Această cafea nu rezolvă viața, dar poate fi începutul a ceva diferit, o conversație sinceră cu sinele tău cel mai profund.

 

☕ Îți cumpăr o cafea

Nu este o întâlnire. Este o pauză.
Unul dintre cele de care avem nevoie, dar rareori ne permitem.
Vă invit la o cafea cu voi.
Fără ecrane, fără filtre, fără teme. Doar tu, așa cum ești.

Uneori nu este vorba despre găsirea unui răspuns grozav sau despre adăugarea unei alte realizări pe listă.
Este vorba despre a te asculta. Să te privești fără să te judeci și să te întrebi sincer: Cum ești cu adevărat?

Poate că te-ai săturat să te împingi. Poate simți că te-ai rătăcit sau că totul merge prea repede. Poate că ai nevoie doar de un moment de pauză. Cu lumea și cu tine însuți. Și asta este valoros, de asemenea.

Această cafea nu rezolvă viața, dar poate fi începutul a ceva diferit, o conversație sinceră cu sinele tău cel mai profund.
Cel care nu strigă, ci șoptește.
Cel care nu cere, ci însoțește.

Iată ceașca servită.
Fără grabă. Fără perfecțiune. Cu prezență.
Îndrăznești să te asculți pentru o clipă?

·

Iertarea: cheia mistică care eliberează sufletul ✨

 Pe calea spirituală, puține cuvinte rezonează la fel de puternic ca iertarea. Nu este doar o acțiune morală sau socială, ci un act profund mistic, capabil să deblocheze cele mai vechi noduri ale sufletului nostru.

Din perspectiva mistică, iertarea nu este o concesie față de celălalt; este o ofrandă pentru sine. De fiecare dată când nutrim resentimente, furie sau durere, țesem fire invizibile care ne leagă de energia trecutului. Sufletul, ca un râu, are nevoie să curgă; iar iertarea este curentul care dizolvă pietrele resentimentelor.

A ierta înseamnă a nu uita. Este amintirea dintr-un loc diferit, unde rana încetează să mai fie un punct de durere pentru a deveni un punct de lumină. Misticismul ne amintește că fiecare experiență – chiar și cea mai amară – conține o experiență de învățare pentru suflet. A ierta înseamnă a accepta că ceea ce s-a întâmplat a făcut parte din călătoria noastră și că fără el nu am fi cine suntem astăzi.

Sufletele, în tranzitul lor prin vieți și întâlniri, se recunosc reciproc, se rănesc reciproc și se vindecă singure. Uneori, conflictele pe care le trăim în această existență au rădăcini străvechi, amintiri care vin din alte timpuri și care caută, aici și acum, să fie rezolvate. Prin urmare, iertarea transcende personalul: este o eliberare a legăturilor karmice, o invitație pentru energiile dintre două ființe să fie curățate și să evolueze.

În tăcerea meditației, mulți descoperă că iertarea nu necesită întotdeauna o întâlnire fizică sau cuvinte rostite. Poate fi un act interior, o conversație de la suflet la suflet, în care durerea este recunoscută, învățarea este onorată, iar celălalt este binecuvântat cu libertate.

Maestrul sufi Rumi a spus: "Rana este locul în care lumina intră în tine". Iertarea este tocmai gestul care deschide acea rană pentru a lăsa lumina să intre. Nu o facem pentru a justifica nejustificatul, ci pentru a evita să continuăm să purtăm o greutate care ne întunecă propria cale.

În acest sens, iertarea este un act de iubire supremă: iubire pentru cine am fost, iubire pentru cine ne-a rănit și, mai presus de toate, iubire pentru cine suntem chemați să fim.

🌟 Gând final: Poate că adevărata iertare este să înțelegem că, în adâncul sufletului, suntem cu toții elevi în aceeași școală a sufletului.

𝗦𝗻𝗼𝗯𝗶𝘀𝗺𝘂𝗹

 

Snobismul este o atitudine prin care o persoană sau un grup de persoane caută să pară deasupra celorlalți. Dorind să arate că aparțin unei elite, snobii, în loc să se poarte natural, încearcă să imite purtările și limbajul unei categorii de oameni care li se pare lor superioară. Simultan snobii îi disprețuiesc pe inșii care nu fac parte din categoriile socotite superioare, inși care, prin urmare, li se par lor inferiori.Un 𝐬𝐧𝐨𝐛 este cineva care își definește valoarea personală prin apartenența (reală sau doar afișată) la un grup considerat „superior” din punct de vedere social, cultural, intelectual sau material.
Poate fi vorba de:
Snobism material: afișarea excesivă a bunurilor scumpe
Snobism cultural: folosirea constantă a referințelor sofisticate pentru a impresiona
Snobism social: dorința de a fi văzut în compania „oamenilor potriviți”
Snobism intelectual: desconsiderarea celor care nu au aceleași studii, lecturi sau cunoștințe

În toate formele, esența este aceeași: persoana încearcă să se simtă validată și importantă prin asociere cu ceea ce consideră „de elită”.

Rădăcinile psihologice ale snobismului
Snobismul rareori este despre lucrurile afișate. Este, în schimb, despre golul interior pe care acestea încearcă să îl umple.
Câteva mecanisme psihologice implicate:
 Stimă de sine fragilă: persoana nu își simte valoarea și caută validare externă
 Comparația socială: conform teoriei lui Festinger, oamenii își evaluează propria valoare comparându-se cu ceilalți. Snobul se poziționează mereu „în sus” pe această scară imaginară.
 Teama de respingere: dacă ești perceput ca „dintr-o ligă superioară”, probabilitatea de a fi respins pare mai mică
 Mecanisme de apărare: psihanaliza ar spune că snobismul este adesea o „compensare” pentru sentimente vechi de inferioritate sau rușine.

Pentru ceilalți, snobismul apare ca aroganță, superioritate sau lipsă de empatie. Din păcate, aceste trăsături îi îndepărtează pe oameni, exact opusul nevoii reale a persoanei: conexiune și acceptare.
De multe ori, snobul devine prizonierul imaginii sale: trebuie să mențină aparența, să fie mereu la înălțime, ceea ce este obositor și stresant.

Snobismul în epoca rețelelor sociale
Dacă înainte snobismul era vizibil doar în cercuri restrânse, astăzi el se amplifică prin platformele online.
Instagram, TikTok și Facebook permit:
Selectarea atentă a momentelor de viață afișate (doar cele frumoase, scumpe, perfecte)
Comparație constantă cu viețile „mai bune” ale altora
Validare rapidă prin like-uri și comentarii.
Rezultatul? Un cerc vicios: cu cât primești mai multă validare pentru imagine, cu atât devii mai dependent de ea

Cum se poate depăși snobismul️
Din punct de vedere psihologic, abordarea presupune:
️Conștientizare – Observarea momentelor în care vrei să impresionezi și întrebarea: „Ce nevoie reală am acum?”
️Construirea stimei de sine pe bază internă – Recunoașterea valorii personale independent de statut, bunuri sau cunoștințe afișate
️Practica autenticității – A te arăta vulnerabil și real în fața celor apropiați
️Cultivarea empatiei – A înțelege că fiecare are propriile lupte și merită respect, indiferent de poziție socială

 Snobismul este o mască elegantă peste o nesiguranță profundă. În spatele atitudinii de superioritate se ascunde adesea un copil interior care vrea să fie văzut, apreciat și acceptat.
Când înțelegem asta, putem privi snobismul nu doar ca pe o trăsătură enervantă, ci și ca pe un semnal al unei nevoi umane fundamentale: nevoia de valoare și apartenență.

Oamenii nu îmbătrânesc

 Perioada cuprinsă între sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului („Sântămăria Mare”) şi sărbătoarea din 8 septembrie (Naşterea Maicii Domnului, cunoscută şi drept „Sântămăria Mică”) poartă numele „Între Sântămării”.
Se spune că între 15 august ( Sf. Maria mare) și 8 septembrie (Sf. Maria mică), oamenii nu îmbătrânesc, totul este cald și calm, că lucrurile se așează și oamenii au numai gânduri bune și își caută un făgaș nou. Se mai spune că între 15 august și 8 septembrie, vremurile nu știu încotro să o apuce, spre vară sau spre toamnă, că frunzele îngălbenesc, dar nu cad încă, apoi că păsările vor să mai rămână dar și să plece, totuși încă nu știu dacă să o ia spre nord sau spre sud. Se mai spune că râurile nu mai curg și că marea nu are valuri, pentru că timpul însuși stă pe loc, parcă înveșnicit, și așteaptă…
Să folosim cu înțelepciune acest răgaz frumos care se apropie de noi, pentru a ne limpezi gândurile, pentru a ne vindeca inima și mintea de gânduri negre și pentru a ne învăța sufletul a trăi cât mai aproape de Dumnezeu!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Ce e bine să faci de Sfânta Maria?
Se spune că există anumite zile în care oamenii nu îmbătrânesc, iar totul merge ca pe roate. În tradiția populară, zilele cuprinse între 15 septembrie și 8 septembrie sunt considerate a fi magice.
În tradiția populară, oamenii profită din plin de aceste zile magice și fac o mulțime de lucruri. În anumite regiuni, în această perioadă încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă. Mai mult, aceste zile sunt considerate ca fiind perfecte pentru începerea activităților legate de lucru la câmp și în gospodărie.
Tot în aceste zile, încep și semănăturile de toamnă. În acest fel, recolta va fi una bogată. Tot în aceste zile magice, ciobanii coboară turmele de la munte. O expresie cunoscută susție că:
De ce este considerată perioada ”Între Sântămării” magică?
Între Sântămării, oamenii nu îmbătrânesc, iar totul este cuprins de o energie pozitivă. În tradiția populară, se spune că oamenii au doar gânduri bune și se gândesc să înceapă un nou capitol. Aceștia au energia pentru a o lua de la zero.
Românii sunt mai calzi și mai calmi. Însă, nu numai oamenii ci și natura. În această perioadă, frunzele nu cad și nici nu se îngălbenesc. Mai mult, păsările încă se hotărăsc unde să plece.
În tradiția populară, se spune că râurile nu mai curg și că marea nu are valuri, pentru că timpul stă pe loc și așteaptă.

„Se spune că între 15 august (sf. Maria Mare) și 8 septembrie (sf. Maria Mică), oamenii nu îm­bătrânesc, totul este calm, că lucrurile se așează și oamenii au numai gânduri bune și își caută un fă­gaș nou. Se spune că între 15 august și 8 septem­brie, vremurile nu știu încotro să o apuce, spre vară sau spre toamnă, că frunzele îngălbenesc, dar nu cad, că păsările vor să plece, dar încă nu știu dacă spre nord sau spre sud. Se mai spune că râurile nu mai curg și că marea nu are valuri, pentru că timpul stă pe loc și așteaptă. Să folosim cu înțelepciune acest răgaz, pentru a vindeca mintea de gânduri negre și pentru a ne trăi sufletul cât mai aproape de Dumnezeu”. Emoționante cuvinte! Icoana de demult, de pe peretele de la răsărit al casei copilăriei mele, mă așteaptă pe pridvor, între mușcate. Vre­mea bătea a toamnă, cerul se golise de berze. Dor­mind, în vremea aceea, sub icoana pe care ma­ma o îm­­podobise cu busuioc, mi-a ajuns sufletul copi­lă­riei aproape de Dumnezeu. Icoana era mare, iar pre­zența ei în casă m-a ocrotit și m-a fericit, mai ales între zilele de 15 august și 8 septembrie. „Când o sărbătorim pe Maria, surioara mea?”, întrebam. „Pe 15 august sau pe 8 septembrie? Avem îngă­duința să petrecem cu lăutari la jumătatea lui au­gust?”. „Da”, spunea părintele nostru din sat, „sfân­ta Maria Mare este o sărbătoare plină de bucurie”. „Mutatu-te-ai la viață, ceea ce ești Maica Vieții”, spune troparul. Două sărbători cu același nume, hărăzite Maicii luminate a lui Iisus. Nu degeaba se oprește timpul, se sting valurile mării, iar râurile nu mai curg. „Mai­ca Vieții” ne dăruiește an de an, o săr­bătoare de 23 de zile, sfântă și liniștită.

Sunt sufletele celor ce se nasc și-ale celor ce mor

 

Unui mocan i se fura aproape în fiecare seară câte un miel din turmă, fără să aibă măcar o bănuială pe cineva.
- Cânele nu s’aude, zgomot iarăș nu s’aude! Cine a fi? Nimeni altul decât vreo Ursitoare, căci numai Ursitoarele se hrănesc cu carne de furat! Bun!
Și într-o noapte se pune la pândă. Pe la miezul nopții, numai iată că vede o femeie sărind în turmă, ia un miel și se gătește de fugă.
- Stai! țipă mocanul. Nu mai scapi din mâna mea cât o fi hăul și dudăul! Să-mi spui în grabă cine ești, că altfel fac moarte de om!
Iar femeia ceea îi răspunse:
- Nu ridica, voinice, cocoșul de la pușcă acuma, că mare bine ți-oiu face!
- Și ce bine, mă rog, poți să-mi faci mie până pe acolo? Cine ești?
- Apoi, eu sunt Ursitoare! În mâinile mele stă vieața ta. Dacă mă lași, - bine de bine; dacă nu, - amar de capul și zilele tale!
Mocanul o lasă pe Ursitoare în pace, dar porni după dânsa, ca să-i arate locul unde stau Ursitoarele. Voia omul nostru să știe și dânsul ce-i pe acolo.
Merge așa, merge mult, și după un cârd de vreme ajunge cu Ursitoarea la un castel mare, unde ardeau o mulțime nenumărată de candele. Sute și mii se aprindeau și alte sute și mii se stingeau.
- Ce-s acestea? întreabă mocanul.
- Sunt sufletele celor ce se nasc și-ale celor ce mor, răspunse Ursitoarea.
Ursitoarele furnicau de colo până colo, turnând untdelemn prin candele - ici puțin câte puțin, dincolo mai mult, după cum le era rânduiala.
- Arată-mi și candela mea! o îndeamnă mocanul pe Ursitoare.
Și aceasta merse și i-o arată.
Mai avea puțin untdelemn; și Ursitoarea i-l mai spori. Și se bucură astfel, poate, singurul om de pe lume, care a știut vreodată cât mai are de trăit, pentru că își văzuse candela cu ochii!

Spiritualitatea este pentru cei curajoșI

 Semnificația frazei "Spiritualitatea este pentru cei curajoși"

Afirmația "spiritualitatea este pentru cei curajoși" sugerează că a porni pe o cale spirituală necesită curaj și tărie. Implică confruntarea cu provocările interne și externe, depășirea fricii și îndoielii și angajamentul față de creșterea personală, ceea ce implică adesea ieșirea din zona de confort. Spiritualitatea, în acest sens, nu este o destinație ușoară, ci o călătorie care cere curaj.

Provocarea confortului:

Spiritualitatea autentică ne determină adesea să ne punem la îndoială credințele, valorile și modelele de comportament înrădăcinate. Acest lucru poate duce la disconfort și rezistență, necesitând curaj pentru a face față schimbării.

Depășirea fricii:

Frica de necunoscut, de ceea ce nu putem controla și de a ne confrunta cu propriile umbre poate fi un obstacol în calea spiritualității. Curajul ne permite să depășim aceste frici și să ne îndreptăm spre o mai bună înțelegere a noastră și a lumii.

Angajamentul față de creștere:

Calea spirituală implică un angajament constant față de creșterea personală, explorarea de sine și căutarea sensului.

Este nevoie de perseverență și curaj pentru a depăși obstacolele și a rămâne concentrați asupra obiectivelor noastre.

