joi, 18 mai 2023

Când inima este la Hristos, atunci și munca se sfințește

 

Părintele Paisie a vorbit adeseori despre isihie și grija plină de neliniște a omului contemporan. Faptul că omul contemporan a învățat să trăiască în zgomot reflectă întocmai acest lucru.

Spune: „Astăzi toți s-au învățat să trăiască în zgomot. Vezi, mulți copii vor muzică rock în timp ce citesc. Adică pe ei îi odihnește mai mult să citească cu muzică, decât în liniște. Se odihnesc în neliniște, fiindcă există neliniște înlăuntrul lor. Peste tot este zgomot”. Învățându-se cu zgomotul, omul contemporan duce mereu, pretutindeni o asemenea viață zgomotoasă. „Duhul lumesc cel neliniștit al epocii noastre a distrus, din nefericire, cu așa-zisa lui civilizație, chiar și locurile sfinte cele liniștite, care odihnesc și sfințesc sufletele. Omul neliniștit nu se liniștește niciodată. N-au lăsat nicăieri vreun loc liniștit. Chiar și sfintele locuri le-au făcut azi…”.

În alt loc scrie: „Cel neliniștit chiar și în pustie va duce starea lui de neliniște. Mai întâi de toate sufletul va trebui să dobândească liniștea lăuntrică în neliniștea exterioară pentru a se putea liniști în liniștea pustiei”. Oamenii contemporani care trăiesc cu acest duh de neliniște îl transmit mai departe prin tot ceea ce fac. Spunea Gheron: „Atunci când lucrează cineva cu liniște își păstrează pacea și își sfințește întreaga zi. Din păcate, n-am înțeles că atunci când lucrăm ceva prea repede dobândim nervozitate, iar lucrarea care se face cu nervozitate nu este sfințită. Scopul nostru nu trebuie să fie a face multe și să fim într-o continuă neliniște. Căci aceasta este o stare diavolească. Lucrul de mână care se face în liniște și cu rugăciune se sfințește și sfințește și pe cei care îl folosesc. Atunci are sens ca mirenii să ceară lucru de mână de la monahi ca binecuvântare. În timp ce lucrul făcut cu grabă și nervozitate transmite această stare diavolească și celorlalți. Treaba grăbită, făcută cu neliniște, este caracteristica oamenilor celor mai lumești. Sufletele tulburate care lucrează transmit tulburare prin lucrul lor de mână, iar nu binecuvântare. Dacă ați ști cât de mult influențează starea omului lucrul de mână pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. Dacă este nervos, se mânie și înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare, iar de cântă, de rostește Rugăciunea, se sfințește lucrul său. Unul este lucru diavolesc, iar celălalt dumnezeiesc”.

Omul stăpânit de o grijă plină de neliniște nu poate simți dragostea lui Dumnezeu. Spune Părintele Paisie: „Când un copil se joacă și este absorbit de jucării, nu-și mai dă seama dacă tatăl său este alături și-l mângâie. Dar dacă-și va întrerupe puțin joaca, atunci își dă seama. Tot astfel și atunci când avem vreo grijă, nu putem simți dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu dă, dar noi nu simțim. Ia aminte să nu risipești puterile tale prețioase în griji de prisos și în lucruri deșarte, care într-o bună zi se vor face toate praf. Așa te obosești și trupește, și mintea ți-o împrăștii fără rost, iar după aceea Îi dai lui Dumnezeu oboseala și căscăturile în vremea rugăciunii, la fel cu jertfa pe care a făcut-o Cain”.

După ce atrage de multe ori atenția în cadrul convorbirilor asupra lipsei de liniște, a liniștii lăuntrice ce îl caracterizează pe omul contemporan, vădindu-i, desigur, grija plină de frământare, îi îndrumă pe oameni să agonisească atmosfera sfintei isihii. Îi sfătuiește să nu-și cheltuiască viața fără rost. Spune: „Nu vă risipiți timpul fără folos, fără să-l valorificați în cele duhοvnicești, pentru că veți ajunge să vă sălbăticiți mult și nu veți mai putea lucra cele duhovnicești. Veți dori să vă îndeletniciți numai cu treburi sau să discutați sau veți urmări să aflați subiecte de vorbă ca să vă aflați în treabă. Prin neglijarea rugăciunii și a îndatoririlor duhovnicești, vrăjmașul ne ocupă înălțimile noastre duhovnicești și ne războiește atât trupește, cât și prin gânduri. (…) și la mireni insist mult asupra simplității, pentru că multe din cele ce se fac nu sunt de trebuință și îi mănâncă stresul. Le vorbesc de cumpătare și nevoință. Strig mereu: «Simplificați-vă viața și stresul va fugi». Cele mai multe divorțuri de aici pornesc. Oamenii au de făcut multe treburi, multe lucruri și astfel se amețesc. Lucrează amândoi, tata și mama, și își lasă copiii de izbeliște. Osteneală, nervi – din probleme mici, scandaluri mari – apoi divorț fără justificare. Acolo ajung. Dar dacă și-ar simplifica puțin viața, ar fi și odihniți, și veseli. Acest stres este o catastrofă.”

Chiar și munca de fiecare zi trebuie făcută în așa fel încât să ne păstrăm inima liberă pentru cele duhovnicești și să I-o dăruim lui Hristos. Spune: „Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu mintea voastră celor materiale. În felul acesta omul devine închinător la idoli. Pe cât puteți, nu vă dăruiți inima treburilor; să dați numai mâinile și mintea. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare. Căci după aceea cum va sălta inima pentru Hristos? Când inima este la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică. Un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneți inima în valoare! Să n-o risipiți!”.

Ierótheos Vlachos, Mitropolitul Nafpaktosului, Vechea și Noua Romă. De la Tradiția ortodoxă la tradițiile Apusului, traducere din limba neogreacă de Protosinghel Teofan Munteanu, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 342-345

Mergi ...până unde nu mai poţi!"


 "Doamne, spune-mi, până unde să merg?"... iar Dumnezeu i-a răspuns cu glas senin: "Mergi până unde poţi!"
"E prea puţin, Doamne! Cere-mi mai mult!", s-a îndârjit omul. Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "Mergi ...până unde nu mai poţi!"

Zece sfaturi


de la Ieromonahul Savatie Baştovoi:

1. Să nu uiţi că trebuie să mori

Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti

Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar

Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

4. Să nu crezi răul

 De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdut

Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfânt

Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

7. Să nu te pui chezaş

De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Să nu te răzbuni de două ori

Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice preţ

Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe cineva: „Vă daţi seama, omul acesta  a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.

10. Să nu râzi de ruşinea nimănui

Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

Sursa: Ieromonah Savatie Baştovoi , Carte de despărțire, Ed.Cathisma, Bucureşti, 2013, p.71-75.

 

De iubeşti blândeţea, rămâi în pace

 

"Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău…Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…
 
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi
 
De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău. De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta. De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos. De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare. De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi. De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…
 
De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…
 
Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!"
 
(Cuvinte despre sfintele nevoinţe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia X)

Reacția și răspunsul meu:

 

Reacția și răspunsul meu:
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂
😂😂

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor