CUM FACEM SA NU MAI FIM DEPENDENTI DE SEX? OAMENII NU POT SA NE IUBEASCA MEREU, EI NE IUBESC CAND POT, SI DE OBICEI NU POT!
Intrebare: Dacă bem o cafea pe zi e o problemă?
Raspuns: Pai va verificați DACĂ VA PUTEȚI OPRI. Dacă nu va este greu nu este o problema. Dacă da, este un duh acolo care VA FACE DERANJ ÎN ORICE MOD POSIBIL, va aduce durere, cand va este lumea mai draga și ați avea nevoie sa fiți ajutat de Dumnezeu. Și asta contează.
Intrebare: Cum facem sa nu mai fim dependetinti de sex cu nevasta, mai ales că suntem tineri, domnule Marius?
Raspuns: Din când in când încercați sa va opriți și nici gândul sa nu-l țineți la aceasta dorința. Dar să înțelegeți și ce se intampla. DACĂ PUTEȚI UȘOR SA VA ABȚINEȚI VA MAI FI ACEASTA BUCURIE. Dacă nu, ori va pierdeți cu încetul puterile, ori se distanțează soția, dar o sa va supărați în ambele situații. Dar nu este de vina ea, ci dvs ca v-ați atașat. PRIN OAMENI, DUMNEZEU NE SALVEAZĂ SUFLETUL ȘI NU NE LASA SA PUNEM NIMIC DIN LUME PE PRIMUL PLAN. Tot ce Iubim noi din lumea aceasta mai mult decat pe Dumnezeu, VOM PIERDE!
NICIO SANSA VREODATA!
Dar dacă nu înțelegem, ne va desprinde cu forța, ca ATAȘAMENTUL ESTE LOCUL PRIN CARE PIERDEM VIATA, pierdem suflet, si apoi dincolo suntem ingroziti si speriati ca NU PUTEM URCA nici o iota. El de fapt NE SALVEAZĂ VIATA PRIN OAMENI. Cand oamenii ne deranjeaza, este bine. DAR NOI NE SUPĂRĂM DEGEABA, CA TOT NE VA DESPRINDE PRIN SCĂDEREA POTENTEI SAU PRIN DEZINTERESUL PARTENEREI. Dvs alegeți.
Dar, ca ceva sa rămână la noi si sa,ne bucuram, trebuie mereu sa ne oprim ca sa ne verificam dacă ne-am legat, ca să nu fim surprinsi de suferință. Ca desprinderea cu forta poate fi orice: accidente, necazuri sau boli, dezamăgiri, înșelare, durere. ȘI NU ȘTIU CÂT REZISTAȚI. Cu cât atașamentul este mai puternic, cu atât desprinderea va fi mai dureroasa. Dar asta este valabil la orice atasament, de orice: mancare, bautura, tigari, cafea, sex, de orice patima. Încercați să nu vă lipiți de nimic, ca nu are rost sa suferiți. Înțelegeți mecanismul divin. Când încalcăm poruncile divine și punem ceva de aici mai presus de toate, atunci pornește dezastrul. Și la ce folos? RĂMÂNE LA NOI NUMAI ACEL LUCRU DE CARE NU SUNTEM ATAȘAȚI DAR DE TOT CE SUNTEM LIPIȚI VOM PIERDE. Acum fiecare cum înțelege...
Intrebare: Un călugăr care este smerit şi umil, face numai bine şi totuşi este atât de încercat... vă pot enumera multe exemple... aici ce ne puteți spune?
Raspuns: Parintele Cleopa spunea odata ca: in manastirea noastra sunt, sa zicem, 1000 de vietuitori, dar daca este unul care are chemare si merita sa stea aici. O idee. Dar incercarile vietii sunt daruri de nepretuit, nu este un lucru rau. Avem nevoie de greutati. Ele ne ajuta sa evoluam si sa devenim mai buni. Toate ne imping spre Dumnezeu. Daca noi nu alegem benevol restrangerea de sine, vom fi impinsi spre divin prin suferinte si boli, prin necazuri. Dar asta nu este un lucru rau, ci ESTE CONSECINTA FAPTULUI CA NOI AM PUS LUMESCUL SI UMANUL PE PRIMUL LOC. Daca nu ar fi fost asa, nu era nevoie sa fim micsorati cu forta astfel.
Apoi exista o mandrie care vine din spiritualitate care ESTE UCIGATOARE, un fel de aer de superioritate, de cine este ca el. Acesta da boli grave, extreme. Divinul nu inseamna sa stai si sa meditezi si sa zici ca esti El. Nu, Divinul inseamna sa participi la viata, sa muncesti, sa daruiesti gratuit fara rasplata din prea plinul tau, sa te restrangi in toate, sa te sacrifici, sa lasi de la tine mereu, deci inseamna actiune printre oameni, participare, Responsabilitati.