Deschidere la vulnerabilitate:

Spiritualitatea ne invită să fim vulnerabili, să ne deschidem emoțiilor noastre și să ne conectăm cu umanitatea noastră. Acest lucru poate fi o provocare, dar este esențial pentru creșterea spirituală și conexiunea cu ceilalți.

Confruntarea cu adversitatea:

Viața, în natura sa, prezintă provocări și dificultăți. Spiritualitatea ne oferă instrumente pentru a face față adversității cu putere și rezistență, transformând obstacolele în oportunități de învățare.

Exemple de curaj în spiritualitate:

Acceptă propriul întuneric:

Recunoașterea și acceptarea umbrelor, a imperfecțiunilor și a limitărilor noastre, mai degrabă decât a le nega sau a le reprima, necesită curaj.

Ierta:

Iertarea altora și a noastră înșine este un act de curaj care eliberează resentimentele și ne permite să mergem mai departe.
Trăind autentic:

Alinierea acțiunilor noastre cu valorile și convingerile noastre, chiar și atunci când înseamnă să mergem împotriva curentului social, necesită curaj.
Îmbrățișează schimbarea:

Adaptarea la circumstanțele schimbătoare ale vieții și găsirea unui sens în ele necesită curaj.
Slujirea altora:

Să-i ajuți pe alții, în special pe cei care au nevoie, necesită curaj și compasiune.
Pe scurt, expresia "spiritualitatea este pentru cei curajoși" subliniază importanța curajului ca calitate esențială în călătoria spirituală.

Nu este o chestiune de curaj fizic sau eroic, ci de un curaj interior care ne permite să creștem, să evoluăm și să găsim un sens mai mare în existența noastră.

 Spiritualitatea nu este confortabilă sau liniară... nici nu este religie, așa cum cred mulți. Este o stare de a fi, este conectarea cu sufletul nostru și cu cosmosul și dansarea în ton cu viața. Fiecare provocare interioară, fiecare umbră cu care ne confruntăm și fiecare schimbare pe care o îmbrățișăm sunt pași de curaj care ne aduc mai aproape de adevărul nostru cel mai adevărat.

A merge pe acest drum este mai mult decât curaj: este îndrăzneala să te joci cu viața din inocență, curiozitate și o inimă deschisă, chiar și atunci când nu vedem sfârșitul drumului.

Dar când te observi în totalitate, îți vei pune toată atenția

 Dar când te observi în totalitate, îți vei pune toată atenția, toată ființa ta, tot ceea ce ești, ochii, urechile, nervii, vei fi atent în uitarea totală de sine, și atunci nu va mai fi loc pentru frică sau contradicție și, prin urmare, nu va mai fi loc pentru conflict.

Atenția nu este același lucru cu concentrarea. Concentrarea este excludere; Atenția, care implică conștientizarea, nu exclude nimic. Mi se pare că cei mai mulți dintre noi nu suntem pe deplin conștienți de ceea ce vorbim, nici de ceea ce ne înconjoară: culorile, oamenii, formele copacilor, norii, mișcarea apei. Poate pentru că suntem atât de interesați de noi înșine, de problemele noastre minuscule, de propriile noastre idei, de propriile noastre plăceri, pretenții și ambiții, încât nu suntem conștienți în mod obiectiv. Și totuși, vorbim mult despre a fi conștienți.

J. Krishnamurti

Pacea fie cu tine!

 

• 
  

Cum să accepţi aceste războaie, aceste nenorociri, aceste mizerii, această lume care se destramă? Cum să accepţi aceste boli, infirmităţi, epidemii?... Toate par scandaloase şi, totuşi! Nu este vorba de a face elogiul răului în lume, ci de a recunoaşte că Hristos nu propovăduieşte pacea în sensul pe care îl înţelegem noi.

Cunoaştem cuvântul Sfântului Serafim: „Dobândeşte mai întâi pacea lăuntrică şi mulţi vor afla odihnă în preajma ta”. Cuvânt important în ziua de azi, căci suntem într-o societate de activism şi de consum. Avem bunăvoinţă, generozitate, însă vrem mai cu seamă să facem. Or, important este, poate, mai înainte de toate, să fim.

Să ne întrebăm, aşadar, asupra acestei stări de pace lăuntrică. Cunoaştem în mod obişnuit două feluri de pace: mai întâi, lipsa războirilor la nivelul stărilor, a conflictelor la nivelul oamenilor – fapt care este, bineînţeles, pozitiv. Şi, de asemenea, această atitudine cu totul negativă în care nu vrem să fim deranjați, tulburați: „Lăsaţi-ne în pace!”.

Însă există și un al treilea fel de pace, „care nu este o absenţă a războirilor, ci o virtute care se naşte din puterea sufletească”. Există un filozof, Spinoza, care ne-o defineşte atât de bine. O virtute! Anume: „Pacea Mea dau vouă, pacea Mea o las vouă, nu precum lumea o dă”, proclamă Evanghelia, confirmând că pacea pe care trebuie să o căutăm trebuie să se aşeze înlăuntrul nostru şi purcede de la „Dumnezeu, Părintele luminilor”. Pentru pacea de Sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, cere Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Domnului să ne rugăm.

Această pace care vine de Sus şi care pune stăpânire pe inima omului este, bineînţeles, un dar al harului, însă ceea ce depinde de noi va fi disponibilitatea de a o primi. Aceasta este sinergia, întâlnirea dintre strădania omului şi dumnezeiescul har: „Dumnezeu, Care lucrează în om şi omul care asudă”, vom spune. Or, această pace lăuntrică care este înlăuntrul nostru constituie un obstacol?

Dacă ne aplecăm asupra Sfinţilor Părinţi, cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa, de exemplu, vom afla că această pace a inimii, necesară primirii Duhului, este tulburată de gândurile noastre. Gândul rămâne un fenomen ambiguu, antinomic – căci, pe de o parte, el este tocmai amprenta lui Dumnezeu în om, însă, în acelaşi timp, acesta este şi cel care îl desparte de El.

Când vrem să începem să ne rugăm, de exemplu, vor da năvală în noi două feluri de gânduri: fantasmata şi logismoi care manifestă ispite foarte clare cer, fiecare, o luptă specifică. „Fantasmata” vine din grecescul „imagine fără consistenţă”. E vorba despre tulburări, distrageri care vin să ne disperseze atenţia. Apar atunci, exact la momentul rugăciunii, câte o aducere-aminte, o grijă, o imagine... gânduri parazitare care, la limită, ne dau penibila impresie că „aceasta le gândim noi”. Însă mai subtile şi mai tulburătoare, alături de gândurile disparate, vin acele „logismoi” –  gânduri pătimaşe de teamă, de dorinţă, de mânie sau altele care vor trezi în noi o întreagă clocotire emoţională.

Atunci, atât cât ne stă în putere şi fără a uita de recurgerea la dumnezeiescul har, trebuie să începem lupta, pentru a ne face disponibili acestei stări de pace lăutrică atât de propice pentru primirea Duhului.

Cum?

În ceea ce priveşte fantasmata, vorbim despre reapariţia imaginilor mentale produse de amintiri. Ştim prea bine că, în societatea actuală suntem solicitaţi neîncetat de tot felul de imagini, de opinii, de publicităţi sau de propagande etc... Trebuie să ne debarasăm de toate aceste încărcături, iar pentru aceasta rămâne indispensabil un anumit post al simţurilor. Este tocmai ceea ce va constitui valoarea singurătăţii, a reculegerii. Liturghia care ne spală şi ne curăţeşte de toată aglomeraţia de imagini, de senzaţii şi de impresii care nu duc direct spre Dumnezeu, chiar dacă uneori ne pot iluziona. Putem crede uneori, de exemplu, că dacă ne simțim solidari cu lumea suferindă, dacă ne rugăm pentru nefericirea umană, toate ne-ar obliga să fim la curent, să ştim ce se întâmplă în lume, pentru a avea o rugăciune care să fie mai sinceră, în timp ce Dumnezeu ştie de ce are nevoie omul, de ce suferă. Intervenţia noastră implică, desigur, faptul ca noi să-i ascultăm pe oameni, însă nu neapărat intrând în toate detaliile.

