Ce-i viața omului?

                           

                                        

 Ce-i viața omului? E-un praf!
Se duce fără grea împotrivire
Când suflă adierea vântului ușor
Dispare, tremurând în depărtări

Nu mai rămâne urmă, unde a trecut
Nu se mai vede dâra sa pe cale
Nu mai se poate zice ce a fost
Nu mai cunoaște nimeni existența

Ce mai rămâne este amintirea
Ce mai rămâne este pomenirea
S-a stins lumina, sclipirea vieții
S-a scurs duhul de viața din om

Și treci hotarul; ce-ți hotărăște veșnicia
Viața de veci, nu călătoria, ce-a fost
Viața de unde, nu vei mai avea ieșire
Viața de fericire sau chinul pe veci

Îți iese duhul de viața din tine
Și vezi cum te-aștepta pierzarea pe veci
Și vezi cum îți întinde cineva o mâna
Sa te ducă in iadul de unde nu mai ieși

Pășești pe tunel, dar nu vezi ce te-așteaptă
Simți doar apăsare, durere și chin
Ai vrea să te-ntorci din acel drum... . nu-ți place
Ai vrea să mai poți din nou, călători

Te împotrivești, te zbați, te căiești
Te lupți sâ te-ntorci, dar lupți în zadar
Ai vrea sa mai ai o clipă din nou
O clipa ce-ar putea; pe veci, a te salva

Acum vezi cum sufletul dorea doar căirea
Acum vezi cum totul a fost in zadar
Acum știi ce înseamnă, nemurirea
Acum ai vrea să mai ai al vieții dar

Și-l chemi pe Isus dar nu mai e ieșire
Îl știi, îl Cunoști, mereu l-ai cunoscut
Ai auzit la Crăciun de El într-una
Dar in loc sa îl chemi, la lume ai privit

Și vezi tot păcatul ce-n viața-ai făcut
Și trece un film cu viața-ți prin fata
Și acum înțelegi, ce satana, a vrut
Acum vezi cum de la rai, pe veci, el te-a smuls

AMIN

 Omul poartă sufletul sau sufletul poartă pe om?
   Citeam într-o carte religioasă aceasta întrebare, cumva existențială. Cred ca ambele afirmații sunt adevărate.
1. Omul poartă sufletul, ca întreg. După despărțirea sufletului de trup, sufletul își continuă existența ca entitate personală.
2. Sufletul poartă pe om.
Noi suntem definiți ca ceea ce zicem și ceea ce facem, adică prin colaborarea sufletului cu trupul.
Sufletul este suflare din Dumnezeu superior ca și valoare în comparație cu trupul.
Omul liber cu adevărat este cel care realizează că sufletul este cel care trebuie sa conducă trupul.