„Oamenii vor aştepta salvarea din cosmos”

 Arhimandritul Gavriil (Urghebadze): „Oamenii vor aştepta salvarea din cosmos”

 În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi. – Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti. Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească. – Diavolul are 666 de mreje. În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni. – Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor. – Când icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor. – Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul. – Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici. – Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, de însemnat cu sfânta cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană

În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi.

Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti. Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească.

Diavolul are 666 de mreje. În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni.

Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor.

Când icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor. Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul.

Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici.

Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, de însemnat cu sfânta cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană.

Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist.

Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru poporul său, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face cruce şi îţi va da pâine.

Nu vă temeţi. Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte.
Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist.

În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice. Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin.

Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte.

Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii.
Este ultimul… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor.

La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători.
Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt. Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi.

La sfârşitul vremurilor oamenii se vor mântui prin dragostea, smerenie şi bunătate. Bunătatea va deschide porţile Raiului, smerenia îi va duce încolo, iar dragostea îl va arăta pe Dumnezeu.

Arhimandritul Gavriil (Urghebadze) 1929 -1995, 

Niciodată să nu vă pierdeţi nadejdea! din “Stareţii despre ultimele vremuri”

Sfântul Gavriil Urghebadze a oferit îndrumări foarte concrete pentru supraviețuirea spirituală și fizică în vremurile de pe urmă. Acestea se concentrează pe discernământ, solidaritate și încredere deplină în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Iată principalele sale profeții și sfaturi de pregătire:

• Discernământul prin fapte, nu prin cuvinte: Sfântul avertiza că, în ultimele zile, susținătorii lui Antihrist vor merge la biserică, își vor face cruce și vor predica Evanghelia. El îi îndemna pe credincioși să nu creadă pe nimeni care nu are fapte bune, subliniind că „un adevărat creștin se va cunoaște doar după faptele sale”.
• Refugiul în munți și păduri: Arhimandritul i-a sfătuit pe creștini ca, în momentele de prigoană, să caute refugiu în locuri izolate. El recomanda deplasarea în grupuri de 10-15 persoane, deoarece singurătatea poate fi periculoasă din cauza ispitelor demonice.
• Hrana prin minune divină: Pentru cei care vor refuza „pecetea” și se vor teme de foame, Sfântul Gavriil dădea asigurări că Dumnezeu va face minuni:
  • O singură frunză de plantă va fi suficientă pentru a hrăni un om timp de o lună.
  • Prin semnul sfintei cruci, până și țărâna pământului se va putea transforma în pâine pentru cei credincioși.
• Pecetea lui Antihrist: El explica faptul că la început pecetea va fi oferită voluntar, dar odată cu înscăunarea lui Antihrist, ea va deveni obligatorie, iar refuzul va fi considerat trădare.
• Puterea Dragostei: În ultimul său an de viață, mesajul său s-a concentrat aproape exclusiv pe iubire. El spunea: „Iubiți-vă unii pe alții, căci cel lipsit de iubire nu poate moșteni Împărăția Cerurilor”. Totodată, el a prezis că Georgia va fi salvată prin iubire și va fi luminată spiritual în acele vremuri. 

Sfaturi practice pentru credincioși:

