Pătimirea Sfîntului Mucenic Ioan cel Nou, care a pătimit în Constantinopol de la mahomedani (18 aprilie)

 

Patria acestui fericit Ioan era ţara grecească, ce se numea Epir, adică cetatea Ioania, care odată era scaun al lui Pir, împăratul elinesc cel de demult. Părinţii lui Ioan erau creştini dreptcredincioşi, de care rămînînd orfan în anii tinereţilor sale, a mers la Constantinopol, căutînd ca din osteneala mîinilor sale să-şi aibă cele de trebuinţa vieţii, şi şi-a cîştigat în tîrg un loc, între alţi lucrători cu mîinile. Astfel, cu oarecare meşteşug şi cu neguţătorie se hrănea, avînd îndestulare de cele ce îi erau spre trebuinţă. Pentru că Dumnezeu îi sporea lucrurile lui, pentru viaţa lui cea îmbunătăţită, de vreme ce tînărul era înţelept, temîndu-se de Dumnezeu şi poruncile Lui păzindu-le. Şi era numit de constantinopolitani, Epirotul, de vreme ce era cu neamul de la Epir.

În vremea aceea, Constantinopolul era stăpînit de agareni, care ţineau de credinţa lui Mahomed, de a căror păgînătate mulţi creştini s-au amăgit, precum şi cei ce şedeau la prăvăliile lor în tîrg, adică neguţători şi meşteri. Şi erau mulţi din aceia, care, fiind mai întîi creştini, se abătuseră după aceea la credinţa cea rea a lui Mahomed şi se uniseră cu agarenii. Între unii din aceia, fericitul Ioan, adevăratul creştin se întîmplase să-şi aibă prăvălia. Şi era înconjurat din toate părţile de vecini călcători de lege, care se lepădaseră de Hristos şi se lipiseră de Mahomed, cu care Ioan adeseori se certa, mustrînd depărtarea lor. Pentru că era tînăr, înţelept şi îndrăzneţ în grăire, vorbind pentru adevăr fără de frică.

Deci, au început mahomedanii a-l urî foarte, pe de o parte fiindcă îi mustra şi-i ocăra adeseori, iar pe de altă parte, pentru că îl vedeau fericit la neguţătoria ce se făcea de dînsul, de vreme ce toate se înmulţeau în mîinile lui, şi-l zavistuiau, gîndind ce fel de pricină să găsească asupra lui, ca să-l piardă. Înţelegînd fericitul Ioan Epirotul, răutatea gîndită de dînşii, nu s-a temut, ci mai ales a dorit din tot sufletul să pătimească pentru adevărul lui Hristos.

Deci, mergînd la întîiul preot al Constantinopolului, la duhovnicescul lui părinte, în ziua Vinerii celei Mari, în anul 1500, a făcut mărturisirea greşelilor sale. Şi a spus părintelui său despre vrăjmăşia vecinilor săi, care pizmuiau asupra lui şi căutau să-l piardă. Apoi i-a spus a sa dorire, că voieşte să pătimească pentru Hristos, cerînd de la dînsul sfat folositor. Iar întîiul prezbiter, văzîndu-l tînăr de ani, nu l-a sfătuit să se dea la mucenicie, zicîndu-i: "O, fiule, vezi ca nu cumva să-ţi aducă diavolul un gînd ca acesta; pentru că acela aduce la mulţi gînduri ca acestea, îndemnîndu-i spre mucenicie, ca mai pe urmă, după ce vor slăbi, nesuferind muncile şi căzînd, să-i dea spre batjocură şi rîs la toată lumea, ca cei ce au început şi n-au sfîrşit, nerăbdînd pînă la sfîrşit".

Atunci a zis tînărul: "Nădăjduiesc spre Hristosul meu, că nu mă va da spre batjocura vrăjmaşilor mei, ci mai ales mă va întări, ca să biruiesc puterea vrăjmaşului". Iar întîiul preot i-a zis: "Fiule, scris este: "Duhul este osîrduitor iar trupul neputincios". Iar un lucru ca acesta pe care tu îl doreşti, are trebuinţă de multă pregătire, îi trebuie neîncetat post şi rugăciuni, cu care, după ce te vei curăţi de toată prihana păcatului, Dumnezeu îţi va da înştiinţare, ce trebuie să faci; pentru că Dumnezeu voieşte să Se sălăşluiască în sufletele celor curaţi. Deci, ia aminte, iubitule, şi mergi în pace. Iar eu voi ruga pe Dumnezeu, ca pe tine de toţi vrăjmaşii tăi cei văzuţi şi nevăzuţi, de oameni şi de diavoli, să te păzească şi biruitor peste ei să te facă". Aceasta zicînd, a liberat pe tînăr cu pace.

