A înțelege înseamnă a vă aminti că....

 Planul astral nu este un loc în care călătorești... Este o stare de conștiință pe care o trezești.
Există alături de lumea fizică, dar vibrează la o altă frecvență. Acolo, gândurile devin forme, simbolurile prind viață și energia răspunde intenției tale.

Când vă proiectați conștiința, traversați vălul care separă dimensiunile. Nu trebuie să te miști: Merkaba ta – vehiculul de lumină care unește corpul, mintea și spiritul – te conduce să explorezi realități dincolo de vizibil.

În planul astral, fiecare emoție este o cheie, fiecare gând o creație și fiecare simbol un portal. A înțelege înseamnă a vă aminti că sunteți o ființă multidimensională, capabilă să umblați între lumi fără a vă abandona esența.

Sfantului Iosif de la Varatec.=16 August

 

• 

  
  

Sihastru și dascăl iscusit al Rugăciunii lui Iisus, preot și duhovnic renumit, părinte adevărat pentru călugări și mireni și bun organizator, Sfântul Iosif este cel dintâi duhovnic al așezării călugărești de la Văratec și, în același timp, unul dintre ctitorii acestei mănăstiri.

Cuviosul Părinte Iosif s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, dintr-o familie de oameni evlavioși, trăitori ai credinței ortodoxe.

În acea vreme are loc revolta românilor ortodocși din Transilvania, condusă de Cuviosul Sofronie de la Cioara, împotriva asupririi austriece și a uniației. Din cauza acestor conflicte și persecuții, multe familii de români statornici în credința ortodoxă au venit în Moldova, între care și cea a Cuviosului Iosif. Râvnind vieții îmbunătățite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Iosif a cercetat mănăstirile Moldovei și, văzând viața duhovnicească a multor nevoitori, a urmat pilda lor. Acesta a cunoscut viața monahală din tinerețe, alegând să devină ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe când se afla la Mănăstirea Dragomirna. Ucenic al Sfântului Paisie la mănăstirile Dragomirna, Secu și Neamț, el s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza minții, înfrânarea, postirea, privegherile și rugăciunea minții.

Când Sfântul Cuvios Paisie s-a mutat cu obștea la Mănăstirile Secu și Neamț, a venit și Cuviosul Iosif, care, la recomandarea starețului, a fost călugărit și hirotonit ieromonah. Pe la anul 1779, îl aflăm pe Cuviosul Iosif îndrumător duhovnicesc la Schitul Pocrov de lângă Mănăstirea Neamț, și povățuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului și Durău. La ceva timp, cu binecuvântarea starețului, a devenit sihastru (ieroschimonah) în Munții Neamțului cu alți doi părinți, Gherman și Gherontie.

După anul 1785, cu povățuirea Starețului Paisie și cu binecuvântarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună bazele Mănăstirii Văratec, împreună cu maica Olimpiada, iar mai apoi și Nazaria, ucenicele sale duhovnicești de la Schitul Durău.

Sihastru și dascăl iscusit al Rugăciunii lui Iisus, preot și duhovnic renumit, părinte adevărat pentru călugări și mireni și bun organizator, Sfântul Iosif este cel dintâi duhovnic, de pilduitoare autoritate, al așezării călugărești de la Văratec și, în același timp, unul dintre ctitorii acestei mănăstiri. Cunoscând purtarea sa și rolul activ pe care l-a îndeplinit la Văratec, Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei l-a prețuit pentru sfințenia vieții sale și faptele bune ce le săvârșea.

Ca ucenic și următor al Sfântului Paisie, Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii noastre și înnoitor al vieții monahale în obștea de la Văratec și împrejurimi. Împreună cu starețele din vremea sa, a pus temelia bunelor rânduieli cu privire la slujbele bisericești, la lucrul de obște și chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mână și rugăciunea cea de toată vremea. La Mănăstirea Văratec a devenit ctitor al celor două biserici de la începutul mănăstirii, al celei din lemn (1785) și apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Sfântul Iosif Pustnicul a contribuit la organizarea mai multor mănăstiri din munții Neamțului și timp de treizeci de ani a asigurat îndrumarea duhovnicească a mai bine de trei sute de călugărițe, precum și a numeroși anahoreți din munții de lângă Sihla. Slujitor al cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Cuvios Iosif a dobândit încă din tinerețe o cunoaștere temeinică a Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți, ceea ce i-a dat posibilitatea să se ocupe și de copierea manuscriselor cu conținut scripturistic, teologic și cultic.

Vestea despre sfințenia și înțelepciunea lui duhovnicească atât de mult sporise, încât ajunsese unul din cei mai renumiți sihaștri din ținutul Neamțului, la care alergau monahii și credincioșii să se spovedească și să primească povățuiri.

Tuturor ucenicilor săi, Cuviosul Iosif le-a insuflat un duh de râvnă duhovnicească și de jertfă pentru dobândirea desăvârșirii. Printre ucenicii săi se numără și Ieromonahul Irinarh Rosetti (†1859), care, după ce a întemeiat, cu binecuvântarea și sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, Mănăstirea Horaița, a plecat în Țara Sfântă, unde a ctitorit biserica de pe Muntele Tabor. Din mărturiile monahiilor de la Văratec se știe că duhovnicescul părinte a dus o viață aspră, cu nevoințe călugărești, iubind pe Dumnezeu și oameni, rugăciunea și cărțile.

Pentru viața sa sfântă, Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Iosif cu darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor necurate. Prin rugăciunile sale înălțate înaintea Sfintei Treimi și a Maicii Domnului, erau vindecați mulți creștini de bolile sufletești și trupești. Blândețea, îndelunga răbdare, bunătatea și dragostea l-au făcut pe Iosif ieroschimonahul să fie iubit, ascultat și prețuit de soborul Mănăstirii Văratec și de pelerinii acestui loc de rugăciune. Prin viața sa sfântă, prin tot ceea ce a învățat și lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pildă de trăire intensă a Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Cuviosul părinte a trecut la cele veșnice la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Văratec.

Locurile din Munții Neamțului unde s-a nevoit Ieroschimonahul Iosif au rămas în tradiția locului sub denumirea: „Poiana lui Iosif”, „Pârâul lui Iosif” și „Chiliile lui Iosif”.

De la marele isihast român se păstrează un Tipic al rugăciunii inimii, pe care îl urma dimpreună cu ucenicii săi din mănăstiri.

Pentru faptele și viața sa plină de sfințenie, Biserica noastră îl cinstește pe Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec în rândul sfinților cuvioși români ce a strălucit în ținutul Neamțului, binecuvântat de Dumnezeu cu multe vetre monahale.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin.

Acatistul Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec

Condacul 1

Pe tine, Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, Hristos te-a ales să sădească în sufletul tău chipul frumuseţii Sale, care a strălucit ca o lumină în sfeşnic în poienile ţinutului Neamţului. Dumnezeu te-a învrednicit să fii întâiul ctitor şi duhovnic al mănăstirii Varatic, călăuzind soborul de maici către limanul mântuirii, până te-a preamărit în ceruri, unde te-a aşezat în ceata cuvioşilor.  Pentru aceasta, cu inimi curate te lăudăm, zicând:  Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Icosul 1

Veniţi, fii duhovniceşti ai Bisericii dreptmăritoare, să cinstim pe unul dintre cuvioşii neamului românesc, cel ce s-a învrednicit să fie cămară preacurată întru care S-a odihnit Dumnezeu, zicându-i unele ca acestea:
Bucură-te, Cuviose, ieşit din viţa neamului nostru binecredincios;
Bucură-te, tânăr cu minte ageră iluminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce te-ai ridicat înţelepţeşte până la asemănarea cu Dumnezeu;
Bucură-te, floare rară crescută în ţinuturile Ardealului străbun;
Bucură-te, purtătorul crucii lui Hristos pe calea Golgotei;
Bucură-te, cel ce chemarea lui Hristos ai auzit;
Bucură-te, ucenic al Cuviosului Paisie de la Neamţ;
Bucură-te, vrednic următor şi împlinitor al cuvioşilor sihaştri;
Bucură-te, făclie nestinsă a înfrânării şi a nevoinţelor duhovniceşti;
Bucură-te, trăitor al Evangheliei şi mărturisitor al credinţei ortodoxe;
Bucură-te, fiu al Ardealului şi cuvios al Moldovei;
Bucură-te, lucrătorul cel harnic din Grădina Maicii Domnului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Din dragoste pentru Dumnezeu, Sfinte Iosif, ai părăsit calea cea largă a plăcerilor lumeşti ca să mergi pe cea strâmtă, arătată de Hristos. Întru puterea Duhului Sfânt toată viaţa ai purtat pe umerii tăi sarcina nevoinţelor şi jugul cel uşor al chipului îngeresc, răscumpărând vremea şi cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Văzând Cuviosul Paisie râvna ta de a sluji lui Dumnezeu, te-a luat ucenic apropiat ca să te înveţe a gusta din izvoarele cele nesecate ale dreptelor învăţături. Acestea ţi-au fost far şi lumină până ce prin puterea Duhului Sfânt, însuţi ai devenit izvor de binecuvântare şi apă cuvântătoare spre viaţa cea veşnică, precum zice Hristos. De  aceea îţi cântăm, zicându-ţi aşa:
Bucură-te, suflet în care Duhul se roagă cu suspine negrăite;
Bucură-te, trup în care s-a omorât trupul păcatului;
Bucură-te, viaţă în care se vede viaţa lui Hristos;
Bucură-te, că nevoinţele tale au devenit lauda ta întru Domnul;
Bucură-te, că tot cerul l-ai măsurat cu genunchii;
Bucură-te, că ochiul lăuntric a descoperit tainele lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai lăsat taina lui Dumnezeu să vorbească de ea însăşi în fiinţa ta;
Bucură-te, că prin credinţă ai înţeles care este lărgimea, adâncimea şi înălţimea iubirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai ajuns la cunoaşterea cea mai presus de cunoaştere ;
Bucură-te, că prin smerenie te-ai înălţat deasupra înţelepciunii omeneşti;
Bucură-te, că ai păzit unitatea Duhului întru legătura păcii;
Bucură-te, că ai mărturisit toată viaţa Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Viaţa ta, Cuvioase Părinte Iosif, ţi-ai îndreptat-o după cuvântul Evangheliei şi prin smerenie şi ascultare te-ai făcut vas curat al Duhului Sfânta în care Hristos a turnat apa vieţii din care s-a adăpat mulţime de credincioşi, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia! 

Icosul al 3-lea

Precum Hristos, Care din iubire pentru noi S-a dat pe Sine prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros de bună mirească, tot aşa şi tu, Părinte Sfinte, te-ai făcut următor al lui Dumnezeu, petrecând aspre nevoinţe până ce ai ajuns la starea bărbatului desăvârşit. Mulţime de călugări şi-au răscumpărat sufletele urmând pilda vieţii şi a sfaturilor tale. Avându-te şi noi icoană şi povăţuitor, primeşte cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce ai fost lumina lumii şi sarea pământului;
Bucură-te, că nu te-ai făcut părtaş faptelor celor fără de roadă ale întunericului;
Bucură-te, cel ce ai înţeles voia lui Dumnezeu întru libertatea duhului;
Bucură-te, că toată viaţa ai vorbit în laude şi cântări duhovniceşti;
Bucură-te, mădular preacurat al Trupului tainic al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, cel ce te-ai întărit întru Domnul şi întru puterea Lui;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbrăcat în platoşa adevărului;
Bucură-te, cel ce ai luptat împotriva duhurilor răutăţii;
Bucură-te, cel ce ai purtat coiful mântuirii şi sabia duhului;
Bucură-te, că ai petrecut în privegheri şi rugăciune;
Bucură-te, că ai făcut cunoscută taina Cuvântului întrupat;
Bucură-te, că ţi-ai încălţat picioarele cu sandalele apostoleşti ca să vesteşti Evanghelia păcii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Dacă ai deprins, Sfinte Iosif, toate rânduielile călugăreşti de la părinţii îmbunătăţiţi din lavra Neamţului, cu binecuvântare te-ai retras în codrii neumblaţi ai munţilor Sihlei, pentru ca în liniştea Sihăstriei să-ţi înalţi gândul la Dumnezeu şi să descoperi prezenţa Sa în toate făpturile Sale, cuvântătoare şi necuvântătoare. Mulţumind lui Hristos pentru că ţi-a dat putere din puterea Lui, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Viaţa ta plăcută lui Dumnezeu a fost socotită de ucenicii tăi scara ce duce la ceruri, descoperind într-însa treptele desăvârşirii. Învăţăturile şi regulile tale au rămas până la noi ca o mană ce vine de la Dumnezeu cu care, hrănindu-ne, creştem în adevăr şi dreptate. Pentru aceasta, în semn de mulţumire, Sfinte Iosif, primeşte cântarea aceasta: 
Bucură-te, cel ce ai crezut că viaţa este Hristos, iar moartea este câştig;
Bucură-te, că ai semănat în trupul tău sămânţa Evangheliei;
Bucură-te, că ai făcut roade vrednice de mântuire;
Bucură-te, că faptele tale au fost socotite scară duhovnicească;
Bucură-te, că te-ai făcut bucurie deplină ucenicilor;
Bucură-te, reazem şi adăpost pentru cei neputiincioşi;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut toate pentru toţi, ca pe unii să-i dobândeşti;
Bucură-te, lauda sihaştrilor şi bucuria strălucită a credincioşilor ;
Bucură-te, că slujind lui Dumnezeu ai slujit oamenilor;
Bucură-te, că ai aşteptat răsplata chemării de sus întru Hristos, pe Care L-ai dorit;
Bucură-te, cel ce ai fost pecetea apostoliei pentru mulţime de călugări şi călugăriţe;
Bucură-te, cu ei împreună lucrători în ogorul Domnului ;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Plăcut lui Dumnezeu te-ai făcut în toată viaţa ta, Cuvioase Părinte Iosif, aducând roadă din orice lucru bun prin care ai sporit în cunoaşterea lui Dumnezeu. Pentru toată lucrarea întru Hristos ai mulţumit  cu bucurie Tatălui ceresc, Celui ce te-a învrednicit să iei parte la moştenirea sfinţilor întru lumină, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Binecuvântat eşti Doamne, Domnul nostru, Cel ce la „plinirea vremii” ai făcut din pescari apostoli şi din păgâni mucenici; poporului nostru, chemat dintru început la închinarea Ta, i-ai dăruit rugători şi cuvioşi, asemenea Sfântului Iosif, pe care îl lăudăm zicând:
Bucură-te, vlăstar ieşit din pământ frământat cu sânge de martir;
Bucură-te, rob al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă;
Bucură-te, fiu al unui popor creştin din începuturile sale;
Bucură-te, înnoitor al vieţii călugăreşti din ţinutul Moldovei;
Bucură-te, privighetoare cu glas preafrumos auzit în poienile Varaticului;
Bucură-te, cântăreţul slavei lui Dumnezeu în liniştea sihăstriei;
Bucură-te, stea între stelele aşezate pe bolta Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, biruitor în războiul cel nevăzut;
Bucură-te, izvor cu apă cristalină din care se adapă pustnicii;
Bucură-te, nevoitor neîntrecut după duhul paisian;
Bucură-te, rază vie ce străbate codrii munţilor Carpaţi;
Bucură-te, glas puternic care s-a auzit în cer;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Contemplând, Cuvioase, creaturile lui Dumnezeu, ai descoperit adâncul cel nepătruns al iubirii şi nemăsurata sa putere. Ai simţit, părinte, că tot universul văzut şi nevăzut s-a făcut prin El şi pentru El, Dumnezeu fiind mai înainte de toate, căci prin El viază toate. Teologhisind şi noi această înţelepciune, Îl lăudăm pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ajungând la starea de nepătimire şi dobândind rugăciunea curată, Dumnezeu a binevoit să fii ales duhovnicul sihaştrilor din munţii Neamţului. Drept aceea, cuvintele tale pline de înţelepciune au devenit îndreptar şi regulă pentru obştile călugăreşti, iar nouă lumină şi binecuvântare, pentru care-ţi cântăm şi-ţi mulţumim zicând:
Bucură-te, prooroc al Noului Testament trimis de Dumnezeu pentru întărirea vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, cununa cuvioşilor şi duhovnicul sihaştrilor;
Bucură-te, sabia duhului care taie vicleşugul diavolesc;
Bucură-te, clopot de taină care cheamă sihaştrii la rugăciune;
Bucură-te, cuptor în care se lămureşte virtutea ca şi aurul în topitoare;
Bucură-te, corabie duhovnicească ce duce pe credincioşi către limanul mântuirii;
Bucură-te, sfătuitor de taină pentru ierarhi şi dregători;
Bucură-te, candelă aprinsă în poienile munţilor Carpaţi;
Bucură-te, om ceresc în trup pământesc;
Bucură-te, plugar care ai desţelenit ogorul sufletelor împietrite;
Bucură-te, potecă bătătorită de paşii îngerilor şi ai sfinţilor;
Bucură-te, călător care prin rugă mergi pe cărările raiului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Voind monahiile Olimpiada şi Nazaria să întemeieze obşte de călugăriţe în poienile Varaticului, la sfatul de taină al Cuviosului Paisie de la Neamţ şi cu binecuvântarea înţeleptului mitropolit Veniamin al Moldovei, ai fost chemat, Părinte Iosif, să orânduieşti obştea surorilor şi să te îngrijeşti de ctitoria marii chinovii. Astfel ai părăsit, Fericite, liniştea sihăstriei ca să împlineşti sfânta ascultare, dând lui Dumnezeu laudă şi cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Cu timp şi fără timp ai lucrat la zidirea bisericii Adormirii Precistei, chivernisind după Dumnezeu cele de trebuinţă acestei sfinte zidiri. Aceasta, însă, nu te-a împiedicat, Părinte Cuvioase,  să continui lucrarea duhovnicească a zidirii sufleteşti. Uimiţi de felul cum ai împletit munca şi rugăciunea, te lăudăm zicând:
Bucură-te, meşter ce ai zidit temple duhovniceşti şi trupeşti;
Bucură-te, întâiul duhovnic şi ctitor al Mănăstirii Varatic;
Bucură-te, lucrător duhovnicesc care ai adunat comori în ceruri;
Bucură-te, învăţător care ai sădit înţelepciune în sufletele ucenicilor;
Bucură-te, plai moldovenesc în care nu au răsădit neghinele vrăjmaşului;
Bucură-te, arie în care s-au adunat snopii faptelor bune;
Bucură-te, cuptor în care s-au copt roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, veşmânt de taină care acoperi goliciunea păcatelor;
Bucură-te, scaun pe care s-a odihnit înţelepciunea;
Bucură-te, epitrahil sub care s-au ars zapisele păcatelor;
Bucură-te, blândul păstor al turmei cuvântătoare;
Bucură-te, lira Duhului Sfânt ascultată de îngeri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Sfântă rânduială şi bună cuviinţă ai statornicit obştei întemeiate de tine, Cuvioase Părinte Iosif. Pe toate le-ai împlinit sub omoforul Precuratei Fecioare şi întru dragostea lui Dumnezeu, Căruia i-ai mulţumit cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Şcoală de nevoinţă şi Biserică vie ai întemeiat, Fericite Iosif, în poienile Varaticului; şcoală în care să se predea înţelepciunea ziditoare şi biserică unde să se împărtăşească, ca dintr-un izvor, nevoitorii, din tainele lui Dumnezeu. Binecuvântată este lucrarea ta, Sfinte, pentru care te lăudăm, strigând aşa:
Bucură-te, înţelept duhovnic care ai vărsat înţelepciune din izvorul Scripturilor;
Bucură-te, dascăl care ai dat cuvânt ziditor din cuvintele Cuvântului;
Bucură-te, albină care ai adunat nectarul înţelepciunii din Sfintele Scripturi;
Bucură-te, bun chivernisitor al tezaurului liturgic;
Bucură-te, doctor care ai alinat durerile sufleteşti ale credincioşilor;
Bucură-te, foc arzător care a mistuit spinii păcatelor;
Bucură-te, uşă care a deschis inimile încuiate ca să intre Hristos;
Bucură-te, olarul duhovnicesc prin care Dumnezeu modelează sufletele;
Bucură-te, mângâiere adusă  celor necăjiţi şi întristaţi;
Bucură-te, tezaur al înţelepciunii şi cunoaşterii apărat de Dumnezeu;
Bucură-te, cinstitor şi apărător al predaniei Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, mustrătorul nedreptăţii şi împăciuitorul neajutoraţilor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

Înfruntând greutăţile, potolind valurile potrivnice ale ispitelor şi risipind întunericul vrăjmaşilor nevăzuţi, ai statornicit, Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, bună rânduială în chinovia însemnată cu numele tău care s-a păstrat peste ani, cântându-se lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Precum cărbunele aprins aprinde pe celălalt stins de lângă el, tot aşa şi tu, Sfinte Iosif, aprins fiind de dragostea lui Hristos, ai răspândit lumina şi căldura acesteia în jurul tău, luminând astfel minţile întunecate ale oamenilor şi topind gheaţa fărădelegilor din sufletele părăsite de harul lui Dumnezeu. De aceea numele tău este pomenit cu evlavie în Biserica dreptmăritoare, iar soborul maicilor şi credincioşilor îţi cântă aşa:
Bucură-te, părinte iubitor de fii duhovniceşti dăruiţi de Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase, a cărui viaţă este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu;
Bucură-te, om duhovnicesc plin de bunătate şi de iubire milostivă;
Bucură-te, aducător de pace între oameni din pacea lui Hristos;
Bucură-te, mâna prin care Dumnezeu binecuvintează obştea Mănăstirii Varatic;
Bucură-te, duhovnic iscusit care ai modelat sufletele răvăşite;
Bucură-te, floarea cuvioşiei împodobită de Dumnezeu;
Bucură-te, judecător nepărtinitor şi nemitarnic;
Bucură-te, balsam dumnezeiesc care vindecă rănile sufleteşti ;
Bucură-te, restaurator de temple ale Duhului Sfânt;
Bucură-te, apărător al monahilor şi credincioşilor statornici;
Bucură-te, lauda sihaştrilor şi bucuria Bisericii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Cel ce credinţa cea dreaptă ai păzit, calea nevoinţelor ai săvârşit, mulţime de ucenici ai povăţuind, cu sufletul împăcat şi scăldat în lumină necreată, Dumnezeu te-a chemat la veşnicile lăcaşuri unde să te bucuri veşnic, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Iubitorul de oameni, Hristos-Dumnezeu, a arătat lumii, la „plinirea vremii”, că nu în zadar se ostenesc cei ce urmează calea deschisă către raiul desfătării, ci mare plată se găteşte celor ce rabdă întru nădejde până la sfârşit. De bogăţia cea veşnică te-ai învrednicit, Părintele nostru Iosif, la sfârşitul vieţii pământeşti, când Mântuitorul lumii  te-a chemat întru slava Sa în cântarea îngerească. Asemenea şi noi te lăudăm zicând unele ca acestea:
Bucură-te, Fericite Părinte, moştenitor al împărăţiei cerurilor ;
Bucură-te, cel ce ai sărăcit în lumea aceasta ca să te îmbogăţeşti în cer;
Bucură-te, cel ce ai vărsat lacrimi de pocăinţă ca să te mângâi în viaţa veşnică;
Bucură-te, părintele blândeţilor care ai moştenit împărăţia cerurilor;
Bucură-te, cel ce ai flămânzit în lumea aceasta ca să te hrăneşti din ospăţul Stăpânului;
Bucură-te, Părinte milostiv, care ai fost miluit de Hristos în cer;
Bucură-te, păstor cu inimă curată în care S-a odihnit Dumnezeu;
Bucură-te,făcătorule de pace care ai dobândit starea de fiu al lui Dumnezeu prin har;
Bucură-te, cel prigonit pentru dreptate, pentru care Hristos te-a aşezat în împărăţia Sa;
Bucură-te, împreună cu cei ocărâţi în lumea aceasta şi răsplătiţi de Dumnezeu;
Bucură-te  şi te veseleşte că ai primit de la Hristos cununa biruinţei;
Bucură-te, că ai văzut pe Hristos pe pământ în ghicitură, iar în cer faţă către faţă;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Mulţimea sfinţilor îngeri şi cetele mucenicilor s-au bucurat de mutarea ta, Sfinte Iosif, din lumea aceasta în împărăţia cea veşnică, pentru că împreună cu ei cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşelile noastre, pentru rugăciunile Cuviosului tău Iosif, cel ce ascultă lauda noastră pe care cu smerenie o facem înaintea icoanei sale:
Bucură-te, cel ce duci rugăciunile noastre la Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te vei arăta împreună cu Hristos întru slavă;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu haina nemuririi;
Bucură-te, cel ce împreună cu îngerii preamăreşti Treimea cea de o fiinţă;
Bucură-te, cel ce urci din slavă în slavă către profunzimile lui Dumnezeu ;
Bucură-te, martor al credinţei şi apostol al neamului românesc;
Bucură-te, că Hristos ţi-a răsplătit ostenelile tale de pe pământ;
Bucură-te, că te împărtăşeşti în liturghia cerească slujită de Arhiereul cel veşnic;
Bucură-te, că vei participa la Judecata de Apoi, când sfinţii vor judeca lumea;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte străjuiesc mănăstirea pe care ai ctitorit-o;
Bucură-te, cel ce asculţi cântarea îngerilor împletindu-se cu cea a maicilor;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Paisie şi toţi cuvioşii neamului românesc trăiţi veşnic în „comuniunea sfinţilor”;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti cauza tuturor bunătăţilor, Cea lăudată de sfinţii îngeri şi de toţi sfinţii, miluieşte-ne şi pe noi, cei care am fost învăţaţi de alesul Tău, Cuviosul Iosif de la Varatic, să-ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Care ai umplut de bunătăţi viaţa noastră, trimiţându-ne în vremurile cele de pe urmă pe Fericitul Iosif, ocrotitor şi îndrumător pe calea mântuirii! Dacă acesta a primit de la Tine cununa biruinţei, binecuvintează-ne, Dumnezeule, şi pe noi cu daruri duhovniceşti, care cu evlavie îl cinstim, zicând:
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor noastre la Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitorul şi îndrumătorul călugăriţelor din mănăstirea ta;
Bucură-te, ajutorul celor necăjiţi şi împovăraţi în necazuri şi supărări;
Bucură-te, dătător de încredere celor îndoielnici şi înspăimântaţi;
Bucură-te, părinte iubitor pentru cei părăsiţi de părinţi;
Bucură-te, aducător de bucurie celor întristaţi;
Bucură-te, lumină care risipeşti întunericul acestui veac;
Bucură-te, solul lui Hristos care aduci pace pe pământ;
Bucură-te, fiu al luminii Duhului Sfânt care se revarsă în Biserica lui Hristos;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor înaintea Sfintei Treimi; 
Bucură-te, apărătorul sufletelor noastre în ceasul morţii;
Bucură-te, nădejdea noastră când ne vom înfăţişa la judecata cea dreaptă;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, întru tot fericite Părinte Iosif, întâiul duhovnic şi ctitor al Mănăstirii Varatic, primeşte smeritul nostru dar de rugăciune pe care-l aducem cu inimi curate şi prin care îţi cerem să ne izbăveşti de tot necazul şi întristarea ce ne-a cuprins ca să rămânem curaţi şi fără prihană în mărturisirea credinţei dreptmăritoare în care să se slăvească numele Preasfintei Treimi, cântându-I împreună cu tine: Aliluia. (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Veniţi, fii duhovniceşti ai Bisericii dreptmăritoare, să cinstim pe unul dintre cuvioşii neamului românesc, cel ce s-a învrednicit să fie cămară preacurată întru care S-a odihnit Dumnezeu, zicându-i unele ca acestea:
Bucură-te, Cuviose, ieşit din viţa neamului nostru binecredincios;
Bucură-te, tânăr cu minte ageră iluminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce te-ai ridicat înţelepţeşte până la asemănarea cu Dumnezeu;
Bucură-te, floare rară crescută în ţinuturile Ardealului străbun;
Bucură-te, purtătorul crucii lui Hristos pe calea Golgotei;
Bucură-te, cel ce chemarea lui Hristos ai auzit;
Bucură-te, ucenic al Cuviosului Paisie de la Neamţ;
Bucură-te, vrednic următor şi împlinitor al cuvioşilor sihaştri;
Bucură-te, făclie nestinsă a înfrânării şi a nevoinţelor duhovniceşti;
Bucură-te, trăitor al Evangheliei şi mărturisitor al credinţei ortodoxe;
Bucură-te, fiu al Ardealului şi cuvios al Moldovei;
Bucură-te, lucrătorul cel harnic din Grădina Maicii Domnului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Condacul 1