Cât despre logismoi, aceştia sunt mişcări lăuntrice de emotivitate, de ataşament sau de revoltă, fiind în parte trezite de dorinţe sau de temeri care precedă cel mai adesea idolatria de sine, încleştată pe voia proprie. Să te eliberezi de aceasta puţin câte puţin înseamnă să încerci să trăieşti pe deplin acest cuvânt din „Tatăl nostru”, care este esenţa însăşi a Evangheliei: „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”.

Noi asimilăm dumnezeiasca voie cu poruncile – şi este corect, într-un oarecare sens – însă o facem într-un mod mai mult legalist decât duhovnicesc. Este important să înţelegem aici că între Decalog şi Fericiri există o radicală schimbare de optică: „să nu ucizi”, de exemplu, va deveni „fericiţi cei blânzi”. Or blândeţea nu este numai respectarea anumitor reguli, ea este o stare a fiinţei. Reiese de aici că, pentru creştin, poruncile nu vor mai fi reguli de morală ci descrierea, în chip uman, a dumnezeieştilor însuşiri. Să asimilezi în sine dumnezeieştile însuşiri, nu pentru a-I urma lui Hristos în fapte, ci pentru a acţiona după Duhul Lui, sau mai bine să-L laşi să lucreze înseamnă „nu eu trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine”, acesta este scopul.

Nimic nu scapă dumnezeieştii voinţe care este de neînţeles. Iar realitatea ne este adesea greu de acceptat. Există o realitate pe care nu vrem să o acceptăm, dar ne dăm bine seama că acest refuz este cauzat de limitele noastre, de patimi şi de slăbiciuni. Această conştientizare trezeşte în noi nu o pocăinţă adevărată, cea a vameşului, ci o nemulţumire de genul: „cum de o persoană atât de bună ca mine poate face lucruri atât de urâte?!”. Şi pornind de la aceasta, foarte evident, se vor naşte neliniștea, vina, remușcarea şi, în cele din urmă, revolta și un refuz al sinelui. În timp ce ideea de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi implică să ai o corectă stimă de sine.

Aşadar, putem refuza realitatea din slăbiciune, însă nu o putem refuza conştientizând că acest refuz este virtute! Cum să accepţi aceste războaie, aceste nenorociri, aceste mizerii, această lume care se destramă? Cum să accepţi aceste boli, infirmităţi, epidemii?... Toate par scandaloase şi, totuşi! Nu este vorba de a face elogiul răului în lume, ci de a recunoaşte că Hristos nu propovăduieşte pacea în sensul pe care îl înţelegem noi: „Vor fi războaie şi zgomote de războaie, iar oamenii se vor topi de groază în aşteptarea a ceea ce-i ameninţă, însă voi bucuraţi-vă şi vă ridicaţi fruntea, căci slobozirea vă este aproape”, spune iarăşi Evanghelia. Bucuraţi-vă nu de răul din lume ci, evident, de semnele înainte-mergătoare a ceea ce va fi adevăratul bine, Împărăţia ce va să fie: această Împărăţie a lui Dumnezeu care este înlăuntrul nostru.

În această perspectivă, există în ordinul uman un rău, după Sfântul Casian, care dinaintea Veşniciei nu este neapărat negativ. Totul este o chestiune de eliberare, de lepădare de sine şi de disponibilitate. Este des întâlnit ca oameni închişi în lagăre să mărturisească faptul că în aceste circumstanţe s-au simţit cel mai împăcaţi şi mai aproape de Dumnezeu. Şi suntem obligaţi să recunoaştem că poate nu în circumstanţele omeneşte cele mai fericite ale vieţii noastre am avut viaţa „lăuntrică” cea mai profundă şi cea mai bogată.

Nu este vorba despre a fi masochiști, de a confunda nevoinţa, ci este vorba despre a căuta unicul necesar, fără a ne preocupa de dificultăţi şi de probleme, ştiind că suferinţa care poate apărea pe cale este acolo ca o piatră de încercare pentru a ne ridica din starea lăuntrică în care suntem. Suferinţele apărute vor fi atunci trăite ca indicii ale luptelor noastre, ale înfrângerilor şi sporirilor noastre. Încercări inevitabile pe calea care duce la Dumnezeu.

Iar pentru noi, monahi şi monahii, există poate un al treilea nivel al dumnezeieştii voi. Câteodată suntem puşi în slujba lui Dumnezeu fără a ne da prea bine seama dacă ne punem în slujirea Lui după cum ne cheamă El sau după cum dorim să-I slujim Lui. Putem uneori să realizăm că în timpul existenţei noastre am construit, pe nesimţite, un proiect duhovnicesc, desigur valabil, admirabil chiar, dar care nu era decât al nostru. Atunci ne putem confrunta cu prăbuşiri, conflicte, necazuri. Atunci putem să ne găsim dinaintea unei crize duhovniceşti reale. Însă putem aborda adevăratul început, cel la care ne pofteşte Dumnezeu.

Şi, deoarece cuvântul nostru este cel despre pacea lăuntrică, am putea reaminti, pentru a concluziona, că atunci când Hristos apare ucenicilor Lui după Înviere este precizat că o face „toate porţile fiind închise”, spunându-le „Pacea fie cu voi”. Atunci când ne dăm seama că toate ieşirile, toate speranţele umane sunt închise şi când nu mai avem nicio nădejde în cele ale lumii, cele ale raţiunii noastre, cele chiar ale vederii duhovniceşti, în momentul acestei mari înfrângeri, al acestui eşec – dacă ştim să îl acceptăm ca voie a lui Dumnezeu – putem descoperi că Hristos este acolo şi că, în adâncul necazului nostru, ne spune, în cele din urmă: Pacea fie cu tine!

(Părintele Victor, egumen al Mănăstirii La Faurie)

Adormirea Maicii Domnului 15 August

 

Acatistul Adormirii Maicii Domnului

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 2-lea

Marii ierarhi Dionisie, tainicul ceresc, Ierotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu voia ta pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în lăcaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;
Bucură-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;
Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;
Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;
Bucură-te, întru tot bună şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă, şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer, şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

A înţeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti, şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău din văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;
Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;
Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai-marii puterilor îngereşti;
Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;
Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;
Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;
Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;
Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;
Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase având în sine evreul Atonie şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:
Bucură-te, ceea ce ai luat buna vestire, pentru mergerea ta la Împărăţia cea de Sus;
Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea preacinstită;
Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;
Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;
Bucură-te, că ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;
Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;
Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 5-lea

Sfinţii Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume, împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinte a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:
Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;
Bucură-te, ceea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;
Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea;
Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului Părinte David;
Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;
Bucură-te, chivot însufleţit al sfinţeniei Domnului;
Bucură-te, viaţă care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;
Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 6-lea

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină, şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;
Bucură-te, preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;
Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;
Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;
Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;
Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc după Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 7-lea

Pe toţi cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, care cu cinste serbăm adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta;
Bucură-te, căci, cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;
Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;
Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;
Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;
Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 8-lea

Ca pe un soare întru cele de sus ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită de Fiul tău la frumuseţile cele mai presus de fire şi la bunătăţile cele nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotţiitorului;
Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;
Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;
Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la tronul Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu, şi serbează preacinstită adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al profeţilor;
Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam;
Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon;
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul Legii, Moise;
Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;
Bucură-te, uşă pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;
Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;
Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise ale tuturor profeţiilor;
Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de Sus, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică a Împărăţiei, împreună cu Dânsul, fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:
Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;
Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;
Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruie uneltirile duşmanilor;
Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;
Bucură-te, împrăştierea ereticilor;
Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;
Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 11-lea

Toată cântarea cetelor îngereşti laudă adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând lui Dumnezeu, Celui ce, după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, făclia cea nestricată a focului celui nematerialnic;
Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate;
Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;
Bucură-te, lumină ce luminezi în întuneric;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;
Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;
Bucură-te, Maica Luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;
Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;
Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 12-lea

