneata ce înseamnă asta? Înseamnă că ai televizorul în faţă şi pe Dumnezeu în spate! Du-te acum şi mută televizorul în spate şi pe Dumnezeu în faţă!“ Bine mai zicea bunica mea: „DUMINICA NICI RĂDĂCINILE DE PĂMÂNT SĂ NU LE SCUTURI“.Iată ce făceau bunicii şi străbunicii noştri. Sâmbătă spre seară, când bătea clopotul de vecernie, dacă se aflau pe câmp, opreau lucrul, dejugau boii, iar când clopotul se oprea, înjugau boii din nou şi plecau acasă la odihnă până luni dimineaţa. Există oameni şi chiar destul de mulţi, care se ruşinează să meargă la Sfânta Biserică.

Ruşinea aceasta este sigur de la diavol, care caută pieirea noastră. Să ne aducem aminte că şi de Noe au râs oamenii când făcea o corabie pe uscat, dar el nu s-a ruşinat, ci a respectat porunca lui Dumnezeu de a face corabia. CEI CARE AU RÂS DE EL S-AU ÎNECAT, IAR NOE A SCĂPAT. Corabia lui Noe cea de odinioară, plutind peste puhoaiele potopului, preînchipuia Sfânta Biserică Ortodoxă = Corabia mântuirii peste puhoaiele pierzării. Deosebirea este că în timp ce corabia lui Noe a fost închisă de Dumnezeu pe dinafară şi nimeni n-a mai putut intra, „Corabia Biserică“, cea cu cruce pe catarg, are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni învălmăşiţi de puhoaiele păcatelor, după cum spunea Părintele Arsenie Boca. Acolo era Noe, aici este Hristos, iar în valurile păcatelor este ucigaşul înecând pe oameni. Şi noi, asemenea cu Noe, să nu ne ruşinăm a respecta porunca a patra din Decalog şi să ne construim «corabia sufletului». Este bună ruşinea, ba chiar foarte trebuincioasă, dar numai pentru a nu săvârşi fapte urâte şi rele. Diavolul ne ia ruşinea când păcătuim şi ne-o dă când să ne spovedim sau când vrem să mergem la Biserică.

„Cine nu are Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de Tată„ (Sfântul Ciprian)

Intelege ca totul vine in viata impreuna cu opusul sau.

 

Chiar si tu ai polaritate in interiorul tau, feminin/masculin, bun/rau, lumina/intuneric.

Sunt diferentele care te fac unic.

Cu cât învățăm și creștem mai mult în gândurile și atitudinile noastre, cu atât mai multă înțelegere, intelepciune și compasiune putem dezvolta în viața noastră.

Ia-ți un moment pentru a descoperi ce ai de învățat dintr-o situație mai putin placuta.

Binecuvinteaza vrajmasii mei

 Binecuvinteaza vrajmasii mei, Doamne;
asa cum si eu ii binecuvantez si nu ii blestem.
Vrajmasii mei m-au impins catre tine mai mult decat prietenii mei.
Fiindca prietenii mei m-au legat de pamant,
in timp ce dusmanii m-au eliberat de tarana
si au distrus toate ambitiile mele lumesti.
Vrajmasii mei au facut din mine un strain in aceasta lume

si un locuitor de prisos al pamantului.
Asa cum o prada gaseste un adapost mai adanc decat animalul nehaituit,
asa si eu am gasit adapostul cel mai sigur,
refugiindu-ma sub Cortul tau,
acolo unde nici prieteni si nici dusmani sufletu-mi nu pot ucide .

Binecuvinteaza vrajmasii mei, Doamne;
asa cum si eu ii binecuvantez si nu ii blestem.
Ei, mai mult decat Tine, au marturisit pacatele mele, lumii;
ei m-au pedepsit, in timp ce eu sovaiam in a ma pedepsi singur;
ei m-au chinuit, in timp ce eu incercam sa fug de suferinta;
ei m-au criticat, in timp ce eu ma flatam;
m-au scuipat pe fata, in timp ce eu eram arogant.

Binecuvinteaza vrajmasii mei, Doamne;
asa cum si eu ii binecuvantez si nu ii blestem.
Cand ma credeam intelept, ei m-au numit prost;
cand ma credeam puternic, si-au batut joc de mine;
cand pretindeam ca ii caluzesc pe altii, m-au indepartat;
cand eram zelos sa ma imbogatesc, m-au impiedicat cu forta;
cand doream sa dorm linistit, m-au trezit din somnul in care zaceam;
cand doream sa imi construiesc o casa
pentru o viata indelungata si linistita,
ei au daramat casa si m-au alungat.
Vrajmasii mei m-au desprins cu adevarat de tarana
si au intins mainile mele catre poalele vesmantului Tau.

Binecuvinteaza vrajmasii mei, Doamne;
asa cum si eu ii binecuvantez si nu ii blestem.
Binecuvinteaza-i si imulteste-i;
inmulteste-i si fa-i si mai inversunati impotriva mea,
astfel ca fuga mea catre Tine sa fie fara privire inapoi,
astfel ca toata increderea mea in oameni sa fie risipita,
ca firul de paianjen in vant;
astfel ca pacea deplina sa sa inceapa sa domneasca in tot sufletul meu;
astfel ca-n inima mea sa moara gresalele mele gemene, aroganta si mania;
astfel ca sa imi pot strange toata comoara in cer;
astfel ca sa pot fi vindecat de orbirea mea,
care atat m-a strans intr-o inspaimantatoare tesatura de iluzii.