Pe tine, Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, Hristos te-a ales să sădească în sufletul tău chipul frumuseţii Sale, care a strălucit ca o lumină în sfeşnic în poienile ţinutului Neamţului. Dumnezeu te-a învrednicit să fii întâiul ctitor şi duhovnic al mănăstirii Varatic, călăuzind soborul de maici către limanul mântuirii, până te-a preamărit în ceruri, unde te-a aşezat în ceata cuvioşilor.  Pentru aceasta, cu inimi curate te lăudăm, zicând:  Bucură-te, Cuvioase Părinte Iosif, prieten şi casnic al lui Hristos!

Rugăciune

O, prealăudate Părintele nostru Iosif, mare sihastru şi îndrumător al călugărilor râvnitori, mărturisitor al Ortodoxiei, ctitor şi întâiul duhovnic al Mănătirii Varatic, cel ce prin lacrimi, post şi rugăciune la viaţa cea sfântă ai ajuns, cel ce pe Hristos L-ai slăvit , pe Preacurata Sa Maică ai cinstit-o şi inimile zdrobite le-ai vindecat; te rugăm, Cuvioase Părinte, iubitorule de viaţă neprihănită, să ne ajuţi pe toţi în vreme de necaz şi de primejdii ca să ne împărtăşim din bunătăţile cele făgăduite de Hristos, ca să adorăm pe Dumnezeu, în Treime închinat de cetele îngerilor şi ale sfinţilor întru toţi vecii. Amin.

*** Acest Acatist al Sfântului Cuvios Iosif de la Varatic a fost alcătuit de către IPS Arhiepiscop Ioachim al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului și aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec

Cântarea 1

Glasul al 3-lea

Irmos: Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni mari în Marea Roşie, căci cu marea a acoperit pe cei potrivnici şi a mântuit pe Israel. Acestuia unuia să-I cântăm că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Astăzi Cuviosul Iosif Duhovnicul de la Varatic ne cheamă  la prăznuire bineplăcută lui Dumnezeu. Deci  să ne adunăm cu gând curat şi cu bucurie  să lăudăm faptele lui, rugând pe  Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe  noi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Din tinereţe ai iubit pe Hristos fericite Iosife, şi lepădând toate cele vremelnice, te-ai făcut pe tine însuţi locaş Duhului, chipul cel îngeresc luând şi sub povaţa marelui Paisie de la Neamţ, ai început nevoinţele cele mântuitoare de suflet.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Aşa cum oarecând Iisus al lui Navi, ţinând mâinile întinse, a biruit pe Amalic, tot astfel şi tu, părinte, ai îndepărtat puterea demonică, ţinând mâinile la rugăciune, neâncetat pomenind numele Blândului Iisus Cel ce te-a preamărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cine va putea spune părinte, nevoinţele tale care cu osârdie le-ai împlinit, strălucind cu ascultarea cea desăvârşită şi cu dumnezeiasca dragoste de care toţi  se minunau. Ci roagă-te părinte şi pentru  noi nevrednicii, să aducem rod  însutit de fapte bune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine Fecioară întru tot lăudată care ai odrăslit strugurele cel preafrumos Care izvorăşte nouă vinul cel de mântuire, te lăudăm, strigând: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Catavasiile praznicului: Cea împodobită cu dumnezeiasca slavă....

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte Doamne inimile robilor Tăi şi le luminează spre lauda Ta, ca să te slăvim pe Tine Mântuitorule.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Înalţă glasul tău sobor de maici al sfintei mănăstiri Varatic şi laudă acum întru cântări pe cel ce a fost ţie părinte şi povăţuitor, pe întâiul şi marele duhovnic  Iosif, lauda sihaştrilor şi a părinţilor filocalici.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu bucurie şi nădejde ai pornit să împlineşti  toate ostenelile vieţii  călugăreşti, fericite părinte, şi curăţindu-ţi inima, ai biruit  toate uneltirile vrăjmaşului, cu ajutorul lui Hristos, Cel ce te-a întărit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lui Iosif cel prea frumos te-ai asemănat fericite prin vieţuirea ta cea fără prihană. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, de stricăciunea patimilor să ne izbăvim  noi, cei  ce te lăudăm pe tine cu dragoste.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Făcător de minuni te-ai arătat, încă din viaţa aceasta vremelnică, căci şi firea cea  necuvântătoare  a ascultat de porunca ta, tăcând şi păzind liniştea ta, dobândită prin rugăciune, cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vânturi cumplite se abat asupra noastră Doamne, din toate părţile învăluindu-ne. Ci, ajută-ne să rămânem neclătinaţi în dreapta credinţă, cu rugăciunile plăcutului Tău Iosif.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te pe tine, Fecioară Curată, Născătoare de Dumnezeu, că tu singură te-ai arătat izvor de nestricăciune, izvorând viaţă tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă.

 

Sedealna

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul....

Adăpându-ţi sufletul din destul cu ploile lacrimilor tale, fericite părinte, ai secerat spicul cel cu multă roadă al virtuţilor şi, păstor ales fiind oilor celor cuvântătoare, le-ai hrănit pe ele la păşunea cea de viaţă dătătoare. Iar dacă te-ai mutat din viaţa cea vremelnică la cea veşnică, Hristos te-a aşezat  împreună cu cetele prietenilor şi casnicilor Lui. Drept aceea strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Vărsat-ai peste noi puternică iubirea Ta Doamne, că pe Unul Născut Fiul  Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ţie cu mulţumire: Slavă puterii Tale Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

De nevoinţele tale cele multe s-au mirat cetele îngereşti. Căci  în trup fiind te-ai luptat ca şi cum ai fi fost fără de trup, biruind pe vrăjmaşii cei nevăzuţi. Drept aceea, ca pe unul  ce ai înmulţit talantul cel dat ţie, Hristos te-a arătat tămăduitor sufletelor  celor ce aleargă la tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Multe împotriviri a ridicat asupra ta  vrăjmaşul cel pierzător de suflete, părinte Iosife. Dar, întrarmându-ţi cugetul  cu dumnezeiasca smerenie şi cu răbdarea cea tare, l-ai ruşinat pe el. Ci, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stea luminoasă pentru călugării nevoitori te-ai arătat cuvioase Iosif, strălucind  cu înfrânarea şi cu rugăciunea. Pentru aceasta ţie ne rugăm, izbăveşte de nevoi şi de toată lucrarea cea rea a diavolului pe toţi cei ce cu dragoste prăznuim astăzi sfântă pomenirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciunea cea neîncetată ai omorât stricăciunea patimilor şi ai curăţit  vederea cugetului tău. Drept aceea părinte Iosife  te-ai învrednicit a vedea mai înainte  cele ce aveau să fie.  Iar noi, cu umilinţă strigăm ţie: cel ce ştii neputinţele noastre, miluieşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acoperământul şi nădejdea tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă, milostiveşte-te acum şi de noi, cei ce te chemăm pe tine totdeauna întru nevoi, că altă ocrotitoare, după Dumnezeu, nu avem.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat; şi cu oamenii de bună voie ai petrecut, Cel ce eşti neajuns. Pentru aceasta la Tine mânecând, cântăm Ţie, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iubitor de înţelepciune fiind, părinte cuvioase, pe toţi fiii tăi duhovniceşti  i-ai îndemnat spre citirea cărţilor celor folositoare de suflet şi spre lucrarea rugăciunii  celei curate, fericite Iosife. Pentru aceasta pe tine cu laude te cinstim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu multe osteneli şi lacrimi ai omorât pornirile trupului şi te-ai răstignit pe tine însuţi lumii şi patimilor, vieţuind întru postiri, rugăciuni  şi laude neîncetate lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit pentru mântuirea noastră.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mare a fost osteneala ta în copierea cărţilor celor  ziditoare de suflet dar bogate au fost şi roadele. Căci multe  suflete adăpând cu dumnezeieştile  învăţături, le-ai adus la Hristos întru bucuria sfinţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rugător aducem Ţie, Stăpâne, pe plăcutul Tău Iosif, cerând printr-însul  lumina harului Tău, şi a cunoştinţei, ca să nu ne clătinăm de valurile vieţii şi întru dreapta credinţă să rămânem, slăvind atotputernicia Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Învredniceşte-mă de milostivirea ta, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, căci tu ai născut pe Cuvântul Cel preamilostiv, Cel ce cu Preacurat Sângele Său a mântuit pe oameni din stricăciune.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel mai de jos al păcatelor  m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu. Ci tinzând braţul Tău cel înalt Stăpâne, ca pe Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Râvnit-ai după liniştea cea desăvârşită a pustiei cuvioase, şi cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, ţi-a împlinit dorirea inimii tale şi te-a aşezat în poienile  din preajma mănăstirii, având împreună vieţuitori pe schimonahii Gherman  şi Gherontie, cu care roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca aurul în topitoare te-ai lămurit părinte, în îndelungata osteneală a  petrecerii în sihăstrie. Nu te-au spăimântat pe tine  nici fiarele sălbatice, nici arătările cele înfricoşătoare ale diavolilor, căci în privegheri şi în frângerea inimii petrecând cuvioase, ai dobândit biruinţă asupra lor, prin puterea lui Hristos.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Statornicia  îngerilor ai avut, fericite părinte,  petrecând trei ani în singurătate, nevăzând chip de om şi împotrivindu-te  neîncetat ispitelor diavoleşti ce năvăleau asupra ta;  ajută-ne  şi pe noi părinte să ducem lupta cea bună, biruitori arătându-ne în ziua judecăţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dacă te-ai şi mutat de la noi, păstorule cel bun, Cuvioase părinte Iosife, pomenirea ta rămâne în veac, căci deşi în ceruri vezi faţa Celui ce te-a preamărit, pururi te rogi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Degrabă primeşte, Preacurată Fecioară, rugăciunile noastre din buze nevrednice, şi le du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi risipeşte năvălirile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, ce dau război robilor tăi, care aleargă cu credinţă sub Acoperământul tău cel preaputernic.