A doua zi, fericitul Ioan a mers iarăşi la acelaşi duhovnicesc părinte, cu faţa luminoasă şi cu sufletul plin de bucurie. Şi i-a grăit: "Cinstite părinte, în această noapte în vedenia somnului m-am văzut fiind în mijlocul unei văpăi, dar nearzîndu-mă, ci veselindu-mă şi dănţuind, precum odinioară cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Deci, nădăjduiesc căci cu ajutorul Celui Preaînalt, lucrul cel cugetat de mine va ieşi la bun sfîrşit. Dar te rog, cinstite părinte, să mă înarmezi cu ale tale rugăciuni". Iar duhovnicescul părinte i-a grăit: "Dumnezeu să te întărească, fiule, ca să biruieşti pe lup, pe balaurul cel nevăzut şi pentru Hristos cu mucenicia să te încununezi". Şi, astfel, a slobozit pe tînăr, întărindu-l pe el cu cuvinte folositoare, făgăduindu-i că se va ruga pentru dînsul lui Dumnezeu, ajutătorul său.

După ce a mers fericitul Ioan la prăvălia sa, l-au văzut duşmanii lui, care se sfătuiseră, mai înainte pentru pierderea lui şi au zis unul către altul: "Oare nu este acesta cel care s-a lepădat la arătare în Tricu? Deci, cum se face că este creştin?" Acestea auzindu-le, tînărul cu mînie căutînd spre dînşii, a zis: "Oare despre mine grăiţi unele ca acestea, sau despre altcineva?" Iar ei au zis: "Pentru tine, iar nu pentru altul; oare nu grăim adevărul?" Răspuns-a fericitul: "Să nu-mi fie mie, ca să mă lepăd de Hristos Dumnezeul meu, nici în Tricu, nici în altă parte şi niciodată să nu-mi fie mie aceasta; pentru că în această credinţă vieţuiesc şi voi vieţui totdeauna şi sînt gata a muri pentru El". Iar ei, fiind foarte necăjiţi pe dînsul, s-au umplut de mare mînie şi, degrabă sărind de la locurile lor, au pornit spre dînsul şi, punînd pe el mîinile lor cele ucigaşe, îl trăgeau la judecată. Iar sfîntul tînăr, ca la ospăţ mergea, cu faţa luminoasă şi cu sîrguinţă. Şi l-au dat judecătorului cel nedrept, făcîndu-se singuri asupra lui clevetitori, martori şi judecători. Şi puneau asupra lui o vină mincinoasă, cum că în Tricu, cetatea Tesaliei, s-ar fi lepădat de Hristos în văzul tuturor şi ar fi primit credinţa mahomedană. Dar după ce a venit în Constantinopol, iarăşi s-a făcut creştin şi pe Mahomed îl huleşte. Deci, începîndu-se judecata, mai întîi se prefăceau că au durere în suflet şi că le-ar fi milă de el, de aceea au început cu lacrimi a-l amăgi să se lepede de Hristos.

După aceea, văzîndu-l tare în credinţa creştină, cu îngroziri îl înfricoşau pe el. Dar nici aşa sporind, l-au bătut fără milă şi foarte mult muncindu-l cu bătaia, l-au aruncat în temniţă, spre a se socoti ce îi vor face. Iar a doua zi, scoţîndu-l, îl întrebau: "Te-ai gîndit să te lepezi de Hristos şi să fii una cu noi?" Şi văzîndu-l neschimbat, iarăşi l-au bătut cu toiege pînă la sînge. Apoi se ruga încetişor lui Dumnezeu, zicînd: "Întăreşte-mă, Unule Atotputernice, Dumnezeule! Dă-mi putere şi tărie şi-mi întinde mîna cea ajutătoare din sfîntul Tău locaş". După aceea grăia către vrăjmaşii săi: "Nimic din cele ce sînt în lume, bune sau rele, nu vor putea să mă întoarcă de la scopul meu niciodată, să nu-mi fie vreodată să cred în alt chip altfel decît creştinii, să nu-mi fie ca, ori cu îmbunările să fiu amăgit, ori cu muncile să fiu biruit. Faceţi ceea ce voiţi, ca mai degrabă să mă trimiteţi din această viaţă de scurt timp, la veşnica viaţă. Sînt rob al lui Hristos, lui Hristos Îi urmez şi pentru Hristos mor, ca să locuiesc cu Dînsul în veci". Atunci nedrepţii judecători au poruncit, ca iarăşi să arunce pe sfîntul în temniţă. Dar ei nu îl duceau pe mucenic, ci îl tîrau de păr, într-o parte şi în alta, lovindu-l peste obraz şi călcîndu-l în picioare; apoi l-au închis în temniţă.