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii, Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând întru tot cinstita ta adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;
Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;
Bucură-te, că şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;
Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Îngerul întâistătător din cer a fost trimis..., Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile...,

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

şi această

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

 Paraclisul Maicii Domnului este recomandat să fie citit în tot postul Adormirii Macii Domnului fiind de folos la vreme de necazuri și întristare a sufletului deoarece Maica Domnului este grabnic ajutătoare. Găsiți în link-ul de mai jos Paraclisul Maicii Domnului

 

 PARACLISELE
MAICII DOMNULUI

 

 https://basilica.ro/wp-content/uploads/2020/03/PARACLISE-MAICA-DOMNULUI.pdf

 

 

Canon de rugăciune la Praznicul Adormirii Maicii Domnului (1)

🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀🕀

Tropar la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Glasul 1

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmos: Cea Împodobită cu Dumnezeiasca Slavă, Sfinţita şi Lăudata pomenirea ta, Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat; şi începând Mariam, cu timpane şi cu hore, cântă Unuia-Născut al tău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Petrecut-au cetele celor fără trup în Sion Dumnezeiescul tău trup cel ce mergea la cer. Şi fără de veste adunându-se mulţimea Apostolilor de la margini, a stat îndată înaintea ta Născătoare de Dumnezeu, cu aceia, Preacurată Fecioară, Cinstită pomenirea ta prăznuim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Răsplătiri de biruinţă ai luat asupra firii, Curată, pe Dumnezeu născând. Însă, urmând Făcătorului şi Fiului tău, mai presus de fire te-ai supus Legilor firii. Pentru aceasta, după ce ai murit, ai înviat, cu Fiul tău în veci vieţuind.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce eşti Făcător şi Cu­prinzător a toate, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu, Hristoase, Neclintită şi Nemişcată, întăreşte Biserica, Cel Ce Însuţi eşti Sfânt şi întru Sfinţi Te odihneşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, femeie moartă, însă mai prsus de fire şi Maică a lui Dumnezeu, văzându-te măriţii Apostoli, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu frică te-au atins cu mâinile pe tine, cea Strălucită cu Mărire, ca pe o Sălăşluire în care Dumnezeu a locuit văzându-te.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu aducând tăierea mâinilor batjocoritoare ale celui îndrăzneţ, păzind în Slava Dumnezeirii Cinstea Sicriului celui Însufleţit, în care Cuvântul trup S-a făcut.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Graiurile proorocilor şi preînchipuirile au proorocit Întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina Strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi şi va striga Ţie adâncul cu veselie: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vedeţi, popoare şi vă miraţi că, Muntele cel Sfânt şi preavădit al lui Dumnezeu, la Locaşurile cele Cereşti de sus se ridică; Cerul cel pământesc în Locaşul cel Ceresc şi Nestricăcios se sălăşluieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

La viaţa cea pururea veşnică şi mai bună, moartea ta a fost trecere, Curată, din cea vremelnică, la cea Dumnezeiască cu adevărat şi netrecătoare mutându-te, Preacurată, vezi întru veselie pe Fiul şi Domnul tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ridicatu-s-au porţile cereşti, îngerii au lăudat şi a primit Hristos Vistieria Fecioriei Maicii Sale. Heruvimii te-au ridicat cu veselie şi Serafimii te slăvesc, bucurându-se.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, voi spune: că din veşnica Slavă Strălucire împreună Vecuitoare şi Ipostatnică luând, din pântecele Fecioresc Întrupându-Te, celor din întuneric şi din umbră le-ai Răsărit ca un Soare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe nor adunarea Apostolilor, Fecioară, fiind purtată, s-a adunat în Sion de la margini, ca să slujească ţie, Norului celui Uşor, din care Dumnezeu Cel Preaînalt, celor din întuneric şi din umbră, le-a Răsărit Soare al dreptăţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Limbile cele de Dumnezeu primite, ale trâmbiţelor Dumnezeieştilor bărbaţi, cu glas bine răsunător, Născătoarei de Dumnezeu au strigat cântare de petrecere, cu Duhul glăsuind: Bucură-te, Izvorul cel Nestricat al Întrupării lui Dumnezeu celei de viaţă Începătoare şi izbăvirea tuturor.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia prooroc Iona s-a arătat. Că, fiind izbăvit precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat striga: jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire Împăratul, Dumnezeul tuturor; că, precum în naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi în groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi împreună te-a Preamărit în Dumnezeiasca mutare, Cinste ţie, Maicii, ca un Fiu dăruindu-ţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu adevărat pe tine ca pe o Făclie Luminoasă a Focului Celui fără materie; ca pe o Cădelniţă de aur a Cărbunelui Celui Dumnezeiesc; ca pe o Năstrapă şi Toiag şi tablă de piatră de Dumnezeu Scrisă; ca pe un Sicriu Sfânt şi ca pe o Masă a Pâinii Vieţii, în Sfânta Sfintelor te-a sălăşluit, Fecioară, Cel Născut al tău.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea Fecioresc.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Mâniei celei fără de ruşine şi focului, Dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul adică l-a răcorit, iar de mânie şi-a râs; prin Vioara cea Cuvântătoare şi de Dumnezeu Însufleţită, care cu cele trei cântări ale sfinţilor, împotriva organelor de cântare ale păgânilor, în mijlocul văpăii, a răsunat: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tablele cele de Dumnezeu lucrate şi scrise cu Dumnezeiescul Duh, Moise cu mânie le-a sfărâmat; iar Stăpânul Aceluia păzind Nevătămată pe Ceea ce L-a născut, în Locaşurile Cereşti acum a aşezat-o. Cu aceia săltând, grăim lui Hristos: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În bine Slăvită şi Aleasa zi a mutării Curatei Fecioare, cu mâini iscusite să cântăm în chimvale şi în lăuta inimii şi cu buze curate să dăm glas gândului înalt în trâmbiţă şi să grăim: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Poporule, cel de Dumnezeu înţelepţit, adună-te; că Locaşul Dumnezeieştii Slave din Sion se mută la Locaşul Ceresc. Acolo este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, glasul bucuriei celei negrăite al celor ce cântă lui Hristos întru veselie: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Canon de rugăciune la Praznicul Adormirii Maicii Domnului (2)

Tropar la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Glasul 1

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta adormirea ei, bucurându-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioare tinere, cu Mariam Proorociţa, cântare de petrecere acum cântaţi. Că Fecioara şi Singura de Dumnezeu Născătoarea la Odihna Cerească se mută.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

După vrednicie, pe tine, ca pe un Cer Însufleţit, te-au primit Cereştile şi Dumnezcieştile Locaşuri, Preacurată. Şi ai stat luminos Înfrumuseţată, ca o Mireasă cu totul fără prihană, înaintea Împăratului şi Dumnezeu.

Catavasie: Cea Împodobită cu Dumnezeiasca Slavă, Sfinţita şi Lăudata pomenirea ta, Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat; şi începând Mariam, cu timpane şi cu hore, cântă Unuia-Născut al tău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Catavasie: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta adormirea ei, bucurându-mă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărăşte-i întru Dumnezeiască Adormirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din coapse muritoare ieşind, Curată, cu firea asemenea fiind, odihnă ai primit. Şi ca Una care ai născut Viaţa Cea Adevărată, te-ai mutat la Viaţa Cea Dumnezeiască şi Ipostatnică.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Adunarea cuvântătorilor de Dumnezeu de la margini şi mulţimea îngerilor de sus au mers la Sion cu Voinţa Cea Atotputernică, după vrednică datorie slujind, Stăpână, îngropării tale.