 

Condac

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Cuviosul Iosif Duhovnicul de la Varatic, căci bine s-a nevoit  cu postiri şi rugăciuni neîncetate, cu lacrimi şi cu privegheri, desăvârşit făcându-se şi în cetele sfinţilor cuvioşi numărându-se. Pentru aceasta te lăudăm cântând: Bucură-te  mărgăritar de mult preţ al Bisericii dreptmăritoare  şi povăţuitor al călugărilor.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri Treimea în cuptor închipuind, îngrozirea focului au călcat, cântând şi strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Precum Ilie oarecând a stat în pustie pentru a se pregăti să se întâlnească cu Dumnezeu în Horeb, şi apoi să înfrunte pe Ahab, tot aşa şi tu, părinte Iosif te-ai pregătit în sihăstrie să devii, întru Hristos, povăţuitorul şi îndrumătorul oştilor călugăreşti ale timpului tău.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Având descoperire dumnezeiască te-ai aşezat în poienile Varaticului unde te-ai arătat ca un stâlp de foc, care a luminat tot ţinutul. Hristos te-a chemat apoi să întemeiezi locaş sfânt soborului de maici, conduse de vrednicele stareţe Olimpiada şi Nazaria, punând rânduieli de aleasă viaţă duhovnicească.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cine va putea spune durerea inimii tale părinte, când ai văzut pârjolul  necredincioşilor agareni, abătut asupra mănăstirii tale. Dar nu te-ai deznădăjduit, ci adunând iarăşi obştea ta cea risipită prin păduri, ai adus mănăstirea la frumuseţea ei cea dintâi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ştiindu-l pe Dumnezeu că este Făcător a toate câte sunt, Ocârmuitor înţelept şi de viaţă  Dătător, Cuvioase Iosif ctitor şi duhovnic, în toată viaţa ai cântat: Slavă Ţie Treime Sfântă, miluieşte făptura Ta cea căzută pentru numele Tău Cel sfânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cei ce alergăm la tine cu credinţă, pomeneşte-ne întru rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu cea Preacurată, ca să ne izbăvim de necazurile cele de multe feluri, dumnezeiască Mireasă.

 

Cântarea  a 8-a

Irmos: Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie cu putere dumnezeiască la tinerii evrei, pe Domnul, cel ce S-a arătat, preoţi lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cântări de laudă şi mulţumire îţi aduce ţie părinte soborul de maici al sfintei mănăstiri Varatic, avându-te  pe tine întemeietor al ei, fericite şi bucurându-se strigă, binecuvântat este Domnul Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Credinţa cea dreaptă păzind, calea săvârşind, încărcat de fapte bune, când Bunul Dumnezeu a binevoit, te-a chemat pe tine, părinte Iosif, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, primind cununa împărăţiei în ceruri. Dumnezeu a lăsat trupul tău pe pământ să săvârşească minuni pentru cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

La săvârşirea ta din lumea aceasta, sufletul a fost luat de mâna lui Hristos pe Care L-ai dorit, iar trupul ţi s-a aşezat în biserica mănăstirii pe care o ai ctitorit, minunate părinte. Soborul de maici din toate timpurile te-au cinstit după cuviinţă mulţumind lui Dumnezeu, Căruia I-au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Harul Preasfântului Duh sălăşluindu-se întru tine, părinte Iosife, te-ai făcut izgonitor al duhurilor celor necurate şi îndrumător al  călugărilor, zicând: Binecuvântat este, Dumnezeul părinţilor noştri.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Treime nedespărţită, Unime neamestecată, izbăveşte-ne de patimile cele de multe feluri şi ne ridică din nevoi şi din necazuri pentru rugăciunile plăcutului tău prieten şi casnic, care în viaţă Ţi-a cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vindecă patimile inimii mele, prealăudată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi luminează sufletul meu şi mă îndreptează pe cărările mântuirii, ca pururea să te măresc pe tine, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

 

Cântarea a  9-a

Irmos: În muntele Sinai, în rug, te-a văzut Moise, pe tine ceea ce ai zămislit în pântece focul dumnezeirii, fără de ardere; Daniil te-a văzut munte netăiat, iar Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

La racla sfintelor tale moaşte cu smerenie plecăm genunchii noştri, şi sărutându-le  cu credinţă te rugăm: fii nouă mângâiere  în necazuri, ajutător în lupta  cu vrăjmaşii  cei văzuţi şi nevăzuţi, şi roagă-te, pentru mântuirea  sufletelor noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Biserica pe care ai ctitorit-o străluceşte ca o mireasă în mănăstirea pe care ai întemeiat-o, pentru că sfintele tale moaşte, părinte sfinte, o întăresc ca o piatră nestemată, iar soborul maicilor întreţin candela aprinsă a rugăciunilor şi rânduielilor pe care le-ai lăsat. Pentru aceasta zicem: Bucură-te Cuvioase Iosif, de trei ori fericite şi rugătorule pentru sufletele noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Deşteaptă-ne la pocăinţă prin rugăciunile tale  cuvioase, pe noi ce stăpâniţi de păcat şi de grijile cele trecătoare şi ne ajută să trecem fără de primejdie marea vieţii acesteia, ducându-ne la limanul mântuirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înalţă mintea noastră şi gândul către Tine, Dumnezeule; luminează-ne cu strălucirile cele harice, Părinte şi Cuvântule şi Mângâietorule, aşa cum ai înălţat şi ai luminat pe cel de un neam cu noi şi de o credinţă, Cuviosul Iosif de la Varatic, ca să Te lăudăm în veci. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fii mie stâlp de mântuire şi toate scârbele şi necazurile, şi întâmplările cele rele departe le alungă, Fecioară întru tot lăudată, căci tu  pe Dumnezeul tuturor L-ai zămislit în chip de negrăit, şi mai presus  de minte L-ai născut, pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Paraclisul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția..., Doamne miluiește (de 12 ori) , Slavă..., Și acum..., Veniți să ne închinăm..., Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea..., Dumnezeu este Domnul (de trei ori).

Apoi troparul. Glas 6. Degrab ne întâmpină

Urmând cu evlavie milei dumnezeiești Moldovei făcutu-te-ai dumnezeiesc ierarh, slăvitule Iosíf, întâmpinând cu milă pe săraci totdeauna, și frumusețea casei lui Dumnezeu îngrijind-o și’n sfintele Lui lăcașuri bucuros mutându-te.

Slavă..., Şi acum. Al Născătoarei de Dumnezeu.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururi a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi: Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum..., Psalmul 50.

 

Peasna I

Glas 8

Pe Faraon ce se purta în car...

Milostivirii lui Hristos cu dragoste urmând, slăvitule, către toți deschis-ai vistieria inimii; deschide, dar, și mintea mea să te laud, Părinte, rugând pe Cela ce a deschis mintea oarecând ucenicilor.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Inimii tale toată cererea i-a dăruit Mântuitorul Hristos, porunca cea nouă cu râvnă păzindu-o, că ai iubit pe Dumnezeu și pe-aproapele, Sfinte, precum învață Scripturile; pentru care astăzi te fericim.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Locașul cel de pe pământ al Domnului iubind, și slava lui, tâmplelor odihnă nu ai dat, slăvitule, făgăduința împlinind, cea din vis, fericite, cea către ctitorul cel dintâi; întru care astăzi te fericim.

Slavă...,

Nestatornicia minţii mele şi viforul necuviincioaselor mele cugetări aşează-le Ierarhe, şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale, ca să nu mă duc în adâncul iadului.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ochii de maică ridicând spre Fiul tău, roagă-L cu dragoste, plecându-ți urechea cu milă la robii tăi, și milostiv arată-ni-L pe Iubitorul de oameni, că poți degrabă câte voiești, Maica Dumnezeului celui bun.

 

Peasna a III-a

Strălucind precum zarea și luminos precum soarele astăzi te arăți, fericite, pe cerul Bisericii; că slava Domnului tău a strălucit întru tine, luminând mulțimile drept-credincioșilor.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Tuturor celor care facem acum pomenirea ta cea de peste an, Ierarhe, arată-te milostiv; și toată cererea împlinește-o degrabă celor ce te laudă cu râvnă și dragoste.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Iubitorul de oameni pe iubitorul de frați azi pe Iosif arătat-a, pe cel ales al Său, pe al poporului rugător către Domnul și cetății Iașilor cinste și laudă.

Slavă...

Cunoscând în mine însumi multe păcate, fără de pârâş şi mai înainte de judecată, osândit stau eu, netrebnicul, ci Ţie, ca Mântuitorului tuturor strig, fie-ţi milă de mine, pentru rugăciunile Cuviosului Ierarh Iosif.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Văzătorul-de-cele-dumnezeiești Moisi rug nemistuit, Preacurată, în munte văzându-te, te-a însemnat tuturor de-Dumnezeu-Născătoare, ca ceea ce-n pântece Focul ai încăput.

Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm ca şi către un zid nestricat şi folositor.

Mântuieşte din ispita vrăjmaşului pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că Ziditorul te-a arătat, o, preafrumoasă fecioară, apărătoare şi păzitoare turmei sale.

Cercetează bolile noastre cu milostiv ochiul tău, căci pe tine te avem, Părinte Ierarhe, adevărată doctorie de mântuire.

 

Sedealna a III-a

Glas 4

Iosif s-a spăimântat...

Cu osârdie urmând urmelor Domnului Hristos, te-ai făcut celor sărmani, o, Ierarhe Iosif, preamilostivă scăpare și întărire; și pururi împlinind cu osârdie porunca cea dintâi, cea a dragostei, de Dumnezeu slăvitu-te-ai în ceruri, cu slava Lui, preafericitule, la Care, Sfinte, solește pururi celor care îți cântă.

 

Peasna a IV-a

Următor al lui Dumnezeu întru toate pururea arătându-te, ai umblat întru iubirea Lui, cum îndeamnă Pavel, fericitule.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Lupta cea bună luptându-te, cucerit-ai,  Sfinte, viața veșnică, dreapta Domnului de-a pururea, sfinte Ierarhe, sprijinindu-te.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Ucenicului cel ascuns, Arimatianului, te-ai făcut părtaș, cu numirea și cu faptele, trupul lui Hristos slujind, slăvitule.

Slavă...

Fiind rănit prin cumplite săgeţi înveninate ale potrivnicului, plâng nevrednica soartă a sufletului meu, ci Tu, Hristoase mă mântuieşte.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Izbăvește pe robii tăi, Maică Preacurată, de munca iadului, ridicând, Stăpâna cerului, mâna cu-ndrăznire către Fiul tău.

 

Peasna a V-a

Inima a ars în Iosif pentru Veniamin, fratele lui după trup, cel din Canaan, iar în tine pentru fratele cel după Har.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Oaselor ți-a dat Domnul tărie, minunatule, și ca grădina adăpată te-a făcut și ca izvorul care nu seacă al apei vii.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Soarelui Hristos strălucirile I-ai oglindit ca o oglindă curată, slăvitule, pe toți, Părinte, încălzind cu raza milei Lui.

Slavă...

Nu mă lepăda, Iisuse, de la faţa Ta, pentru mulţimea îndurărilor Tale, ci în dar mă mântuieşte, prin rugăciunile Cuviosului Tău Iosif.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu

Iernii sufletești primăvară ești de-a pururea, născând cu trup pe Soarele neapus, Maică Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

 

Peasna a VI-a

Finicul sădit în casa Domnului și-nflorit acum în curțile Sale să îl cinstim credincioșii cu râvnă, pe Dumnezeu lăudând cu osârdie: Drept este Domnul Dumnezeu, minunat și slăvit întru Sfinții Lui.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Adâncul inimii tale deschis-ai ca pe o vistierie bogată, scoțând din ea cele bune, Părinte, și-nvederând omul tainic al inimii, cu duhul blând și liniștit împodobit, și cu faptele dragostei.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Dorirea inimii tale curate Împăratul a toate plinindu-ți, de fața Lui azi în ceruri te bucuri și întru slavă petreci, fericitule,de binecuvântările bunătății în veci veselindu-te.

Slavă...

Nu primi, Stăpâne, a intra la judecată cu sluga Ta, căci dacă nimeni vieţuind în această lume nu se va îndrepta înaintea Ta, dar eu care am întrecut pe toţi cu păcate multe, cum mă voi arăta?

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Umbrindu-te puterea Celui Preaînalt și venind Duhul Sfânt peste tine ai zămislit pe Cuvântul, Fecioară, pe Cel cu Tatăl și Duhul fără’nceput; pentru aceasta te mărim, de-Dumnezeu-Născătoare vestindu-te.

Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm ca şi către un zid nestricat şi folositor.

Mântuieşte din ispita vrăjmaşului pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că Ziditorul te-a arătat, o, preafrumoasă fecioară, apărătoare şi păzitoare turmei sale.

Cercetează bolile noastre cu milostiv ochiul tău, căci pe tine te avem, Părinte Ierarhe, adevărată doctorie de mântuire.

Condac. Apărătoare Doamnă.

Milostivirii lui Hristos urmând, Părinte, tuturor toate te-ai făcut, precum Apostolul, minunate Iosíf, cu milostivirea; ci în ceruri, fericite, odihnindu-te, mijlocești celor ce-ți cântă cu evlavie,  zicând: Bucură-te, fericite Ierarhule.

Prochimen: Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

Slavă...

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Iosif, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stihira glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

La tine, Cuvioase Părinte Iosif, aduc rugăciunile mele, pe acestea ascultă-le şi le du înaintea Ziditorului, căci toată îndrăzneala de la mine s-a îndepărtat, cunoscând răutatea necuvioaselor mele fapte şi a cumplitelor cugete şi cuvinte, cu care milele Acestuia spre mânie le-am întărâtat şi acum trebuindu-mi ajutorul Lui, a-l cere nu îndrăznesc, ci tu, Cuvioase, fii mijlocitor.

 

Peasna a VII-a

Cu credință la Domnul, de-trei-ori fericite, în dimineți cugetând, lipitu-ți-ai de Dânsul sufletul în tot ceasul, dreapta Lui sprijinindu-te, și de vederea Lui azi te bucuri, Ierarhe.  

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Lucrătorule vrednic, roadele la vreme ai dat Stăpânului tău și, calea săvârșindu-ți, intrat-ai în odihnă cu soboarele Sfinților; cântându-I: Bine ești cuvântat Dumnezeul Părinților noștri!

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

A vesti dimineața mila Domnului, Sfinte, și adevărul Lui râvnit-ai totdeauna, ca David împăratul, și-a cânta cu evlavie: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cine nu mă va mântui de focul gheenei şi de întuneric, pe mine cel ce am făcut păcate vrednice de toată pedeapsa, fără numai tu, apărătorul meu. Mântuieşte sufletul meu cel amărât, Cuvioase Părinte Iosif.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă lumii spre ceruri, Preacurată, Prorocul te-a însemnat oarecând; Deschide, dar, și nouă ușile pocăinței să cântăm cu evlavie: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

 

Peasna a VIII-a

Pe Împăratul...

Dumnezeiasca milostivire urmând-o, miluitu-te-ai, Sfinte, de Domnul, și miluiești de-a pururi pe cei care îți cântă.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Arhiereului celui Mare slujindu-I, întrecut-ai pe toți, Ierarhe, cu mila și blândețea și cu înțelepciunea.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Inimii tale celei curate, Părinte,  – precum zis-a – Hristos dăruit-a a-L vedea de-a pururi în ceruri, fericite.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cei ce ne închinăm Ţie cu credinţă, Sfântă Treime, în singură fiinţa-Dumnezeirii, cu despărţirea Feţelor, toţi să ne mântuim.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Scară, Fecioară, te-a văzut patriarhul, care sui pe pământeni către ceruri, pe Mântuitorul și Dumnezeu născându-L.

 

Peasna a IX-a

Aceasta este ziua cu-har-dăruită a pomenirii slăvitului Iosif; veniți, dar, toți credincioșii acum să ne bucurăm.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Aprinde, Ierarhe, inimile noastre cu focul dragostei celei de Dumnezeu, preaminunate Părinte, și de aproapele.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Bisericii unire pururi mijlocește-i  la Dumnezeu, iconomule-al Harului, și har trimite-i și pace, dumnezeiescule.

Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te pentru noi!

Icoana ta cinstită astăzi sărutând-o cei credincioși cu credință și dragoste, vestim la toți, Ierarhe, harul și mila ta.

Slavă...

De rea credinţa ereticilor şi de mânia vrăjmaşilor care ne asupresc, păzeşte pe robii tăi cu rugăciunile tale, Cuvioase Părinte Iosif.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădejde neclintită marginilor lumii, toți credincioșii, Fecioară, știindu-te, de Dumnezeu Născătoare te vestim, lăudându-te.

Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Cea pururi fericită, şi prea nevinovată, şi maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Cuvine-se cu adevărat..., Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântă Treime..., Tatăl nostru..., Troparele: Miluiește-ne pe noi..., Slavă..., Doamne miluiește-ne pe noi..., Si acum..., Ușa milostivirii..., Ectenia în care se pomenesc cei ce fac Paraclisul și apolisul.

Sfintii Martiri Brancoveni =Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache 16 August

 

• 
  

După aproape 25 de ani de strălucită domnie, i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și cu sfetnicul Ianache, să fie părtași patimilor lui Hristos și să fie încununați cu coroana sfântă a muceniciei.

Acest binecredincios și de Hristos iubitor Voievod al Țării Românești s-a născut la anul 1654, din părinți de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Șerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română.

Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învățat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înțelepți spre a primi învățătură aleasă. Pentru iscusința și înțelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire încă din tinerețe.

După moartea voievodului Șerban Cantacuzino, la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la stăruințele tuturor boierilor și dregătorilor țării, vrednicul Constantin Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Țării Românești, fiind uns de către patriarhul de Constantinopol Dionisie IV Seroglanul și de mitropolitul Teodosie. Împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit țara cu adâncă pricepere și înaltă priveghere, cu blândețe și răbdare creștinească.

Luând în ajutor pe Hristos, Împăratul veacurilor, și având pildă pe vrednicii săi înaintași, Constantin voievod își începu slăvita domnie punând temelia celei mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde și-a pregătit și loc de veșnică odihnă. Nenumărate sunt însă bisericile și mănăstirile ridicate sau înzestrate de milostivul și evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Țării Românești.

Dărnicia și purtarea de grijă a evlaviosului Voievod Constantin Brâncoveanu nu cunoșteau margini. Ele nu se vor opri la hotarele Țării Românești, ci se vor revărsa și la frații români din Moldova și din Transilvania, la toate patriarhiile ortodoxe, la dreptcredincioșii creștini aflați în suferință pe meleagurile siriene, caucaziene și arabe, la Locurile Sfinte ale Răsăritului: la Ierusalim, la Athos, la Sinai și la mănăstirile din Grecia și din insulele grecești.

Iar după aproape 25 de ani de strălucită domnie, i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și cu sfetnicul Ianache, să fie părtași patimilor lui Hristos și să fie încununați cu coroana sfântă a muceniciei. Aceasta s-a petrecut astfel:

În Săptămâna Patimilor din anul 1714, în urma trădării unor boieri, care l-au clevetit că uneltește împotriva turcilor, la București a sosit o mulțime de ostași trimiși de sultanul Ahmed al III-lea, care l-au luat pe Constantin Vodă cu fiii și ginerii săi și l-au dus la Înalta Poartă, în jalea tuturor locuitorilor orașului. Luându-și rămas bun, Constantin a zis noului domnitor și celor din apropierea lui: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt însă fructul răutății omenești, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe dușmanii mei”.

La Constantinopol, creștinul voievod și fiul său cel mare au fost chinuiți cumplit de către necredincioși vreme de patru luni, ca să dea toate averile lor, pe care turcii le bănuiau că sunt foarte mari, însă nu găsiseră decât puține. Deci, au fost supuși la amarnice munci: întinderea pe roată, cetluirea capului cu un cerc de fier, arderea cu fierul înroșit în foc pe piept și pe spate, înțeparea mâinilor și a picioarelor. La sfârșit, după ce au smuls tot ce se putea de la bătrânul voievod, fără însă să găsească averea la care se așteptau ei, turcii l-au pus să aleagă între trecerea la mahomedanism și moarte. Dar Constantin și fiii săi au rămas neclintiți în credința lor, astfel că în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brancoveanul împlinea 60 de ani și era ziua de nume a doamnei sale, Marica, el a fost scos din temniță împreună cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache, pentru a primi sfârșitul mucenicesc.

Mărturisitorii lui Hristos au fost duși pe străzile orașului lui Constantin, îmbrăcați numai în cămăși, desculți, cu capetele descoperite și legați în lanțuri, întocmai ca răufăcătorii. La locul de tăiere aștepta mulțime mare de popor, sultanul Ahmed al III-lea, vizirul său și ambasadorii marilor puteri europene. Acolo, mucenicii fiind puși în genunchi, mult pătimitorul Constantin i-a îmbărbătat pe fiii săi: „Fiii mei, iată, toate avuțiile le-am pierdut. Să nu ne pierdem și sufletele! Stați tari, bărbătește, dragii mei, și nu băgați seamă la moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit! Credeți tare în aceasta și nu vă mișcați din credința ortodoxă pentru viața și lumea aceasta! Aduceți-vă aminte de Sfântul Pavel, ce zice: că nici sabie, nici îmbulzeală, nici moarte, nici alta orice nu-l va despărți de Hristos; că nu sunt vrednice muncile și nevoile acestea de aici spre mărirea ceea ce o va da Hristos. Acuma dară, o dulcii mei fii, cu sângele nostru să spălăm păcatele noastre”.

Deci au căzut capetele vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului celui mare, Constantin, după aceea al lui Ștefan și al lui Radu. Iar când a venit rândul copilului Mateiaș, care avea numai 12 ani, și călăul a ridicat sabia să-i taie capul, acesta s-a înspăimântat și a strigat sultanului să-l ierte, că se va face musulman. Atunci tatăl său, plin de bărbăție, i-a zis: „Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, să mori de o mie de ori, decât să-ți lepezi credința strămoșească pentru a trăi câțiva ani mai mulți pe pământ”. Atunci copilul s-a întărit și, întinzându-și liniștit gâtul pe tăietor, a zis călăului: „Vreau să mor creștin. Lovește!”.

Trupurile mucenicilor au fost apoi aruncate de păgâni în mare, de unde au fost culese de creștini milostivi, care le-au îngropat în taină și cu evlavie, nu departe de Constantinopol, în insula Halki, în biserica mănăstirii Maicii Domnului, care fusese ajutată înainte de domnul Constantin. Credincioasa sa soție, doamna Marica, cu care voievodul avusese 11 copii – patru fii și șapte fete – a fost surghiunită cu fetele sale și cu ginerii pentru mai mulți ani. În 1720, ea a reușit să aducă în țară sfintele moaște ale domnitorului și le-a înmormântat în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria sa, unde de atunci și până în zilele noastre veghează lumina candelei care amintește locul de odihnă al Voievodului mucenic.

La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe marele Voievod martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi și cu rudenia sa, Ianache, trecându-i în rândul sfinților, cu zi de prăznuire în calendar la 16 august. Cu ale căror sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Icos 1

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 2

Luminați fiind dintru înălțime, ați primit a pătimi și a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiți și proslăviți; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care ați mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 2

Din fragedă pruncie ai înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea în frică și în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți. De aceea de la noi acum auziți:
Bucurați-vă, că dumnezeiasca pronie din neființă în această lume v-a adus;
Bucurați-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toții l-ați pus;
Bucurați-vă, căci dulceața cea negrăită a Sfintelor Scripturi ați aflat;
Bucurați-vă, căci cu osârdie, ziua și noaptea, din izvoarele lor v-ați adăpat;
Bucurați-vă, căci cunoștiinței faptă cea bună ați adus;
Bucurați-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucurați-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieți bine le-ați chivernisit;
Bucurați-vă, căci călătoria ați săvârșit și la limanul ceresc ați sosit;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 3

Nu ai voit domnie și stăpânire pământească, fericite Constantine, știindu-te domn în casa și pe moșia ta, ci mai vârtos ai dorit să domnești, prin sfinte nevoințe și sfinte virtuți, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, și acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi și cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icos 3

Silit ai fost de sfatul cel mare al Țării Românești să primești a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oști și de vrăjmași, blândețea și înțelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiți suntem noi că ți-ai tăiat voia ta și ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând și tu întru sine-ți: „eu și neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnați pe toți cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Țării Valahiei și a ei propășire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzești bună sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oștean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ștefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârșitule la minte;
Bucurați-vă, podoabe neprețuite ale Țării Românești;
Bucurați-vă, mărgăritare și binecuvântari ale orașului București;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 4

Lăcașuri ale Sfântului Duh ați ajuns prin mucenicie, căci și voi mult ați ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, și tipărind cărți cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icos 4

Întunericul necredinței și al neștiinței ai izgonit, și lumina cunoștiinței dumnezeiești a strălucit peste țară, căci, ca și Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnițe au ieșit sfinte cărți, comori de vindecări, bucuria creștinilor evlavioși, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucurați-vă, iubitorilor de sfinte lăcașuri și altare;
Bucurați-vă, ctitori de mănăstiri și dăruitori de odoare;
Bucurați-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucurați-vă, cărțile Sfântului Ierarh Antim în țară lumina sporesc;
Bucurați-vă, căci voi tipărirea primei Biblii în română ați continuat;
Bucurați-vă, căci apoi Psaltirea, cărți de slujbă și zidire sufletească ne-ați dat;
Bucurați-vă, căci cărțile voastre și până astăzi se doresc;
Bucurați-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toți o blagoslovesc.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 5

Făclii luminătoare pentru Țările Române și pentru toată Ortodoxia s-au arătat tiparnițele înființate sau restaurate de voi la Snagov și Bucuresti, Râmnicu Vâlcea și Târgoviște, Buzău, Tiflis, și Alep, făcând pe creștinii romani și greci, iviri și arabi, să cânte cu toții într-un glas: Aliluia!