A doua zi scoţîndu-l iarăşi şi aceleaşi cuvinte ca mai înainte cu îndrăzneală grăindu-le şi fiind neplecat în creştineasca credinţă, a poruncit ca iarăşi să-l bată fără milă. Iar mucenicul, fiind bătut, cînta cu bucurie cîntări bisericeşti: "Hristos a înviat din morţi...", şi celelalte, pentru că erau zilele Paştilor. Deci, tot trupul lui s-a rănit de bătăi şi pămîntul s-a roşit cu sîngele lui, iar sfîntul mucenic răbdînd ca în trup străin, uneori cînta, iar alteori grăia către cei ce-l munceau: "Bateţi, bateţi, cu toată puterea voastră, bateţi şi pe cît puteţi înmulţiţi bătăile; dar să ştiţi că niciodată nu veţi putea să mă înstrăinaţi de la Hristosul meu şi să mă faceţi la un gînd cu voi". Iar muncitorii, ruşinîndu-se, l-au aruncat iarăşi în temniţă pe mucenic; şi-l munceau cu nevoia temniţei, cu strîmtorarea legătu-rilor, cu foamea şi cu setea cîteva zile.

După aceea iarăşi scoţîndu-l şi cu nici un fel de munci nemişcîndu-l din credinţa lui Hristos, l-au judecat spre ardere. Deci, cînd îl duceau la moarte, legat cu lanţ de fier, ca pe o oaie la junghiere, unii îl loveau cu mîinile peste grumaji, alţii îl dosădeau cu cuvinte ocărîtoare, iar alţii cu durere îl sfătuiau să-şi cruţe tinereţile sale. Dar mucenicul lui Hristos, mergea nu ca la moarte, ci ca la o mare cinste. Şi, ajungînd la un loc unde era aprins un foc mare, n-a aşteptat pînă ce îl vor arunca în foc; ci singur a sărit în mijlocul văpăii. Iar muncitorii apucîndu-l de capul lanţului de care era legat, au tras afară din foc pe mucenic, dar el cu greu socotind lui aceasta, a zis către muncitori: "Pentru ce nu-mi daţi parte ca să ard în văpaie? Pentru ce nu mă lăsaţi să fiu jertfă bineplăcută Hristosului meu?" Iar judecătorii, deşi ştiau că este amară moartea prin arderea focului, însă de vreme ce dînsul o dorise, sărind în foc, altă judecată au hotărît. Deci, s-au gîndit ca nu cu foc, ci cu sabia să-l omoare. Şi au poruncit speculatorului să taie capul nebiruitului tînăr; iar după aceea trupul şi capul să le arunce în foc, ca să ardă desăvîrşit.

Astfel a primit cununa muceniciei, Sfîntul Noul Mucenic al lui Hristos, Ioan Epirotul, în 18 zile ale lunii aprilie. Iar după arderea lui stingîndu-se focul, credincioşii au luat oarecare părţi din oasele lui, rămase din foc. Şi, luîndu-le cu cucernicie, cu cinste le-au ţinut la dînşii, slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel lăudat împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, în veci. Amin.

Pomenirea Sfinţilor Mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin şi Severian (18 aprilie)

 În vremea în care Diocleţian, răucredinciosul împărat, a pornit mare şi înfricoşată prigonire şi munci asupra creştinilor, atunci a fost prins şi Sfîntul şi multpătimitorul Gheorghe. Muncindu-l tare, făcea după aceea minuni preaslăvite, pe care văzîndu-le, mulţi au crezut în Hristos. Şi îndată cei ce credeau, se munceau de mîinile păgînilor; unii în temniţă se trimiteau, alţii cu foc se ardeau, iar alţii cu sabia se tăiau, dintre care au fost şi aceşti sfinţi mucenici: Victor, Zotic, Zinon, Achindin şi Severian. Căci văzînd pe Sfîntul Gheorghe legat pe roată şi nicidecum vătămat, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos şi îndată cu sabia li s-au tăiat capetele.

Acatistul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Icosul 1

Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut şi pe noi, cei omorâţi de păcate, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, ne-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulţumire strigăm: 
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi; 
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat; 
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat; 
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite; 
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 2-lea

Văzându-Te pe Tine îngerul în grădina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ţi genunchii şi rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinţă şi cu dragoste Îţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelegerea cea neînţeleasă a pătimirii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te căutau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: „Eu sunt”; iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie: 
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană; 
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte; 
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi; 
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 3-lea

Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul şi Învăţătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar şi spre noi, Doamne, şi inimile noastre cele împietrite umple-le de dragostea Ta, iar ochilor noştri dă-le lacrimi de pocăinţă, ca să ne spălăm păcatele noastre, strigând către Tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea Arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu, Cel ce eşti Domnul şi Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuţi i-ai zidit; pentru aceasta primeşte acum de la noi această rugăciune: 
Iisuse, Cel ce eşti dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, ci ne mântuieşte; 
Iisuse, ajută-ne să nu ne lepădăm de Tine; 
Iisuse, Cel ce eşti fără de preţ, dar cu preţ ai fost vândut, scapă-ne şi pe noi de vrăjmaşi; 
Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curăţeşte-ne şi pe noi cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti; 
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega şi dezlega, dezleagă păcatele noastre cele multe; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 4-lea

Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând şi glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înţelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Pilat blândeţea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile şi-a spălat, însă inima şi-a întinat-o, iar noi, minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilinţă strigăm către Tine: 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fărădelege; 
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul şi pământul, gol ai fost şi batjocorit; 
Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost; 
Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste şi mulţumire, chinuri aspre de la fiii lui Israel ai primit; 
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit şi batjocorit şi rănit, tămăduieşte rănile sufletelor şi trupurilor noastre; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 5-lea

Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Ştim cu Proorocul, ştim cu adevărat pentru ce sunt roşite hainele Tale; noi, Doamne, cu păcatele noastre Te-am rănit pe Tine; încă Ţie, Celui ce ai fost rănit pentru noi, Îţi strigăm cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte grăitorul de Dumnezeu Isaia, plin de răni şi fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: „Văzutu-L-am pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe”. Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credinţă strigăm: 
Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe om; 
Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe faţă, spre a Cărui faţă îngerii a căuta nu pot; 
Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-ne spre smerenie capetele noastre; 
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoşi cu sânge I-ai avut întunecaţi, întoarce ochii noştri ca să nu vadă deşertăciunile lumii; 
Iisuse, Care ai fost bătut şi cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-ne întregi şi sănătoşi; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor al nevoinţei Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca nişte fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâşneau din dinţi strigând: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L”, iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor şi a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit: „Iată Omul!”. Veniţi dar cu toţii, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, şi să-I strigăm: 
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat şi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit; 
Iisuse, dătătorul înţelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat; 
Iisuse, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi de păcate, dă-ne alinare prin pocăinţă; 
Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inimile noastre de dragostea Ta; 
Iisuse, primeşte-ne în ceata aleşilor Tăi; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 7-lea

Vrând să izbăveşti pe om din robia vrăjmaşului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmaşilor Tăi, Iisuse, şi ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îţi cântă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Îndelungă răbdare ai avut când ostaşii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilinţă strigăm Ţie: 
Iisuse, Iubitorule de oameni, Care de oameni cu spini ai fost încununat; 
Iisuse, Cel fără de patimă, care grele pătimiri ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăveşti; 
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieşte-ne pe noi cei vrednici de toată osânda; 
Iisuse, sprijinitorul şi întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toţi, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi; 
Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veseleşte-ne pe noi; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 8-lea

În chip minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimeşti în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Pentru mulţimea păcatelor mele ocări şi chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alţii ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: „Ia-L şi răstigneşte-L!”. Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm: 
Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre; 
Iisuse, ajutorul nostru, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi; 
Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputinţele noastre; 
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieşte; 
Iisuse, Cel ce ne-ai învăţat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 9-lea

Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morţi i-a scos afară, iar noi, cu credinţă şi cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Pătimiri, cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult grăiesc, nu pot să dea mulţumire vrednică dumnezeieştilor Tale Pătimiri, iar sufletele şi trupurile noastre, inimile şi toate mădularele noastre, cu umilinţă se roagă către Tine, Iubitorule de oameni: 
Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toţi ai întins, pironeşte şi zapisul greşelilor noastre; 
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învredniceşte-ne a intra în cămara Ta cea cerească; 
Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstigneşte păcatele şi patimile noastre; 
Iisuse, Cel ce Te-ai săvârşit în chinuri, dă-ne nouă să nu judecăm şi să nu osândim pe nimeni; 
Iisuse, Mult-milostive, să nu cadă peste noi osânda Ta; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuieşti lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, şchiopii, surzii şi leproşii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveşnice, Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învăţături şi cu dragoste să strigăm: 
Iisuse, dragostea cea fără de sfârşit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul; 
Iisuse, Cel ce cu lacrimi şi cu suspinuri Te-ai rugat, învaţă-ne pe noi să ne rugăm; 
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlineşte dorinţele cele bune ale inimilor noastre; 
Iisuse, Cel ce Ţi-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primeşte în ceasul ieşirii şi duhurile noastre; 
Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărţirea veşmintelor Tale, cu blândeţe să desparţi de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 11-lea