Catavasie: Cel Ce eşti Făcător şi Cu­prinzător a toate, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu, Hristoase, Neclintită şi Nemişcată, întăreşte Biserica, Cel Ce Însuţi eşti Sfânt şi întru Sfinţi Te odihneşti.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărăşte-i întru Dumnezeiască Adormirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Minune era a vedea Cerul cel Însufleţit al Împăratului tuturor, trecând din deşertăciunile pământului. Cât sunt de minunate lucrurile Tale! Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru mutarea ta, Maica lui Dumnezeu, trupul cel Preadesfătat şi de Dumnezeu primitor, Oştile îngereşti, cu preasfinţite aripi, cu frică şi cu bucurie l-au acoperit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De vreme ce Rodul Cel Necuprins al acesteia, prin care cerul s-a făcut, a luat îngropare de bunăvoie ca un mort, cum să nu sufere îngropare Ceea ce a născut neştiind de nuntă.

Catavasie: Graiurile proorocilor şi preînchipuirile au proorocit Întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina Strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi şi va striga Ţie adâncul cu veselie: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Catavasie: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate întru cinstită Adormirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, de pe pământ te-ai mutat la Veşnicele Locaşuri şi la Viaţa cea fără de sfârşit. Iar acum, tuturor celor ce te laudă pe tine, mântuire le dăruieşti prin mijlocirile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să glăsuiască trâmbiţele cuvântătorilor de Dumnezeu, astăzi; limbile omeneşti cele mult grăitoare acum să laude; şi să strige toată suflarea, cu lumină nemăsurată strălucind; îngerii să cânte Adormirea Fecioarei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Se cuvenea, Fecioară, ca Vasul Alegerii, Locaşul de Petrecere cel Minunat şi cu totul Sfinţit lui Dumnezeu, să fie primit Dumnezeieşte şi cu cântări să fie cu adevărat mărit, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată.

Catavasie: Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, voi spune: că din veşnica Slavă Strălucire împreună Vecuitoare şi Ipostatnică luând, din pântecele Fecioresc Întrupându-Te, celor din întuneric şi din umbră le-ai Răsărit ca un Soare.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate întru cinstită Adormirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, de pe pământ te-ai mutat la Veşnicele Locaşuri şi la Viaţa cea fără de sfârşit. Iar acum, tuturor celor ce te laudă pe tine, mântuire le dăruieşti prin mijlocirile tale.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din tine a răsărit Viaţa, cheile fecioriei nestricând; deci, cum ar fî fost Preacuratul şi de Viaţă Începătorul tău trup, împărtăşit cu ispita morţii?

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locaş find Vieţii, ai dobândit viaţa cea pururea fîitoare; că prin moarte ai trecut la viaţă, Ceea ce ai născut Viaţa Cea Ipostatnică.

Catavasie: Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia prooroc Iona s-a arătat. Că, fiind izbăvit precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat striga: jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne.

Catavasie: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea Fecioresc.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Doamne şi fecioare, cinstiţi pomenirea Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu; bătrâni şi domni, împăraţi şi judecători, cântaţi: Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să trâmbiţeze cu trâmbiţă duhovnicească munţii cei cereşti; să se bucure acum dealurile şi să salte Dumnezeieştii Apostoli: că Împărăteasa se mută la Fiul său, să împărăţească cu Dânsul în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preasfinţită mutarea Maicii Tale celei Dumnezeieşti şi Nestricate, cetele cele mai presus de lume ale Puterilor celor de sus le-a adunat, ca să se veselească împreună cu cei de pe pământ, care cântă Ţie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Catavasie: Mâniei celei fără de ruşine şi focului, Dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul adică l-a răcorit, iar de mânie şi-a râs; prin Vioara cea Cuvântătoare şi de Dumnezeu Însufleţită, care cu cele trei cântări ale sfinţilor, împotriva organelor de cântare ale păgânilor, în mijlocul văpăii, a răsunat: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Catavasie: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pomenirea ta, Fecioară Preacurată, o măresc Căpeteniile şi Stăpâniile şi Puterile, Îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Heruvimii şi Serafimii; iar neamul omenesc o lăudăm şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce S-a sălăşluit în chip minunat în pântecele tău cel Curat şi din el S-a Întrupat, Acesta, duhul tău cel Preasfinţit primindu-l, la Sine l-a făcut odihnă, ca un datornic Fiu. Pentru aceasta, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, minuni mai presus de minte, ale pururea Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu! Că în groapă sălăşluindu-se, a arătat groapa Rai. Acesteia, stând înainte astăzi, bucurându-ne, cântăm: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Catavasie: Îngerul lui Dumnezeu Cel Preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzând; şi pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o Izvor de Viaţă Începător, stricare a morţii şi viaţă izvorând celor ce cântă: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Stih: Îngerii văzând Adormirea Fecioarei s-au înspăimântat: cum Fecioara de pe pământ se Înalţă la cele de sus.

Tot neamul omenese să salte cu Duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind Sfinţita Adormire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Îngerii văzând Adormirea Fecioarei s-au înspăimântat: cum Fecioara de pe pământ se Înalţă la cele de sus.

Veniţi în Sion, în Muntele cel Dumnezeiesc şi glasul lui Dumnezeu Cel Viu auzind, să ne bucurăm văzând că pe Născătoarea de Dumnezeu la Cortul cel foarte bun şi Dumnezeiesc, în Sfintele Sfintelor, ca pe Maica Sa, Hristos a mutat-o.

Stih: Îngerii văzând Adormirea Fecioarei s-au înspăimântat: cum Fecioara de pe pământ se Înalţă la cele de sus.

Veniţi credincioşii, să ne apropiem de mormântul Maicii lui Dumnezeu; şi să-l cuprindem cu inima, cu buzele, cu ochii şi cu faţa, curat atingându-ne de el. Şi să luăm daruri prisositoare de tămăduiri, care izvorăsc din izvorul cel pururea curgător.

Stih: Îngerii văzând Adormirea Fecioarei s-au înspăimântat: cum Fecioara de pe pământ se Înalţă la cele de sus.

Primeşte de la noi cântarea de petrecere, Maica Dumnezeului Celui Viu. Şi cu darul tău cel Dumnezeiesc şi de lumină purtător, ne umbreşte şi iubitorului de Dumnezeu popor pace, iertare şi sufletelor mântuire dăruieşte.

Catavasie: Se biruiesc hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţă. Ceea ce eşti după naştere Fecioară şi după moarte vie, izbăveşti pururea Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

Catavasie: Tot neamul omenese să salte cu Duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind Sfinţita Adormire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Îngerul lui Dumnezeu Cel Preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzând; şi pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o Izvor de Viaţă Începător, stricare a morţii şi viaţă izvorând celor ce cântă: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cuvinte au urmat Dumnezeiescul Sicriu celui de Sfinţenie, toată mulţimea cuvântătorilor de Dumnezeu în Sion, strigând: unde te duci acum cortul Dumnezeului Celui Viu? Nu înceta privind la cei ce cântă cu credinţă: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înălţându-ţi mâinile cu care ai îmbrăţişat pe Dumnezeu trupeşte, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai zis cu îndrăzneală ca o Maică către Cel pe Care L-ai născut: pe cei pe care mi i-ai dat mie în veci îi păzeşte, că strigă către Tine: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm în veci.

 

Cântarea a 9-a

Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Singura de Dumnezeu Născătoare.

Se biruiesc hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţă. Ceea ce eşti după naştere Fecioară şi după moarte vie, izbăveşti pururea Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Singura de Dumnezeu Născătoare.

Spăimântatu-s-au puterile îngereşti, văzând în Sion pe Stăpânul lor, luând pe mâini suflet de femeie. Căci, către Ceea ce L-a născut întru curăţie, El ca un Fiu a strigat: vino, Curată şi cu Fiul şi Dumnezeul tău, împreună te preaslăveşte.

Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Sin gura de Dumnezeu Născătoare.

Aşezat-a ceata Apostolilor trupul tău cel de Dumnezeu primitor, cu frică văzându-l şi cu glas mare vestind. Şi în Cereştile Cămări, la Fiul tău, mergând, izbăveşti pururea, Fecioară, moştenirea ta.

