Pe calea spirituală, puține cuvinte rezonează la fel de puternic ca iertarea. Nu este doar o acțiune morală sau socială, ci un act profund mistic, capabil să deblocheze cele mai vechi noduri ale sufletului nostru.
Din perspectiva mistică, iertarea nu este o concesie față de celălalt; este o ofrandă pentru sine. De fiecare dată când nutrim resentimente, furie sau durere, țesem fire invizibile care ne leagă de energia trecutului. Sufletul, ca un râu, are nevoie să curgă; iar iertarea este curentul care dizolvă pietrele resentimentelor.
A ierta înseamnă a nu uita. Este amintirea dintr-un loc diferit, unde rana încetează să mai fie un punct de durere pentru a deveni un punct de lumină. Misticismul ne amintește că fiecare experiență – chiar și cea mai amară – conține o experiență de învățare pentru suflet. A ierta înseamnă a accepta că ceea ce s-a întâmplat a făcut parte din călătoria noastră și că fără el nu am fi cine suntem astăzi.
Sufletele, în tranzitul lor prin vieți și întâlniri, se recunosc reciproc, se rănesc reciproc și se vindecă singure. Uneori, conflictele pe care le trăim în această existență au rădăcini străvechi, amintiri care vin din alte timpuri și care caută, aici și acum, să fie rezolvate. Prin urmare, iertarea transcende personalul: este o eliberare a legăturilor karmice, o invitație pentru energiile dintre două ființe să fie curățate și să evolueze.
În tăcerea meditației, mulți descoperă că iertarea nu necesită întotdeauna o întâlnire fizică sau cuvinte rostite. Poate fi un act interior, o conversație de la suflet la suflet, în care durerea este recunoscută, învățarea este onorată, iar celălalt este binecuvântat cu libertate.
Maestrul sufi Rumi a spus: "Rana este locul în care lumina intră în tine". Iertarea este tocmai gestul care deschide acea rană pentru a lăsa lumina să intre. Nu o facem pentru a justifica nejustificatul, ci pentru a evita să continuăm să purtăm o greutate care ne întunecă propria cale.
În acest sens, iertarea este un act de iubire supremă: iubire pentru cine am fost, iubire pentru cine ne-a rănit și, mai presus de toate, iubire pentru cine suntem chemați să fim.
🌟 Gând final: Poate că adevărata iertare este să înțelegem că, în adâncul sufletului, suntem cu toții elevi în aceeași școală a sufletului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.