Acatistul Sfintei Starețe și Mucenice Filoteea, Doamna Atenei și Doctoriță fără de arginți (19 Februarie)

nov.28

Filoteea se tâlcuiește în grecește ”iubitoare de Dumnezeu”

Condacul 1

Celei ce s-a născut cu binecuvântarea Maicii Domnului care a trimis o rază de har din Icoană în pântecele maicii sale și astfel a dezlegat nerodirea pântecelui, Sfintei care mai apoi a devenit lumină și speranță pentru întreg poporul grecesc în vremuri de cotropire străină, Stareței și Mucenicei Filoteea ne rugăm. Iar tu, Sfântă, care ai salvat de la moarte și ai adus la mântuire mulțime de creștini, auzi aceste laude și mijlocește pentru noi la Dumnezeu căci cu smerenie te chemăm: Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Icosul 1

Minunat este Dumnezeu printre Sfinții Lui, căci Cerul s-a umplut de suflete ce au lucrat spre slava Numelui Său pe pământ și cinstindu-te precum o stea strălucitoare ce reverși daruri bogate celor ce te iubesc, te strigăm, Sfântă Muceniță Filoteea, și cu glasuri de umilință ne rugăm:

Bucură-te, cea ce deschizi inima spre chemarea harului;

Bucură-te, doamna locului unde trăiește rugăciunea;

Bucură-te, stăpâna bunelor obiceiuri și ancora celor ce caută izbăvire;

Bucură-te, iscusită în deșertarea păcatelor;

Bucură-te, puternică luptătoare cu patimile;

Bucură-te, Doctoriță fără de arginți, vindecând degrabă;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 2

Te-ai născut în Atena în secolul 16, Sfântă Cuvioasă, din părinți care erau nu doar foarte bogați ci și foarte credincioși. Aceștia, pe nume Syriga și Angelos, erau însă încercați de Dumnezeu cu tristețea nerodirii de prunci dar cu atât mai mult ei s-au adâncit în rugăciune și în lacrimi fierbinți pentru a dobândi un prunc binecuvântat: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 2

Într-un din zile, mama ta s-a dus la Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și căzând în genunchi a implorat-o pe Maica Dumnezeului nostru să-i dăruiască un copil, și adormind a avut un vis în care o rază de Lumină a ieșit din Icoană din Preacurat chipul Împărătesei și i-a intrat în pântece și mult s-a fericit ea de asemenea arătare:

Bucură-te, că după scurtă vreme a dobândit cele cerute;

Bucură-te, că pântecele ei a rodit;

Bucură-te, că te-ai născut tu, Sfântă Filoteea;

Bucură-te, fiica Maicii Domnului, botezată Revula;

Bucură-te, sămânța vie a razei de Har;

Bucură-te, bucuria părinților și a întregii lumi;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 3

Bobul de grâu al Cerului a prins rădăcini adânci în tine, Sfântă Filoteea, crescând în rugăciuni și sfiala celor rânduiți spre lucrarea Domnului. Ajungând la vârsta de 14 ani părinții te-au căsătorit împotriva voinței tale cu un bărbat pe nume Andrei cu mult mai în vârstă care se purta urât cu tine și era violent, dar ai primit viața aceasta ca din Mâinile Domnului dând Slavă Lui neîncetat: Aliluia!

Icosul 3

Te-ai rugat mult la Dumnezeu pentru a îmblânzi inima soțului tău, plângând zi și noapte nu pentru rănile sufletești pe care ți le făcea, ci pentru mântuirea lui, iar Părintele Ceresc a rânduit ca după trei ani de căsătorie legiuită să îl cheme la El pe Andrei, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că ai rămas văduvă la șaptesprezece ani;

Bucură-te, că și părinții tăi s-au mutat la Domnul;

Bucură-te, că ai moștenit averea tuturor;

Bucură-te, că rudele te îndrumau spre o nouă căsătorie;

Bucură-te, că nu se cuvenea pe atunci ca femeia să fie singură;

Bucură-te, că tu aveai o altă cale, auzind chemarea harului;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 4

Ai răspuns tuturor că nu vrei alt soț și că de acum încolo doar Dumnezeu îți mai este stăpân. Te-ai dăruit întru totul rugăciunii în priveghere și post, folosind averea pentru a construi o mănăstire de maici cu hramul Sfântului Apostol Andrei iar când lucrările au fost terminate ai fost prima care ai fost tunsă în monahism, primind aripile îngerești sub numele de Filoteea: Aliluia!

Icosul 4

Ai adunat lângă tine peste 150 de monahii, femei musulmane pe care le-ai adus la Hristos, sau le-ai cumpărat din haremurile turcești sau le-ai răscumpărat din sclavie de la ciprioți, iar apoi ai cerut de la Mitropolitul Atenei recunoașterea Mănăstirii. Primind acceptul oficial ai început adevărata lucrare duhovnicească, lucru pentru care te lăudăm:

Bucură-te, că ai renovat și capela Sfântului Andrei aflat în casa părintească;

Bucură-te, că în prezent acolo se află Mitropolia  Atenei;

Bucură-te, că și fântână ai construit;

Bucură-te, că ai dat casă Episcopilor;

Bucură-te, că ai muncit la firul ierbii, direct în sufletele celor rătăciți;

Bucură-te, că ai adus renașterea sufletească a orașului;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 5

Odată ce Mănăstirea a devenit vlăstar viu al Bisericii lui Hristos, ai început adevărata muncă socială și caritabilă, vânzând toate proprietățile moștenite și folosind banii pentru a aduce alinare, vindecare și salvare tuturor celor din jur, iar credincioșii I-au mulțumit lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!

Icosul 5

Ai construit în jurul Mănăstirii un mare complex de bunăstare socială: școală pentru copii, spital, casă pentru orfani, azil pentru bătrâni, ateliere pentru învățarea artelor, casă pentru străini, și ai numit acest complex ”Partheon”, primind și turci și greci deopotrivă:

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, că ai adunat la tine copii părăsiți;

Bucură-te, că erai mama tuturor celor abandonați;

Bucură-te, că bolnavii primeau vindecare,

Bucură-te, că cei fără case primeau de la tine sprijin;

Bucură-te, că pe străini i-ai făcut de-ai casei;

Bucură-te, că toate le puteai din dragoste și milă;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 6

Ai finanțat mai apoi școli în toată Grecia, chemând copii de pretutindeni să învețe carte și rugăciune, căci programa de studiu din școlile tale includea atât științele omenești cât și cunoașterea celor duhovnicești, iar tinerii învățau după măsura vârstei fiecăruia: istoria poporului grec și istoria Vechiul Testament, a Noului Testament precum și rânduiala rugăciunii, a spovedaniei, a Sfintei Împărtășaniei, a postului și a tuturor celor ce duc la mântuirea sufletului: Aliluia!

Icosul 6

Multe fiice ale familiilor de nobili din Atena și-au dorit să te urmeze pe calea monahismului, văzând în tine nu doar o mamă duhovnicească ci și un model de trăire a rugăciunii îmbinate cu faptele milosteniei și ale iubirii celor nepăsuiți, și numărul monahiilor a crescut cu timpul spre bucuria Îngerilor care te lăudau din Cer:

Bucură-te, cea ce îi aduci pe cei chemați la aripile îngerești;

Bucură-te, că îi scoți din negura lumii;

Bucură-te, că rupi legături și rezidești suflete;

Bucură-te, că alungi ispitele ce îi orbește;

Bucură-te, că le deschizi calea spre locul rânduit de Sus;

Bucură-te, că ești lumina și puterea lor în întunericul neștiinței;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 7

Mult te întristai de suferințele femeilor care erau răpite din casele lor sau de pe stradă de musulmani și duse în haremuri, oferind sume mari de bani pentru eliberarea lor, ba chiar ai ascuns în mănăstire multe femei însărcinate care erau prigonite de turci, salvând de la moarte și mama și copilul și îngrijindu-te de sănătatea și hrănirea lor: Aliluia!

Icosul 7

În anumite părți ale Greciei ai săpat fântâni pentru odihna celor ce lucrau la câmp sub soarele fierbinte, adăpându-i nu doar cu apa de izvor pământesc ci și cu Apa cea Vie a Cuvântului lui Dumnezeu, și ai zidit multe schituri și mănăstiri ca să se umple toată țara de Dumnezeu:

Bucură-te, că munca ta a fost în întreaga Eladă;

Bucură-te, că nu te-ai oprit din a-I sluji Domnului;

Bucură-te, că toți te-au urmat pentru că făceai tot ce spuneai;

Bucură-te, că tu, mai întâi, dovedeai cele ce le vorbeai;

Bucură-te, că erai împodobită cu toate virtuțile;

Bucură-te, că erai stâlp de urmat și cale de umblat pentru cei din jur;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 8

Ai primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, arătându-te Doctoriță fără de arginți, vindecând cu puterea rugăciunii toate bolile trupești, fiind iscusită și în mijlocirea la Dumnezeu a salvării celor credincioși din suferințele bolilor psihice, lucru pentru care te slăvim: Aliluia!

Icosul 8

Buna ta judecată și smerita cugetare te-au făcut să fi căutată de toți marii învățați ai Greciei care doreau lumina lui Hristos în întunericul mahomedan și faima ta de duhovnică s-a dus dincolo de granițe:

Bucură-te, că predai tu însăți la școala de copii din Atena,

Bucură-te, că ai reînviat tradițiile strămoșești;

Bucură-te, că ți-ai iubit poporul și ai muncit din greu;

Bucură-te, că ai scos din neștiință creștinii;

Bucură-te, că erai pildă de statornicie și înțelepciune duhovnicească;

Bucură-te, că ai adus la Hristos oamenii nu prin vorbă, ci prin faptă;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 9

Ai lucrat pentru a stimula idealul ortodoxiei și pentru a menține conștiința poporului grec și prin toate activitățile tale ai devenit un far de lumină trimis de Dumnezeu pentru a aduce nădejde și demnitate unui neam cotropit de păgâni: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 9

Ai scris nenumărate scrisori către grecii bogați, cerându-le sprijin financiar în lucrarea ta socială, caritabilă și religioasă, iar o parte din acestea se păstrează încă în arhiva Veneției ca dovadă a dăruirii cu care ai muncit pentru Sfânt Numele lui Dumnezeu:

Bucură-te, că din scrisori te cunoaștem mai bine;

Bucură-te, că răzbate în ele duhul tău de milostenie;

Bucură-te, că și dragostea față de săraci o simțim;

Bucură-te, că sufereai și tu odată cu cei săraci;

Bucură-te, că plângeai și tu odată cu cei bolnavi;

Bucură-te, că aveai credința vie și trăitoare;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 10

Fiindcă salvai de la islamizare mulțime de greci și fiindcă munca ta duhovnicească dobândise un avânt național devenind un model de urmat și de alții, turcii s-au înfuriat și te-au arestat, Sfântă Filoteea, căci erau însetați de sânge și se temeau că poporul grec se va trezi și își va cere libertatea: Aliluia!