Cântare cu totul umilită a adus Ţie cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: „Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine din pântece ca pe Cel din Tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, şi văd că toată făptura cu Tine pătimeşte”. Cel ce Ţi-ai dat Duhul Părintelui Tău, primeşte şi duhurile noastre şi nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cântăm suferinţa Ta cea de voie, ne închinăm Pătimirilor Tale, Hristoase, şi credem cu sutaşul că eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă şi cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne ruşina pe noi, cei ce suntem răscumpăraţi cu Sângele Tău şi care Îţi strigăm: 
Iisuse, Mult-pătimitorule, izbăveşte-ne pe noi de plânsul cel veşnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale; 
Iisuse, Cel ce de toţi ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morţii noastre; 
Iisuse, primeşte-ne şi pe noi ca pe Magdalena să sărutăm sfintele Tale picioare; 
Iisuse, cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit pe Tine, nu ne osândi pe noi, smeriţii Tăi robi; 
Iisuse, fă-ne părtaşi bunătăţilor cereşti; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 12-lea

Dăruieşte-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel şi pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, şterge păcatele noastre, curăţeşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, cei ce cu credinţă, cu smerenie şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cinstind şi slăvind Pătimirea Ta, Hristoase, Te lăudăm şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce vei judeca viii şi morţii; învredniceşte-ne, Doamne, Împărăţiei Tale celei veşnice pe noi, cei ce strigăm către Tine: 
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăveşte-ne din necazuri, din patimi şi din nevoi; 
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmaşilor noştri; 
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuieşte; 
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilinţă şi smerenie, ca să ne mărturisim greşelile şi păcatele noastre; 
Iisuse, Cel ce eşti dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiţi de răutate; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 13-lea

O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primeşte această puţină rugăciune de mulţumire, pe care o aducem Ţie, şi cu mântuitoarele Tale Pătimiri, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletească şi trupească, izbăveşte-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veşnica moarte, să strigăm Ţie: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut şi pe noi, cei omorâţi de păcate, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, ne-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulţumire strigăm: 
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi; 
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat; 
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat; 
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite; 
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne; 
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! 
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 1

Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului şi al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii şi păcătoşii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale şi mulţumire Îţi aducem, Împărate al tuturor şi Doamne, că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele şi chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările şi necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor şi Mântuitor. Ştim, întru tot Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea şi Pătimirile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmaşului. Ce dar vom aduce Ţie, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoşii? Sufletele şi trupurile şi toate cele bune de la Tine sunt şi noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune şi Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Pătimiri şi cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluieşte-ne pe noi, robii Tăi, şi fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă şi ca, împărtăşindu-ne aici cu credinţă Pătimirilor Tale, să ne învrednicim a vedea şi în ceruri slava Împărăţiei Tale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Pomenirea Sfîntului Cozma, Episcopul Calcedonului (18 aprilie)

 Sfîntul Cozma Arhiereul şi Mărturisitorul lui Hristos, a fost din cetatea lui Constantin. Din copilărie iubind pe Hristos, a lăsat lumea aceasta deşartă şi s-a tuns în chipul monahicesc. Apoi, curăţindu-se cu postirea şi cu celelalte fapte bune s-a făcut locaş al Sfîntului Duh şi a fost pus episcop în Calcedon, în vremea răucredincioşilor luptători de icoane, cînd multe nevoinţe a arătat, ajutînd dreptei credinţe. Fiind silit de împăraţii eretici, ca să se lepede de închinarea sfintelor icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea a suferit izgonire şi a răbdat multe ispite. Şi iarăşi fiind chemat, silindu-l să se unească cu eresul acelora, n-a vrut să-i asculte. Deci, în supărări fără de număr a fost aruncat şi împreună cu Cuviosul Aventie se nevoia. Ispitit şi chinuit de cei răucredincioşi şi ticăloşi luptători de icoane, s-a săvîrşit şi s-a dus către Domnul.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

 

Troparul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

Glasul al 4-lea

Astăzi, duhovniceşte prăznuieşte Biserica dreptcredincioşilor români şi cu bucurie strigă: Veniţi, iubitorilor de mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bineprimit, prin muce­nicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Paraclisul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

 

Troparul

Ca la un cald ocrotitor al celor din necazuri să alergăm acum cu bună nădejde la Mucenicul Sava și să zicem toți: Mult pătimitorule, cu osârdie roagă-L pe Stăpânul tuturor ca să dea izbăvire de răutăți, de boli și de nevoi celor ce vin la tine cu dragoste.

 