Vrajmasii mei m-au ivatat sa cunosc ceea ce putini stiu:
nu avem alti vrajmasi decat pe noi insine.
Isi uraste vrajmasii, doar cele care nu a recunoscut
ca nu sunt vrasjmasii sai, ci prieteni necrutatori.
Imi este greu sa spun cine mi-a facut mai mult bine sau mai mult rau:
prietenii mei sau vrajmasii mei.

Astfel, Doamne, binecuvinteaza prietenii si vrajmasii mei.
Sclavul isi blesteama dusmanii, fiindca el nu intelege.
Dar fiul ii binecuvinteaza, fiindca el intelege.
Fiindca fiul stie ca vrajmasii sai nu se pot atinge de viata sa;
astfel el merge liber prin mijlocul lor
si se roaga lui Dumnezeu pentru ei.

Jertfa si Rascumparare

 Fundamentarea jertfei

Cu cat meditam mai mult asupra jertfei, cu atat sensurile care se desprind din acest act de relatie si unitate prin excelenta, sunt mai multe si semnificatia lor mai cuprinzatoare. Persistenta acestui act de daruire din partea omului, unei Fiinte care il depaseste total, e o trasatura fiintiala a firii lui capabila de a trece dincolo de sine si de a se depasi.
Se reveleaza in Jertfa o marturie incontestabila ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu si ca, desi faptura, el este menit sa ajunga la indumnezeire, sa realizeze in sine o continua si ascendenta asemanare cu Dumnezeu. Ca atare Jertfa nu e un accident, un moment secund in Creatie, ci ne dezvaluie taina, secretul Creatiei. Ea intra in structura actului creator, e indisolubil legata de Creatie, e sursa creatiei; iar Creatia e justificarea ei. Daca Jertfa nu ar face parte din Creatie, ea nu ar fii mantuitoarea ei. E metoda divina de creatie si rascumparare.

Jertfa in substanta ei spirituala e iubire inspirata direct de Autorul ei, si inteleasa ca dispozitie launtrica de a te darui, de a-ti oferi energia, bunurile si daca este nevoie si viata, ca dar si ofranda plina de recunostinta lui Dumnezeu. In cele din urma, a le oferi lui Dumnezeu nu direct, fiindca Dumnezeu non indiget sacrificium (Sfantul Irineu), ci a le oferi prin acest act sacru aproapelui, caruia darul nostru poate sa-i fie de atatea ori de folos capital, ducand la zidirea sau chiar la salvarea lui. Domnul ne-a invatat ca dragostea desavarsita este sa-ti pui sufletul tau, viata ta, pentru semenii tai.

Jertfa este totodata revelatie a Adevarului ce-l purtam in adancul fiintei noastre si a fortei imperative de daruire. Si venind cu darul si adevarul meu in intampinarea semenului, trezesc si primesc cu aceeasi dragoste adevarul si darul cu care semenul meu ma imbie la randu-i.
Jertfa e si constiinta; e cunoasterea precisa a unui tel superior caruia ma devotez. Nu e oarba, ci totdeauna e luminata de un adevar, de un sens si de o persoana sau colectivitate in care aflu o ratiune de a trai si de a sluji. O daruire fara un scop ziditor si sfant, oricat de spectaculara ar fi, nu poate fi jertfa, ci o zadarnica pustiire.

Jertfa e de asemenea libertate inteleasa ca decizie voluntara in vederea unui scop, ca optiune. Prin ea trebuie sa se arate dovada libertatii celui ce o aduce si puterea de discernamant a spiritului; puterea de alegere intre ce sunt si ceea ce vreau sau urmeaza sa devin: deci libertatea creatoare.

Jertfa are ca scop Creatia, iar Creatia cere jertfa si nu e de conceput una fara alta.

Jertfa poate implica in sine si alte valori spirituale ca de pilda : credinta, nadejde, vointa, barbatie. Se poate spune ca Jertfa concentreaza intr-un act unic de iubire creatoare toate valorile spirituale si materiale ale fiintei si ale persoanei.
Unii teologi au asociat jertfa intr-o masura cu totul exagerat pacatului. S-a facut din Jertfa doar o plata a pacatului, din Cruce o pedeapsa pentru pacat, pierzandu-se din vedere ca cuvantul cruce este puterea lui Dumnezeu (1Cor 1,18) cea creatoare si rascumparatoare.
Jertfa nu s-a nascut din constiinta pacatului, ca plata pentru pacat, ci in urma ea a devenit prin insasi structura ei si antidot al pacatului. Jertfa e anterioara pacatului, e un act originar: tine de originea lumii.

1.Prima marturie in acest sens e cea universal recunoscuta in toate religiile ca jertfa adevarata, bine primita si placuta lui Dumnezeu, este numai jertfa fara de prihana, fara de pacat. Fiind adusa Dumnezeului celui Sfant, ea insasi trebuie sa fie sfanta si fara prihana. O jertfa intinata de pacat e un non-sens, ceva absurd, pentru ca in pacat nu poate fi jertfa autentica. Se pune identitatea intre jertfa si sfintenie.