1. Nu vă temeți: Așa cum evreii nu au dus lipsă de nimic în deșert după ieșirea din Egipt, nici creștinii nu vor fi abandonați de Dumnezeu.
2. Smerenia ca protecție: Sfântul îndemna la modestie și pocăință imediată, numind amânarea „mâine” o cursă a diavolului.
3. Rugăciunea: În orice situație critică, Dumnezeu va lumina mintea credinciosului pentru a ști cum să reacționeze.Sfântul Gavriil Urghebadze a lăsat descrieri foarte specifice despre cum va arăta și cum va acționa Antihristul, subliniind că principala sa armă va fi înșelarea minții. 
   Iată semnele cheie identificate de acesta:
   1. Modul de prezentare și personalitatea
   • Salvatorul lumii: Antihristul nu va apărea ca un personaj malefic de la început, ci ca un lider care „va rezolva toate problemele”. Va promite pace globală și prosperitate pentru a câștiga încrederea maselor.
   • Hipnotism spiritual: Sfântul spunea că acesta va avea capacitatea de a „pătrunde în mintea oamenilor” prin cuvinte mieroase și o logică aparent impecabilă.
   • Falsa smerenie: El va imita sfințenia, purtându-se cu o politețe extremă și afișând o formă de „dragoste” universală, care însă va fi lipsită de Duhul Sfânt. 
   2. Semnele fizice și tehnologice
   • Pecetea vizibilă și invizibilă: Sfântul Gavriil a avertizat că pecetea (666) va fi aplicată atât invizibil, cât și vizibil pe mână și pe frunte. El sublinia că tehnologia va fi folosită pentru a monitoriza și controla fiecare mișcare a oamenilor.
   • Transmiterea prin televiziune: O profeție celebră a sa menționează că lupta dintre profeții Enoh și Ilie cu Antihristul va fi transmisă la televizor pentru ca întreaga lume să o poată vedea.
   • Locul înscăunării: El va dori să ocupe tronul din Templul de la Ierusalim, prezentându-se ca fiind Dumnezeu însuși. 
   3. Diferențierea între credincioși
   • Credința minții vs. Credința inimii: Aceasta este una dintre cele mai profunde distincții ale sale. Cei care au doar o „credință a minții” (intelectuală, logică) vor fi ușor de păcălit de argumentele Antihristului. Doar cei care au „credința în inimă” vor simți duhul străin și îl vor recunoaște ca înșelător.
   • Falsul cler: Sfântul avertiza că adepții Antihristului vor merge la biserică, vor predica Evanghelia și își vor face semnul crucii, dar nu vor avea fapte bune. 
   4. Protecția divină
   • Sfânta Împărtășanie: Arhimandritul încuraja deasa spovedanie și împărtășanie ca fiind „zidul de apărare” cel mai puternic împotriva influenței sale.
   • Rolul Georgiei: Sfântul Gavriil a afirmat că Antihristul nu va putea fi încoronat în Georgia și că persecuțiile acolo vor fi mai puțin severe, țara devenind un loc de refugiu. 
   Sfatul de aur al Sfântului: „Nu vă temeți! Dumnezeu nu vă va părăsi. Chiar și praful se va face pâine pentru cel care are semnul sfintei cruci și inima curată”.

E o armată de demoni care ne aduc toate gândurile acestea josnice.

 - În momentul când te așezi la rugăciune, diavolul te atacă și după primele cuvinte, după primele scurte rugăciuni pe care le faci, îți pune în minte tot felul de gânduri neimportante, lumești. - Până și curiozitatea de a ști cât e ceasul lucrează în mintea ta sau curiozitatea de a ști dacă afară e soare sau nor. Toate acestea lucrează ca niște acțiuni nevinovate, dar ele strică glasul rugăciunii din inima noastră.

 - Părintele Porfirie spune că aceste gânduri care ne vin în minte în timpul rugăciunii sunt ca niște avioane. Întâi le auzi departe, foarte încet, ca pe un zgomot fără insistență puternică, apoi zgomotul crește, și crește, și crește, și când ajung deasupra capului tău te copleșesc cu vuietul lor și apoi trec mai departe. Dar dacă intri în conversație cu aceste gânduri, ele fac din inima ta aeroport. 

 - Mă întreabă unii credincioși cum să facă să lupte împotriva gândurilor care le vin în minte când se roagă. Primul lucru este să nu le dai atenție. Adică să le lași să treacă peste capul tău. Al doilea lucru este să chemi ajutorul lui Dumnezeu și al îngerului păzitor.

 - Și al treilea lucru este să nu deschizi inima ta pentru o conversație cu gândurile rele. Fiindcă demonul e mai puternic decât noi. 

 - Diavolul turbează atunci când cineva se roagă. Așa se explică de ce suntem atât de atacați când ne rugăm. E o armată de demoni care ne aduc toate gândurile acestea josnice.

✝) Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu 24 Februarie

 Cuviosul Petroniu Tănase (1914-2011) a fost membru al mişcării „Rugul Aprins”, stareţ al Schitului Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, dar şi unul din marii duhovnici români.