Canonul

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stăpânului tuturor ai slujit prin viața ta, Sfinte, și prin multele pătimiri, și ai către El îndrăznire să mijlocești pentru cei ce te laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fugind de ispitele pământești, urmai întru totul pe Hristos, Mirele ceresc, pe Care și roagă-L, fericite, să fim izbăviți de ispitele șarpelui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iubind din tot sufletul pe Hristos, nici chinul, nici moartea n-au putut a te despărți de dragostea cea dumnezeiască, de care fă-ne părtași și pe noi acum.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nearsă de focul dumnezeiesc fiind, Preacurată, cu evlavie te rugăm: Stinge focul patimilor noastre, cu roua harului, prin rugăciunea ta.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tinerețile tale le-ai închinat Domnului și ți-ai îndreptat toată grija spre cele veșnice; pentru aceasta, dă celor ce vin către tine râvnă și pricepere în calea vieții lor.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Evanghelia Domnului ți-a fost dreptar pururea, prin cuvânt și prin faptă vestind-o tuturor, și întorcând pe păgâni către lumina credinței, ai adus Bisericii mulțimi de suflete.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suferind multe chinuri și supărări deseori de la cei străini de credință, i-ai biruit pe ei; pentru aceasta, acum de tulburări și de eresuri apără Biserica dreptmăritorilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Alergăm cu osârdie la tine, Maica Stăpânului, noi cei întinați cu păcate și cuprinși de nevoi, ca să aflăm ajutor și izbăvire de patimi, de la Cel născut al tău, prin mijlocirea ta.

 

Apoi aceste Stihiri:

Izbăvește de nevoi, de necazuri și de primejdii, slăvite Mucenice al lui Hristos, pe cei ce vin cu credință la tine.

Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
 

Sedealna

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Pe Sfântul Mucenic să-l cinstim cu credință că pe Hristos dorind, I-a urmat Lui în toate: cu viața și cu patima și cu multă răbdare sa, și dobândind în cer dumnezeiască mărire, se roagă Stăpânului pentru cei ce aleargă la sfânta ocrotirea sa.
 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Valul greu al ispitelor ce ne împresoară din toate părțile depărtează-l de la noi acum, cu puterea ta, pătimitorule.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dăruiește-ne ajutor, Sfinte Mucenice, cu mijlocirea ta, nouă celor ce suntem cuprinși de ispite grele și de pagube.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulțumire din inimă îți aducem ție, pătimitorule, pentru multa binefacere revărsată celor ce te laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Izbăvire a creștinilor ești tu, Preacurată, că rogi pe Fiul tău pentru cei ce vin cu dragoste la dumnezeiasca ta ocrotire.
 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Jertfă te-ai adus, prin al tău mucenicesc sfârșit, Celui ce Și-a întins mâinile pe lemn și din dragoste Și-a dat viața pentru noi.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lacrimi și suspin din adâncurile inimii aduc ție, Sfinte Sava, și te rog: Izbăvește-mă de viforul ispitelor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ochii mi-i ridic, Mucenice, la icoana ta și cer grabnic ajutor întru nevoi și putere spre plinirea voii Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Caută spre noi, Preacurată, și ne apără de cutremur, de potop, de sabie, de foc și de toate vătămările vrăjmașului.
 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Dom­nul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dum­nezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Evlavia împodobește mulțimile bunătăților tale, mărite, că tu cântai în biserică psalmii și înălțai rugăciune de laudă Stăpânului preamilostiv, pe Care roagă-L și pentru cântăreții tăi.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Știindu-te ocrotitor în necazuri, alergăm cu umilință la tine, de Dumnezeu purtătorule Sava, și te rugăm cu dinadinsul noi, robii tăi: Cu bună mijlocirea ta izbăvește-ne din patimi și din nevoi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tărie ai arătat, Mucenice, mărturisind pe Hristos fără teamă, iar prin cuvânt și prin viața ta, Sfinte, ai întărit în credință pe cei mai slabi; pentru aceasta și pe noi neclintiți în credință arată-ne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Edenul, cel încuiat prin greșeala cea amară a neascultării, tu l-ai deschis, Preacurată Fecioară, prin ascultare de voia Părintelui. Arată-ne deci și pe noi, prin smerenie, vrednici Edenului.

 

Apoi aceste Stihiri:

Izbăvește de nevoi, de necazuri și de primejdii, slăvite Mucenice al lui Hristos, pe cei ce vin cu credință la tine.

Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca unul ce ai îndrăznire de maică.
 