2.A doua marturie este cea care desi nu se poate verifica in toate religiile, totusi in cea a Vechiului Testament iese in evidenta: slujitorul altarului, adica jertfitorul, atunci cand pacatuia era oprit sa aduca jertfa. Staruinta aceasta cu privire la neprihanirea jertfei si jertfitorului ne conduce la constiinta ca jertfa suie dincolo de pacat, dincolo de cadere.

Voind sa defineasca puritatea, sfintenia; un filosof conteporan considera ca pentru om nu exista o alta puritate decat iubirea, care in esenta nu e altceva decat autodaruire, jertfa. Iar Sfantul Isaac Sirul face din curatie puterea oricarei actiuni nobile :"Curatia este inima care iubeste orice fiinta zidita".

Traditia religioasa, de a oferi ca jertfa primele roade, parga, inceputul - traditie care e legata de aceeasi idee a nevinovatiei - ne conduce catre aceeasi semnificatie : catre sfintenia originara, catre obarsie, cand totul era iubire, jertfa curata si creatoare si ne ajuta sa intelegem ca jertfa este anterioara pacatului.

(Constantin Galeriu, Jertfa si Rascumparare, Bucuresti 1973)

Diavoli si Demoni

 Dintre aceste puteri îngeresti, înainte stătătorul cetei terestre, căruia Dumnezeu i-a incredintat păzirea pământului, nu a fost rău prin natură, ci a fost bun, a fost făcut pentru bine si nu avea în el de la Creator nici cea mai mică urmă de răutate; cu toate acestea n-a suferit luminarea si cinstea, pe care Creatorul i-a dăruit-o, ci, prin vointa lui liberă, s-a îndreptat de la starea sa naturală la o stare contra naturii sale si s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu Care l-a făcut, voind să se împotrivească Lui. El este cel dintâi care s-a depărtat de bine si a căzut în rău. Rău nu este nimic altceva decât lipsa binelui, după cum si intunericul este lipsa luminii.
Binele este lumina spirituală; în chip asemănător si răul este întuneric spiritual. Lumina deci, fiind creată de Creator, a fost bună căci ''Dumnezeu a văzut toate câte a făcut si iată erau bune foarte'', dar a ajuns întuneric prin vointa sa liberă. Multime nenumărată de îngeri asezati sub el s-au dezlipit, i-au urmat lui si au căzut împreună cu el. Asadar, cu toate că erau de aceiasi natură cu îngerii, totusi au devenit răi, înclinându-si de bună voie vointa lor de la bine spre rău.

Demonii nu au stăpânire sau putere împotriva cuiva, decât numai dacă li se îngăduie de Dumnezeu în scopul mântuirii, cum este cazul lui Iov si după cum este scris în Evanghelii despre porci. Dar odată ce Dumnezeu le ingăduie, au putere, se schimbă si iau forma pe care o vor după fantezia lor : „ Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.” (2 Cor. 11,14).

Nici ingerii lui Dumnezeu. nici demonii nu cunosc cele viitoare si cu toate acestea proorocesc. Ingerii proorocesc pentu că Dumnezeu le descoperă si le porunceste să proorocească, împlinindu-se toate câte spun. Insă si demonii proorocesc: uneori pentru că văd ce se întâmplă departe, alteori prin conjunctură. Pentru aceea de multe ori mint si nu trebuiesc crezuti, chiar dacă uneori spun adevărul in chipul în care am arătat. Ei cunosc si Scripturile.
Toată răutatea si patimile necurate au fost născocite de ei. Li s-a îngăduit să ispitească pe om, dar nu au puterea să forteze pe cineva. Căci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv Dumnezeu a pregătit diavolului si demonilor lui si oamenilor care îl urmează, focul nestins si pedeapsa vesnică: ''Duceti-vă de la Mine blestematilor, în focul cel vesnic, care este gătit diavolului si îngerilor lui'' (Matei 25,41).

Iată ce spune si Sfântul Grigorie Palama despre mestesugul diavolului: ''Nu numai răutătile sunt în apropierea virtutilor, ci si cuvintele nelegiuite stau atât de mult în vecinătatea celor evlavioase, încât printr-un mic adaos sau omisiune se pot schimba usor întreolaltă si întelesul unui cuvânt poate deveni tocmai contrariul. De aici vine faptul că aproape orice părere rătăcită se înfătisează cu masca adevărului pentru cei ce nu sunt în stare să vadă mica omisiune sau micul adaos. E si acesta un mestesug grozav al diavolului viclean, atât de dibaci de a duce în rătăcire. Căci nefimd departe minciuna de adevăr, diavolul si-a întocmit din aceasta o dublă putintă de rătăcire: scăpându-le adică celor multi deosebirea, din cauză că e asa de mică, omul va fi usor ispitit, sau să tină minciuna de adevăr, sau adevărul de minciună, ca fiind atât de aproape de minciună. In amândouâ cazurile va cădea sigur din adevăr'' (Răspunsul al treilea contra lui Varlaam).

Dar trebuie să se stie că ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este căderea pentru îngeri. După cădere ei nu mai au posibilitatea pocăintei, după cum nu o au nici oamenii după moarte.

Icoana din Casa

 Icoana nu poate lipsi din casa crestinului. Prezenta icoanei arata ca acea casa este increstinata, ca familia care locuieste acolo este crestina. Icoana din casa este o marturisire a credintei in Dumnezeu.

