𝗦𝗻𝗼𝗯𝗶𝘀𝗺𝘂𝗹

 

Snobismul este o atitudine prin care o persoană sau un grup de persoane caută să pară deasupra celorlalți. Dorind să arate că aparțin unei elite, snobii, în loc să se poarte natural, încearcă să imite purtările și limbajul unei categorii de oameni care li se pare lor superioară. Simultan snobii îi disprețuiesc pe inșii care nu fac parte din categoriile socotite superioare, inși care, prin urmare, li se par lor inferiori.Un 𝐬𝐧𝐨𝐛 este cineva care își definește valoarea personală prin apartenența (reală sau doar afișată) la un grup considerat „superior” din punct de vedere social, cultural, intelectual sau material.
Poate fi vorba de:
Snobism material: afișarea excesivă a bunurilor scumpe
Snobism cultural: folosirea constantă a referințelor sofisticate pentru a impresiona
Snobism social: dorința de a fi văzut în compania „oamenilor potriviți”
Snobism intelectual: desconsiderarea celor care nu au aceleași studii, lecturi sau cunoștințe

În toate formele, esența este aceeași: persoana încearcă să se simtă validată și importantă prin asociere cu ceea ce consideră „de elită”.

Rădăcinile psihologice ale snobismului
Snobismul rareori este despre lucrurile afișate. Este, în schimb, despre golul interior pe care acestea încearcă să îl umple.
Câteva mecanisme psihologice implicate:
 Stimă de sine fragilă: persoana nu își simte valoarea și caută validare externă
 Comparația socială: conform teoriei lui Festinger, oamenii își evaluează propria valoare comparându-se cu ceilalți. Snobul se poziționează mereu „în sus” pe această scară imaginară.
 Teama de respingere: dacă ești perceput ca „dintr-o ligă superioară”, probabilitatea de a fi respins pare mai mică
 Mecanisme de apărare: psihanaliza ar spune că snobismul este adesea o „compensare” pentru sentimente vechi de inferioritate sau rușine.

Pentru ceilalți, snobismul apare ca aroganță, superioritate sau lipsă de empatie. Din păcate, aceste trăsături îi îndepărtează pe oameni, exact opusul nevoii reale a persoanei: conexiune și acceptare.
De multe ori, snobul devine prizonierul imaginii sale: trebuie să mențină aparența, să fie mereu la înălțime, ceea ce este obositor și stresant.

Snobismul în epoca rețelelor sociale
Dacă înainte snobismul era vizibil doar în cercuri restrânse, astăzi el se amplifică prin platformele online.
Instagram, TikTok și Facebook permit:
Selectarea atentă a momentelor de viață afișate (doar cele frumoase, scumpe, perfecte)
Comparație constantă cu viețile „mai bune” ale altora
Validare rapidă prin like-uri și comentarii.
Rezultatul? Un cerc vicios: cu cât primești mai multă validare pentru imagine, cu atât devii mai dependent de ea

Cum se poate depăși snobismul️
Din punct de vedere psihologic, abordarea presupune:
️Conștientizare – Observarea momentelor în care vrei să impresionezi și întrebarea: „Ce nevoie reală am acum?”
️Construirea stimei de sine pe bază internă – Recunoașterea valorii personale independent de statut, bunuri sau cunoștințe afișate
️Practica autenticității – A te arăta vulnerabil și real în fața celor apropiați
️Cultivarea empatiei – A înțelege că fiecare are propriile lupte și merită respect, indiferent de poziție socială

 Snobismul este o mască elegantă peste o nesiguranță profundă. În spatele atitudinii de superioritate se ascunde adesea un copil interior care vrea să fie văzut, apreciat și acceptat.
Când înțelegem asta, putem privi snobismul nu doar ca pe o trăsătură enervantă, ci și ca pe un semnal al unei nevoi umane fundamentale: nevoia de valoare și apartenență.