Când te trezeşti noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă

   

În folclor și în credințele populare, există multe „reguli” bizar de specifice legate de somn și de lumea spiritelor, cum ar fi ideea că dacă te trezești brusc în noapte, înseamnă că cineva sau ceva te privește.

Această frază face parte dintr-un îndemn duhovnicesc ortodox celebru, atribuit adesea marilor duhovnici (precum

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul sau Arhimandritul Emilianos Simonopetritul), care continuă astfel: „...ca să adormi la loc, ci să te ridici, să îngenunchezi în fața lui Hristos răstignit și a sfinților și să te rogi”

Trezirea neașteptată din timpul nopții nu este considerată o simplă întâmplare sau o problemă de insomnie, ci o chemare la rugăciune

Semnificația duhovnicească a rugăciunii de noapte

• Timpul jertfei curate: Noaptea este un moment de liniște deplină, în care mintea este mai liberă de grijile pământești, făcând legătura cu Dumnezeu mult mai profundă. 
• Lupta cu lenea: Întoarcerea pe cealaltă parte pentru a relua somnul este privită ca o cedare în fața confortului trupesc. 
• Ajutor spiritual mare: Se consideră că rugăciunile făcute în momentele de veghe nocturnă au o putere deosebită pentru suflet și aduc multă pace. 

„Când te trezești noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă pentru a adormi la loc. Să te ridici, să îngenunchezi în fața Celui Răstignit și să spui cu umilință: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” 

Începutul și Sfârșitul tuturor lucrurilor.

 Tot ce se creează şi durează prin El este frumos, curat şi fericit.

Traian Dorz

 La începutul fiecărei vieţi a fost Dumnezeu.
Pentru că Singur El este fără început şi fără sfârşit.
Singur El este Nemuritor şi de neînlocuit.
Singur El este creatorul vieţii.
Toate cele care au avut un început cândva au avut şi un sfârşit – sau vor avea unul cândva.
Orice creatură şi creaţie a început cândva şi va sfârşi cândva,
numai Creatorul Însuşi este Etern.
El face să se nască şi să renască mereu zile noi şi lumi noi,
care intră în viaţă şi ies din ea prin mâinile Sale, prin voinţa Sa, prin Veşnicia Sa,
în eternă şi nouă lucrare, mişcare şi formă.
O, ce minunat e Dumnezeu!

16. Şi ce minunat este gândul că la Început este El, Dumnezeu… El, Care este Iubirea, Ordinea şi Lumina…
În felul acesta înţelegem că tot ce se creează şi durează prin El este frumos, curat şi fericit.
Fiindcă aşa este El, Creatorul Minunat, iar Creatura şi Creaţiunea Sa nu poate semăna decât cu Cel care a conceput-o şi a realizat-o.

17. Sfârşitul fiind tot Dumnezeu, putem să credem de neclintit în adevărul că şi încheierea tuturor lucrurilor şi a tuturor existenţelor va fi tot în frumuseţe, curăţie şi fericire…
Fiindcă mai presus de toate puterile este Puterea Lui şi mai tare decât toate voinţele este Voinţa Sa…
Şi Acestea nu pot încheia lucrarea lor printr-un faliment.

18. Prin această Putere şi Voinţă Eternă şi Unică a lui Dumnezeu, toate lucrurile şi întâmplările vor căpăta forma dorită de El,
fiindcă după fiecare lucrare El doreşte să-Şi admire opera Sa, neodihnindu-se decât după ce a constatat că totul este realizat în cel mai desăvârşit fel.

Săgeţile biruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006  

Eternitatea Creatorului vs. Vremelnicia Creației: Autorul subliniază contrastul dintre Dumnezeu (singurul fără început și fără sfârșit) și tot ce este creat, care are o existență limitată în timp.
Optimismul Eschatologic: Deși totul se îndreaptă spre un sfârșit, fragmentul respinge ideea unui eșec final („lucrarea lor nu se poate încheia printr-un faliment”). Deoarece Dumnezeu este cel care încheie istoria, finalul va fi marcat de frumusețe, curăție și fericire.
Desăvârșirea Divină: Istoria și creația sunt văzute ca o operă de artă în desfășurare. Dumnezeu nu Se oprește din lucrarea Sa până când totul nu ajunge la o stare de perfecțiune absolută, pe care El Însuși să o poată admira.


Dumnezeu ca Alpha și Omega: El este începutul absolut și sfârșitul tuturor lucrurilor. Spre deosebire de creaturi, care sunt limitate în timp, Dumnezeu este singurul etern, nemuritor și neschimbător.
Bunătatea originară a creației: Deoarece Creatorul este esența Iubirii, Ordinii și a Luminii, tot ceea ce provine din mâinile Sale este, în esența sa profundă, frumos, curat și fericit.
Refuzul eșecului cosmic: Fragmentul respinge ideea unui sfârșit catastrofal sau a unui „faliment” al existenței. Dorz afirmă cu tărie că, datorită Atotputerniciei și Voinței divine, deznodământul istoriei și al fiecărei vieți se va încheia în desăvârșire și frumusețe.
Odihna și admirația divină: Dumnezeu este prezentat ca un artist suprem care nu Își lasă opera neterminată, ci o șlefuiește până când ajunge la o armonie perfectă, reflectând simbolic relatarea biblică a Creației, unde „Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse și iată erau bune foarte”.