Icos 5

Slavă nepieritoare ți-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, și după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creștinătăți ortodoxe, căci cine a năzuit către tine și l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminții, și popoare îți cântă ție, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, și împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucurați-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucurați-vă, căci ne sunteți tăria, slava și bucuria;
Bucurați-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul și pământul uniți;
Bucurați-vă, că pentru țara voastră și întreaga lume mijlociți;
Bucurați-vă, că romani și greci cu graiuri alese vă heretisesc;
Bucurați-vă, că iviri și arabi din inimi recunoscătoare vă mulțumesc;
Bucurați-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe țări a însemnat;
Bucurați-vă, că roade cerești ați cules după ce cu lacrimi ați semănat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 6

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcașuri? Căci unde nu ați zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolnițe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părțile miluite de voi, orașe și sate Românești, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca și din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării grecești și de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai și Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icos 6

Precum Binecredinciosul voievod Ștefan cel Sfânt în Moldova, și voi multe și alese lăcașuri de închinăciune ați ridicat, preafericiților, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ați înmulțit talanții voștri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârșit l-ați înălțat, pentru care auziți:
Bucurați-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaș luminat în Bucuresti i-ați clădit;
Bucurați-vă, că și Mitropoliei muntene frumoasă clopotniță i-ați zidit;
Bucurați-vă, strigă vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, și Viforita;
Bucurați-vă și vă veseliți, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistrița-Vâlcea, și Arnota;
Bucurați-vă, tainic șoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia și Sadova;
Bucurați-vă, auziți dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul și Tismana;
Bucurați-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraș, Șcheilor din Brașov și Ocna Sibiului;
Bucurați-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgoviște, de la Mogoșoaia și Potlogi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 7

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaș de îngropare pentru tine și tot neamul tău, minunatule voievod Constantin, dă măsura dărniciei și râvnei de care ai fost și tu mistuit pentru înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusețe și armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Piatra cea mare a mormântului ce ți-ai gătit în biserica cea mare de aici și azi suspină după moaștele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki și biserica Sfântului Gheorghe din București au primit această comoară de neprețuit. Dar duhul, rugăciunea, și urmele pașilor voștri sunt pretutindeni la Hurezi și în schiturile ce ați ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie vă lăudăm, grăind:
Bucurați-vă, ai marilor împărați bizantini adevărați următori;
Bucurați-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucurați-vă, că șapte ani la dânsa, cu osteneală și fără preget s-a trudit;
Bucurați-vă, căci meșterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatra v-a izvodit;
Bucurați-vă, v-a strigat dintru înălțime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucurați-vă, vă șoptește Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ștefan;
Bucurați-vă, auziți și de la schitul patronat de Apostolii Sfinți;
Bucurați-vă, fericiți sunteți voi, feciori domnești și ai voștri părinți;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 8

Nu a răbdat mai mult vrăjmașul neamului omenesc, tatăl minciunii și ucigașul de oameni, multa voastră lucrare săvârsită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime și spre folosul întregii creștinătăți dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii, și vegheri, vă găteați pentru ziua încununării, și să primiți întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icos 8

Mulți vrăjmași văzuți și nevăzuți a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, și viclenii învolburând mințile hainului sultan Ahmet și sălbaticului său vizir Gin Ali pașa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoșa dreptății și într-armându-vă cu armele luminii, prin smerită pocăință vă întăreați, pentru care auziți de la noi așa:
Bucurați-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se pornește;
Bucurați-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbește;
Bucurați-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneați;
Bucurați-vă, căci pentru aceasta veți fi și mărturisitori neînfricați;
Bucurați-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduși, l-ați înfruntat;
Bucurați-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-ați aruncat;
Bucurați-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucurați-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 9

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind și crescuți în desfătări, ați putut merge cu neclintită hotărâre și pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăție. Acestea sunt minunile credinței noastre săvârșite în fiii luminii, ascultării, și jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinții Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icos 9

În Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecățile Sale înfricoșate și neajunse minților noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgânești asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar și jale neostoită toți locuitorii Bucureștiului, ba chiar și pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcați în care și duși spre Țarigrad, sub pază aspră, spre înfricoșata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:
Bucurați-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmați;
Bucurați-vă, că de Împaratul împăraților ați hotărât să nu vă lepădați;
Bucurați-vă, cu toții, domn, feciori, și gineri, că spre mărturisirea lui Hristos ați pornit;
Bucurați-vă, că dintre voi, șase cununa și slava mucenicească au dobândit;
Bucurați-vă și pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoțește;
Bucurați-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârșește;
Bucurați-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucurați-vă, că veșnica răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei ați luat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 10

Ajunși în cetatea Sfântului Împărat Constantin, ați fost aruncați în înfricoșata temniță Șapte Turnuri. În bezna și frigul ce îndurați înlănțuiți, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui vă lumina, vă încălzea și vă întărea, învățându-vă să multumiți fierbinte lui Dumnezeu pentru toate și să-I cântați: Aliluia!

Icos 10

Cine va putea spune mulțimea caznelor și a chinurilor la care ați fost supuși vreme de aproape patru luni, prin care ați covârșit chiar și pe mulți dintre mucenicii cei din vechime. Îngerilor și oamenilor v-ați făcut priveliște înfricoșată și de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curățit de șapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viață și după moarte, vă fericim zicând:
Bucurați-vă, că în temnița întunecată și umedă ați fost închiși;
Bucurați-vă, că în lanțuri și cătușe v-au dat ai voștri pârâși;
Bucurați-vă, că ați sângerat cumplit, strujiți ca mucenicii de odinioară;
Bucurați-vă, căci cu clește roșit în foc v-au ars pe piept și la subțioară;
Bucurați-vă, că tari ca diamantul ați rămas voi în ortodoxie;
Bucurați-vă, că ați crezut cu neclintire în viața veacului ce va să fie;
Bucurați-vă, că Mântuitorul Hristos și Preacurata Sa Maică din înălțime vă priveau;
Bucurați-vă, că toți sfinții și toate puterile cerești pentru voi se rugau;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 11

Ziua împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viață, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porțile cele grele ale temniței deschizându-le, ați fost aduși înaintea cruntului sultan, a curții sale, și a călăului cu iataganul scos, pentru ultima și cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toții, cântați în inimile voastre: Aliluia!

Icos 11

Istoviți de chinuri și suferințe, în grele lanțuri ferecați, cu capete descoperite, cu picioare goale și numai în cămăși, au stat vitejii mărturisitori în fața păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viața dacă se vor lăsa de legea lor și vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creștinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut și am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai ramas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziți:
Bucurați-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-ați plecat;
Bucurați-vă, căci îngerii cu cununi cerești de voi s-au apropiat;
Bucurați-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugati;
Bucurați-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârșire le spălați;
Bucurați-vă, oșteni viteji și nebiruiți ai Împăratului Ceresc;
Bucurați-vă, că vicleanul șarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucurați-vă, că la momiri și îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed ați defăimat;
Bucurați-vă, că pentru legea cea nouă, a darului și a iubirii lui Hristos ați răbdat și de El v-ați încununat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 12

De a și șovăit Mateiaș pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând și-a așezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinților mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o ființă, și nedespărțitei Treimi: Aliluia!

Icos 12

Cădeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnești și al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiașe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică și apropiata fericire veșnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele proorocești: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucurați-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea, și iadul ați biruit;
Bucurați-vă, că puitorul de nevoințe Hristos întru cele cerești v-a primit;
Bucurați-vă, că se îngrozesc tiranii și răucredincioșii privindu-vă sau amintindu-și de voi;
Bucurați-vă, rugători bineprimiți pentru țară, neam, Ortodoxie, și sărmanii de noi;
Bucurați-vă, ocrotitori ai Bucureștiului și mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucurați-vă, solitori pentru ea, ca înțelepciune de sus și milă bogată să dobândească;
Bucurați-vă, și nu ne lăsați să ne lepădăm de sfânta credință prin viața păgână;
Bucurați-vă, învingătorilor, și cereți îndurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 13

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care ați biruit și v-ați încununat, căutați dintru înălțimea fericitei și nesfârșitei vieți cerești către noi, cei împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți de la Dumnezeul milei și al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăției Sale: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 1

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni (1)

Troparul Sfinților Martiri Brâncoveni

La Mucenicii lui Hristos cei preavrednici, la solitorii pentru noi către Domnul, la ceata Brâncovenilor căzând să strigăm: o, Prealăudaţilor, lui Hristos Împăratul pururea rugându-vă, pomeniţi-ne pururi, toată urzeala şarpelui stricând, cea îndreptată asupra Bisericii.

 

Canonul

Glas 1

Cântarea 1

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Stând acum la tronul lui Hristos vă desfătaţi de lumina Aceluia, Sfinţilor slăviţilor Mucenici; ci luminaţi-mi inima, să vă cânt cu râvnă cântare vrednică, rogu-vă.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Slava şi cununile lumeşti pentru Hristos lepădând, Voievozilor, slava şi cununa cea de la El luat-aţi, Mucenicilor, şi împărăţia nestricăcioasă şi veşnică.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Sufletele voastre lui Hristos muceniceşte aţi dat, înţelepţilor, Celuia ce sufletul şi l-a dat muceniceşte Tatălui, cu Hristos în ceruri împărăţind, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pruncii aducându-ţi Constantin lui Dumnezeu ca oarecând Avraam, zis-a Voievodul celui mai mic, văzându-l spăimântându-se: Fiul meu preadulce, cununa ia-o cu fraţii tăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Foarte tulburându-Se Hristos mai înainte de Patimă ca un om, voia părintească n-a lepădat, ci a plinit jertfindu-Se; Căruia urmat-a şi Matei, capul plecându-şi-l.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sabie prin suflet şi-a trecut, Fiul tău, Maică, pe Cruce suindu-Se; sabie prin suflet lui Constantin i-a trecut asemenea, fiii săi văzându-i ca nişte miei junghiindu-se.

Catavasie: Cea împodobită cu dumnezeiască slavă, sfântă şi lăudată, Fecioară, pomenirea ta, pe toţi credincioşii i-a adunat spre veselie, începând cu Mariam, cu timpane şi cu hore, care cântă Unuia-Născut al tău, căci cu slavă S-a proslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu Putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a Slavei Tale Celei Preacurate, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pe Tine slăvitul Constantin, Cuvântule al Tatălui, vistierie-n suflet avându-Te, vistieriile grabnic şi-a deschis, cuvântul Scripturilor pe-nţeles noroadelor aducându-l podoabă Bisericii.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cu haine de piele pe Adam, de şarpe biruindu-se, l-ai îmbrăcat, Cuvinte al Tatălui; ci întru Tine, Hristoase, îmbrăcat, jupuirea trupului Constantin răbdându-o, ruşinat-a trufia vicleanului.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cuvânt de cinstire lui Ştefan, cărării Mucenicilor, i-ai împletit, Ştefane, cu dragoste; ci câştigându-l solie la Hristos, te-a-ntărit, viteazule, în mucenicia ta, în slăvita lui Ceată luându-te.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Biserica vrând lui Dumnezeu s-aduci, slăvite Radule, şi neputând din pricina numelui, pe tine însuşi Stăpânului Hristos te-ai adus biserică prin mucenicia ta, întru care sfinţit-ai şi numele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toiag Voievodului creştin, Ianache înţeleptule, de Dumnezeu urâtorii ştiindu-te, asupra voastră întărâtându-se, tăiatu-v-au, sfetnice, capul amâdurora, de Hristos amândoi proslăvindu-vă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul Părintelui ceresc prin pogorârea Duhului L-ai zămislit, Fecioară, în pântece, scriptură vie şi chivot şi toiag şi cer şi biserică nouă arătându-te, Preacurată, nădejdea creştinilor.

Catavasie: Cela ce eşti lucrătoarea şi cuprinzătoarea a toate Înţelepciune şi Putere a lui Dumnezeu, întăreşte Biserica, Hristoase, neclătinată, emişcată, că singur eşti Sfânt, Cel ce întru sfinţi Te odihneşti.