Cuviosul Petroniu s-a născut în anul 1914, în comuna Farcașa (județul Neamț). S-a călugărit de foarte tânăr în obștea Mănăstirii Neamțului, unde s-a și format duhovnicește. Mai târziu a fost trimis la București pentru studii, și așa a intrat în obștea Mănăstirii Antim. A studiat Teologia (licență), dar a făcut în paralel și alte studii de matematică și filozofie.

La Mănăstirea Antim, din anul 1937, Cuviosul Petroniu a avut drept ascultare de a pune în bună rânduială biblioteca mănăstirii.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în primii ani după (1945-1947), Cuviosul Petroniu a fost funcționar la Cancelaria Sfântului Sinod și chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din mişcarea „Rugul Aprins” și a suferit consecințele acestei afilieri.

În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis să trimită două grupuri de călugări români ca să întărească efectivul Schitului românesc Prodromu și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Cuviosul Petroniu a făcut parte din al doilea grup de monahi.

Din 1978, Cuviosul Petroniu a trăit neîntrerupt în Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț al Schitului Prodromu. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de 22 februarie 2011 și a fost înmormântat după tradiția athonită la 24 februarie 2011 în cimitirul Schitului Prodromu.

Bunul nume al Cuviosului Petroniu era răspândit pe tot cuprinsul Sfântului Munte. Astfel, când Placide Deseille, stareţul mănăstirii „Sfântul Antonie cel Mare” din Franţa l-a rugat pe părintele Macarie Simonopetritul să-l ducă la un părinte după cuvânt de folos, au venit, împreună cu egumenul Elisei şi toată sinaxa mănăstirii, la Avva Petroniu.

Mitropolitul Serafim Joantă mărturisea despre Cuviosul Petroniu: „În el vedeam chipul ideal al călugărului care îmbina în modul cel mai firesc erudiţia teologică şi laică cu smerenia şi râvnă de rugăciune. Rar mi s-a dat să întâlnesc un om cult şi smerit, în acelaşi timp, cum a fost Părintele Petroniu!”

A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică la 31 august 2025.

Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Petroniu Prodromitul

+24 februarie

După obişnuitul început: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie... Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule... Slavă... Şi acum... Preasfântă Treime... Doamne miluieşte.... Slavă... Şi acum... Tatăl nostru... Miluieşte-ne pe noi... Slavă.... Doamne, miluieşte-ne pe noi... Şi acum... Uşa milostivirii ... Cred întru unul Dumnezeu... Psalmul 50...

Condac 1

Pe iubitorul de nevoinţă al lui Hristos, pe Cuviosul Părintele nostru Petroniu Prodromitul, roada cea bună a neamului românesc, care prin harul lui Dumnezeu s-a învrednicit a dobândi lucrarea rugăciunii curate, şi a biruit uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi, după vrednicie să îl lăudăm: Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Icos 1

Din pruncie ai căutat spre cele înalte, însufleţit de râvna părinţilor tăi întru cele sfinte, care ţi-au sădit în suflet credinţa dătătoare de viaţă şi iubirea pentru Hristos, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, odrasla cea bună a plaiurilor moldovene;

Bucură-te, că de la părinţi ai cules cele bune;

Bucură-te, că ai crescut în rânduială creştinească;

Bucură-te, că te-ai format în biserica strămoşească;

Bucură-te, c-ai fost rânduit spre slujire dumnezeiască;

Bucură-te, că dintru început ai fost evlavios;

Bucură-te, că s-a vădit sufletul tău frumos;

Bucură-te, că te-ai hrănit cu învăţăturile lui Hristos;

Bucură-te, că râvna sfântă te-a făcut luminos;

Bucură-te, că la dragostea dumnezeiască ai râvnit;

Bucură-te, că a fi veşnic lângă Hristos ţi-ai dorit ;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 2

Cuvântul Mântuitorului: Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie, a străfulgerat sufletul tău curat, şi luând drumul Neamţului, cu hotărâre în sfânta mănăstire ai intrat, cântând neîncetat: Aliluia!