Icosul 10

Te-au închis în temniță sperând că te vei speria dar tu Sfântă Cuvioasă le-ai spus: ”Primesc cu bucurie chinuri pentru Numele lui Hristos, Căruia mă închin cu tot sufletul și cu toată inima mea ca unui Dumnezeu Adevărat, și aveți toată recunoștința mea dacă mă veți trimite la moarte pentru că mor pentru El”:

Bucură-te, că o mulțime de creștini s-au adunat din senin;

Bucură-te, că judecătorii s-au temut de revoltă;

Bucură-te, că făcând sfat, au hotărât să te elibereze;

Bucură-te, că ți-au scos lanțurile;

Bucură-te, că ți-au dat drumul;

Bucură-te, că te-a întors la mănăstirea ta;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 11

Cu atât mai mult ai continuat să viețuiești în rugăciune, post, înfrânare și milostenie, vindecându-i cu darul facerii de minuni pe toți cei care te căutau, și ai construit o altă mănăstire în afara Atenei, în Patesia,  unde te-ai retras împreună cu o parte din monahii ca să Îi cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Turcii însă nu au uitat umilința de a fi fost obligați să te elibereze, și într-o noapte au pornit cu gând de ucidere spre mănăstirea din Patesia. Astfel, în timpul privegherii în cinstea Sfântului Dionisie Areopagitul te-au smuls din biserică din mijlocul maicilor, te-au târât în curte și legându-te de un stâlp te-au torturat toată noaptea:

Bucură-te, că multe răni ți-au făcut;

Bucură-te, că abia dimineața au plecat păgânii;

Bucură-te, că maicile te-au îngrijit;

Bucură-te, că ai mai trăit până anul următor, în februarie;

Bucură-te, că ți-ai dat sufletul în Mâinile Domnului;

Bucură-te, că așa te-ai întâlnit cu Cel pe Care L-ai iubit toată viața;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 12

Ai fost îngropată lângă racla cu mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei în mănăstirea construită de tine în Atena, Sfântă Monahie, iar mai apoi s-au descoperit sfintele tale moaște care acum sunt așezate la închinare în Biserica Mitropolitană din Atena, dând binecuvântare și minuni nenumărate celor ce cu credință aleargă la tine pentru ajutor: Aliluia!

Icosul 12

Viața și lucrarea ta sunt un răspuns răsunător pentru cei care închid ochii la puterea pe care Dumnezeu o dă celor ce își pun existența în slujba celor din jur, arătând că la Dumnezeu totul este posibil atunci când rugăciunea este curată și inima dorește cele sfinte, iar noi te rugăm, Sfântă Filoteea, primește aceste laude de la noi:

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, Stareță vrednică;

Bucură-te, Monahie cu aripi de Serafim;

Bucură-te, maica celor ce își caută calea în mănăstire;

Bucură-te, vindecătoarea durerilor trupești și sufletești;

Bucură-te, ocrotitoarea orfanilor și a celor îndurerați;

Bucură-te, salvând femeile însărcinate de ispitele diavolești și omenești;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 13

Sfântă Cuvioasă Filoteea, Stareța și Doamna Atenei, auzi aceste rugăciuni și mijlocește pentru noi, cei nevrednici, să primim îndurare de la Stăpânul Hristos și vindecă-ne de boli, de lene, de nepăsare, de patimile pântecelui, dă-ne darul rugăciunii și deschide inima noastră spre a simți căldura și chemarea harului, să ne bucurăm de darurile ce sunt rânduite din Cer pentru noi, să ne împlinim menirea și să cântăm Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Minunat este Dumnezeu printre Sfinții Lui, căci Cerul s-a umplut de suflete ce au lucrat spre slava Numelui Său pe pământ și cinstindu-te precum o stea strălucitoare ce reverși daruri bogate celor ce te iubesc, te strigăm, Sfântă Muceniță Filoteea, și cu glasuri de umilință ne rugăm:

Bucură-te, cea ce deschizi inima spre chemarea harului;

Bucură-te, doamna locului unde trăiește rugăciunea;

Bucură-te, stăpâna bunelor obiceiuri și ancora celor ce caută izbăvire;

Bucură-te, iscusită în deșertarea păcatelor;

Bucură-te, puternică luptătoare cu patimile;

Bucură-te, Doctoriță fără de arginți, vindecând degrabă;

Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Condacul 1

Celei ce s-a născut cu binecuvântarea Maicii Domnului care a trimis o rază de har din Icoană în pântecele maicii sale și astfel a dezlegat nerodirea pântecelui, Sfintei care mai apoi a devenit lumină și speranță pentru întreg poporul grecesc în vremuri de cotropire străină, Stareței și Mucenicei Filoteea ne rugăm. Iar tu, Sfântă, care ai salvat de la moarte și ai adus la mântuire mulțime de creștini, auzi aceste laude și mijlocește pentru noi la Dumnezeu căci cu smerenie te chemăm: Bucură-te, Sfântă Stareță Filoteea, Mucenica și Doamna Atenei, adu-i pe cei chemați și tămăduiește toate rănile noastre!

Rugăciune:

Sfântă Filoteea, cucernică Stareță, milostivă Monahie, puternică învățătoare a obiceiurilor celor bune, pogoară-te din Cer și vino degrabă că suntem înconjurați de ispite și tare greu ne este a mai respira în Duhul Adevărului care vine de la Tatăl.

Ai grijă de copii și tinerii noștri, deschide-le mintea și inima să înțeleagă binele așa cum este el venit de la Dumnezeu, îndepărtează-i de uneltirile legiunilor diavolești care se luptă să le cucerească inimile și sufletele, biruiește răul și fii pentru ei ca o mamă iubitoare acoperindu-i sub mantia ta de Sfântă Monahie.

Nu lăsa creștinii să se piardă de Biserica Ortodoxă, ajută-i să rămână în duh de unitate și de rugăciune, să devină toți un stâlp de foc al credinței și al speranței.

Tămăduiește bolile care vin de la trup, de la lume și de la diavol, ca având sănătate să învingem toate neajunsurile vieții.

Pentru femeile creștine care suferă în căsnicii, chinuite fiind de soți necredincioși și cu inima împietrită, fii mângâietoare și zid de răbdare, aducându-le bărbații la gânduri bune, de dragoste și pace; apără femeile însărcinate de toate ispitele ca să nască prunci sănătoși și să se bucure de ei.

Pentru cei chemați, fii călăuzitoare și deschide-le drumul spre locul rânduit de Dumnezeu, alungă piedicile și nehotărârea și luminează-le inima să audă și să înțeleagă chemarea harului.

Îți mulțumim pentru tot ajutorul, ne închinăm preacinstitei tale icoane și te rugăm să fii ca un înger păzitor pentru noi, pentru familia noastră, pentru neamul nostru și pentru Biserica noastră cea Sfântă, ca trăind o viață de rugăciune închinată slujirii lui Dumnezeu, să fim mântuiți și să ne desfătăm de bucuriile Raiului, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

TROPARUL SF. FILOTEIA din ATENA (Gr) TROPARUL SF. FILOTEIA din ATENA

  Filoteia din Atena – tânăra sfântă care a salvat sute de femei de la abuzuri și sclavie

Este începutul secolului XVI și Grecia se află sub ocupație otomană. Cea mai mare dramă o trăiesc femeile. Multe dintre ele sunt răpite, violate, obligate să-și schimbe credința și luate ca sclave în haremurile turcilor. Durerea lor strigă din toate colțurile țării, iar disperarea determină mii de femei să se ascundă sau să fugă unde văd cu ochii.

În anul 1522 Dumnezeu trimite un copil providențial în familia Syrigăi și a lui Angelos Benizelos. Oameni înstăriți, cu un statut social important și cu moștenirea vechii nobilimi bizantine a Paleologilor, aceștia s-au rugat mult ca Dumnezeu să-i binecuvinteze cu darul de a fi părinți. Nu știau ce va deveni fiica lor, dar, așa cum se întâmplă cu fiecare copil, fie că este mult așteptat sau vine într-un moment neașteptat, și Sfânta Filoteia a venit în lume cu multe daruri și cu o menire de sus.

La 17 ani Sfânta Filoteia rămâne văduvă după moartea soțului abuziv și se implică în activități caritabile. La 29 de ani construiește o mănăstire și devine prima monahie a obștii nou înființate. Cu cât își deschide inima mai mult spre Dumnezeu, cu atât vede mai mult suferințele semenilor și dorește să-i ajute. La început răscumpără cu bani femei grecoaice luate ca sclave de otomani, apoi deschide porțile mănăstirii pentru femeile care devin victime ale abuzurilor și ale sclaviei, pentru femeile în criză de sarcină și pentru toate femeile care caută o scăpare. Le oferă găzduire, încurajare, sprijin material și ocrotire.

Când patru femei fug de la otomanii care le luaseră ca sclave și se refugiază în mănăstirea Sfintei Filoteia, aceștia dau buzna în chilia ei și o duc la conducătorul otoman. El o trimite la închisoare și îi spune că va fi eliberată doar dacă renunță la credință, altfel va fi ucisă. Când era gata să accepte martiriul pentru credința ei și pentru sprijinirea femeilor care s-au adăpostit în mănăstire, mai mulți creștini s-au dus la guvernator și au cerut eliberarea ei, dând bani pentru răscumpărare. După ce este eliberată, Sfânta Filoteia se întoarce la mănăstire și continuă să ajute femeile. Pentru dragostea și jertfa ei, Dumnezeu îi dăruiește darul de a face minuni.