Asa cum fotografia sau tabloul unei persoane dragi ne aduc in fata persoana draga pe care o reprezinta, tot asa si icoana ne poarta cu gandul la cel infatisat in ea. Icoana este o prezenta a celui infatisat in ea: a Mantuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a sfintilor. Prezenta chipului unei persoane este intr-o masura prezenta respectivei persoane. Chipul ne pune in legatura cu persoana pe care o reprezinta, ne ajuta sa ne ducem cu gandul la ea sau mai curand, aduce persoana respectiva in fata noastra, langa noi, ne inlesneste o intalnire cu ea.
Icoana ne ajuta sa ne rugam mai bine, pentru ca ne ajuta sa intram mai usor in legatura cu Dumnezeu, sa-L vedem in persoana Mantuitorului Hristos, sa simtim prezenta Maicii Domnului si a sfintilor pe care ii dorim impreuna rugatori cu noi si pentru noi.
Cine nu iubeste icoanele nu iubeste cu adevarat nici pe cei care sunt infatisati in icoane.
In ratacirea lor, sectantii spun ca nu e bine sa cinstim si sa ne inchinam la icoane pentru ca sunt idoli, ca nu e bine sa te inchini la o bucata de lemn sau hartie, pentru ca asa spune legea lui Dumnezeu. Dar crestinii nu se inchina la lemn sau hartie. Cine-si poate inchipui ca mamele si bunicile noastre ingenuncheaza, se roaga si plang in fata unor bucati de lemn aceia se inseala amarnic si isi dau in felul acesta masura intunecimii mintii lor.
Cel mai simplu exemplu care este la indemana tuturor ne poate lamuri asupra acestui lucru: in fata fotografiei unei persoane dragi, ceea ce ne bucura sau ne emotioneaza nu este bucata de hartie oricat de frumoasa ar fi aceasta, ci este chipul celui drag. Adeseori, de prea mult dor, sarutam fotografia persoanei indragite. Aceasta nu inseamna ca sarutam hartia, ci chipul celui drag si prin acesta persoana care ne este draga. Fotografia ne este draga si o pastram cu sfintenie mai ales cand cel din fotografie este departe de noi. Daca am pierde fotografia respectiva sau daca cineva ne-ar rupe-o, de exemplu, ne-am supara foarte tare si ne-ar parea rau. Nu pentru ca am pierdut o bucatica de hartie, ci pentru ca am pierdut un semn, o prezenta a celui drag. Cu cat ne este mai draga persoana respectiva cu atat pretuim mai mult si fotografia si o tinem la loc de cinste. Tot asa si icoanele. Cu cat ne sunt mai dragi Mantuitorul, Maica Domnului si sfintii, cu atat iubim si cinstim mai mult icoanele. Cine nu iubeste icoanele nu iubeste cu adevarat nici pe cei care sunt infatisati in icoane. Altfel cum s-ar putea lipsi de chipurile celor dragi!

Dar icoana este mult mai mult decat o fotografie. Mai intai, pentru ca ea ne infatiseaza chipul lui Dumnezeu insusi, chipul Fiului lui Dumnezeu intrupat. Ea este o fereastra spre lumea lui Dumnezeu, spre Imparatia cerurilor. Chipul Maicii Domnului si cel al sfintilor din icoane este chipul omenesc indumnezeit, coplesit de lumina dumnezeiasca a Imparatiei lui Dumnezeu. Icoana este sfintita prin chipul pe care il reprezinta.
Fara icoana ne putem rataci de la adevaratul Dumnezeu, inchipuindu-ne fiecare, dupa mintea, priceperea si credinta sa, un Dumnezeu, care de cele mai multe ori este unul plasmuit de imaginatia noastra. Asa incat riscul idolatriei este mult mai mare fara icoana, omul fiind tentat sa-si "inchipuie" un Dumnezeu "convenabil", dupa propriile dorinte si nevoi.

Este bine ca sa punem in casele noastre icoane pictate pe lemn dupa randuiala Bisericii, in lipsa celor pictate pe lemn, se pot folosi si cele pe hartie, fie lipite pe lemn, fie inramate. Este foarte important sa distingem intre icoana adevarata si tabloul religios. Icoana adevarata este cea care ne arata chipul indumnezeit al Mantuitorului, al Maicii Domnului si al sfintilor, iar tabloul religios este cel care infatiseaza numai chipul omenesc al acestora. Pentru a nu gresi, se recomanda crestinului sa intrebe preotul atunci cand doreste sa-si procure o icoana. Trebuie sa fim foarte atenti ce fel de icoana punem in casa noastra. Chipul acela se va intipari in mintea noastra, a copiilor nostri pentru totdeauna si ne va ajuta sa ne indreptam cu mintea spre Dumnezeu.
In traditia noastra se pastreaza credinta ca este bine ca icoana sa o primesti in dar. Un lucru foarte frumos! De aceea, amintim aici, momentele prielnice pentru un astfel de gest binecuvantat. Este frumos si foarte potrivit ca nasul sa daruiasca prima iconita la botez. El poate oferi icoana cu chipul sfantului al carui nume il pune copilului. La fel, nasii de cununie. Ei pot oferi la cununie, in biserica, finilor lor, icoana sfantului care doresc ei sa le fie ocrotitor, al casei si al familiei noi. Parintii, pot si ei sa daruiasca o icoana copiilor, cand acestia se muta la casa noua. In toate aceste prilejuri, sau cu alte ocazii, preotul parohiei poate si el sa ofere icoane credinciosilor sai. Putem oferi o icoana in dar prietenilor nostri, folosindu-ne de un prilej anume sau de o simpla vizita. Se vor bucura mai mult decat ne inchipuim. Atentie insa, icoana daruita sa fie de cea mai buna calitate. Daca totusi nu primim in dar icoana, este de la sine inteles ca nu vom sta fara icoana asteptand, ci ne-o vom procura singuri.