Canon de mângâiere către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Canon de mângâiere către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ce se cântă la toată întristarea, facere a Sfântului Teodor Studitul

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Suntem aruncați în mii de nenorociri, răbdând cumplite dureri în acestea, dar tu, Maica lui Dumnezeu, din ele smulge pe cei ce se încred în tine.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Multe dintre cele pline de multă larmă tulbură foarte inimile noastre. Liniște dă-ne tu, Fecioară, celor ce te au pe tine ocrotitoare nebiruită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărind mintea și cugetele noastre ale netrebnicilor și nevrednicilor robilor tăi, dă-ne putere, Fecioară, cu ușurință să stăm împotriva greutăților.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai mântuit pe toți pământenii, izbăvindu-i pururea din cumplite primejdii, mântuiește și acum de toată vătămarea pe rugătorii tăi, păzindu-ne pe noi, Mireasă dumnezeiască.

 

Cântarea a 3-a

Furtuna deznădăjduirii suflă acum asupra noastră, Stăpână, mângâierea lumii, pe aceasta potolește-o, ducându-ne pe noi toți la țărmul liniștii, cârmuindu-ne cu harul ajutorului tău.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Din înrâuririle demonilor multe pătimim, pentru aceea ne ducem toată viața în chinuri, dar tu ajută-ne, ceea ce ești pricina dumnezeieștii bucurii, grabnic risipind cele mâhnicioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciunile tale de maică, potolește valul chinurilor care i-a ajuns pe robii tăi, adormind vânturile cele potrivnice, alungând departe de noi furtuna vrăjmașă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe Fiul tău înduplecându-L, pe Domnul cel plin de bunăvoire, dă dezlegare, numai printr-un semn, rugătorilor tăi din toată răutatea, ca să alunge cele întristătoare, ca una ce ai putere, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 4-a

Valurile întristării care cumplit acum mă înviforează îmblânzește-le ceea ce ai născut limanul cel liniștit al bucuriei, Maică Fecioară.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Izbăvește-ne din dureri, plecându-te rugăciunilor noastre vrednice de milă, oprind toată nenorocirea care vine asupra noastră pe neașteptate, ceea ce ești fără de prihană.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În împrejurări întristătoare ne istovim de tot noi, nenorociții. Dar greutatea acestora , Fecioară, prefă-o în ușurință.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vindecă durerea care acum ne cuprinde pe noi, robii tăi, ceea ce ai scăpat la naștere de chinurile cele de maică, Mireasă dumnezeiască.

 

Cântarea a 5-a

Risipește negura deznădejdii, preadesăvârșită Fecioară, luminând cu lumina ta sufletele celor ce aleargă la tine cu râvnă, Preanevinovată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Întărește cu putere inimile celor ce te cinstesc pe tine ca, umbrite fiind de harul dumnezeiesc, să rămână nevătămate de săgetările durerilor ce se abat asupra lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe șarpele cel viclean, care îi atacă pe rugătorii tăi, pregătind uneltiri în ascuns, în tot chipul nimicindu-l, omoară-l.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tot vrăjmașul care uneltește cu dușmănie împotriva noastră, a robilor tăi Preanevinovată, cu puterea ta dumnezeiască îl nimicește.

 

Cântarea a 6-a

S-au întărit cei puternici, s-au întărit asupra robilor tăi, Maica lui Dumnezeu, Fecioară, cei ce prin fire ne dușmănesc pe noi războindu-ne și necăjindu-ne fără de măsură. Dar tu nădejdea cea puternică, ridicând sprânceana, pe aceștia oprește-i.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Rănile, în chip vădit, pe cât se pare, ne țin pe noi nevindecați. Pentru aceea și până acum ne îmbolnăvesc în chip de nevindecat, aduc asupra noastră plăgi, biciuindu-ne chinuitor. Dar din toate acestea, tu, curată, slobozește-ne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Robi făcându-ne plăcerilor vieții, depărtați fiind de toată înfrânarea, suntem stăpâniți de până acum de boli nevindecate, prin cea mai dreaptă judecată a lui Dumnezeu. Ci adâncul relelor noastre să-l biruiască bunătatea ta cea nesfârșită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A revărsat asupra noastră Domnul mânia Lui prin dreapta Lui hotărâre. Căci ca pe niște prunci purtând numele mâniei, așa ne-a cuprins urgia mâniei Lui, făcându-ne pășune în chip cumplit. Ci tu, Fecioară, îmbunează-L către noi.

 

Cântarea a 7-a

Cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, pe Fiul tău roagă-L să Se arate milostiv către păcătoșii robii tăi și care strigă cu căldură și cu credință: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Nădăjduind să dobândim acum, Preacurată, prin tine, dumnezeiasca milă, aducem cu osteneli glasuri rugătoare, înmulțind rugăciunile, grăind curatei tale icoane ca și când ar fi vie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Comoară văzându-te pe tine, nedeșertându-te deloc și necheltuită, alergăm toți să scoatem îmbelșugate binefaceri, bogăție care nu se poate lua. Nu ne lipsi acum pe noi de asemenea nădejdi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Micimea minții noastre ne îngreunează cu totul, Preanevinovată, ducându-ne în întristare, în lacrimi și osteneli. Ci din aceasta scoate pe cel ce strigă: Dumnezeul părinților noștri binecuvântat ești.

 

Cântarea a 8-a

Amărăciunile inimii cine le poate risipi cu ușurință, Fecioară, dacă nu singură cu adevărat dumnezeiasca ta rugăciune.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Amarele dureri ale rugătorilor tăi, cine le va potoli? Dacă nu singură tu, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul!

Tu vindeci sufletele noastre cu totul îndurerate, tu alungi negura ispitelor, Ceea ce ești fără de prihană, cu razele curatei tale mijlociri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tu prefaci împrejurările cele cumplite în bucurie, ceea ce ai născut bucuria, Stăpâna lumii, ocrotirea credincioșilor.

 

Cântarea a 9-a

Născând pe Domnul tuturor cu trup, dăruiește-ne nouă slobozire din chinuri cu dumnezeieștile tale rugăciuni către El, cele bineprimite.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Miluiește, Fecioară, pe robii tăi cei vrednici de milă, slobozindu-i pe ei din toată boala nevindecată, punând frâu atacurilor care vin asupra noastră.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umple de bucurie și de veselie pe robii tăi, care aleargă la tine din inimă curată, fără de prihană Fecioară, depărtând durerile inimilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe Dumnezeu, binefăcătorul tuturor și Mântuitorul, cu rugăciunile tale de maică roagă-L să izbăvească din primejdii, Curată, pe toți robii tăi.

Canon de bucurie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Canon de bucurie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Cântat în Sâmbăta Imnului Acatist

Facere a Sfântului Iosif Imnograful
Al căreia acrostih este:

«Vasul bucuriei, ție uneia se cuvine: bucură-te».

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul, și cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Carte însuflețită a lui Hristos, pecetluită în Duhul, pe tine marele Arhanghel văzându-te, Curată, strigă ție, bucură-te vasul bucuriei prin care blestemul strămoașei este dezlegat.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Îndreptarea lui Adam, bucură-te Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, omorârea iadului, Preanevinovată, palatul singurului Împărat, bucură-te tron de foc al Atotțiitorului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bucură-te, ceea ce singură ai odrăslit trandafirul cel neveștejit, mărul cel înmiresmat, bucură-te, ceea ce ai născut buchetul Împăratului tuturor, bucură-te, nenuntită, mântuirea lumii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vistieria curăției, bucură-te, ceea prin care ne-am ridicat din căderea noastră, bucură-te, crin plăcut mirositor, Stăpână, ceea ce îi umpli de bună mireasmă pe cei credincioși, tămâiere înmiresmată și mir de mult preț.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărește-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Ceea ce ai odrăslit spicul cel dumnezeiesc, ca o țarină nearată, bucură-te, masă însuflețită care porți pâinea vieții, bucură-te, izvor nedeșertat al apei vieții, Stăpână.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Juncă ce ai născut credincioșilor vițelul cel fără prihană, bucură-te, mielușea care ai născut pe mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele a toată lumea, bucură-te, jertfelnic cald.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dreaptă strălucire, bucură-te, ceea ce singură ai purtat pe soarele Hristos, locașul luminii, bucură-te, ceea ce ai risipit întunericul și pe întunecații demoni desăvârșit i-ai nimicit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, singură ușă prin care a umblat singur Cuvântul, ceea ce ai zdrobit încuietorile și ușile iadului cu nașterea ta, Stăpână, bucură-te, dumnezeiască intrare a celor mântuiți, Prealăudată.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel ușor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