În scurt timp, faptele Sfintei Filoteia devin cunoscute în Atena și în împrejurimi. După ce înființează a doua mănăstire, extinde și profesionalizează sprijinul: deschide centre sociale, case pentru bătrâni, școli pentru fete și băieți.

Otomanii o hărțuiesc continuu. Mănăstirile fondate de ea sunt jefuite de mai multe ori, iar amenințările nu se opresc niciodată. La începutul lunii octombrie 1588 patru mercenari otomani pătrund în mănăstirea din Patisia în timpul privegherii și o bat crunt pe Sfânta Filoteia. Rănită și imobilizată la pat, continuă să primească în mănăstire femei care caută sprijin, cu ajutorul celorlalte maici. Își încheie martiriul și misiunea în această lume în 19 februarie 1589. După ce este canonizată devine ocrotitoarea Atenei, alături de Sfinții Ierotei și Dionisie Areopagitul, iar un cartier din Atena îi poartă numele.

Astăzi, când milioane femei sunt victime ale traficului de persoane, ale abuzurilor sau trec printr-o criză de sarcină, viața Sfintei Filoteia este o sursă de inspirație pentru orice tânără și pentru orice femeie care dorește să slujească lui Dumnezeu și să ajute femeile care trec prin cele mai dramatice situații din perioada contemporană.

Sinaxar 19 Februarie

 

În această lună, ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinţilor apostoli Arhip, Filimon şi Apfia.

Aceştia au trăit pe vremea împărăţiei lui Neron, fiind ucenici al apostolului Pavel. Astfel întâmplându-se serbarea zeiţei Artemida în Colose, care este o cetate a Frigiei, şi aceşti apostoli făcând doxologie în bisericã, au venit asupra lor slujitorii idolilor; ceilalţi credincioşi au fugit, iar apostolii au rămas şi au fost prinşi şi duşi la ighemonul Androclis. Acela numaidecât a început să-l bată pe Arfip, şi nevrând să jertfească idolului ce se numea Min, a fost îngropat până la brâu, şi aşa l-au ucis cu pietre. Iar sfinţii Filimon şi Apfia chinuiţi fiind cu multe feluri de chinuri, s-au săvârşit şi ei muceniceşte.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Maxim, Teodot, Isihie şi Asclepiodota.

Aceştia stând înaintea ighemonului, şi neînţelegând să se lepede de Hristos, la multe chinuri au fost supuşi. Dar răbdând chinurile cu bucurie, au fost cu toţii loviţi cu pietre, târâţi în nişte locuri pline de hăţiş şi la sfârşit s-au săvârşit de sabie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ravula.

Sfântul părintele nostru Ravula s-a născut în cetatea Samosata şi a primit învăţătura de la un oarecare Varipsava, care era un bărbat însemnat. Ravula vorbea limba siriană şi din vârstă fragedă dând dovadă de viaţă virtuoasă, s-a făcut monah şi, retrăgându-se prin munţi şi peşteri, petrecea ca marele Ilie şi ca marele Ioan Botezătorul. După câţiva ani, ducându-se în Fenicia, împreună cu un alt frate, şi strălucind şi mai luminat cu faptele bune, fără de vrerea lui a ajuns cunoscut tuturor. Pentru aceasta, cu ajutorul împăratului Zenon şi a lui Ioan episcopul Beritului, a făcut o mănăstire în mijlocul muntelui. Şi astfel Ravula şi cei împreună cu el, s-au aflat în mijlocul închinătorilor la idoli; pe de o parte dojenindu-i, iar pe de alta sfătuindu-i, mai pe toţi locuitorii de acolo i-au adus la cunoştinţa lui Dumnezeu. Aceasta a fost cea dintâi faptă vestită a fericitului. Iar după moartea lui Zenon, a luat sceptrul împărăţiei Anastasie. Cu ajutorul acestuia, sfântul a făcut o altă mănăstire în Bizanţ, care s-a numit Ravula, şi a mai întemeiat şi alte mănăstiri în multe locuri. Acest fericit era osârduitor întru toate, cucernic, blând, primitor, învăţător, fără de mânie, milostiv, iubitor de fraţi şi plin de milostivire către toţi. Şi cu orice fel de meşteşugire ar fi căutat vicleanul diavol, sau cu vreo patimă pe ascuns să-l supere, el fiind un foarte bun cunoscător al Scripturii celei vechi şi al celei Noi, alegând zicerile cele împotriva patimii şi aducându-le la îndeplinire, izgonea supărarea lui.

Aşa era fericitul acesta. Şi a trăit până în vremea lui Iustinian cel mare, care a zidit sfânta Sofia. Şi ajungând la optzeci de ani, şi trăind puţin după aceasta, a auzit glas de sus zicându-i: "Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi". Acest glas auzindu-l a zăcut puţin, şi s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri şi mărturisitorilor Eugeniu şi Macarie.

Pe când, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, împărăţea în Bizanţ Iulian Apostatul, toţi creştinii fugeau şi se ascundeau, ca să nu vadă spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli. Iar elinii, cei de un cuget cu el, nu numai că făceau desfrânări împreună cu dânsul, ci încă şi pe creştini, împotriva voinţei lor, îi sileau să facă aceleaşi desfrânări. Atunci Macarie şi Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind prinşi, au mărturisit pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Iar pe păgânul împărat l-au mustrat ca pe un călcător al credinţei lui Hristos, şi că s-a făcut elin şi închinător de idoli. Pentru aceasta, împăratul umplându-se de mânie, a poruncit să fie legaţi cu curele subţiri şi spânzuraţi cu capetele în jos. Şi multe ceasuri au fost afumaţi cu fum iute de gunoi. Apoi roşind în foc un grătar de fier, a poruncit ca sfinţii să fie întinşi goi pe grătar. Iar fericiţii ridicându-şi ochii la cer, prin dumnezeiască putere au răbdat chinurile. Atunci legându-i în lanţuri de fier, i-a trimis în surghiun în Mauritania. Mucenicii călătorind către locul de surghiun se bucurau că sunt prigoniţi pentru Hristos; şi cântau împreună: "Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului" şi se veseleau cu duhul. După ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte înalt petrecând singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugiţi, fraţilor, departe de locul acesta, că un balaur rău locuieşte aici, care omoară pe cei ce se apropie. Dar sfinţii le-au zis: arătaţi-ne nouă peştera în care locuieşte fiara. Deci, i-au dus pe ei şi le-au arătat de departe peştera. Şi plecând genunchii la pământ, fericiţii au făcut rugăciune; şi îndată pogorându-se fulger din cer, a ars pe balaur, de îndată ce a ieşit afară. Această minune văzând-o cei de acolo, elini fiind, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi intrând sfinţii în peştera balaurului, au făcut rugăciuni timp de treizeci de zile, neavând nimic de mâncare şi de băutură. Iar după aceasta s-a auzit un glas zicând: robi ai adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, apropiaţi-vă de piatra aceasta de lângă voi. Iar ei apropiindu-se, au văzut într-însa lumină şi despicându-se piatra în două, a ieşit multă apă, din care scoţând sfinţii şi bând spre îndestulare, s-au uşurat îndată de foame şi de sete. Şi în ziua a treizecea, sfinţii au cerut prin rugăciune să fie sloboziţi şi să petreacă împreună cu Hristos. A căror rugăciune auzind-o Domnul, i-a mutat pe amândoi la Sine.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Conon.

Cuviosul părintele nostru Conon era de neam cilician. Încă tânăr cu vârsta fiind s-a dus la o mănăstire numită Pentucla, care este aproape de Iordan, făcându-se preot şi ajungând la desăvârşita sihăstrie. Cum bunătatea lui minunată a ajuns cunoscută lui Petru, arhiepiscopul Ierusalimului, sfântul a fost rânduit de acesta ca să boteze pe toţi cei ce mergeau la Iordan, unde el îi ungea cu mir şi-i boteza. Dar pentru că se vedea silit să ungă cu sfântul mir şi pe femei, se tulbura, om fiind; pentru aceasta voia sã plece din chinovie. Şi de câte ori îşi punea în cuget ca să se ducă, i se arăta fericitul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, zicându-i: rabdă, bătrânule, şi te voi uşura de lupta aceasta. Într-una din zile, a venit ca să se boteze o tânără fecioară, care era atât de frumoasă la înfăţişare încât sfântul nu putea să o ungă cu sfântul mir, dezbrăcată; iar fecioara a aşteptat două zile nemiruită şi nebotezată. Auzind arhiepiscopul de aceasta, s-a spăimântat din pricina bătrânului, şi pentru aceasta voia ca să rânduiască femeie pentru acest lucru; dar nu era cu putinţă, căci nimeni nu ar fi îngăduit aceasta. Iar bătrânul luându-şi cojocelul, a plecat de acolo zicând: nu voi mai sta în locul acesta. Dar l-a întâmpinat pe el cinstitul Înaintemergător, afară de chinovie, şi i-a zis cu glas lin: întoarce-te la mănăstirea ta şi te vei uşura de lupta aceasta. Atunci ava Conon i-a zis cu mânie: crede-mă, nu mă întorc; căci de multe ori ai făgăduit că mă vei uşura şi nimic nu ai făcut. Atunci, ţinându-l pe el dumnezeiescul Înaintemergător şi dându-i în lături hainele, l-a pecetluit cu semnul crucii sub buric şi i-a zis: ava Conon, voiam ca să ai plată pentru aceste lupte; dar acum întoarce-te şi să nu te mai îngrijorezi pentru aceasta. Întorcându-se bătrânul la chinovie, a doua zi, a uns cu untdelemn şi a botezat pe fecioară, nemaiţinând seamă că era femeie. Apoi mai vieţuieşte cuviosul alţi douăzeci de ani şi ajungând culmea nepătimirii, încât putea fi socotit mai presus de om, a adormit în pace.

Tot în această zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a cărei viaţă e arătată în Noul Limonariu.

Sfânta Maică Muceniţă Filoteia s-a născut în Atena în anul 1522. Părinţii ei,  Syriga şi Angelos Benizelos, s-au făcut remarcaţi nu atât prin eminenţă şi bogăţie, cât mai ales prin credinţă. Deseori, blânda Syriga o implora pe Preasfânta Theotokos (= Născătoarea de Dumnezeu) să-i dăruiască un copil. Rugăciunile ei stăruitoare au fost ascultate şi aşa s-a născut fetiţa lor, pe care au botezat-o Revula.