Icos 2

Întreaga viaţă ai mulţumit lui Dumnezeu că ţi-a îndrumat paşii spre Lavra Neamţului, unde ai aflat modele vrednice de vieţuire şi slujire, monahi cu viaţă sfântă, acum ştiuţi şi neştiuţi rugători în cer, pentru care cântăm ţie:

Bucură-te, că ai luat crucea şi ai urmat lui Hristos;

Bucură-te, că ai ştiut să alegi cele de folos;

Bucură-te, tânăr înţelept al viretuţilor lucrător;

Bucură-te, suflet curat al tainelor sfinte căutător;

Bucură-te, al nevoinţelor lucrător;

Bucură-te, al celor sfinte râvnitor;

Bucură-te, în rânduieli smerit ascultător;

Bucură-te, al sfaturilor duhovniceşti împlinitor;

Bucură-te, al celor sfinte cugetător;

Bucură-te, în via Domnului lucrător;

Bucură-te, că toate cu dragoste le-ai împlinit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 3

Dragostea Maicii Domnului, harul care se revărsa din icoana sa „Lidianca” şi ajutorul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorii lavrei şi-a celor ce-n ea au vieţuit, ţi-au luminat sufletul, şi paşii ţi-au întărit, pentru care cu mulţumire ai cântat totdeauna: Aliluia!

Icos 3

Râvna ta sfântă şi iubirea neşovăielnică, Apărătorul Cel Mare al Lavrei Neamţului ţi-a primit, şi ca un semn al dragostei Sale, cu schima călugăriei te-a împodobit, pe care PreaCuvioase, ca din mâna Sa cu smerenie ai primit. Pentru aceasta cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, suflet de razele dumnezeieşti luminat;

Bucură-te, că floare aleasă te-ai arătat;

Bucură-te, că în virtuţi ca şi cu o haină te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că ai avut modele vrednice de urmat;

Bucură-te, că lupta duhovnicească neînfricat ai lucrat;

Bucură-te, că în ispite ai luptat netulburat;

Bucură-te, că postul şi rugăciunea, viaţa ţi-a încununat;

Bucură-te, că rânduielilor călugăreşti cu râvnă ai urmat;

Bucură-te, că jugul lui Hristos cu mulţumire l-ai purtat;

Bucură-te, că rugător fierbinte pentru semeni te-ai dovedit;

Bucură-te, că de Născătoarea de Dumnezeu sufletul ţi-ai lipit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 4

Întărit cu puterea Duhului Sfânt, poruncile Evangheliei cu osârdie le-ai împlinit, pentru care slujirea preoţiei şi a duhovniciei ai primit, sub Acoperământul Născătoarei de Dumnezeu, a ocrotitorilor Sfintei Patriarhii şi-a Mănăstirii Antim te-ai adăpostit, şi ascultările toate cu dreaptă socoteală le-ai împlinit. Pentru aceasta n-ai încetat a cânta: Aliluia!

Icos 4

Când vremuri tulburi peste ţară s-au abătut, purtătorule de Duh Sfânt, ca un neînfricat, ispitele de tot felul le-ai trecut, din rugăciune şi cugetare adâncă scut ţi-ai făcut, şi cântând cu proorocul: Aşteptând am aşteptat pe Domnul, şi S-a plecat spre mine. (...) Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei, peste ele ai trecut, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, rugător înfocat;

Bucură-te, luptător duhovnicesc neînfricat;

Bucură-te, pildă bună de urmat;

Bucură-te, povăţuitor luminat;

Bucură-te, chivernisitor înzestrat;

Bucură-te, că pe cei încercaţi i-ai cercetat;

Bucură-te, că pacea ai căutat;

Bucură-te, că pe toţi i-ai îmbărbătat;

Bucură-te, că-n toate voii Domnului te-ai predat;

Bucură-te, duhovnic iscusit;

Bucură-te, cel ce candelă aprinsă pentru neam te-ai dovedit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 5

Toate cu smerenie şi răbdare le-ai învins, pentru care pronia mereu lângă alţi mari slujitori te-a dus, şi împreună neputinţele norodului pe umeri v-aţi pus. Părinţii cei vrednici ai neamului, cu mulţi cei neştiuţi, mărturistorii, şi sihaştrii din munţi, care-aţi preţuit clipa şi cu osârdie pentru mântuirea noastră aţi lucrat, cu toţii de binecuvântarea Cerului v-aţi bucurat, şi-n comuniune sfântă până la sfârşit aţi rămas. Pentru aceasta nu vom înceta a cânta: Aliluia!

