Cei care găsesc Lumina în ei înșiși în această viață știu foarte bine că ei sunt Divinitatea Însuși.
Dar cei mai mulți dintre acești oameni nu vor recunoaște acest lucru, ca nu cumva masele să continue să fie sclave.
Ei nu vor concurență și beneficiază de ea.
Doar prin acești oameni ignoranți trăiesc.
Este adevarul.
Iubirea de sine ne lipseşte de pace şi de bucurie – Din ce cauză, Gheronda, nu-mi găsesc întotdeauna pacea? – Nu te-ai eliberat încă de sinele tău, ci eşti sclava omului tău celui vechi. Caută să-ţi arunci sinele, căci altfel te va arunca el pe tine. Cel care are iubire de sine nu poate avea odihnă, pace sufletească, fiindcă nu este liber lăuntric. Este ca broasca ţestoasă şi păşeşte la fel ca ea. Oare broasca ţestoasă îşi scoate liber capul? Mai tot timpul rămâne închisă în carapacea ei. – Gheronda, teoretic îmi dau seama cum trebuie să fiu, în practică însă… – Punerea în practică este dificilă fiindcă prin asta îl constrângi pe omul cel vechi. Dar dacă nu-l constrângem cu sârguinţă pe omul nostru cel vechi, el ne va arunca în aer zidirea duhovnicească. – Gheronda, cum este iadul? – Am să-ţi povestesc o întâmplare pe care am auzit-o. Odată, un om simplu Îl ruga pe Dumnezeu să-i arate cum este Raiul şi iadul. Aşadar într-o noapte a auzit o voce în somn spunându-i: „Vino să-ţi arăt iadul!”. Şi îndată s-a aflat într-o încăpere în care mulţi oameni stăteau în jurul unei mese, iar în mijloc era o oală plină cu mâncare. Însă toţi acei oameni erau înfometaţi, pentru că nu puteau mânca. Ţineau în mână câte-o lingură foarte lungă. Luau mâncarea din oală, dar nu puteau aduce lingura la gură. De aceea unii bombăneau, alţi strigau, alţii plângeau… Apoi a auzit aceeaşi voce spunându-i: „Vino acum să-ţi arăt şi Raiul!”. Şi îndată s-a aflat într-o altă încăpere, unde mulţi oameni stăteau în jurul unei mese asemănătoare cu cea dintâi, iar în mijlocul ei era tot o oală cu mâncare, iar ei aveau aceleaşi linguri lungi. Însă toţi erau sătui şi bucuroşi, pentru că fiecare lua cu lingura sa mâncare din oală şi-l hrănea pe celălalt. Ai înţeles acum cum poţi să trăieşti Raiul încă din această viaţă? Cel care săvârşeşte binele se bucură, deoarece este răsplătit cu mângâiere dumnezeiască. Cel care săvârşeşte răul suferă şi face din raiul pământesc un iad pământesc. Ai dragoste, bunătate? Eşti Înger şi, oriunde mergi sau te opreşti, transmiţi Raiul. Ai patimi, răutate? Ai înlăuntrul tău pe diavolul şi, oriunde mergi sau te opreşti, transmiţi iadul.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre femeile cele rele: Nu este nimeni pe pământ asemănător cu femeia cea rea de gură și nici o fiară nu este ca femeia cea înșelătoare.
Cine este mai rău, între cele cu patru picioare, decât leul? Sau ce este mai cumplit decât șarpele dintre târâtoare? Și totuși, nimic nu sunt toate acestea, față de femeia cea rea de gură.
Înțeleptul Solomon mărturisește că mai bine este a viețui cu leul împreună, sau cu șarpele în pustie, decât a trăi cu femeia cea rea de gură și certăreață. De Daniil leii s-au rușinat, iar pe dreptul Nabot Isabela l-a ucis. Chitul pe Iona în pântece l-a păzit, iar Dalila, pe bărbatul său Samson, tunzându-l, l-a dat celor de alt neam.