Părinţii şi-au crescut fiica în dreapta credinţă şi adâncă evlavie până la vârsta de 12 ani când au dat-o spre căsătorie. Soţul ei s-a dovedit a fi un om rău şi necredincios, care o bătea şi o chinuia pe Revula. Ea a îndurat cu răbdare chinurile, rugându-se la Dumnezeu pentru îndreptarea soţului ei. 

După trei ani, soţul Revulei a murit iar ea a început să crească duhovniceşte prin post, priveghere şi rugăciune. Sfânta a înfiinţat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dintâi Chemat (prăznuit în 30 noiembrie şi 30 iunie), iar la terminarea mănăstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea în monahism sub numele de Filoteia.

În acele vremuri Grecia suferea sub jugul turcesc, mulţi atenieni fiind făcuţi sclavi de cotropitorii turci. Sf. Filoteia făcea tot posibilul să răscumpere cât mai mulţi fraţi de la sclavie. Odată, patru femei au reuşit să fugă de la stăpânii lor turci, care le-au cerut să renunţe la religia creştină, adăpostindu-se în mănăstirea Sfintei Filoteia. Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele, au dat buzna în chilia sfintei şi au bătut-o, după care au dus-o în faţa guvernatorului şi au închis-o. În dimineaţa următoare, turcii i-au dat drumul în faţa unei mulţimi, ameninţând-o că dacă nu renunţă la Hristos va fi tăiată în bucăţi.

Când sfânta a hotărât să ia coroana martiriului, prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulţime de creştini care i-au împăcat pe judecători şi au reuşit să o elibereze pe sfântă. Întorcându-se la mănăstirea sa, ea a continuat să trăiască în înfrânare, rugăciune şi priveghere, dobândind darul facerii de minuni. Sfânta a construit o altă mănăstire în Patesia, o suburbie a Atenei, unde s-a nevoit în viaţă ascetică alături de surorile ei.

În ajunul praznicului Sfântului Dionisie Areopagitul (prăznuit la 3 octombrie), turcii au prins-o pe Sf. Filoteia şi au torturat-o, lăsând-o mai mult moartă decât vie şi plină de sânge. Plângând de durere, surorile mănăstirii au luat trupul însângerat al sfintei muceniţe şi l-au dus la Kalogreza, unde s-a stins din viaţă la 19 februarie 1589.

La scurt timp după moartea sa, moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia au fost aduse la biserica catedralei din Atena.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna februarie in 19 zile:
Pomenirea Sfintilor Apostoli Arhip, Filimon si Apfia.

    Sfantul Arhip este unul din barbatii apostolici, adica unul din cei care ajutau pe Sfantul Apostol Pavel la lucrul Evangheliei si a fost episcop, dupa Sfantul Epafras, in cetatea Colose, din Frigia, pe vremea cand marele Apostol era inchis la Roma, pentru credinta lui cea noua, in Hristos. Drept aceea, si "tovaras de lucru" il numeste pe el Sfantul Pavel, in epistola lui, cea catre Filimon. Tot barbat apostolic era si Sfantul Filimon, cetatean vestit din Colose si ucenis, adus la credinta de Sfantul Pavel insusi; iar biserica din Colose se gasea in casa lui. Cat despre Apfia, ce era sotia lui Filimon. Si in casa lor se adunau, in taina, toti crestinii din Colose si se savarsea in casa lui, ca si in biserica, dumnezeiasca Liturghie a trupului si a sangelui lui Hristos, iar Sfanta Apfia randuia biserica cea din casa ei, slujind ziua si noaptea cu post si cu rugaciune, odihnind pe cei ce osteneau in vestirea lui Hristos, hranind pe saraci, ingrijind de bolnavi, incat casa ei era nu numai biserica, ci si casa primitoare de straini, bolnita pentru bolnavi si adapostire celor fara adapost. Si, asa, Sfantul Arhip pastorea poporul credincios din Colose.
    Deci, fiind eliberat Sfantul Pavel din lanturi, l-a pus si pe Filimon episcop intru apostolie, adica episcop calator; caci, in vremile acelea, unuii episcopi erau legati de un loc si de o cetate, iar altii erau episcopi fara de loc statornic. Ci, prin felurite cetati si neamuri umblau si se numarau, unii ca acestia, episcopi apostolicesti, de vreme ce la propovaduirea apostoloeasca erau trimisi, ca si Apostolii. Asadar si Sfantul Filimon, intru o episcopie ca aceasta a fost numarat si umbla prin cetatile Frigiei si prin altele, propovaduind Cuvantul lui Dumnezeu.
    Deci, venind vremea cand se serba praznicul zeitei Artemida din Colose, au fost chemati toti cetatenii sa se inchine si sa aduca jertfa, in capistea zeitei. Si s-au adunat si crestinii in biserica lor, din casa lui Filimon, au risipit pe credinciosii ce se aflau acolo, pe unii prinzandu-i, pe altii batandu-i, iar pe altii omorandu-i. Si au fost prinsi si Sfintii Arhip, Filimon si Apfia si, dusi fiind la Artocles, mai-marele cetatii Efesului, acesta a poruncit sa fie dati mortii, de nu se vor lepada de credinta lor in Hristos. Si, schinjuiti fiind Sfintii, in multe chipuri si di neincetat marturisind pe Hristos, dregatorul a poruncit sa fie ingropati pana la brau in pamant si ucisi cu pietre.
    Si asa, apostolica treime a Sfintilor Mucenici s-a mutat la ceruri, inaintea scaunului Preasfintei, de viata facatoarei, dumnezeiestii si nedespartitei Treimi.

 
 
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului,
despre frica de Dumnezeu.

    Ce trebuinta ai, omule, sa cauti carti multe, care sa te povatuiasca pe tine spre folos si sa intrebi pe toti dascalii, zicand: "Spuneti-mi, cum ma voi mantui?" Iata, toate cartile cele invatatoare, in doua cuvinte incap, adica: intru frica lui Dumnezeu si intru a avea pe Domnul inaintea ochilor totdeauna.
    Sa iei aminte la tine insuti, precum se cade si vei intelege toate poruncile lui Dumnezeu si sa le tii pe ele. Pentru ca, asa, Sfintii cei ce au fost, din veac, au placut lui Dumnezeu: prin cunostinta curata si prin neschimbate fapte. Iar altii dintre dansii, nici n-au avut cartile Sfintilor, nici nu i-au invatat dascalii cele de folos si, de la Adam pana la Moise, in multe feluri au trait. Deci, spune-mi mie cum au placut lui Dumnezeu: Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac si Iacov si ceilalti drepti, care au fost mai inainte de Moise? Ei n-au invatat carte, precum s-a zis, nici vreun dascal dintre oameni nu i-a invatat pe ei, in afara numai de predania, cea din viu grai si de gandurile bune, de a avea pe Dumnezeu inaintea ochilor, de-a pururi.
    De asemenea, si dupa intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, stim pe multi ca au fost oameni simpli, si la cuvinte si la intelegere, unii, dintre dregatori, fiind asa, iar altii, din poporul de rand, unii din ei pastori de oi, ori alte indeletniciri avand si nu numai barbati, ci si femei au alergat la Dumnezeu si au savarsit poruncile Lui. Deci, aratat este ca, luind aminte la cuvintele cele mai sus-zise, le-au si implinit intocmai. Dar, acum, sa nu iei pricina omule, cu aratate dovezi, zicand cu greseala: "Prost sunt si fara stiinta, cum, dar, pot sa fac poruncile Domnului?" Iata, ca s-a aratat tie acum, in ce fel vei placea lui Dumnezeu si sa nu mai zici: "Nu pot", caci de vei voi, impreuna cu acestia, te vei apropia de Stapanul, ca David, zicand: "Bunatate si invatatura si cunostinta ma invata, caci poruncilor Tale am crezut". Si, iarasi, "Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu". Si, inca: "Ajuta-mi, si ma voi mantui si voi cugeta la indreptarile Tale pururea". Pentru ca, tot cel ce cere, va lua, si cel ce cauta, afla, si celuia ce bate, i se va deschide.
    Sa nu zici, iarasi: "In lume sunt si cu grijile lumesti legat sunt si nu pot sa fac toate poruncile Domnului". De vei voi, acum, ca desavarsit sa le faci pe ele si sa te lepezi de lume si sa-ti iei crucea ta, ca sa mergi in urma Domnului Tau, lucru care mai bun iti este tie, decat toate, apoi esti liber sa o faci. Iar, de nu poti sa faci aceasta, apoi, si in lume fiind, sileste-te sa placi lui Dumnezeu; caci se poate, si in lume fiind, cineva sa faca poruncile lui Dumnezeu, pentru ca multe chipuri de pocainta si de mantuire a oamenilor sunt.
    Intr-o randuiala de viata este fiecare, iar, de va voi sa se nevoiasca, sa gandeasca tare, in mintea sa, ca Sfintii cei vechi, in lume fiind, impreuna cu femeile si cu copiii petrecand si in bogatie si in case mari fiind, altii inca stapanind si popoare intregi, care li se incredintasera de la Dumnezeu, si durere multa si grija de lucrurile cele pamantesti avand, au placut si lui Dumnezeu intru toate, precum au fost Ovraam, Isaac si Iacov, David si Iosif si Iov. Acestia toti au fost in lume, traitori impreuna cu femeile. Dar, si asa, toate poruncile Domnului le-au facut. Dumnezeului nostru slava!

 
 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre rabdare si smerita cugetare.