Condacul

Glasul al 6-lea

Podobie: Ceea ce ești folositoare creștinilor…

Pe măritul mărturisitor al adevărului, pe viteazul pătimitor și Mucenic vestit, pe Sava să-l lăudăm cu glasuri de cântări, că roagă neîncetat pe Milostivul Dumnezeu pentru cei ce se află în nevoi, și scoate din primejdii pe cei ce vin cu umilință, și ocrotește de vrăjmași pe cei ce-l cinstesc pe el.
 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba­bilon oarecând, cu credința Treimii, vă­paia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Petrecând în păcate toate zilele noastre, ne tânguim acum și cerem de la Domnul iertare de păcate și întărire în vremea ispitelor, ca ale tale soliri, slăvite Mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ești liman de scăpare, apărare cerească și zid și pavăză celor ce vin la tine cu inimă curată, de minuni făcătorule, că îi urmezi lui Hristos cu dragostea de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu lăsa, Mucenice, în primejdii peste puterea lor pe cei ce vin cu lacrimi cerându-ți ajutorul, ci îi scoate pe ei degrab din tulburări și dureri, cu mâna ta cea tare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Taina nașterii tale se vede necuprinsă de îngerescul gând, dar limba omenească nu rabdă să acopere minunea ei cu tăcerea, pe cât îi stă în puteri slăvind-o totdeauna.
 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oș­tile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Râul cel dulce al mângâierilor tale, peste sufletele cele întristate nu conteni vărsându-l, mărite Mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Unde vom merge noi, cei cuprinși de ispite, decât numai la tine, slăvite, că prin rugăciune dai tuturor scăpare.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Neamului nostru să-i dăruiești, Sfinte Sava, izbăvire de boli și de patimi și călăuzire pe calea mântuirii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, ocrotește-ne de toată răutatea, rugându-L pe Stăpânul, cu Mucenicul Sava.
 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iertare mijlocește, slăvite Mucenice, pentru ai tăi cântăreți, care laudă viața ta cea cinstită și pătimirea ta.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Hristos ți-a fost dorire și viață, și suflare și bucurie și laudă pururea. Deci și pe noi ne îndreaptă către dorirea Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Acoperă, păzește și scoate din primejdii pe cei ce vin către tine cu dragoste, și cu evlavie multă cinstesc icoana ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Revarsă, Preacurată, belșug de îndurare celor ce cântă cu dragoste darul tău și-ți împletesc din cuvinte cununi de laudă.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
 

Megalinarile

Pe marele nostru mijlocitor, pe slăvitul Sava să-l cinstim astăzi în cântări, că pe Domnul nostru Îl roagă totdeauna să dea belșug de daruri celor ce îl cinstesc.

Pe luminătorul cel strălucit, pământescul înger și apostol printre păgâni, pe apărătorul credinței ortodoxe, pe Mucenicul Sava să-l lăudăm acum.

Veniți cu osârdie să-l slăvim pe marele Sava, cel ce bine s-a nevoit și, prin înecare sfârșind mucenicește, a dobândit în ceruri mărirea cea veșnică.

Bucură-te, mare mijlocitor pentru țara noastră și al ei cald ocrotitor! Bucură-te, Sfinte, care prin rugăciune o aperi de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Mare Mucenice al lui Hristos, nu tăcea rugându-L pe Stăpânul cel milostiv pentru ajutorul și apărarea noastră, a celor ce spre tine ne-am pus nădejdile.

Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.

Acatistul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Sfinte Mucenice al lui Hristos, care din pruncie ai slăvit pe Dumnezeu prin a ta viață îngerească, trăită pe pământul țării noastre, cu credință și cu dragoste îți cântăm așa: Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Icosul 1

Îngerească viață din copilărie ai trăit, Sfinte Mucenice Sava, căci, prin cuvânt, cu fapte bune și prin cântare sfântă, meleagurile Buzăului le-ai luminat în duhul Evangheliei lui Hristos și pe strămoșii noștri la dreapta credință i-ai îndemnat, pentru care îți cântăm, zicând:
Bucură-te, căci cu îngerii viețuiești, acum, în ceruri;
Bucură-te, că de acolo neîncetat te rogi pentru noi;
Bucură-te, că ale tale sfinte rugăciuni sunt bineprimite;
Bucură-te, grabnic ajutător în nevoi și necazuri;
Bucură-te, că te-ai făcut pe tine pildă vie de slujire lui Hristos;
Bucură-te, că la Dumnezeu ai cugetat ziua și noaptea;
Bucură-te, că ale tale tinereți lui Iisus le-ai închinat;
Bucură-te, că în biserică cu glasul tău cel dulce ai cântat;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 2-lea

Cu nespusă dragoste și evlavie creștină, L-ai slujit pe Dumnezeu în Biserică, prin rugăciune și post, asemănându-te prin aceasta cu îngerii din ceruri, unde neîncetat cânți împreună cu ei lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Asemenea unei făclii ce arde, te-ai aprins, o, Sfinte Mucenice Sava, de focul dragostei lui Dumnezeu, punându-ți viața în primejdie, prin apărarea dreptei credințe creștine de păgânii care slujeau cele neînsuflețite, și ai îndemnat pe toți credincioșii Bisericii să se îndepărteze de mâncărurile cele jertfite idolilor; pentru aceasta, noi, cu bucurie, îți cântăm așa:
Bucură-te, că lumina lui Hristos în tine a strălucit;
Bucură-te, că învățăturile tale, Sfinte, pe mulți i-au luminat;
Bucură-te, că nu ți-ai cruțat ale tale tinereți, pentru Hristos;
Bucură-te, că te-ai împotrivit până la moarte păgânilor;
Bucură-te, că ai arătat la toți neputința și zădărnicia idolilor;
Bucură-te, că de mic ai iubit calea Bisericii, prin care dobândim mântuire;
Bucură-te, că te-ai făcut pe tine străjer al Ortodoxiei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 3-lea