Icos 5

Nici vremurile, nici ispitele, nici prigonitorii, nici lipsurile, nu te-au despărţit de dragostea ta pentru Hristos, ci întărindu-ţi nevoinţele şi rugăciunea, ţi-ai pus întru totul sufletul şi viaţa pentru El, bine ştiind că milostiv şi îndurat este Domnul (...), că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte; şi celui care bate i se va deschide. Pentru pilda vieţii tale, îţi cântăm cu mulţumire:

Bucură-te, că pildă de îndelungă răbdare te-ai arătat;

Bucură-te, că toate necazurile cu pace le-ai îndurat;

Bucură-te, că scrierile Sfinţilor Părinţi te-au ajutat;

Bucură-te, rugător fierbinte pentru neamul tău;

Bucură-te, vrednic slujitor al tainelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, liturghisitor iscusit;

Bucură-te, că minte trează te-ai dovedit;

Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată putere ai dobândit;

Bucură-te, că în lupta nevăzută ca un crin ai înflorit;

Bucură-te, că Născătoarea de Dumnezeu te-a ocrotit;

Bucură-te, că întru tine chipul lui Hristos s-a împlinit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 6

Arzând de dorul după Hristosul tău, pe urmele paşilor Lui ai dorit să păşeşti, jalea norodului pe Drumul Crucii şi tu să trăieşti, lacrimi fierbinţi la Golgota să verşi şi la Mormântul cel de viaţă dătător cu inimă smerită să-ngenunchezi... Iar Domnul, Cunoscătorul inimilor ţi-a rânduit, în vremuri ostile, PreaCuvioase, dorinţa de ţi-a împlinit. Pentru care n-ai încetat a cânta: Aliluia!

Icos 6

Bogăţia ortodoxiei permanent cercetai. Şi precum cerbul, din izvoarele cele limpezi ale munţilor caută să bea, asemenea şi Sfinţia ta, după experienţa părinţilor pustiei athonite însetai. Iar noi, minunându-ne de necontenita râvnă ce aveai, îţi cântăm:

Bucură-te, tainic lucrător al celor cereşti;

Bucură-te, râvnitor al celor dumnezeieşti;

Bucură-te, pildă a celor de pe corabia acestei vieţi;

Bucură-te, că laudă lumii creştine eşti;

Bucură-te, că prin smerenie, de duhul lumii te-ai depărtat;

Bucură-te, că-n dreaptă socoteală ai umblat;

Bucură-te, că vieţii nevoitorilor de demult ai urmat;

Bucură-te, că pentru curăţia inimii tale, plată cerească ai luat;

Bucură-te, cela ce talantul tainic l-ai înmulţit;

Bucură-te, că prin scrierile tale mulţi s-au folosit;

Bucură-te, că PreaSfânta, jertfa şi rugăciunea ţi-a primit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 7

Minunată este lucrarea Maicii Domnului în lume, căreia neobosit te rugai, şi minunată a fost alegerea Sfinţiei tale ca să-i slujeşti, în Vigla Athosului- la Schitul Prodromu, unde pentru totdeauna, Părinte, ai ales să trăieşti. Pentru bucuria pe care PreaSfânta ţi-a făcut-o, n-ai încetat a-i cânta: Aliluia!

Icos 7

Stâlp al credinţei, făclie duhovnicească şi râu nesecat al rugăciunii te-ai dovedit, Părinte, pentru care la vremea rânduită, frâiele conducerii schitului ai primit, pe care, cu nevoitorii obştei l-ai întărit, spre slava lui Dumnezeu, lauda PreaSfintei şi-a Botezătorului Ioan, de-a căror ajutor permanent v-aţi învrednicit. Căci însăşi Maica lui Dumnezeu loc pentru schit în vedenie PreaCuviosului Nifon- primul stareţ al schitului a arătat, căruia după alţii, şi tu cu vrednicie i-ai urmat. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, făclie a înfrânării;

Bucură-te, stâlp al răbdării;

Bucură-te, iubitorul privegherii;

Bucură-te, purtătorul crucii;

Bucură-te, mângâierea neputincoşilor;

Bucură-te, povăţuitorul credincioşilor;

Bucură-te, îndrumătorul cuvioşilor;

Bucură-te, lauda sihaştrilor;

Bucură-te, prietenul sfinţilor;

Bucură-te, floarea Athosului;

Bucură-te, că mireasmă a Duhului te-ai dovedit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 8

Om al lui Dumnezeu şi stareţ providenţial pentru schit te-ai dovedit a fi, PreaCuvioase Părinte Petroniu, căci din Sfinţia ta se revărsau roadele dragostei lui Hristos. Pentru aceasta, totdeauna cu bucurie vom cânta: Aliluia!