    Povestit-a un batran ca, in vremea marelui Isidor, preotul Schitului, era un frate diacon, pe care, pentru multele lui fapte bune, voia sa-l faca preot, ca sa ramana in locul lui, dupa moarte. Iar el, pentru evlavie, nu s-a hirotonit preot, ci a ramas diacon. Deci, pe acesta, din bantuiala vrajmasului, l-a pizmuit un oarecare dintre batrani. Acel batran, pe cand toti erau la biserica pentru slujba, mergand, a pus pe ascuns cartea sa in chilia diaconului si, venind, a vestit preotului Isidor, zicand: "Unul dintre frati mi-a furat cartea". Si, mirandu-se, ava Isidor a zis: "Niciodata ceva, de acest fel, nu s-a facut in Schit". Deci, batranul acela care a pus pe ascuns cartea a zis preotului: "Trimite doi, din parinti, cu mine, ca sa cercam chiliile".
    Deci, mergand, intai au cautat prin chiliile celorlalti si pe urma au venit la chilia diaconului si, gasind carte acolo, au adus-o la preot in biserica si au spus unde au gasit-o, fiind de fata si diaconul. Si, auzind, diaconul indata a facut metanie lui ava Isidor, inaintea a tot norodul, zicand: "Am gresit, da-mi canon". Si i-a dat canon ca, trei saptamani, sa nu se impartaseasca. Deci, venind fratele la slujba, sta in fata bisericii si inaintea a tot poporul cadea, zicand: "Iertati-ma ca am gresit". Iar, dupa trei saptamani, a fost primit la Impartasire. Si indata s-a indracit batranul, care il napastuise, si a inceput a se marturisi, strigand si zicand: "Am napastuit pe robul lui Dumneze". Si, facandu-se rugaciune de toata biserica, pentru dansul, nu se tamaduia. Atunci, marele Isidor a zis diaconului, inaintea tuturor fratilor: "Roaga-te pentru dansul, ca tu ai fost napastuit. Si, daca nu se tamaduieste prin tine, apoi nu se tamaduieste". Si, rugandu-se diaconul, indata sanatos s-a facut batranul. Dumnezeului nostru, slava!
 

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului

 

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adusu-te-ai pe tine lui Dumnezeu dar curat, prin viaţă desăvârşită şi prin cinstită mucenicie, preafericite Doroteie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Storcându-ţi cugetul ca pe un strugure copt ai ai pus înaintea credincioşilor paharul de veselie al învăţăturilor, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu curgerea preaînţeleptei tale limbi, ai încetat graiurile înşelăciunii şi ai adăpat cugetele credincioşilor, Părinte Doroteie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Plouă-mi mie, Fecioară, te rog, picătură de umilinţă, care să-mi spele spurcăciunea, ce este întru mine şi să te slăvesc.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti întărirea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fulgerele preaînţeleptei propovăduirii tale, ai alungat toată noaptea înşelăciunii, părinte ierarhe.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu minuni şi cu sfinţite dogme, ai întărit cugetele tuturor credincioşilor, ca un păstor preasfinţit, înţelepte ierarhe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Te-a uns pe tine Domnul cu ungerea cea sfinţită şi te-a pus păstor mai mare dumnezeieştii Lui Biserici, înţelepte Doroteie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Uşa Luminii, luminează-mi toată inima mea cu lumina cea dumnezeiască, alungând întunericul păcatului.

Irmosul

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Defaimat-ai viforul necredinţei, cel ce se înălţa şi cu căldura dumnezeiescului Duh ai păzit inimile nevătămate, Cuvioase Doroteie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înaintea feţei tale, fericite Dorotee, s-au sfărâmat munţii cei silnici ai demonilor şi s-au topit trufiile oamenilor celor vrăjmaşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind alungat din cetate în cetate, răbdai chinuindu-te. Pentru aceasta ai dobândit mărirea cea fericită şi strălucirea mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Miluieşte-mă de supărări şi de viforul vieţii cel pierzător de suflet, ca să te fericesc cu credinţă, Preasfântă Pruncă, Maică Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Din noaptea necunoştinţei şi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale, Hristoase, a strălucit de dimineaţă lauda Ta, în inimile noastre.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciune uitându-te către dumnezeieştile răsplătiri, ai răbdat primejdiile şi supărările cele mari, Ierarhe Doroteie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind dumnezeiasca Treime întru o Unime, ai risipit trufia cea deşartă a nebuniei mulţimii zeilor, Părinte Doroteie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nevrând să te închini lucrurilor mâinilor celor fără de lege, ai răbdat supărări şi primejdii şi dureri şi bătăi, Sfinte Mucenice Dorotei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Răsărit Soarelui, Celui Ce a strălucit mai înainte decât Luceafărul, prin Care cei din întunericul cel cumplit au văzut lumină, Fecioară Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Avut-ai inimă înfierbântată de suflările Duhului, care risipea şi topea gerul vânturilor celor împotrivitoare, Părinte Dorotee.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi sufletul luminat de dumnezeiască cunoştinţă, ai arătat cu scrisori sfinţite vieţuirile sfinţilor, de Dumnezeu insuflate părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Glasul cuvintelor tale şi puterea dogmelor celor veselitoare au străbătut tot pământul, prin dumnezeiescul har,Ppreafericite Dorotee.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă, Fecioară, pe Dumnezeu, Cel pe Care L-ai născut făcându-Se Om, ca să mă mântuiesc de foc şi de iad.

Irmosul

Dă-mi mie haină luminoasă Cela Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu învăţături ortodoxe, sfinţite mucenice, propovăduind, dar dumnezeiesc sfânt pe tine însuţi te-ai adus Făcătorului, întâi în pustnicie cu cuviinţă vieţuind, a doua cu mucenicia tare pătimind; şi după lege ai luat răsplătirea biruinţei de la Hristos Dumnezeu.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai stea mult luminoasă, Părinte Doroteie, cu strălucirile nevoinţelor tale luminând sufletele, celor ce cu credinţă strigă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umblând pe căile cele drepte, te-ai abătut de la prăpastiile înşelătorului şi ai îndreptat către căile vieţii pe cei ce strigau: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ploile sângiurilor tale ai stins cuptorul înşelăciunii, pururea pomenite şi către apa vieţii te-ai sălăşluit, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De legăturile păcatului scapă ticălosul meu suflet, Născătoare de Dumnezeu şi spre dragostea lui Dumnezeu arată-l desăvârşit, ca să te slăvesc cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu, în veci.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tinerii cei grăitori...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe şarpele care se trufeşte întru răutate l-ai smerit, părinte, smerindu-te întru Domnul şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru preaadânci bătrâneţi te-a sălăşluit Ziditorul, ca să te odihneşti la locurile cele neîmbătrânite, preasfinţite părinte, podoaba mucenicilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Având viaţă întocmai cu a îngerilor, dimpreună cu îngerii stai acum înaintea scaunului Stăpânului, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preafrumoasă te-ai arătat, Fecioară, purtând în pântece pe Cel Preafrumos, Căruia cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un ierarh preaales şi împlinitor al dumnezeieştilor porunci, ai îndreptat turma lui Hristos către dumnezeieştile limanuri, păzind-o nevătămată de vifore potrivnice, părinte înţelepte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un sfinţit lucrător de cele sfinte, ca un mucenic viteaz, ca un făcător de minuni minunat, ca un dumnezeiesc scriitor de cuvinte, ca un stâlp nemişcat al credinţei ai dobândit slava cea veşnică, Părinte Doroteie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce dă daruri celor lipsiţi, ca un Dumnezeu cu bunătate bogată, te-a dăruit pe tine Bisericii ca pe un dar dumnezeiesc, pentru a arăta mântuirea credincioşilor, Părinte Doroteie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta cea de Dumnezeu luminată a răsărit în lume, luminând pe credincioşi cu razele darurilor; pe care mărind-o noi, arată-ne părtaşi strălucirii celei dumnezeieşti, care este întru tine, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce porţi în mâini pe Hristos, Care toate le poartă cu voia Sa cea dumnezeiască, roagă-L pe Dânsul, Preacurată, totdeauna să îndrepteze ridicările mâinilor noastre ca tămâia înaintea Lui, Preacurată Fecioară.

Irmosul

Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte Dătătorului de Lege, în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Strălucind totdeauna cu dogme dumnezeieşti şi chinuindu-te, te-ai adus pe tine dar sfinţit Împăratului celui Nemuritor, Doroteie şi acum locuieşti în Mitropolia cea de sus a celor întâi născuţi, veselindu-te pururea. Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Nu s-a deosebit de Firea cea Dumnezeiască, făcându-Se trup în pântecele tău, ci întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel Ce te-a păzit pe tine Maica Sa după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; pe Care cu osârdie roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Mieluşeaua cea Neîntinată, Fecioara, Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând, a strigat: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om, de ocara patimilor?

Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Dositei, ucenicul Cuviosului Dorotei (19 februarie)

 

Fericitul şi slăvitul părinte Dorotei, alegîndu-şi monahiceasca viaţă de obşte a lui Serida, unde a aflat pe mulţi pustnici odihnindu-se, între care erau mai aleşi doi stareţi, sfinţitul Varsanufie, ucenicul aceluia, şi pustnicul Ioan, care s-a numit prooroc pentru darul cel mai înainte văzător pe care îl avea de la Dumnezeu. Dorotei s-a dat pe sine cu toată osîrdia pustnicilor acelora, întru supunere. Drept aceea, mergînd la marele stareţ Varsanufie, care era cu Sfîntul Serida, vorbea cu el, iar părintele Ioan, proorocul, s-a învrednicit a-i sluji.

Petrecînd fericitul Dorotei în viaţa de obşte a lui Serida şi în nevoinţa sfintei ascultări silindu-se, au socotit sfinţii bătrîni, de care s-a vorbit mai înainte, ca Dorotei să zidească bolniţă şi singur să aibă grijă de dînsa. Pentru că foarte mult se mîhneau fraţii cînd cădeau în boale şi nu aveau pe nimeni care să-i îngrijească. Deci, au zidit bolniţe cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu al fratelui lor, după trup; pentru că acela îi da lui cele trebuincioase spre zidire, fiindcă bărbatul acela era foarte iubitor de Hristos şi de monahi. Deci Dorotei slujea bolnavilor, împreună cu alţi fraţi cucernici, ca unul ce avea acea slujbă poruncită lui.

Într-una din zile, l-a chemat egumenul Serida şi, mergînd el, a găsit un tînăr foarte frumos la chip, cu port ostăşesc, care venise atunci în mănăstire cu oameni din palaturile împărăteşti. Mergînd Dorotei, l-a luat de-o parte Serida şi i-a zis: "Aceşti oameni l-au adus pe tînărul acesta, zicînd că voieşte să rămînă în mănăstire, dar mă tem ca nu cumva să fie fiu al vreunui boier, care, sau a furat ceva, sau altceva rău a făcut şi voieşte să scape, iar noi să ne aflăm în supărare; pentru că nici chipul şi nici căutarea lui nu este ca a unuia care vrea să se facă monah.