Balaurii și viperele se temeau de Ioan Botezătorul în pustie, iar Irodiada, la ospăț, i-a tăiat capul. Pe Ilie corbii îl hrăneau, iar Isabela, după darul cel de ploaie, la moarte hotărâse să-l dea. Și, temându-se, Ilie a fugit în pustie. Cel ce ploaia a toată lumea o purta pe limba sa și foc din cer a pogorât și morți a înviat! Femeia cea fără de rușine nu se sfiește de nimeni. Nu se rușinează nici pe preot, nici de levit, nici de prooroc. Femeia cea rea este mai rea decât toate răutățile. Dacă este săracă, pe toți îi ocărăște. Dacă are bogăție, pe toți îi osândește. Îndoită este răutatea și grea este viața, neîmblânzită este fiara. Eu am văzut vipere îmblânzindu-se, lei, urși și rinoceri domesticindu-se, dar femeia rea niciodată nu se îmblânzește. Mai bine este a bate fierul, decât a învăța pe femeia cea rea. Cel ce are femeie rea, și-a luat plata pentru păcatele sale, pentru că femeia rea niciodată nu se smerește. Fiind pedepsită, ea se îndrăcește. Dacă este lăudată se înalță. Femeia cea rea nicidecum nu știe să păzească obiceiurile dragostei. Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre femeile cele rele: Nu este nimeni pe pământ asemănător cu femeia cea rea de gură și nici o fiară nu este ca femeia cea înșelătoare. Cine este mai rău, între cele cu patru picioare, decât leul? Sau ce este mai cumplit decât șarpele dintre târâtoare? Și totuși, nimic nu sunt toate acestea, față de femeia cea rea de gură. Înțeleptul Solomon mărturisește că mai bine este a viețui cu leul împreună, sau cu șarpele în pustie, decât a trăi cu femeia cea rea de gură și certăreață. De Daniil leii s-au rușinat, iar pe dreptul Nabot Isabela l-a ucis. Chitul pe Iona în pântece l-a păzit, iar Dalila, pe bărbatul său Samson, tunzându-l, l-a dat celor de alt neam. Balaurii și viperele se temeau de Ioan Botezătorul în pustie, iar Irodiada, la ospăț, i-a tăiat capul. Pe Ilie corbii îl hrăneau, iar Isabela, după darul cel de ploaie, la moarte hotărâse să-l dea. Și, temându-se, Ilie a fugit în pustie. Cel ce ploaia a toată lumea o purta pe limba sa și foc din cer a pogorât și morți a înviat! Femeia cea fără de rușine nu se sfiește de nimeni. Nu se rușinează nici pe preot, nici de levit, nici de prooroc. Femeia cea rea este mai rea decât toate răutățile. Dacă este săracă, pe toți îi ocărăște. Dacă are bogăție, pe toți îi osândește. Îndoită este răutatea și grea este viața, neîmblânzită este fiara. Eu am văzut vipere îmblânzindu-se, lei, urși și rinoceri domesticindu-se, dar femeia rea niciodată nu se îmblânzește. Mai bine este a bate fierul, decât a învăța pe femeia cea rea. Cel ce are femeie rea, și-a luat plata pentru păcatele sale, pentru că femeia rea niciodată nu se smerește. Fiind pedepsită, ea se îndrăcește. Dacă este lăudată se înalță. Femeia cea rea nicidecum nu știe să păzească obiceiurile dragostei. Să luăm deci aminte la cuvântul Părintelui Cleopa despre femeie în Biserică, societate și familie:
Treburile lumești sunt toate înșelătoare;
Așa că, caut Adevărul Divin.
Emoțiile și distragerile sunt iluzii; Așa că meditez la Adevărul Non-dual.
Însoțitorii și servitorii sunt înșelători; Așa că rămân în singurătate.
Banii și posesiunile sunt, de asemenea, înșelătoare;
Deci, dacă le am, le dau. Lucrurile din lumea exterioară sunt toate iluzii;
Mintea Interioară este ceea ce observă.
Gândurile rătăcitoare sunt toate înșelătoare; Așa că merg doar pe Calea Înțelepciunii.
Înșelătoare sunt învățăturile Adevărului Parțial; Adevărul Final este acela la care meditez.
Cărțile scrise cu cerneală neagră sunt toate înșelătoare; Eu meditez doar la Instrucțiunile practice ale liniei șoptite ( orale).
Cuvintele și vorbele, de asemenea, sunt doar o iluzie; În largul meu, îmi odihnesc mintea în starea fără efort. Nașterea și moartea sunt ambele iluzii; Observ doar adevărul din starea de Ne Apariție.
Mintea comună este în orice fel înșelătoare; Și așa exersez cum să trezesc, cresc Conștientizarea. Practica menținerii minții este în