Icoana mostenita de la parinti este una dintre cele mai de pret mosteniri. Ea are rolul de a ne lega de parintii si stramosii nostri prin cea mai trainica legatura, cea a credintei. Icoana veche, in fata careia s-au rugat parintii, bunicii si strabunicii nostri poarta incarcatura credintei si rugaciunilor acestora. Continuitatea credintei este un element foarte pretios pentru spiritualitatea ortodoxa. De aici si aprecierea deosebita pe care o acordam traditiei.
Nu trebuie sa renuntam la icoanele mostenite pentru nimic in lume. Avem datoria de a le lasa mostenire sfanta si testament al credintei copiilor si nepotilor nostri. Daca nu am mostenit o icoana, putem sa ne ingrijim noi ca in familia noastra sa intre o icoana de pret pe care sa o lasam mostenire. Nimic mai frumos decat sa auzi: "Aceasta icoana o am de la mama mea" sau "de la bunica mea"!

Inainte de a fi asezata in casa, icoana noua se aduce la biserica pentru a fi sfintita. Ea se lasa la biserica - de obicei patruzeci de zile - timp in care este tinuta in Sfantul Altar, intre timp, sau la sfarsitul celor patruzeci de zile, preotul o sfinteste, stropind-o cu apa sfintita si rostind rugaciunile randuite de Biserica. Se recomanda ca preotul sa scrie pe spatele icoanei data sfintirii, hramul bisericii unde a fost sfintita si numele sau.

Este bine sa avem in fiecare camera cate o icoana. Locul icoanei in casa este pe peretele de rasarit. Pe peretele cu icoana nu trebuie sa mai punem nimic altceva, pentru ca atentia noastra sa nu fie atrasa de alt lucru atunci cand ne rugam in fata icoanei si pentru ca nu este bine sa punem alaturi de icoana lucruri care nu au legatura cu aceasta. Punem icoana la rasarit pentru ca ne rugam intotdeauna cu fata la rasarit, si la biserica si acasa. Rasaritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mantuitorului Hristos, numit in rugaciunile Bisericii "Rasaritul cel de sus", "Soarele Dreptatii", etc.. Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui si al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, in timp ce apusul, intunericul este semnul raului si al lucrurilor care se fac la intuneric. Deci, trebuie sa avem grija sa asezam icoana la rasarit, pentru a ne inchina cu fata la rasarit. A fost un timp cand unii dintre crestini tineau icoanele ascunse, dupa usa, in vreun coltisor sau chiar in sifoniere sau in valize. A sosit timpul sa scoatem icoanele la vedere si sa le asezam unde le este locul.
Arhimandrit Ilie Cleopa

Vindecare

 Omul nu este nici doar trup, nici doar suflet, si nici doar juxtapunerea lor, ci este o fiinta unitara psiho-somatica, o fiinta personala frumoasa, zidita de Dumnezeu "dupa chipul Sau" (Facere 1.27) cel vesnic viu; datorita acestei "negraite legaturi dintre suflet si trup", starile sufletesti se manifesta în trup si reciproc. Dumnezeu doreste cu mare dor ca omul sa fie si "dupa asemanarea Sa" (Facere 1.26), adica sa traiasca viata lui Dumnezeu, viata vesnica si fericita a comuniunii dumnezeiesti; iar aceasta desavârsire omul n-o poate trai departe de Dumnezeu, în afara Dumnezeului Celui Viu si iubitor de oameni. Omul nu-si este luisi izvor al vietii, ci a primit viata ca dar infinit de la Dumnezeu Cel Viu si de viata datator, de aceea starea vietii lui (de plinatate sau de împutinare) este data de relatia lui cu Dumnezeu. Cu cât omul se uneste mai mult prin iubire (ca sinteza a tuturor virtutilor) cu Ziditorul Sau, cu atât unitatea fiintei sale se întareste prin prezenta harului divin, cu atât traieste mai intens viata dumnezeiasca, cu atât devine mai mult "partas dumnezeiestii firi" (2 Petru 1.4). Asadar, si trupul devenind "templu al Duhului Sfânt" (1 Corinteni 6.19), se înduhovniceste, se umple de har, ridicându-se peste limitarile firii create.

Sanatatea reprezinta, astfel, starea naturala de viata spirituala si organica, în care toate puterile sufletesti si trupesti ale omului lucreaza potrivit poruncii si scopului lui dat de Dumnezeu în firea lui, când l-a creat. Sanatatea este cresterea continua a vietii omenesti în harul dumnezeiesc, în viata vesnica. Daca omul respecta legea lui Dumnezeu, si în plan spiritual si în plan organic, viata lui ramâne unitara si în armonie interioara. Atunci sufletul si trupul sunt în starea lor fireasca de sanatate, de armonie cu Dumnezeu si cu lumea exterioara.