 

Sedealna

Glas 1

Podobia: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Pe noul Constantin lăudându-l cu toţii, veniţi să-i sărutăm preacinstitele moaşte, ca harului dumnezeiesc întreit s-a făcut părtaş: de-al mirungerii, de-al lui David împăratul, şi de harul cel mucenicesc şi cunună şi slava cea veşnică.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Munte Umbrit cu Darul cel Dumnezeiesc, privindu-te pe tine Prorocul Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israel, ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Capul neavând unde-ţi pleca, Dumnezeule, şi pe aceasta auzind-o fericitul Constantin, de râvnă umplându-se, vistieriile deschisu-şi-a, Bunule, nor de biserici zidind Ziditorului.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Toată avuţia pământească pierzându-o şi neavând, precum Stăpânul, capul unde şi-l pleca, pe lemn, Voievodule, ţi l-ai plecat, de Dumnezeu iubitorule, mărturisind pe Hristos Cel pe lemn răstignit.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Norul de biserici închinate Stăpânului Care-ntru Sfinţi Se odihneşte nicidecum te-a odihnit, ci capul plecându-ţi-l şi întru tine Dumnezeu odihnindu-Se, I-ai închinat şi biserica trupului tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată părinteasca rânduială plinindu-o, Botezătorului Stăpânul capul grabnic şi-a plecat; şi tu, Voievodule, asemeni Domnului plecatu-ţi-ai creştetul, asemeni Lui ascultător arătându-te.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Naşterea trupească, Născătoarea Stăpânului, întru mutarea ta la ceruri Voievodului i-a fost, la ceruri mutându-se întru aceeaşi, o, Stăpâna a cerului, la Fiul tău solitoare avându-te.

Catavasie: Graiurile Prorocilor şi ghiciturile întruparea Ta o au spus, cea din Fecioară, Hristoase: Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi, şi, Strigă Ţie adâncul cu veselie, Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea 5-a

Irmos: Cel Ce ai luminat cu Lumina venirii Tale, Hristoase şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Ale Tale mădulare pe Tine avându-Te, Dumnezeule, Viaţa şi Cap, Voievozii Tăi desluşit aceasta tuturor, Hristoase, au vădit-o, capul degrab lepădându-şi-l.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Într-al morţii întuneric şi umbra şi latura socotit-au să v-arunce păgânii, Slăviţilor; ci lumină mare pe Hristos în suflete avându-L, moarte primind la viaţă v-aţi dus.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pe pământ Mântuitorul făclie văzându-te, şi cunună, Voievodule, înveşnicindu-ţi-o, Constantine, pusu-te-a în cer, lumina tuturora celor din curţile Domnului.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cele bune, ca un tată, voind pentru fiii tăi şi mărirea pământească deşartă văzându-o, de cereasca slavă i-ai făcut părtaşi muceniceşte, o, Voievoade al Domnului.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

De un nume, Constantine slăvite, cu tatăl tău pe pământ şi de un scaun ai fost, înţeleptule; ci cu tatăl tău mărturisind Treimea de un scaun, iarăşi cu tatăl în ceruri petreci.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cununie pământească gătitu-ţi-ai, Radule; ci Hristos nestricăcioasa cunună gătindu-ţi-o, pe aceea, Sfinte, ţi-ai ales, slăvite Mucenice, nunta de-aici lepădându-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înainte-Mergătorului Domnului, sfetnice, i-ai urmat, preaînţelepte Ianache, şi capul tău pentru legea Domnului ca el, slăvite Mucenice, ţi l-ai tăiat, fericitule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născătoare a Luminii, Fecioară, ştiindu-te, întunericul din suflet degrabă alungă-ni-l, mijlocind, Stăpână, la Hristos iertare de greşeli robilor tăi ca un Bun să ne dea.

Catavasie: Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, spune-voi; că din veşnica Slavă strălucire împreună vecuitoare şi ipostatică strălucind, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric şi umbră le-ai răsărit Soare.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor Tărie şi Îndreptare.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cetate Împăratului creştinilor Întocmai cu Apostolii la Hurezi, o, Voievoade, ridicând, astăzi, Constantine, în cetatea lui împărăţie nestricată de la Hristos ai luat.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Slăvitului Gheorghe biserica zidindu-i, Voievodule, şi ca el pe Dumnezeu mărturisind, moaştele într-aceasta, Mucenicule, de biruinţă Purtătorul ca pe-un odor şi-a primit.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Sămânţa cea cerească adăpându-o cu apa milosteniei şi cu faptele credinţei îngrijind, rodul însutit Semănătorului, o, Mucenicilor, îndată prin seceriş aţi adus.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Lăsat-aţi pentru dragostea Stăpânului Celui de voie răstignit şi soţii şi prunci şi maică şi surori, vrednici arătându-vă, Slăviţilor, de Dumnezeu Care pe Sine S-a deşertat pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În sfeşnic aşezatu-s-au Bisericii de mâna Ziditorului, precum candelele pline cu untdelemn, sufletele care, Brâncovenilor, ca înţeleptele fecioare pentru Hristos v-aţi gătit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Trezeşte-ne, Stăpână, ridicându-ne din somnul greu al patimii, întunericul păcatului gonind, acoperământul tău şi mila ta nedepărtând, Preamilostivă, de la supuşii tăi.

Catavasie: Focul cel dinlăuntru al chitului celui născut în luciul mării era închipuirea îngropării Tale celei de trei zile, căreia Iona proroc s-a arătat, ca fiind mântuit, precum s-a şi trimis mai-nainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ţie, Doamne, cu glas de laudă.

 

Condac

Glasul al 8-lea

Podobia: Apărătoare Doamnă...

De stăpânia trecătoare lepădându-vă, Împărăţia nestricată, Voievozilor, aţi luat de la Stăpânul muceniceşte; pe Acela arătaţi-L, Brâncovenilor, îndurat celor ce strigă cu evlavie: Bucuraţi-vă, de Hristos iubitorilor.

 

Icos

Auzind Voievodul de a Ucenicilor ceată, cea pe nori venită întru adormirea Stăpânei, de norul harului umbrindu-se zis-a fiilor lui: Şi noi, o, preadulcii mei fii, într-a Împărătesei cetate şi prăznuire aflându-ne, ceata să întocmim spre cinstirea mutării acesteia la Viaţă, iar nu ca Iuda spre lepădarea de Unul-Născut al ei. Veniţi, dar, iubitorilor de Mucenici, ceată adunându-ne şi pomenirea lor săvârşind, acestora cu evlavie să strigăm: Bucuraţi-vă, de Hristos iubitorilor.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Cuptor Gândit te înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Sufletul dând lui Hristos, vitejilor, pentru viaţa cea de veci l-aţi păstrat, aşa cum a zis, şi neruşinându-vă de El, înţelepţilor, în desfrânatul neam al păgânilor, împărăţiţi cu Hristos, Voievozilor, de-a pururea.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Încă de-aici cu puterea Duhului Împărăţia lui Hristos înlăuntru vostru venind, slava şi cununile grabnic, Voievozilor, aţi lepădat, fericiţilor, mărturisind pe Hristos Împărat şi Dumnezeu şi Stăpân.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cum voi putea eu, unsul lui Dumnezeu, fără credinţa lui Hristos să m-arăt supuşilor mei? zis-ai, Voievodule, împăratului păgân cu îndrăznire, viteazule, mărturisind pe Hristos Împărat şi Dumnezeu şi Stăpân.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cum voi primi în Împărăţia Mea fără cunună-mpodobit pe cinstit voievodul Meu? zis-ai, Dumnezeule, punând înaintea lui cu harul Tău cununa cea veşnică; ci pe cea veche lăsând, pe cea nouă a luat-o degrab.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pe Dumnezeu văzând, Voievodule, la moarte dând pe Fiul Său pentru noi, Cel Unul-Născut, Lui asemănându-te, la moarte pe fiii tăi i-ai îndemnat, înţeleptule, precum Hristos, fericiţii, plinind cuvântul tatălui.

Naştere dând după legea trupului pruncilor tăi celor iubiţi, iubitorule de Hristos, jertfă, Voievodule, i-ai adus lui Dumnezeu ca Avraam, înţeleptule, întru viaţa de veci, Constantine, iarăşi născându-i pe ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiilor tăi preadulci, Voievodule, capul tăindu-se văzând de securea păgânilor, inima şi sufletul cumplit ţi s-au sfâşiat, ca lângă Cruce Maicii Stăpânului; ci mergători-înainte pe dânşii la Hristos i-ai avut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Trupul voind, Stăpână, să ţi-l îngropi în valea lui Iosafat, în grădina Ghetsimani, semn preadesluşit ai dat nouă, celor ce-ţi cântăm, că milostiv pe Domnul vrei să ni-L faci când judeca-va, Fecioară, aici tot neamul oamenilor.

Catavasie: Neruşinatei mânii şi focului dumnezeiască dragoste împotrivindu-se, focul, adică, l-a răcorit, iar de mânie ţi-a râs, prin cea cuvântătoare şi de Dumnezeu însufleţită întreit-glăsuitoare a Cuvioşilor liră, răsunând împotriva organelor musiceşti în mijlocul văpăii: Preaproslăvite Dumnezeul Părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Ţese-ne haina, din mijlocirile tale, pentru nunta cerescului Mire, rugămu-ne ţie, Radule slăvite.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Tatălui voia asemeni Ţie, Hristoase, împlinind-o Matei înţeleptul, plineşte-i, Stăpâne, cea pentru noi solire.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe Împăratul, sfetnice, pururea roagă-L, ale şarpelui sfaturi, Ianache, ştergând, Mucenice, din inimile noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vindecă, Maică, mijlocind către Domnul, toată boala şi toată-ntristarea robilor tăi grabnic, Fecioară preacurată.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe El întru toţi vecii.

Catavasie: Văpaia răcorind pe Sfinţi, iar pe necredincioşi arzând, Îngerul Cel Atotputernic al lui Dumnezeu a arătat-o Feciorilor; şi izvor de viaţă începător a lucrat-o pe Născătoarea de Dumnezeu, stricare morţii şi de viaţă izvorâtoare celor ce cântă: pe Făcătorul Unul să-L cântăm cei izbăviţi şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântecele cel Fecioresc făcându-Se Om; pentru aceasta, pe Preacurata de Dumnezeu Născătoarea, toţi credincioşii o mărim.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Măcar că la vedere şase fiind, prin unirea credinţei, Slăviţilor, una aţi fost, Treimea-n Unime închipuind, fărămiţarea ce rupea firea omenească înlăturând; rugaţi-L, dar, pe Domnul cumplita dezbinare să ne alunge, Brâncovenilor.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Unirea din credinţă cu Dumnezeu prin lucrarea poruncilor Domnului ai dobândit, Sfinte Voievoade al lui Hristos, şi mincinoasa unire cu rău credincioşii ai osândit, vădind muceniceşte a dogmelor tărie; întru acestea întăreşte-ne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cântarea cea săracă primindu-o, Brâncovenilor, pururi rugaţi-vă lui Dumnezeu, degrabă făcându-ni-L milostiv, toată nevoia, Sfinţilor, grabnic alungându-o de la noi şi toată uneltirea vrăjmaşului călcând-o, şi sănătate dăruiţi-ne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tine rugătoare lui Dumnezeu te aducem, Fecioară, toţi robii tăi; roagă-te, dar, Fiului tău Celui Preamilostiv şi Tatălui şi Duhului, Unuia Stăpânului tuturor, Treimii Celei Sfinte, spre noi să Se îndure, pe toţi, Stăpână, mântuindu-ne.

Catavasie: Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţa; ceea ce eşti după naştere fecioară şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

Canon de rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni (2)

Troparul Sfinților Martiri Brâncoveni

La Mucenicii lui Hristos cei preavrednici, la solitorii pentru noi către Domnul, la ceata Brâncovenilor căzând să strigăm: o, Prealăudaţilor, lui Hristos Împăratul pururea rugându-vă, pomeniţi-ne pururi, toată urzeala şarpelui stricând, cea îndreptată asupra Bisericii.

 

Canonul

Glas 8

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Lăsând stăpânia cea de aici şi mărturisindu-L pe Stăpânul Cel răstignit, cununa cerească aţi luat-o şi mijlociţi pentru noi, Brâncovenilor.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Prin ungerea cea de la Dumnezeu, pe pământ supuşii şi Biserica ţi-ai păzit; la fel, Constantine, şi din ceruri nevătămaţi, Mucenice, păzeşte-ne.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De slava lumească v-aţi lepădat, slava nezidită dobândind-o de la Hristos; de care părtaşi să ne arate pe Domnul slavei rugaţi-L, Slăviţilor.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sufletului meu celui chinuit tu eşti, Preacurată, întărire şi adăpost, şi întunecatei mele inimi neînserată lumină, Stăpâna mea.