În glasuri de cântări, cu credință ție îți strigăm, Prealăudată, bucură-te, munte gras și închegat cu Duhul, bucură-te, sfeșnic și vas care ai purtat mana cea dulce.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Împăcarea lumii, bucură-te, fără prihană Stăpână, bucură-te, scară care pe toți îi înalți de pe pământ cu harul, bucură-te pod care cu adevărat îi treci pe toți cei ce te laudă pe tine de la moarte la viață.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai înaltă decât cerurile, bucură-te, ceea ce ai purtat în pântecele tău fără osteneală temelia pământului, bucură-te scoică, care din sângiurile tale ai țesut porfiră Împăratului Puterilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Stăpână, ceea ce ai născut cu adevărat pe Dătătorul de lege, pe Cel ce șterge în dar fărădelegile tuturor, adânc nepătruns, înălțime negrăită, prin care noi am fost îndumnezeiți.

Pe tine ceea ce ai împletit lumii cunună neîmpletită de mână, te lăudăm, strigându-ți ție, Fecioară, bucură-te, păzirea tuturor și îngrădirea, întărire și scăpare sfântă.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel peste toate și ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruiește pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Ceea ce ai născut calea vieții, bucură-te, Preanevinovată, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului, bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, auzire și grăire înfricoșată, bucură-te sălașul Stăpânului făpturii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Tărie și putere a oamenilor, bucură-te, fără prihană, locașul sfințirii slavei, omorârea iadului, cămară de nuntă cu totul luminoasă, bucură-te, bucuria îngerilor, bucură-te, ajutorul celor ce se roagă ție cu credință.

Căruță în chipul focului a Cuvântului, bucură-te, Stăpână, rai însuflețit care ai în mijloc pomul vieții, pe Domnul a Cărui dulceață înviază pe cei ce se împărtășesc cu credință și pe cei ce sunt supuși stricăciunii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întăriți cu puterea ta, strigăm ție cu credință, bucură-te, cetatea Împăratului a toate, slăvită și vrednică de auzire, despre care au vorbit limpede proorocii, munte netăiat, bucură-te, adânc nemăsurat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cort larg al Cuvântului, bucură-te, fără prihană, scoică ce ai adus mărgăritarul cel dumnezeiesc, bucură-te, Preaminunată, împăcarea cu Dumnezeu a tuturor celor ce te fericesc pe tine pururea, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înțelepții lui Dumnezeu, care faceți acest praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniți să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Pat de nuntă al Cuvântului, Nepătată, pricina îndumnezeirii tuturor, bucură-te, cu totul fără de prihană, răsunarea proorocilor, bucură-te, podoaba Apostolilor.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Din tine a picurat roua care a stins văpaia cinstirii zeilor, pentru aceasta strigăm ție: bucură-te, lâna cea rourată, pe care mai dinainte a văzut-o Ghedeon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată, ție strigăm fii nouă liman celor învăluiți și port pe marea întristărilor și a tuturor smintelilor vrăjmașului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pricina bucuriei, umple de har cugetul nostru, ca să strigăm ție: bucură-te, rugul cel nears, nor cu totul luminos, ceea ce fără de încetare îi umbrești pe credincioși.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbătește înfruntându-o se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinților noștri și Doamne, binecuvântat ești.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Te lăudăm pe tine strigând: bucură-te, căruță a soarelui celui înțelegător, vița cea adevărată care ai lucrat strugurele cel copt care picură vinul ce veselește sufletele celor ce cu credință te slăvesc pe tine.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Ceea ce ai născut pe doctorul oamenilor, bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, toiagul cel tainic care ai înflorit floarea cea neveștejită, bucură-te, Stăpână, prin care ne umplem de bucurie și moștenim viața.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Nu poate, Stăpână, limba cea ritoricească să te laude pe tine, căci înălțându-te mai presus de Serafimi ai născut pe Împăratul Hristos pe Care roagă-L să ne izbăvească acum de toată vătămarea pe cei ce cu credință se închină ție.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Te laudă pe tine toate marginile și strigă ție: bucură-te, cartea întru care este scris Cuvântul cu degetul Tatălui, Curată, pe Care roagă-L să scrie în cartea vieții pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te rugăm noi, robii tăi și plecăm genunchiul inimii noastre: pleacă urechea ta, Curată, și mântuiește-ne pe noi cei cufundați în necazuri și păzește turma ta de toată năvălirea vrăjmașilor, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși, în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați pe Dânsul întru toți vecii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Ai primit în pântecele tău pe Cuvântul și ai purtat pe Cel ce poartă toate, cu lapte L-ai hrănit pe Cel ce hrănește cu voia toată lumea, Curată, Căruia Îi strigăm: Pe Domnul toate lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Moise a văzut în rug marea taină a nașterii tale, tinerii mai dinainte au închipuit-o lămurit stând în mijlocul focului și fiind nearși, fără de pată Sfântă Fecioară, pentru aceasta te lăudăm întru toți vecii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Cei ce mai înainte am fost dezbrăcați de înșelare, veșmântul nestricăciunii l-am îmbrăcat prin nașterea ta și cei ce ședeam în întunericul păcatelor lumină am văzut, pe tine, locașul luminii, Fecioară, pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Morții prin tine înviază, căci ai născut viața cea ipostatnică, cei ce mai înainte erau muți, acum bine grăiesc, leproșii se curățesc, bolile se alungă, mulțimea duhurilor celor din văzduhuri se biruiește, Fecioară, mântuirea muritorilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut mântuirea lumii prin care de pe pământ la cer suntem înălțați, bucură-te, cu totul binecuvântată, acoperământ și întărire, zid și cetate a celor ce cântă, Curată: Pe Domnul toate lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși, în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați pe Dânsul întru toți vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul omenesc să salte cu duhul, fiind luminat; și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu și să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Ca să-ți strigăm ție credincioșii, cei ce prin tine ne-am făcut părtași bucuriei celei veșnice, izbăvește-ne pe noi din ispită, de năvălirea barbarilor, și de orice altă plagă adusă asupra muritorilor păcătoși pentru mulțimea fărădelegilor, Fecioară.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Ai fost văzută luminarea noastră și întărirea pentru aceea strigăm ție: bucură-te, stea neapusă, care ai adus lumii pe marele soare. Bucură-te, ceea ce ai deschis raiul cel închis, Curată, bucură-te, stâlp de foc care ai dus neamul omenesc la viața cea de sus.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Să stăm cu evlavie în casa Dumnezeului nostru și să strigăm: Bucură-te, Stăpâna lumii, bucură-te, Marie, Doamna noastră a tuturor, bucură-te, ceea ce singură ești fără prihană între femei și frumoasă, bucură-te, vas care ai primit deșertându-Se întru tine mirul cel nedeșertat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Porumbița care ai născut pe Cel milostiv, bucură-te, pururea Fecioară, bucură-te, lauda tuturor cuvioșilor, bucură-te, încununarea nevoitorilor, bucură-te, dumnezeiască podoabă a tuturor drepților și mântuirea noastră, a credincioșilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cruță Dumnezeu moștenirea ta, trecând acum cu vederea toate păcatele noastre, spre aceasta avându-te pe tine rugătoare, ceea ce L-ai născut pe pământ fără de sămânță pe Cel ce a voit pentru mare mila Lui să fie plăsmuit ceea ce era străin.  

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Noul Theotokarion. Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului, traducere Laura Enache, Editura Doxologia, 2011)

Tropar la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Glasul 1

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Condac la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Glasul 2

Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea Fecioresc.