Pacatul, ca razvratire voita fata de Dumnezeu, înseamna departarea de la Izvorul vietii si deci o împutinare a vietii, o moarte (întâi spirituala si morala, apoi chiar si fizica). Stricarea relatiei cu Dumnezeu prin pacate deregleaza întreaga fiinta umana: vointa slabeste, ratiunea se întuneca, afectivitatea se întineaza cu senzatiile placerilor pacatoase, instinctele naturale se pervertesc, simturile îsi pierd claritatea, iar trupul îsi modifica comportamentul metabolic. Urmarile pacatului, dezechilibrele sufletesti si fizice, se deruleaza apoi în timp, uneori mai scurt, alteori mai lung. Asa se instaleaza în fiinta umana boala si moartea, ca urmare a pacatului. Patimile sufletului si bolile trupului, ca tulburari ale starii firesti de sanatate, însa, nu pot fi tratate separat si unilateral, prin metode mecaniciste, cum ai repara un ceas umblând la rotita care nu mai merge bine, ci la vindecarea întregii lui fiinte omul trebuie sa participe constient, sa conlucreze cu harul divin daca vrea sa se vindece deplin, si nu doar pentru viata aceasta pamânteasca.

Restaurarea firii umane a savârsit-o obiectiv Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, iar subiectiv, fiecare credincios si-o poate împropria prin credinta întru El, prin unirea tainica prin har cu El, Care ne-a spus: "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramâne întru Mine si Eu în el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15.5). Dupa caderea în pacat a protoparintilor, întreg neamul omenesc sufera consecintele îndepartarii de Dumnezeu: boala si moartea. De aceea, bolile (sufletesti si trupesti) au între cauzele si conditiile lor provocante si favorizante o importanta componenta data de pacate. Noi, oamenii, si chiar lumea întreaga, astazi suferim mai mult ca oricând în istorie de pe urma pacatelor noastre si ale înaintasilor nostri, dar, aproape totdeauna, nu vrem sa recunoastem ca "noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre" (Luca 23.41). Ca si atunci la început, în rai, omul, în mândria sa, nu-si recunoaste pacatul sau, si încearca sa dea vina doar pe cauze exterioare lui (Adam a dat vina pe Eva, Eva pe diavol, iar azi omul zice ca se simte rau din cauza ca altii i-au facut farmece, etc.), nevrând sa-si asume responsabilitatea si urmarile propriilor fapte pacatoase.

Dumnezeu, însa, infinit iubitor de oameni, Care nu vrea "moartea pacatosului, ci ca pacatosul sa se întoarca de la calea sa si sa fie viu" (Iezechiel 33.11), îl cauta pe omul cazut în pacat ("Adame, unde esti?" (Facere 3.9) si-l cheama la pocainta, la îndreptare, la învierea din moartea pacatului. De aceea, Dumnezeu mai si mustra, mai si mângâie pe oameni, prin încercari, ca sa-i aduca la calea mântuirii. Recunoasterea pacatelor si asumarea luptei (cu pacatul, cu urmarile lui, cu diavolul cel ucigas de oameni) pentru mântuire, prin rabdarea încercarilor si prin rugaciunea catre Dumnezeu, reprezinta din partea omului primul lui pas spre vindecare. Caci suferinta trupului o da Dumnezeu oamenilor (cu îngaduinta, nu cu razbunare) tocmai ca un prilej de pocainta, ca macar rabdându-o cu "duh umilit" (Psalmul 50.18) sa primeasca mântuirea si cununa biruintei. Daca pacatul este o pornire irationala de placere (omul cauta placerea de dragul ei), revenirea din pacat se face prin asumarea durerii, prin cruce, prin lupta cu ispita hipnotica a placerii, printr-o asceza sufleteasca si trupeasca.

"De nu te vei sili sa împlinesti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise în cartea aceasta si nu te vei teme de acest nume slavit si înfricosator al Domnului Dumnezeului tau, atunci Domnul te va bate pe tine si pe urmasii tai cu plagi nemaiauzite, cu plagi mari si nesfârsite si cu boli rele si necurmate; va aduce asupra ta toate plagile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut si se vor lipi acelea de tine. Toata boala, toata plaga scrisa si toata cea nescrisa în cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, pâna vei fi stârpit." (Deuteronom 28.58-61)

"Vezi ca Dumnezeu vorbeste când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. Si anume, El vorbeste în vis, în vedeniile noptii, atunci când somnul se lasa peste oameni si când ei dorm în asternutul lor. Atunci El da înstiintari oamenilor si-i cutremura cu aratarile Sale ca sa întoarca pe om de la cele rele si sa-l fereasca de mândrie, ca sa-i fereasca sufletul de prapastie si viata lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui si oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. Pofta lui este dezgustata de mâncare si inima lui nu mai pofteste nici cele mai bune bucate. Carnea de pe el se prapadeste si piere si oasele lui, pâna acum nevazute, îi ies prin piele. Sufletul lui vine încet, încet spre prapastie si viata lui spre împaratia mortilor. Daca atunci se afla un înger lânga el, un mijlocitor între vii, care sa-i arate omului calea datoriei, Dumnezeu Se milostiveste de el si zice îngerului: "Izbaveste-l ca sa nu cada în prapastie; am gasit pentru sufletul lui pretul de rascumparare!". Atunci trupul lui înfloreste ca în tinerete si el vine înapoi la zilele de la începutul vietii sale. El se roaga lui Dumnezeu si Dumnezeu îi arata bunatatea Sa si-i îngaduie sa vada fata Sa cu mare bucurie si astfel îi da omului iertarea Sa. Atunci omul priveste peste semenii sai si zice: "Pacatuisem si calcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit dupa faptele mele. Caci El a izbavit sufletul meu ca sa nu treaca prin strâmtorile mortii si ochii mei vad înca lumina". Iata toate acestea le face Dumnezeu de doua ori, de trei ori cu omul, ca sa-i scoata sufletul din pieire si ca sa-l lumineze cu lumina celor vii." (Iov 33.14-30)
Ieromonah Mihail Stanciu, Manastirea Antim - Bucuresti