Adevarata spiritualitate inseamna sa faci o munca in care esti sujitor, muncitor, si ai un sef care iti spune ce sa faci si tu asculti fara sa te revolti. SPIRITULAITATEA NU SE FACE PE BANI, ca iti pierzi harul si credibiltatea si apoi NU MAI ESTI INSPIRAT DE DIVIN, ca toata intelegerea nu este a ta, nu vine de la tine putere, ci de la EL. Cand stii asta, nu vrei nimic pentru tine si atunci Il ONOREZI PE CEL DE LA CARE TOATA INTELEGEREA VINE! Nu e bine asa?
Caracterul se formeaza prin incercari de toate felurile. Si Il simti pe Domnul cand esti util oamenilor, si te depasesti pe tine, cand ajungi sa nu mai lupti si sa te aperi, cand te multumesti cu putin. Asta este adevarata evolutie spirituala, toate te invata asta. Toti oamenii te invata Iubirea fara motiv, fara rasplata.
Adevarata manastire este in lume, printre oameni, ca aici se depasesc incercarile si ATRACTIILE. Te inalti nu atunci cand fugi de atractii si fericirile umane ci, cand fiind in mijlocul lor, tu ai puterea SA LE DEPASESTI, FARA REGRETE.
SA NU LE VREI! Numai ele te pot inalta, nu fugind de responsabilitati. Si daca, fiind in mijlocul fericirilor lumesti, pentru tine ele nu mai inseamna nimic, ATUNCI CU ADEVARAT TE POTI NUMI OM. Dar om simplu, ca SIMPLITATEA SI FIRESCUL SUNT CEL MAI GREU DE ATINS.
Apoi sunt multe alte aspecte la aceasta intrebare. Spre exemplu, noi venim cu o nedesavarsire de sine mare, fiecare, mare de tot, si nu ne putem declara, in niciun fel toata viata, impliniti sau intelepti, cunoscatori, caci mereu vom primi incercari si provocari, fara capat. Fara capat. Si apoi, daca ne mandrim, vine diavolul si ne arata ca nu suntem chiar asa cum am zis noi ca suntem. Ne demasca. Mandria atrage demascarea obligatoriu.
De fapt, nu avem ce astepta. Putem o viata intreaga sa ne daruim, SI CINE STIE DACA AJUNGEM VREODATA SA URCAM, pentru ca in primul rand stergem din pacatele si patimile inaintasilor care sunt in spatele nostru si sunt multe. Pentru asta am venit, ca sa depasim suferinta, adica ATRACTIILE LUMII CARE SUNT DURERE, si sprinjinaindu-ne pe ele, sa ne ridicam mai sus in lumea de dincolo, ca de aia venim aici: CA SA DEPASIM LUMEA. Si depasind lumea, deschidem poarta cerului si ne incarcam cu Iubire. Pentru acesta Iubire am venit, ca numai ea ne poarte urca mai sus, mai aproape de Imparatul lumilor. Este ca intr-o imparatie, cu cat esti mai aproape de Imparat, cu atat ai mai multe grade de libertate, si acela este raiul. AM VENIT SA DAM DIN PREA PLINUL NOSTRU SI NU SA LUAM.
SA NU LUAM NIMIC.
Deci am venit nu ca sa luam ceva din lumea aceasta, ci CA SA NU LUAM NIMIC. Nu ca sa castigam ceva pentru noi, CI CA SA NU CASTIGAM NIMIC! Si asta se intampla, la moarte nu iei nimic. Moartea iti vorbeste cum ar fi trebuit sa fie viata noastra. Si atunci, la ce rost toata zbaterea noastra pentru mai mult? Ca sa nu avem nimic? Pentru NIMIC? Ca nimic din lumea aceasta NU AVEM NEVOIE DINCOLO. Va dati seama in ce inselare suntem?
Si mai mult: nimic din lume nu poate satisface vreodata sufletul nostru, pentru ca lumea este de alt fel decat sufletul, de alta natura, si ea nu ii da NIMIC sufletului. NOI ASTEPTAM DEGEABA CEVA DE LA EA, DAR NICIO SANSA, NICIODATA NU NE VA DA.
OAMENII NU POT SA NE IUBEASCA MEREU, EI NE IUBESC CAND POT, SI DE OBICEI NU POT, iar tot ce pretuim este fum, desartaciune, trece si se distruge, nu dureaza nimic. Nu ai ce sa astepti, absolut nimic. Toate sunt trecatoare si nimic nu ține. Totul se misca ca valurile marii, continuu. Nu ai pe ce sa te bazezi, decat pe curgere.
Noi am venit aici ca sa daruim Iubire din prea plinul nostru. Si daruind, sa manifestam insusirile lui Dumnezeu. Si asa aflam cine suntem noi cu adevarat, prin implicare TOTALA in viata, prin asumarea greutatilor si responsabilitatilor. Numai desprinderea de atractiile ei si asumarea incercarilor grele, deschid poarta cerului si ne incarca cu energie vitala. Nu fuga de greutati, ci avem nevoie cel mai mult de greutati ca numai ele ne indumnezeiesc si ne invata Iubirea fara conditii si asteptari.
.jpeg)
