Născută într-o familie nobilă din Roma, Sfânta Cecilia a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos și i-a făgăduit fecioria ei. Căsătorită fără voia ei cu un tânăr nobil, pe nume Valerian, îl convinge să-i respecte votul, iar acesta îi repectă dorința, ba mai mult, se leapădă de credința păgână și este botezat de către episcopul Urban. Momentul acesta este urmat de descoperirea minunată a vederii îngerului păzitor al Ceciliei și de primirea din partea lui a câte unei cununi de crini și trandafiri, împreună cu soția sa. Aceste cununi urmau să fie văzute doar de cei care aveau viață sfântă în Hristos.
Dragostea lui Valerian față de fratele
său, Tiburtie, îl face pe acesta din urmă să se încreștineze și el,
ajungând la o astfel de înălțime duhovnicească încât vorbea cu îngerii
și primea sfaturi de la ei.
Sfânta Cecilia s-a devotat deplin slujirii lui Hristos, astfel că face
multă milostenie, iar casa ei o transformă în biserică, în ea fiind
botezați peste 400 de creștini.
Vestea faptului că Cecilia este creștină a ajuns la urechile prefectului Almachio, persecutor al creștinilor. Mai întâi au fost prinși Valerian și Tiburtie, obligându-i să jertfească zeilor, dar pentru refuzul lor au fost decapitați, în mare grabă, ca să nu dispară averea lor. Dar toată graba a fost în zadar, căci Cecilia făcuse pomană toată averea lor. Auzind acestea, prefectul a ordonat ca Cecilia să fie ținută în baia casei sale timp de trei zile, sperând în moartea ei. Dar îngerul o păzea, astfel că după cele trei zile ea se afla tot nevătămată. Următoarea modalitate de execuție a fost decapitarea, dar nici aceasta nu a reușit, deoarece trei lovituri de sabie nu au fost suficiente pentru decapitarea sfintei. Potrivit legilor romane, trebuia lăsată. Mai trăiește trei zile, timp în care lasă casa ei comunității creștine din Roma, iar apoi trece la cele veșnice, bucuroasă de a-și da viața trecătoare în schimbul celei veșnice. Moartea ei a avut loc în data de 22 noiembrie, posibil în anul 232.
Ea a fost îngropată în catacombele Calixto, unde va fi găsită de către episcopul Pascual I al Romei, în anul 821. Trupul ei a fost găsit nestricat și izvorâtor de bună mireasmă.
După găsirea trupului neputrezit al Sfintei Cecilia, va fi așezat în biserica zidită pe locul fostei ei case, locul unde a și murit.
Ultima expunere publică a Sfintei Cecilia se va face cu ocazia sărbătorii ei din 22 noiembrie 1599, moment din care va fi închisă într-un sarcofag de piatră și asezată în cripta bisericii Santa Cecilia din Trastevere, Roma, alături de moaștele Sfinților Valerian și Tuburtie.
Tot acum, sculptorul Stefano Maderna(1576-1636), văzând trupul neputrezit al Sfintei, va realiza o sculptură în marmură cu poziția în care se afla corpul ei, statuie ce se află într-un baldachin de sub altarul bisericii Santa Cecilia din Roma, situat deasupra capelei în care se găsesc moaștele Sfintei Cecilia. Capul ei a fost pus într-o raclă de argint și păstrat într-o altă biserică din Roma, a Celor patru Sfinți Încoronați.
Sfânta Cecilia, ocrotitoarea orașului Lleida
Primăria orașului Lleida a făcut o făgăduință Sfintei Cecilia și și-a luat-o ca patroană. Originea votului făcut Sfintei Cecilia trebuie situat în jurul anului 1640, când Catalunia era în război contra regelui Filip IV, numit războiul Segadors (Secerătorii), care va dura până în anul 1649.
În anul 1643, leridanii îl acceptaseră pe rege, dându-și seama că era mai rău să lase intrarea francezilor. Orașul lupta contra francezilor care subjugaseră Lleida în două ocazii, cea mai cunoscută fiind cea de Sfânta Cecilia. În 21 noiembrie 1643, când părea sigură victoria francezilor, în momentul în care canonicii catedralei Seu Vella cântau vecernia sărbătorii Sfintei Cecilia, trupele franceze s-au retras. Lleida a văzut mâna Sfintei Cecilia în aceste fapte și pentru aceasta, Primăria se decide a o sărbători pe Sfânta Cecilia și a o lua ca protectoare. În 24 noiembrie 1948, șeful Poliției locale, Fernando Puertas va solicita către Primărie ca să o aibă pe Sfânta Cecilia ca patroană și protectoare și așa a fost.
Sfanta Cecilia, patroana muzicienilor, cantaretilor, compozitorilor si poetilor, este unul dintre martirii cei mai venerati de la inceputurile Bisericii.
Numele ei, faptul ca a inaltat o biserica si ca a fost inmormantata intr-o cripta din catacombele Sfantului Callixt de la Roma sunt printre singurele dovezi istorice ale vietii Sfintei Cecilia, sarbatorita anual la 22 noiembrie.
Povestea Sfintei Cecilia s-a nascut, partial, din legende. Se spune ca Sfanta Cecilia a venit pe lume in instarita familie Caecilia din Roma, care a dat Imperiului Roman numerosi senatori. Cecilia era inzestrata cu toata frumusetea si inocenta pe care si le putea dori o tanara fata. Bogata, cultivata, era pasionata de arta, fiind deosebit de talentata la muzica. Pe cand era foarte tanara, si-a consacrat viata lui Dumnezeu, facand un juramant de castitate. Pana in Evul Mediu, patronul muzicienilor era Sfantul Grigorie cel Mare, insa o data cu fondarea Academiei de muzica de la Roma, in anul 1584, plasata sub protectia Sfintei Cecilia, ea a fost recunoscuta oficial ca protectoare a muzicienilor, a compozitorilor, cantaretilor, lutierilor si poetilor. Asocierea Sfintei Cecilia cu muzica dateaza de la sfarsitul secolului al V-lea, datorandu-se pelerinilor care veneau sa se inchine la moastele sale.
Acest moment marcheaza aparitia numeroaselor reprezentari ale Sfintei Cecilia in picturi, fresce, mozaicuri si vitralii, dar si invocarea sa in rugaciuni. Poetul englez John Dryden este autorul Cantecului pentru sarbatoarea Sfintei Cecilia, in timp ce poetul Alexander Pope a compus o oda inchinata sfintei. Din secolul al XV-lea, simbolul Sfintei Cecilia este orga. In diferite reprezentari picturale, Sfanta Cecilia este infatisata cantand la orga, harpa sau alte instrumente muzicale. Inainte, era intruchipata purtand pe cap o coronita de trandafiri sau tinand in mana o ramura de palmier. Cel mai cunoscut tablou infatisand-o pe Sfanta Cecilia este, poate, panza omonima a lui Rafael Sanzio, expusa la Pinacoteca Nazionale din Bologna.
Astazi, una dintre cele mai vizitate catedrale gotice din Franta este catedrala Sfanta Cecilia din orasul Albi, situat la aproximativ 50 de minute de mers cu masina de Toulouse. Cu cei aproape 114 metri lungime si 40 metri inaltime, catedrala Sfanta Cecilia din Albi este cel mai mare edificiu de caramida din lume, o capodopera a stilului gotic din sudul Europei, inscrisa, din 2010, pe lista monumentelor din patrimoniul mondial UNESCO.