„Îți trimit o îmbrățișare de lumină”

 CE ESTE O IMBRAȚISARE DE LUMINĂ…

 În fiecare îmbrățișare de Lumină pe care o trimitem, însăși esența umanității noastre se trezește.  Este mai mult decât transmitem prin cuvinte, este o legătură profundă între suflete, un râu de intenții care curg liber în inimile celorlalți.

 Când spunem „Îți trimit o îmbrățișare de lumină”, împletim dorințele noastre cele mai pure într-o pătură caldă de iubire infinită.  Acest gest transcende distanța fizică și devine o îmbrățișare a sufletului, o expresie tangibilă a unității noastre spirituale.

 Fie ca fiecare rază de lumină să vă îmbrățișeze ființa, luminând calea către plenitudinea și binecuvântările pe care universul ți le rezervă.  În acest moment, din adâncul ființei mele, vă trimit o călduroasă „Îmbrățișare de Lumină”.

 SUFLETUL MEU ÎMBRĂȚIȘEAZĂ SUFLETUL TĂU🙏

Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta!

 

Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta! 

Te iubesc, sporeste-mi dragostea! 

Ma pocaiesc, fa-mi cainta sa prisoseasca! Te slavesc ca pe intaiul meu inceput! 

Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea! 

Iti multumesc ca Binefacatorului meu cel vesnic! 

Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieste si povatuieste-ma cu intelepciunea Ta, calauzeste-ma cu dreptatea Ta, mangaie-ma cu milostivirea Ta, apara-ma cu puterea Ta. Iti inchin, o, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.

Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ceea ce voiesti Tu. 

Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!

Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii.

 Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste catre cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrajmasilor mei.

Vino, Atotputernice, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor.

 Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste si bucurie.

Carbunele medicinal

 

Carbunele medicinal, inamicul toxinelor si al bolilor gastro-intestinale

Carbunele medicinal sau carbunele vegetal cum mai este supranumit, este cel mai vechi remediu, fiind folosit inca din cele mai vechi timpuri, intrebuintarile lui fiind multiple, incepand cu problemele de sanatate si pana la utilizarea sa in cosmetica sau purificarea apei.

In zilele noastre, carbunele medicinal si carbunele activ se gasesc in farmacii sub forma de capsule, sau pulbere.

Ce este carbunele medicinal si carbunele activ

Carbunele medicinal se obtine, in general prin arderea, intr-un mediu lipsit de oxigen, si la o temperatura foarte ridicata (peste 600 grade) a unor materii vegetale, precum scoarta de copac, coji de nuci sau de nuca de cocos. Dacă în cazul arderii normale, lemnul se transformă în cenuşă, atunci când este lipsit de oxigen, el se transformă în cărbune, dezvoltând o reţea microscopică de pori.

Rezultatul obtinut este un carbon foarte poros, care odata ajuns in corp, se dezintegreaza in particule foarte mici care se raspandesc in tot corpul, comportandu-se precum un burete, absorbind toxinele, bacteriile, ciupercile si substantele toxice din organism, neutralizandu-le si eliminandu-le prin scaun.

În ciuda progreselor făcute in industria farmaceutică, nu s-a descoperit inca, un antidot mai puternic la otrăvuri, precum cărbunele medicinal. Singurul progres pe care ştiinţa modernă l-a facut in aceasta directie, a fost să îmbunătăţească anumite proprietăţi, creând cărbunele activ.

Acesta este obţinut din cărbunele medicinal obişnuit, care este supus ulterior unor tratamente cu aburi, substanţe acide şi variaţii de temperatură foarte mari, menite sa desfunde porii microscopici existenţi, rezultand creşterea puterii de absorbţie a cărbunelui de 3 - 12 ori.

Aşadar, avantajul cărbunelui activ este că, are efecte terapeutice mai puternice, în cantităţi mult mai mici.

Principalele aplicatii ale carbunelui medicinal in problemele de sanatate si in cosmetica

Carbunele medicinal este recunoscut in special pentru utilizarile sale in afectiunile gastro-intestinale precum diaree, flatulenta, varsaturi, senzatie de prea plin. Si in cazul gastritei sau ulcerului, pulberea de carbune medicinal este printre cele mai bune calmante gastrice, atenuand rapid senzatia de arsura si durere si favorizand cicatrizarea epiteliilor lezate.

Totodata, el este benefic si in cazul otravirii sau al intoxicatiilor alimentare ori in curele de detoxifiere. In intoxicatiile alimentare, carbunele activ actioneaza in cazul majoritatii toxinelor, insa nu toate (de ex. etanol) numai daca este administrat cat mai rapid dupa ingerarea toxinelor, pentru a nu apuca trecerea lor in sange.