Tînărul acela era rudă cu un oarecare voievod, crescut în moliciune şi în desfătări şi care niciodată nu auzise cuvîntul lui Dumnezeu. Dar nişte oameni ai voievodului spuneau cîndva, fiind el de faţă, cele despre Sfînta Cetate a Ierusalimului. De aceea a dorit tînărul să vadă cele ce erau acolo, apoi a cerut la voievodul, ca să-l trimită să privească sfintele locuri. Voievodul, nevrînd să-l mîhnească, a găsit pe un prieten al său de aproape, mergînd acolo, şi i-a zis: "Să ai dragoste şi să iei pe tînărul acesta cu tine, ca să vadă locurile sfinte. El, luînd de la voievod pe tînăr, îl avea în toată cinstea şi odihna, mîncînd cu dînsul şi cu femeia lui. Ajungînd în Sfînta Cetate şi închinîndu-se la sfintele locuri, au mers la Ghetsimani şi au văzut acolo închipuirea Înfricoşatei judecăţi a lui Dumnezeu şi diferitele feluri de munci ale iadului, pe care, văzîndu-le, tînărul stătea acolo, minunîndu-se. Apoi a văzut o femeie cinstită, îmbrăcată în porfiră, stînd aproape de el şi arătîndu-i fiecare muncă a celor osîndiţi şi altele îi spunea, învăţîndu-l.

Tînărul, ascultînd-o pe dînsa, tăcea şi se minuna, pentru că niciodată, precum s-a zis, nu a auzit cuvîntul lui Dumnezeu şi nici nu ştia ceva de Înfricoşata judecată. Deci, întorcîndu-se către dînsa, i-a zis: "Stăpînă, ce să facă cineva ca să se izbăvească de muncile acestea?" Iar ea i-a răspuns: "Să posteşti şi să nu mănînci carne; să te rogi adeseori şi te vei izbăvi de ele". Aceste trei porunci dîndu-i femeia purtătoare de porfiră, s-a făcut nevăzută. El a înconjurat tot locul, căutînd-o zadarnic, căci era Preacurata şi Preasfînta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu. De atunci a rămas tînărul acela umilit şi păzea acele trei porunci, pe care i le dăduse Stăpîna cea văzută în Ghetsimani. Prietenul voievodului, după plecarea de la sfintele locuri, văzîndu-l pe dînsul postind şi nemîncînd carne, se mîhnea pentru voievod, pentru că-l vedea pe tînăr foarte cinstit. Iar ostaşii care erau cu dînsul, văzînd pe tînăr într-o nevoinţă ca aceasta, îi ziceau lui: "Fiule, acestea care le faci tu nu sînt ale cuiva din cei ce voiesc să fie în lume, ci de vei voi ca astfel să petreci, apoi mergi la mănăstire şi-ţi vei mîntui sufletul tău". El, neştiind despre Dumnezeu nimic şi nici ce este mănăstire, păzea numai acele trei porunci pe care le auzise în Ghetsimani şi le zicea lor: "Unde ştiţi, duceţi-mă, că eu nu ştiu unde să mă duc". Atunci unii din tineri, fiind iubiţi lui Serida, mergînd în mănăstire, au dus pe acest tînăr cu dînşii. De aceea, egumenul a trimis pe fericitul Dorotei, ca să grăiască cu tînărul şi să afle cele despre dînsul.

Întrebîndu-l Sfîntul Dorotei multe cuvinte, tînărul nu ştia să zică nimic altceva decît numai: "Voiesc a mă mîntui". De aceea a mers Dorotei la Serida şi i-a zis: "De vei voi să-l primeşti pe el, primeşte-l fără să te temi, că nimic rău nu are". Şi i-a zis lui ava: "Să ai dragoste, părinte, şi să-l primeşti pe el, ca să se mîntuiască". Iar el, fiind smerit cu mintea, se lepăda, zicînd: "Este mai presus de puterea mea ca să primesc greutatea cuiva şi aceasta nu este a măsurii mele". Şi i-a zis lui ava: "Eu port greutatea ta şi a aceluia, iar tu de ce te mîhneşti?". Atunci i-a răspuns fericitul Dorotei: "De vreme ce cu adevărat ai judecat, spune dar de aceasta marelui stareţ Varsanufie". Şi i-a făgăduit egumenul: "Bine, eu îi voi spune lui".

Deci a mers şi a spus marelui stareţ. Iar Sfîntul Varsanufie a zis lui ava Dorotei: "Să primeşti pe tînărul acesta, că prin tine Dumnezeu are să-l mîntuiască pe el". Atunci ava Dorotei l-a primit cu bucurie şi-l avea cu sine în bolniţă, iar numele lui era Dositei. Cînd a fost vremea mîncării, i-a zis ava Dorotei: "Mănîncă să te saturi, numai să îmi spui cît mănînci". Şi a venit, spunîndu-i: "Am mîncat o pîine şi jumătate". Pîinea era de patru litri şi i-a grăit ava: "Îţi ajunge, Dositei?" El răspunse: "Atîta îmi ajunge, stăpînul meu". Ava zise: "Oare eşti flămînd?" El a răspuns: "Nu, stăpîne, nu sînt flămînd". Atunci i-a grăit: "Altă dată să mănînci o pîine şi a patra parte din alta; apoi să desparţi acea a patra parte în două şi să mănînci jumătate". Dositei, făcînd aşa, i-a zis ava: "Ţi-e foame Dositei?" El răspunse: "Mi-e foame puţin, stăpînul meu".

Nu după multe zile i-a zis ava: "Cum te afli, Dositei? Ţi-e foame?" Dositei răspunse: "Nu, stăpîne, cu rugăciunile tale sînt bine". Grăit-a lui ava: "Să scoţi, dar, cealaltă jumătate din a patra parte şi să mănînci o pîine şi a patra parte". Dositei a făcut aşa şi după puţine zile iarăşi i-a grăit ava: "Cum te afli acum, fiule? Ţi-e foame?" El răspunse: "Sînt bine, stăpîne". Grăit-a lui sfîntul: "Desparte şi cealaltă parte a patra în două şi mănîncă o jumătate şi jumătate să o laşi". Dositei a făcut aşa şi Dumnezeu, ajutîndu-i puţin cîte puţin, din şapte litre a venit la opt unghii, (24 grame), căci şi în mîncare se face obişnuinţă şi cît se obişnuieşte cineva a mînca, atît şi mănîncă.

Tînărul Dositei era liniştit şi blînd în tot lucrul. Apoi slujea bolnavilor în bolniţă şi fiecare avea mulţumire de slujba lui, că toate le făcea curat. Iar dacă i se întîmpla ca din neputinţă să zică cu mînie vreun cuvînt către vreunul din bolnavi, apoi lăsa toate şi intra în chiliuţă plîngînd şi, cînd intrau ceilalţi slujitori ai bolniţei să-l mîngîie, rămînea nemîngîiat. Deci se duceau şi ziceau lui ava Dorotei: "Fă bine, părinte, şi vezi ce are acest frate de plînge că nu ştim pentru ce". Cînd a intrat ava, l-a găsit şezînd la pămînt şi plîngea şi i-a zis: "Ce-ţi este, Dositei, de ce plîngi?" Dositei îi răspunse: "Iartă-mă, părinte, că m-am mîniat şi am grăit cu răutate fratelui meu". Ava îi zise: "Aşa, Dositei, te superi şi nu te ruşinezi să grăieşti rele fratelui tău? Oare nu ştii că acela este Hristos, pe Care Îl mîhneşti?" Iar Dositei se pleca cu faţa în jos, negrăind nimic.

Văzînd ava Dorotei că Dositei a plîns destul, a zis către dînsul încetişor: "Dumnezeu să te ierte, scoală-te de acum să punem început de îndreptare şi să ne sîrguim mai înainte spre bine şi Dumnezeu ne va ajuta". Dositei, auzind aceasta, s-a sculat îndată şi a alergat cu bucurie la slujba sa, primind iertare ca de la Dumnezeu. Aflîndu-i obiceiul, cei ce slujeau în bolniţă, cînd îl vedeau plîngînd, ziceau: "Dositei, oare a greşit iarăşi ceva?" Apoi ziceau fericitului Dorotei: "Intră, avo, în cămăruţă, că ai de lucru acolo!". Şi, intrînd, găsea pe Dositei şezînd la pămînt şi plîngînd. Deci, se cunoştea că a grăit iarăşi vreun cuvînt rău şi-i zicea: "Ce este, Dositei? Iarăşi ai mîhnit pe Hristos şi iarăşi te-ai mîniat? Nu te ruşinezi şi nu te mai îndreptezi deloc?" El însă, stătea plîngînd. Apoi, cînd vedea ava că Dositei se sătura iarăşi de plîns, îi zicea: "Scoală-te, Dumnezeu să te ierte, să pui iarăşi început bun şi să te îndreptezi de acum înainte".

Dositei, scuturînd cu credinţă mîhnirea aceea, se ducea la lucru şi aşternea bolnavilor pe paturi foarte bine. Şi atît era de ales şi sîrguitor în mărturisirea gîndurilor sale, încît de multe ori, cînd aşternea bine paturile şi vedea pe fericitul Dorotei mergînd alături, zicea către dînsul: "Ava, aştern bine?" Sfîntul Dorotei îi răspundea: "O bună slugă s-a făcut şi ales aşternător, dar nu s-a făcut bun monah". Niciodată nu-l lăsa Cuviosul Dorotei să aibă împătimire spre un lucru. Dar şi fericitul Dositei primea toate cu credinţă şi cu dragoste de la părintele său şi îl asculta în toate cu osîrdie. Iar, cînd îi trebuiau haine, ava Dorotei îi dădea să-şi coasă singur; iar el, ducîndu-se, le cosea cu luare aminte şi după ce le săvîrşea, ava Dorotei îl chema şi-i zicea: "Dositei, ai cusut haina aceea?" El răspundea: "Da, stăpîne, am cusut-o şi-am săvîrşit-o bine". Ava îi grăia: "Du-te şi dă-o cutărui frate - spunîndu-i numele -, sau acelui bolnav". Şi se ducea şi o dădea cu bucurie. Apoi ava îi dădea alta să o coase şi, asemenea cusînd-o, îi zicea: "Dă-o acelui frate". Şi îndată o dădea şi niciodată nu s-a mîhnit nici a cîrtit, ci zicea: "Ia de la mine şi dă altuia". Deci tot binele pe care îl auzea, îl făcea cu osîrdie.