Icos 8

Şi plinind cu dreaptă socoteală şi aleasă vrednicie toate cele de trebuinţă, te-ai adâncit mai mult în rugăciune, aspră nevoinţă şi cugetare, ca unul ce găsise calea spre Cetatea Dumnezeului Celui viu, unde toţi sunt părtaşi strălucirii celei nepieritoare. Pentru care cântăm:

Bucură-te, călăuză a vieţii duhovniceşti;

Bucură-te, izgonitor al năvălirilor diavoleşti;

Bucură-te, că mână tare la schit te-ai arătat;

Bucură-te, că truda muncii cu privegherile le-ai îmbinat;

Bucură-te, că stareţ al păcii toţi te-au considerat;

Bucură-te, că Maica Domnului obştea schitului a mărit;

Bucură-te, că locaşul sfânt iarăşi a înflorit;

Bucură-te, că prin nevoitori aleşi obştea s-a întărit;

Bucură-te, că nenumăraţi pelerini aici au venit;

Bucură-te, că de sfaturile tale duhovniceşti s-au folosit;

Bucură-te, că binecuvântarea PreaSfântei şi-a Botezătorului Ioan au primit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 9

Dragostea Maicii Domnului, harul care se revărsa din icoana sa „Prodromiţa”, cea nefăcută de mână omenească şi ajutorul Botezătorului Ioan, umplea toate lipsurile, tămăduia toate durerile şi împlinea toate neputinţele nevoitorilor, rugătorilor şi închinătorilor schitului. Pentru aceasta, cu mulţumire şi bucurie sfântă, cântăm Domnului: Aliluia!

Icos 9

Nevoitorii athoniţi şi neamul tău, pustnicii din munţi şi pelerinii veniţi, se bucurau de-aşa vrednic păstor, al Evangheliei smerit plinitor, stareţ al păcii, mare trăitor, pentru semeni adânc rugător şi neobosit veghetor. Iară noi, cu bucurie sfântă îţi cântăm:

Bucură-te, mlădiţă duhovnicească;

Bucură-te, a Moldovei odraslă frumoasă;

Bucură-te, a Athosului floare aleasă;

Bucură-te, a Bisericii făclie luminoasă;

Bucură-te, tărie a credinţei;

Bucură-te, steag al biruinţei;

Bucură-te, vas al bucuriei;

Bucură-te, surpător al vicleniei;

Bucură-te, slujitor ceresc neobosit;

Bucură-te, lucrător al tainelor smerit;

Bucură-te, ca unul care-a dobândit cele ce le-a râvnit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 10

Multe trebuie să pătimească cel ce se sfinţeşte, şi cele bune le împlineşte, pentru care nu ne mirăm că ţi-a rânduit Domnul mai mult să nevoieşti, ca, aşezat în patul neputinţei trupeşti şi retras în sineţi, până la sfârşit să pustniceşti. Celui Care pe toate le ştie şi le rânduieşte, Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!

Icos 10

Nici n-ai cârtit, nici nu te-ai tânguit, ci mai mult te-ai smerit, ca unul ce după Împărăţia dragostei nesecate întreaga viaţă ai tânjit. Cu PreaSfânta, cu Îngerii şi Sfinţii vorbind, şi la poarta Împărăţiei Cerului bătând, în rugăciune adâncă pentru lume, mai mult te-ai aprins. Iară noi, mulţumindu-ţi că până la ultima suflare ne-ai purtat în rugăciunile tale, îţi cântăm:

Bucură-te, liman al celor ce se nevoiesc;

Bucură-te, deschizător de drum ceresc;

Bucură-te, luminător al celor ce se ostenesc;

Bucură-te, plugar duhovnicesc;

Bucură-te, povăţuitor al celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, al celor încercaţi ajutător;