Catavasie: Cea împodobită cu dumnezeiască slavă, sfântă şi lăudată, Fecioară, pomenirea ta, pe toţi credincioşii i-a adunat spre veselie, începând cu Mariam, cu timpane şi cu hore, care cântă Unuia-Născut al tău, căci cu slavă S-a proslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Tărie şi pavăză v-am dobândit, Voievozilor, de la Hristos, şi acoperire, mângâiere şi laudă.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Degrab ajutaţi-ne, toată nevoia gonindu-o, pe Dumnezeu pururea rugându-L pentru noi, Brâncovenilor.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primind, Dumnezeule, solirile Brâncovenilor, Cela ce eşti Iubitor de oameni, ca un Bun, miluieşte-ne.

Stih:  Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Maica Ziditorului, tămăduire preagrabnică dă şi acum, Pururi Fecioară, celor care te laudă.

Catavasie: Cela ce eşti lucrătoarea şi cuprinzătoarea a toate Înţelepciune şi Putere a lui Dumnezeu, întăreşte Biserica, Hristoase, neclătinată, nemişcată, că singur eşti Sfânt, Cel ce întru sfinţi Te odihneşti.

 

Sedealna

Glas 1

Podobia: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Pe noul Constantin lăudându-l cu toţii, veniţi să-i sărutăm preacinstitele moaşte, ca harului dumnezeiesc întreit s-a făcut părtaş: de-al mirungerii, de-al lui David împăratul, şi de harul cel mucenicesc şi cunună şi slava cea veşnică.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am Doamne Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

V-aţi adus, Voievozilor, jertfă preaplăcută Mântuitorului; ci mânia Lui cea către noi stingeţi-o degrabă, Mucenicilor.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Junghiindu-vă, Sfinţilor, Mielului urmat-aţi, o, Brâncovenilor; ci la staulul Aceluia, pentru noi rugându-L, aduceţi-ne.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mângâindu-Te, Bunule, întru Voievozii şi Mucenicii Tăi, mângâiere, cu solirea lor, o, Mântuitorule, trimite-ne.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dă-mi tărie, Stăpâna mea, din împresurarea cea grea scăpându-mă, şi pe mine, ticălosul rob, din noroiul patimii ridică-mă.

Catavasie: Graiurile Prorocilor şi ghiciturile întruparea Ta o au spus, cea din Fecioară, Hristoase: Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi, şi, Strigă Ţie adâncul cu veselie, Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Bogăţia lumească, o, preaînţelepte, cezarului dându-o, ţi-ai păzit comoara mărturiilor gurii lui Dumnezeu; la acestea, Sfinte, rugându-L pururi pe Cuvântul, Constantine, pe toţi îndreptează-ne.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Mărturiile Tale, Doamne, Brâncovenii în inimi avându-le, înşişi mărturie, Dumnezeule, Ţie Ţi s-au făcut; ci primind, Stăpâne, muceniceasca lor solire, într-acestea păzeşte-ne inima.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mărturiile Tale pururi nebuneşte le calc, Dumnezeule, şi mărturisire şi căinţă curată nu Îţi aduc; ci primind, Stăpâne, a Brâncovenilor solire, la acestea din nou îndreptează-mă.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Arătatu-te-ai nour, ploaia cea cerească în lume aducându-o, c-ai plouat, Fecioară, muritorilor harul dumnezeiesc; ci trimite, Maică, preaîmpietritei mele inimi ploaia lacrimilor şi străpungere.

Catavasie: Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, spune-voi; că din veşnica Slavă strălucire împreună vecuitoare şi ipostatică strălucind, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric şi umbră le-ai răsărit Soare.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cu fiii tăi pe pământ bineplăcut-ai Stăpânului; ci în cămările Lui cereşti, Voievodule, cu dânşii luându-te prin mucenicie, mântuire mijloceşte-ne.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Feciorii ca Avraam ţi i-ai jertfit, Voievodule, şi dimpreună cu ei în sânul aceluia acum odihnindu-te, Sfinte Constantine, mântuire mijloceşte-ne.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Slăvit-aţi pe Dumnezeu în trupul vostru, Slăviţilor, şi Dumnezeu v-a slăvit cu slava cea de la El; de care, rugămu-vă, prin solirea voastră, şi pe noi învredniciţi-ne.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe Cela ce întru Sfinţi Se odihneşte, Stăpâna mea, L-ai zămislit negrăit; Aceluia roagă-te şi mintea şi sufletul cu a ta lumină luminează-mi şi sfinţeşte-le.

Catavasie: Focul cel dinlăuntru al chitului celui născut în luciul mării era închipuirea îngropării Tale celei de trei zile, căreia Iona proroc s-a arătat, ca fiind mântuit, precum s-a şi trimis mai-nainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ţie, Doamne, cu glas de laudă.

 

Condac

Glasul al 8-lea

Podobia: Apărătoare Doamnă...

De stăpânia trecătoare lepădându-vă, Împărăţia nestricată, Voievozilor, aţi luat de la Stăpânul muceniceşte; pe Acela arătaţi-L, Brâncovenilor, îndurat celor ce strigă cu evlavie: Bucuraţi-vă, de Hristos iubitorilor.

 

Icos

Auzind Voievodul de a Ucenicilor ceată, cea pe nori venită întru adormirea Stăpânei, de norul harului umbrindu-se zis-a fiilor lui: Şi noi, o, preadulcii mei fii, într-a Împărătesei cetate şi prăznuire aflându-ne, ceata să întocmim spre cinstirea mutării acesteia la Viaţă, iar nu ca Iuda spre lepădarea de Unul-Născut al ei. Veniţi, dar, iubitorilor de Mucenici, ceată adunându-ne şi pomenirea lor săvârşind, acestora cu evlavie să strigăm: Bucuraţi-vă, de Hristos iubitorilor.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Nor de biserici aducându-I, Constantine, Ziditorului lumii, mijlocind, alungă-ne norul de păcate şi cu umbrirea harului stinge patimile noastre.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Nu următor la tron în lume, ci la ceruri mergător-înainte te-a avut înţeleptul tată, Constantine; la fel şi nouă, bunule, fă-te cu a ta solire.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu doar cu vorbele cinstit-ai pe Întâiul-Mucenic, ci şi cu fapta; ci pe Domnul rugând, Ştefane Mucenice, pe robii tăi trezeşte-ne la credinţa lucrătoare.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mâinile tale ridicându-ţi către Domnul, preacurată Fecioară, de cumplite necazuri scapă-i totdeauna, cu caldă rugăciunea ta, pe cei care ţi se roagă.

Catavasie: Neruşinatei mânii şi focului dumnezeiască dragoste împotrivindu-se, focul, adică, l-a răcorit, iar de mânie ţi-a râs, prin cea cuvântătoare şi de Dumnezeu însufleţită întreit-glăsuitoare a Cuvioşilor liră, răsunând împotriva organelor musiceşti în mijlocul văpăii: Preaproslăvite Dumnezeul Părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Această aleasă și sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă și doamnă, al praznicelor praznic și sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Rouă din văpaie făcut-ai, Stăpâne, feciorilor ce legea lui Moise au ţinut-o; ci şi fiilor mei, luminează-le cu harul Tău inima cunună să ia, se ruga preaînţeleptul.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Fiul de la Sine nimic nu lucrează, pe Tatăl nevăzându-L mai înainte lucrând; ci pe tatăl văzând la Hristos muceniceşte silindu-se, făcut-au la fel şi feciorii lui îndată.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Largă este calea cea către pieire şi strâmtă este poarta către viaţă şi calea; pe cea strâmtă intrând Voievozii Tăi, Hristoase, cu harul Tău, viaţa de veci au aflat-o, fericiţii.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pe Domnul ascuns în poruncile Sale aflat-ai, Constantine, ţinând poruncile, Sfinte; ci să-L aflu şi eu, pe acestea împlinindu-le, rogu-te, la El mijlocind pentru mine, Mucenice.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Casa sufletească zidită având-o pe piatră, înţelepţilor, pe Hristos, şi-ntărită şi venind peste ea al ispitei puhoi, Mucenicilor, rămas-a întreagă, nimic neclătinând-o.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Frate Mi-e şi maică, grăit-ai, Hristoase, acela care ţine dumnezeiasca poruncă; auzindu-Te, dar, Brâncovenii şi credinţa ţinându-o, rudenia Ta dobândit-au, Milostive.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Legea creştinească iubind, Voievoade, şi capul retezându-ţi pentru Hristos, Constantine, îndrăznire având, Împăratului ceresc pomeneşte-ne, sfârşit creştinesc mijlocindu-ne, slăvite.

Stih: Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cântare curată s-aducem cu frica Treimii după feţe, iar după fire Unimii, pe Cuvântul născut şi pe Tatăl născător şi pe Duhul Sfânt din Tatăl purces lăudând întru toţi vecii.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pacea Ta, Hristoase, trimite-ne grabnic, primind, Preamilostive, a Maicii Tale solire şi a Sfinţilor Tăi Voievozi şi Mucenici, Dumnezeule, iertându-ne, Doamne, mulţimea de păcate.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe El întru toţi vecii.

Catavasie: Văpaia răcorind pe Sfinţi, iar pe necredincioşi arzând, Îngerul Cel Atotputernic al lui Dumnezeu a arătat-o Feciorilor; şi izvor de viaţă începător a lucrat-o pe Născătoarea de Dumnezeu, stricare morţii şi de viaţă izvorâtoare celor ce cântă: pe Făcătorul Unul să-L cântăm cei izbăviţi şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Chipul curatei nașterii Tale, l-a arătat rugul cel aprins cu foc rămânând nears, și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul, ispitelor cel sălbăticit asupra noastră. Ca să te mărim pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat.

Stih: Azi Brâncoveneasca mucenicească ceată cu toţii lăudând-o, cântare să-i aducem!

Pacea lui Hristos avându-o şi strâmtorare prin lucrarea vicleanului venind peste voi, aţi îndrăznit, înţelepţilor, pe Hristos mărturisind în privelişte, şi lumea biruind-o împărăţiţi în veacul veacului.

Stih: Azi Brâncoveneasca mucenicească ceată cununa trecătoare cu cea de sus o schimbă!

Cerul Dumnezeu golindu-Se l-a plecat, negrăit întrupându-Se; asemeni şi voi muceniceşte, Slăviţilor, spre tăiere plecatu-v-aţi creştetul, de slava pământească înţelepteşte deşertându-vă.

Stih: Azi pe Brâncovenii slăviţi, pe Voievozii şi Mucenicii noştri, să îi cinstim cu râvnă!

Trupul spre viaţă veşnică Mântuitorul vouă dându-şi-l, Sfinţilor, asemeni şi voi Mântuitorului v-aţi adus, Brâncovenilor, cinstitele capete şi slava nezidită aţi dobândit-o, Mucenicilor.

Stih: Azi pe Macabeii legii desăvârşite a Mielului cinstindu-i să-i lăudăm cu toţii!

Capul pentru legea Domnului ca Macabeii v-aţi tăiat, Brâncovenilor, capul şarpelui celui viclean şi trufia lui şi momeala bărbăteşte călcându-le şi raiul şi cununa neveştejită moştenindu-le.

Stih: Veniţi, credincioşii, să lăudăm cu râvnă dumnezeiasca pârgă a noastră către Domnul!

Mare îndrăznire, Sfinţilor, către Hristos aţi câştigat, Voievozilor; la El mijlocind, neîncetat izbăviţi-ne de vrăjmaşii nevăzuţi şi de cei văzuţi, iertare de greşeli de la Stăpânul dăruindu-ne.

Stih: Primind Ziditorul mucenicia voastră, Slăviţilor, cunună veşnică v-a făcut-o!

Calea săvârşind, vitejilor, muceniceşte şi credinţa ţinându-o, Mucenicilor celor demult, Brâncovenilor, aţi urmat şi bărbăţiei acelora; cu care mântuire de la Stăpânul mijlociţi-ne.

Stih: Maicii preacurate cinstindu-i Adormirea, Brâncoveneasca ceată cu ea la cer se mută!

Celor ce cu râvnă, Sfinţilor, după dreptate vă cinstim pătimirile, pomenindu-ne Mântuitorului pururea, izbăvire din toate nevoile şi râvnă către Dânsul şi sănătate dăruiţi-ne.

Stih: Astăzi, Preacurată, la Fiul tău trecut-ai, mutându-te cu slavă din moarte la viaţă!

Pururi către Domnul mâinile spre mijlocire, Preacurată, ridică-le, degrab alungând învârtoşarea din suflete celor care, Stăpâna, te laudă, fecioara născătoare de Dumnezeu mărturisindu-te.

Catavasie: Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţa; ceea ce eşti după naştere fecioară şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoara sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiți și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine că de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinți către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoara sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiți și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine că de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinți către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.