Este foarte importanta hidratarea corespunzatoare pe perioada administrarii, deoarece aceasta sustine procesul de dezintegrare optima a particulelor de carbon si eliminarea toxinelor.

Curele de detoxifiere a organismului cu carbune medicinal dureaza 3-4 saptamani avand multiple beneficii:

- eliminarea acidului uric din sange

- reglarea valorilor creatininei

- stimularea evacuarii bilei (indicata in cazul dispepticilor si celor cu crize biliare frecvente)

- are proprietatea de a "curata pielea" (benefica in cazul acneei sau al bolilor cronice de piele)

Extern, pulberea de carbune amestecata cu apa si aplicata direct pe piele, sub forma de cataplasma, este un remediu antiinfectios si cicatrizant extrem de eficient. Poate fi folosita cu succes in cazul ranilor, taieturilor, intepaturilor de insecte, muscaturilor de animale, vanatailor, stimuland vindecarea si regenerarea tesuturilor.

Administrarea de carbune medicinal nu are efecte secundate majore, insa, trebuie avut in vedere, ca efectul sau de absorbtie al toxinelor se poate exercita si asupra unor substante din anumite medicamente. Asadar, nu este recomandat a se asocia cu alte medicamente, decat in urma consultarii medicului. De asemenea, carbunele activ poate determina constipatie sau colorarea scaunului in negru. Nu este recomandata folosirea carbunelui medicinal in cazul constipatiei cronice sau al obstructiei intestinale.

In industria cosmetica, carbunele este un ingredient in diferite produse de curatate a pielii, sampoane, etc. Acesta se regaseste pe etichetele produselor, sub denumirea de charcoal. Fara a fi dovedite clinic, unele surse vorbesc despre beneficiile pulberei de carbune activ in curatarea si albirea dintilor sau eliminarea placii bacteriene, similar bicarbonatului de sodiu. Ei recomanda folosirea unei cantitati mici de pudra, pentru periajul dintilor.

Reteta traditionala pentru eliminarea accelerata a toxinelor

Se amesteca o lingurita de carbune medicinal cu 2-3 lingurite de ulei de masline extravirgin (sau ulei de cocos), pasta obtinuta inghitindu-se cu apa, dimineata pe stomacul gol. Pentru un efect mai puternic, procedura se poate repeta si seara.

In primele doua saptamani de cura pot aparea reactii specifice proceselor de detoxifiere: schimbarea mirosului corporal sau al secretiilor, transpiratie mai abundenta, etc.

In cazul persoanelor suferinde de constipatie, se pot administra in paralel si diferite laxative, pentru a normaliza digestia.

In popor, se considera ca aceasta procedura este aproape magica, afirmand ca intinereste corpul cu pana la 2-3 ani, datorita curatarii sangelui, primenirii respiratiei si reglarii proceselor digestive. Si daca amintim ca renumitul Valeriu Popa (1924-1997), un mare vindecator al Romaniei si autor a numeroase carti despre vindecare, afirma ca "toate bolile incep din colon" sau ca "nu exista decat o singura boala, boala sangelui stricat", atunci putem spune ca, intr-adevar, o procedura de detoxifiere precum cea cu pulbere de carbune medicinal este cu-adevarat miraculoasa, intrucat ea poate fi premisa vindecarii oricarei boli.

Alte utilizari ale carbunelui inca din cele mai vechi timpuri

In misticism, se considera despre carbune ca are capacitatea de a extrage raul din corp, si din suflet si ca protejeaza impotriva deochiului si al farmecelor.

Pe langa efectele asupra sanatatii pe care le are carbunele, acesta a fost folosit inca din cele mai vechi timpuri si pentru efectul sau de curatare a apei. In urma cu foarte mult timp, fenicienii au descoperit proprietatile de filtrare a apei, cu ajutorul carbunelui, dezinfectand astfel apa depozitata in butoaie, aceasta redevenind potabila.

Durerea de gât și de umăr

 

Durerea de gât și de umăr sunt cele mai frecvente tipuri de durere, iar cauza este de obicei nu din cauza unei răni, ci din cauza unei poziții proaste. Dacă postura nu este corectata, durerea va continua să revină, așa că faceți un efort conștient pentru a vă observa postura.

Alte cauze ale durerii de gât includ lovitura de bici (de la leziuni sportive sau de la mașină accidente), degenerescenta cervicala, stres si infectii precum raceala sau gripa.

GB20 Feng Chi—

Localizare:

În depresiunea dintre mușchiul sternocleidomastoidian și mușchiul trapez, chiar la baza craniului.

Mușchii afectați: trapez, semispinal, splenius.

Când se utilizează:

Pentru orice tip de durere de gât și/sau umăr, în special din cauza

stres, tensiune, folosirea multă a computerului sau răceală sau gripă.

Aplicație:

GB20 se află de fapt în linia părului, așa că nu poate fi plasată o ventuza direct pe ea. În schimb, așezați cupa cât mai aproape de linia părului,

Aspiratie slabă sau medie timp de 10 până la 15 minute. Utilizați o aspirație mai puternică pentru acută

sau durere severă și mai slabă pentru durerea ușoară sau cronică. Folosiți Flash Cupping în cazul gâtului durerea se datorează unei răceli. Aplicați Moving Cupping în sus și în jos pe gât de la GB20

timp de 30 de secunde per ventuza pentru a ameliora eficient tensiunea gâtului cauzată de durerea acută, stres sau răni.