Odată economul mănăstirii a adus de la un fierar un cuţit bun şi frumos. Iar el, luîndu-l, l-a dus la ava Dorotei, zicînd: "Fratele iconom a adus un cuţit bun şi eu l-am luat, să-l avem în bolniţă, căci este foarte bun". Dar fericitul Dorotei niciodată nu avea ceva frumos în bolniţă, decît numai vreun lucru vechi. Deci, i-a zis Dorotei: "Adu-l, să-l văd de este bun". El l-a dat, zicînd: "Da, părinte, este bun". Vedea şi ava cu adevărat că este bun, dar de vreme ce nu voia ca ucenicul lui să aibă patimă pentru vreun lucru, nu i-a poruncit să poarte acel cuţit şi a zis către dînsul: "Dositei, asta îţi este cu plăcere: să fii rob cuţitului acestuia, iar nu rob al lui Dumnezeu? Oare voieşti să te legi cu patimă de cuţitul acesta şi nu te ruşinezi să pofteşti ca cuţitul acesta să te stăpînească, iar nu Dumnezeu?" El, auzind acestea, tăcea, neridicîndu-şi faţa, ci o pleca în jos şi, ocărîndu-l destul cu cuvintele, i-a zis: "Să te duci să-l pui la loc, dar să nu te atingi de el". Atît de mult s-a păzit fericitul Dositei să nu se atingă de cuţitul acela, încît nici n-a mai îndrăznit vreodată să-l dea cuiva. Deşi alţi slujitori îl luau; iar el nu s-a atins de dînsul niciodată şi nu zicea în sine: "Pentru ce numai mie unul mi se porunceşte aceasta şi mă deosebeşte de alţii? Oare eu nu sînt ca ceilalţi?" N-a gîndit aceasta niciodată, ci toate cîte le auzea de la ava, le făcea cu bucurie.

Aşa a săvîrşit toată vremea vieţii sale în mănăstire. Dar nu a trăit multă vreme; pentru că după vreo cinci ani s-a săvîrşit în ascultare, nefăcîndu-şi nici o voie a sa, în orice lucru, dar nici cu patimă n-a făcut nimic. Iar cînd a căzut în boală şi scuipa sînge, pentru că a murit de plămîni, a auzit de la cineva că ouăle nerăscoapte sînt de folos celor ce scuipă sînge. Aceasta o ştia şi fericitul Dorotei, avînd grijă de tămăduirea lui, dar din neîndeletnicire nu i-a venit acea idee în minte. Deci i-a zis Dositei: "Părinte, voiesc să-ţi spun că am auzit de un lucru care mi-ar folosi, dar nu voiesc să-mi dai acela de vreme ce mă supără gîndul". Ava Dorotei i-a zis: "Să-mi spui, fiule, care este acel lucru?". Iar Cuviosul Dositei a răspuns: "Dă-mi cuvîntul că nu-mi vei da lucrul acela ca să nu mă tulbur cu gîndul". Sfîntul Dorotei i-a zis: "Bine, voi face cum voieşti".

Atunci bolnavul i-a zis: "Am auzit de la unii că ouăle nerăscoapte sînt de folos celor ce scuipă sînge; ci, pentru Domnul, de vreme ce singur n-ai apucat mai înainte ca de la tine să-mi dai, apoi acum să nu-mi mai dai, pentru gîndul meu". Părintele i-a zis: "Bine, fiule, de vreme ce nu voieşti, nu-ţi voi da, numai să nu te mîhneşti". Apoi se sîrguia să-i dea alte lucruri ce-i foloseau în loc de ouă. Într-o boală ca aceea fiind, se nevoia să-şi taie voia sa. Căci întotdeauna avea pomenirea lui Dumnezeu, pentru că ava îi poruncise ca neîncetat să zică: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă". Şi iarăşi: "Fiul lui Dumnezeu, ajută-mă!" Aceste rugăciuni erau de-a pururea în gura lui.

Cînd s-a îngreuiat de boală foarte mult, îi zicea părintele Dorotei: "Dositee, îngrijeşte-te de rugăciune; vezi să nu o pierzi!" Iar el răspundea: "Bine, părinte, roagă-te pentru mine!". Iar după ce s-a îngreuiat mai mult, i-a zis: "Ce este, Dositee? Cum este rugăciunea, este oare tot aşa?" El i-a răspuns: "Da, părinte, cu rugăciunile tale". Apoi, venind boala şi mai grea, încît era în aşternut, ava i-a zis: "Cum este cu rugăciunea, Dositee?" Atunci el i-a zis: "Iartă-mă, părinte, căci de acum nu mai pot s-o ţin". Ava i-a zis: "Lasă rugăciunea şi pomeneşte numai pe Dumnezeu şi socoteşte-te că eşti înaintea Lui".

Chinuindu-se foarte greu cu boala, a vestit pe marele stareţ Varsanufie, zicînd: "Slobozeşte-mă, părinte, căci de acum nu mai pot să vieţuiesc". Dar marele stareţ i-a răspuns: "Rabdă, fiule, că mila lui Dumnezeu este aproape". Fericitul Dorotei, văzîndu-l bolnav, tare îi era grijă să nu-şi iasă din minte. Apoi, după cîteva zile, bolnavul Dositei a spus stareţului: "Stăpîne al meu, nu mai pot să mai fiu între cei vii deloc". Atunci marele stareţ i-a răspuns: "Mergi cu pace şi stai înaintea Sfîntei Treimi şi te roagă pentru noi!"

Auzind fraţii un răspuns ca acesta, al marelui stareţ, au început a tînji şi a zice: "Ce lucru mare a făcut Dositei, sau care este fapta lui, că a luat un răspuns ca acesta de la sfîntul stareţ?" Căci cu adevărat nu vedeau pe Dositei nevoindu-se mult sau mîncînd a doua zi, precum făceau unii din cei ce erau acolo, sau priveghind mai înainte de obişnuita priveghere şi nici la priveghere nu se scula, ci numai la a doua slujbă. Nici nu-l vedeau avînd vreo înfrînare, ci îl vedeau mai ales mîncînd puţin, de se întîmpla zeamă din rămăşiţele bolnavilor sau de rămîneau puţine capete de peşti sau altceva de acestea. Erau acolo unii care se înfrînau multă vreme, mîncînd a doua zi şi făcînd îndoită priveghere şi auzind ei de răspunsul ce s-a zis mai sus, dat de sfîntul şi marele stareţ Varsanufie tînărului bolnav, care abia avea cinci ani în mănăstire, se tulburau, neştiind lucrarea şi ascultarea lui cea fără de cîrtire şi fără de îndoire. Căci niciodată n-a făcut voia sa; iar de s-ar fi întîmplat cîndva ca fericitul Dorotei să zică către dînsul ceva, un cuvînt, ca în batjocură, poruncindu-i ava, îndată se ducea şi făcea aceea fără îndoire.

La începutul venirii sale în mănăstire avea obiceiul de grăia puţin cam răstit. Fericitul Dorotei, vrînd să-l supere, i-a zis odată: "Dositee, voieşti "vuc acraton"?" Du-te de ia". Iar el, cum a auzit, a alergat şi a adus un pahar plin cu vin şi pîine, căci aceasta însemna "vuc acraton" şi cerea de la el binecuvîntare. Iar ava Dorotei, fiindcă uitase, stătea şi privea la el mirîndu-se şi i-a zis: "Ce voieşti, Dositee?" El a răspuns: "Fiindcă ai poruncit să aduc aceasta, binecuvîntează-mă". Atunci ava i-a zis: "Nepriceputule, de vreme ce vorbeşti cu mare glas ca şi tătarii - căci ei cînd se îmbată strigă cu glas mare - pentru aceasta ţi-am zis să iei "vuc acraton", fiindcă şi tu strigi ca un tătar beat". El auzind aceea, a făcut metanie şi, ducîndu-se, a pus la loc cele ce adusese şi de atunci vorbea încetişor.

Altădată, iarăşi a venit la Cuviosul Dorotei, ca să-l întrebe un cuvînt din Sfînta Scriptură, pentru că începuse, pentru curăţia minţii sale, a înţelege oarecari dumnezeieşti Scripturi. Iar ava Dorotei nu voia ca el să se îndeletnicească în Scripturi, ci mai ales să se păzească prin smerenie. Cînd Dositei l-a întrebat, i-a răspuns: "Nu ştiu". Apoi el iarăşi a venit şi îl întreba de o altă nedumerire a Scripturii şi ava iarăşi i-a răspuns: "Nu ştiu, dar mergi de-l întreabă pe părintele egumen". El s-a dus, neîndoindu-se de loc. Ava Dorotei spusese mai înainte egumenului: "De va veni Dositei la tine să te întrebe ceva din Scriptură, ceartă-l puţin". Apoi, Dositei, mergînd la egumen şi întrebîndu-l, egumenul a început a-l ocărî: "De ce nu taci, fiindcă nu ştii nimic. Oare tu îndrăzneşti să întrebi de aceasta? Tu nu te îngrijeşti de necurăţia ta?" Şi altele ca acestea zicîndu-le, l-a liberat, dîndu-i şi două palme pe obraz. Apoi s-a întors la ava Dorotei arătîndu-i obrazul său înroşit de palme şi zicînd: "Iată, am aflat ceea ce am căutat". Dar n-a zis fericitul Dositei părintelui său: "Pentru ce nu m-ai îndreptat tu, ci m-ai trimis la egumen?" Nimic de acestea n-a zis, ci pe toate cele de la dînsul le primea cu credinţă şi le făcea neîndoindu-se.

Cînd întreba pe ava despre multe gînduri, după mărturisirea acelora, primea învăţătură de îndreptare. Atît sfătuirea şi învăţătura părintelui le păzea cu dinadinsul, încît nu-l mai întreba a doua oară ceva, despre acelaşi gînd. Această minunată lucrare a lui Dositei, neînţelegînd-o ceilalţi fraţi, cîrteau de acel răspuns al Sfîntului Varsanufie.