Bucură-te, al pocăinţei învăţător;

Bucură-te, stareţ de har purtător;

Bucură-te, nădejde de mântuire nevoitorilor;

Bucură-te, al Maicii lui Dumnezeu slujitor;

Bucură-te, că prin cruce te-ai făcut lui Hristos următor;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 11

Golgota nevoinţelor trupeşti, îndelunga-ţi răbdare şi rugăciunea de taină, chip desăvârşit al virtuţilor te-au făcut, de Duh Sfânt întru totul te-ai umplut şi daruri sfinte din belşug peste tine au curs, întocmai precum s-a spus, că: vrednic este lucrătorul de plata sa. Pentru care, Dăruitorului a toate, nu vom înceta a-I cânta: Aliluia!

Icos 11

Din patul smeritei tale chilii, toate le ştiai, căci ochii tăi cei netrupeşti n-aveau oprelişti, nici graniţe lumeşti. Şi toţi se minunau, cum celor de departe, ca fiind de faţă toate le vedeai, şi-n rugăciune îi purtai. Încă şi la geamul unor apropiaţi te-ai arătat, pentru ultima dată de i-ai binecuvântat. Pentru unele ca acestea, slăvind pe Dumnezeu Cel minunat întru Sfinţii Lui, îţi cântăm cu mulţumire:

Bucură-te, că la mijlocirea ta, credincioşii se îndreaptă;

Bucură-te, că pe mulţi i-ai izbăvit de stricăciune sufletească;

Bucură-te, că neputinţe negrăite la semeni ai vindecat;

Bucură-te, că de patima fumatului pe unii ai salvat;

Bucură-te, că de bubele de pe corp pe alţii ai scăpat;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale, mulţi servici şi-au aflat;

Bucură-te, că inimi împietrite, de la distanţă ai înmuiat;

Bucură-te, că inimi întristate, din patul neputinţei ai mângâiat;

Bucură-te, că înfăţişarea unor necunoscuţi, întocmai ai descris;

Bucură-te, că şi despre cele trimise schitului, ucenicului dinainte i-ai vorbit;

Bucură-te, că pe toate le ştiai, dar din smerenie nu le-ai vădit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 12

Lăudat fie Domnul pentu milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor, Care a gătit aleşilor Lui belşug de bucurie în Casa Tatălui Ceresc, unde te-ai învrednicit a te muta, PreaCuvioase Părinte, izbândă pentru care nu vom înceta a cânta: Aliluia!

Icos 12

Că precum este scris: Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gătit Domnul celor ce-L iubesc pe El, de care învrednicindu-te, cu inimă plină de bucurie, îţi cântăm:

Bucură-te, împreună cu îngerii vorbitor;

Bucură-te, al Schitului Prodromu ocrotitor;

Bucură-te, pentru neamul românesc rugător;

Bucură-te, al pământului strămoşesc apărător;

Bucură-te, cu nevoitorii athoniţi împreună lucrător;

Bucură-te, pe frontul duhovnicesc cu noi luptător;

Bucură-te, că te chemăm, la pacea lumii să fii veghetor;

Bucură-te, că prin Harul lui Dumnezeu eşti grabnic ajutător;

Bucură-te, cu Soborul Sfinţilor Athoniţi, pentru lume rugător;

Bucură-te, că la Născătoarea de Dumnezeu te avem mijlocitor;

Bucură-te, că părtaş cu cei drepţi la Cina Împărăţiei ai fost primit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 13

O, vrednicule slujitor al lui Hristos, alesule nevoitor al Maicii Domnului, prietenul Sfinţilor, podoaba Athosului şi comoara Schitului Prodromu, făclie a monahismului românesc, noule stâlp athonit, pe tine te rugăm, ca pe Părintele nostru, ca împreună cu Soborul Sfinţilor Athoniţi în care te-ai învrednicit a intra, să mijlociţi la Domnul şi la PreaSfânta Sa Maică - Împărăteasa şi Stăpâna Athosului şi a lumii întregi, ca să rămână aprinsă până la sfârşit flacăra sfintei noastre credinţe ortodoxe şi în inimile noastre să sălăşluiască Hristos, prin Care să ne mântuim. Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi: Icos 1, Condac1.