Cînd a voit Dumnezeu ca să arate slava cea pregătită lui Dositei, pentru sfînta lui ascultare, precum şi darul care era în Cuviosul Dorotei, nu cu multe zile după moartea lui Dositei a venit în mănăstire un stareţ mare şi sfînt şi a fost ospătat ca un străin. Dorind să vadă pe părinţii cei mai înainte răposaţi într-acea viaţă de obşte, s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere pentru dînşii. Şi a văzut pe toţi părinţii, împreună, la un loc luminos, stînd ca într-o ceată, iar în mijlocul lor era un tînăr, veselindu-se. După vedenia aceea, întreba cine este tînărul acela pe care l-a văzut în ceata Sfinţilor Părinţi? După ce a spus asemănarea feţe lui, au înţeles toţi că era Dositei. Atunci au preamărit pe Dumnezeu, minunîndu-se în ce măsură s-a învrednicit a ajunge în puţină vreme, deoarece a ţinut ascultarea şi şi-a lăsat şi tăiat voia sa, supunînd-o stareţului său ca lui Dumnezeu. El a stat cu Sfinţii Părinţi înaintea Celui ce locuieşte în cer şi Care priveşte spre cei smeriţi şi ascultători, adică Tatăl, Fiul şi Sfîntului Duh, Unul Dumnezeu, Căruia se cuvine slavă, în veci. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim şi către cei împreună cu dânşii

 

Troparul Sfinţilor Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim

Glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi, popoare...

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umblând prin Locaşurile cele Cereşti cu bucurie, lucrătorule de cele sfinte, dă-mi mie har, celui ce laud cu Dumnezeiască insuflare sfântă pomenirea ta, că tu te-ai mărit.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu râurile cuvintelor tale ai adăpat inimile şi le-ai gătit a lucra înţelegeri cereşti cu credinţă, Fericite Apostole Filimon, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lucrând cu sfinţenie sfinţita Evanghelie, cu strălucirile Duhului ai luminat sufletele, izbăvindu-le de întunericul nebuniei idoleşti, înţelepte Apostole.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Ceea ce eşti Neîntinată, cu adevărat te-a însemnat de demult Dumnezeiasca ceată a proorocilor, cu multe feluri de însemnări, ca pe Singura care ai născut pe Stăpânul.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru...

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind Patimile lui Hristos şi Învierea, ai ridicat ca din mormântul necredinţei şi al omorârii pe oameni, Sfinte Filimon, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Sfântul Onisim cel minunat şi pe Sfinţii Filimon, pe Apfia şi pe Arhip, pe stelele care luminează marginile pământului, să-i lăudăm cu cântări sfinţite.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţind puterea cea de vedere a gândului, aţi dobândit Dumnezeieştile vederi şi inimile cele rătăcite le-aţi întors spre cunoştinţă, preasfinţiţilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arătându-te Curată şi cu totul Nestricată, ai primit în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel Ce a curăţit firea noastră, care era întinată cu căderile în păcate, Fecioară.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Te laud pe tine că am auzit...

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea Crucii fiind înaripat, ai trecut neviforât noianul cel cumplit al încercărilor vieţii, fericite, ocârmuind pe mulţi din primejdia mării, către limanul mântuirii, cu har Dumnezeiesc.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminători luminaţi pune înainte sfânta cetate a colosenilor pe Sfinţitul Arhip şi pe Sfinţii Filimon, pe Apfia şi pe Onisim cel vestit, care luminează marginile lumii.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorât-a râul cel sfânt al inimii tale, grăitorule de cele Dumnezeieşti şi au încetat apele şi râurile necredinţei; iar sufletele cele topite de arsura necunoştinţei le-a adăpat cu har.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Te laud, cu adevărat Prealăudată, că ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu Cuvântul. Şi mă rog să tămăduieşti bolile smeritului meu suflet, ca Una ce eşti Bună, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină, Doamne...

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând pe cei îmbolnăviţi de putrejunea relelor nebuniei idoleşti, odinioară, i-ai vindecat cu cuvântul tău cel lucrător, Strălucite Filimon, fiind tare primejduiţi.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un îndreptător nerătăcit, Sfinte Filimon, ai arătat căile cele cereşti celor rătăciţi cumplit şi i-ai povăţuit a iubi cu cuviinţă numai calea lui Hristos.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Praznic luminat face Biserica colosenilor cea cinstită a lui Hristos, cu bucurie cinstind pe Sfântul Arhip şi pe grăitorul de Dumnezeu, Sfântul Filimon.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, miluieşte-ne pe noi care suntem înviforaţi de furtuna cea cumplită a încercărilor şi de năvălirile barbarilor cele sălbatice şi de împresurările cele rele ale demonilor.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai cer, povestind mărirea cea mântuitoare a Celui Ce te-a mărit pe tine şi te-a pus în rândul celor şaptezeci de ucenici, preafericite.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înstrăinându-te de patrie, cu cuvântul tău cel străin ai vânat pe cei înstrăinaţi de Dumnezeu şi i-ai arătat locuitori Sionului, Ierarhe Filimon.

Stih: Sfântă Apfia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu sfinte virtuţi şi lui Dumnezeu slujind în chip deosebit, te-ai suit spre cer, dănţuind împreună cu îngerii, Sfântă Apfia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

S-a Întrupat Cuvântul în pântecele tău şi prin îndurarea Sa este cunoscut ca Om, ca pe om să-l facă dumnezeu, Fecioară cu totul fără prihană.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Sfinţite Apostole al lui Hristos Filimon, pe cei ce cu credinţă săvârşesc astăzi preasfântă pomenirea ta, izbăveşte-i pe toţi de tot felul de ispite şi de necazuri.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De chipul cel de aur...

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind frumoase picioarele tale cele cinstite, Sfinte Filimon, ai umblat stăruitor pe cărările Evangheliei şi ai vestit tuturor celor biruiţi pacea cea sfântă şi ai împiedicat pornirile demonilor.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lumina cuvintelor tale a fost izgonit întunericul cel adânc al gazenilor; că te-ai făcut între ei lucrător de cele sfinte, ca un preasfinţit, păstorind pe toţi în chip preaales, Apostole şi învăţându-i a cânta: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru întâia oară s-a împărtăşit de binele tău cetatea gazenilor. Că te-ai arătat şi mai mare scaunului ei şi ierarh mântuitor, ca un arătător de cele sfinte, Apostole Filimon, îndemnând să strige: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind pe Hristos, care a iubit pe oameni pentru milostivire, pe cei ce erau urâţi pentru prieteşugul vrăjmaşului i-ai făcut prieteni lui Dumnezeu, Sfinte Filimon, ca să cânte: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Puterea celor smeriţi şi Sfeşnic Luminos şi Dumnezeiască Masă, Munte şi Uşă Neumblată, Scaun lui Dumnezeu şi Palat şi Toiag al lui Aaron şi Năstrapă de aur eşti, Fecioară, care porţi pe Hristos, Cel Ce este Mana vieţii.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Ce S-a pogorât..

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând în inima ta Cuvântul ca pe un Sfeşnic Luminos, care aprinde pe cei mai de dinainte stinşi, pe cei ce zăceau în multul întuneric al necunoştinţei i-ai sculat spre ziua cunoştinţei de Dumnezeu, mărite.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţita ta mutare către Dumnezeu s-a mărit cu sfinţite însoţiri ale Apostolilor şi de gândurile celor fără de trup, a căror vieţuire ai avut pe pământ, ca un tăinuitor sfinţit, Sfinte Filimon, grăitorule de cele Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picurând mir cu miros dulce de sfinţite minuni arătat, fericite, ai umplut de miros bun minţile şi cugetele cele cu dreaptă credinţă şi patimile cele urât mirositoare le-ai alungat de la cei ce preaînalţă pe Hristos, Preaînţelepte Filimon.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte stele luminoase împodobesc pururea cu cuviinţă întărirea Bisericii Minunatul Arhip, împreună cu Sfinţii Apfia, Filimon şi Onisim, luminând sufletele noastre.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rai Nou ni s-a arătat nouă, cu adevărat, pântecele tău, Curată, odrăslind Lemnul vieţii. Şi pe cei morţi înviindu-i cu roadă lemnului, îi duci iar în Rai, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind încuviinţat întru preasfinţita ceată a Sfinţilor Apostoli, locuieşti în ceruri, îndumnezeindu-te cu Împărtăşirea Cea Dumnezeiască şi strălucind cu lumină nespusă; şi fiind totdeauna plin de bucurie duhovnicească, Sfinte Ierarhe Filimon.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât este de minunat şi cât este de bun obiceiul tău, cât este de frumoasă vieţuirea ta, cât este de slăvită adormirea ta, fericite Apostole! Cât a fost de luminată ziua în care ai lăsat cele de pe pământ şi te-ai suit în sferele cerurilor, veselindu-te!

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi se veseleşte toată Biserica lui Hristos, săvârşind bucurie de praznic duhovnicesc, întru pomenirea ta. Pe care păzeşte-o nemişcată cu rugăciunile tale cele bineprimite către Mântuitorul şi Dumnezeu, Apostole Filimon, Preasfinţite.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Racla moaştelor tale izvorăşte picături de vindecări celor ce merg către ea, Fericite Filimon Apostole, bolile încetează şi sfinţeşte sufletele tuturor celor ce pururea prăznuiesc Dumnezeiască pomenirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Porţi pe Cel Ce toate le poartă şi hrăneşti pe Cel Ce hrăneşte toate, neştiind nicidecum mijlocirea zămislirii, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Minunea ta este mai presus de gând, că înfricoşează pe îngerii şi pe oamenii care te ştiu pe tine Singură Fecioară, Maica lui Dumnezeu.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu plugul cuvântului bine lucrând inimile cele înţelenite, lucrătorule de cele sfinte, le-ai gătit a lucra cunoştinţa cea Dumnezeiască şi surpând capiştile idolilor, ai ridicat biserici întru Slava Ziditorului tău, fericite. Pentru aceasta, adunându-ne, mărim sfântă pomenirea ta, Apostole Filimon, în Duh Luminat sfinţindu-ne şi cu un glas strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Glasul 

Podobie: Mormântul Tău...

Roadă drepţilor, a Sfinţilor Ioachim şi Ana, este adusă lui Dumnezeu în Templul cel Sfânt, cu trupul Pruncă fiind, Hrănitoarea Vieţii noastre, pe care a binecuvântat-o Sfinţitul Zaharia. Pe aceasta toţi pământenii cu frică, întru credinţă, să o fericim.