Sfântul Vasile cel Mare, printr-o scrisoare către guvernatorul Sciției Minor, a cerut să i se trimită, în grabă, moaștele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău, pe care să le așeze la loc de cinste în Biserica din Capadocia, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ca-ntr-o icoană sfântă s-a zugrăvit viața ta cea duhovnicească în acea scrisoare a Bisericii din Goția către Biserica din Capadocia, care a primit ale tale moaște făcătoare de minuni, pentru care-ți cântăm așa:
Bucură-te, că de numele tău se leagă vechimea creștinismului pe meleagurile buzoiene;
Bucură-te, că în ținutul Buzăului ai viețuit ca un monah;
Bucură-te, că ai fost apărător al dogmelor creștine în fața păgânilor;
Bucură-te, că te-ai arătat pe tine foarte silitor spre orice lucru bun;
Bucură-te, că ai trăit drept în credință până la moarte;
Bucură-te, că în feciorie și în ascultare de Biserică ai viețuit;
Bucură-te, că în biserică ai cântat neîncetat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pe mulți i-ai întărit în duhul Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 4-lea

Mulțimea prigoanelor și răutatea păgânilor din Goția nu te-au îndepărtat pe tine, Sfinte Mucenice Sava, de la dreapta credință a Bisericii, pentru care, împreună cu tine, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Nevoind să mănânci din jertfele idolilor, Sfinte Mucenice Sava, ai fost supus la grele și mari chinuri, pe care însă le-ai biruit cu dragostea fierbinte pentru Hristos, pentru care-ți cântăm așa:
Bucură-te, că mai presus de toate L-ai iubit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că sufletul tău l-ai încredințat Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că nu te-ai înfricoșat de cei ce ucid trupul;
Bucură-te, că Atanaric al goților n-a putut să te îndepărteze de Biserică;
Bucură-te, că ai răbdat cu bărbăție crucea suferințelor;
Bucură-te, că pentru credință ai fost scos afară din satul tău;
Bucură-te, că prin toate persecuțiile îndurate și mai mult te-ai întărit în credință;
Bucură-te, că în apa Buzăului ai primit cununa muceniciei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 5-lea

În Săptămâna Luminată a Sfintelor Paști, Sfinte Mucenice Sava, ai fost chinuit împreună cu duhovnicul tău, preotul Sansala, iar tâlharii cei nelegiuiți v-au prigonit amarnic, pe voi, care v-ați închinat și ați cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fiind prigoane împotriva creștinilor, tu, Sfinte Mucenice Sava, ai îndrăznit să prăznuiești, cu bucurie, în biserica satului tău, Sfintele Paști, împreună cu preotul Sansala, unde ai fost găsit de Atharid, prigonitorul care v-a dus prin locuri pustiite de focul migratorilor, bătându-vă pe voi cu nuiele și bice, fără de milă, pătimind mult pentru credința în Hristos. Pentru aceasta și noi îți cântăm:
Bucură-te, că multe cu bucurie mare ai pătimit pentru dreapta credință;
Bucură-te, că nu te-ai lepădat de Taina Sfântului Botez;
Bucură-te, că Învierea lui Hristos ți-a dat tărie în credința cea dreaptă;
Bucură-te, că în Săptămâna Luminată a Sfintelor Paști ai fost martirizat;
Bucură-te, că și acum, în ceruri, proslăvești Învierea Mântuitorului Iisus Hristos;
Bucură-te, că la necazuri și prigoane te întăreai, preamărind pe Dumnezeu;
Bucură-te, că până în clipa morții ai cântat: Hristos a înviat;
Bucură-te, că apele Buzăului ți-au spălat ale tale răni însângerate;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 6-lea

Moaștele tale, Sfinte Mucenice Sava, au fost mutate de la Buzău pe malul Mării Negre, în cetatea Tomisului, prin stăruința preastrălucitului guvernator al Sciției Minor, Iunius Soranus, care, împreună cu fericitul episcop Bretanion și cu mult popor, le-a primit cu mare cinste și cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Aflând Sfântul Vasile cel Mare de ale tale moaște, Sfinte Mucenice Sava, a trimis o scrisoare Sfântului Bretanion, episcopul de Tomis, prin care-l ruga stăruitor să le trimită în Capadocia. Pe care cu multă evlavie primindu-le, te-a preamărit, zicând așa:
Bucură-te, că pe meleagurile Buzăului ai viețuit;
Bucură-te, că prin viață curată și smerenie ai ajuns în rândul sfinților;
Bucură-te, că te-ai luptat ca un viteaz ostaș împotriva ispitelor și păcatelor;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de mari daruri de la Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru mulți ai fost o pildă vie de credință;
Bucură-te, că pe cei din Tomis i-ai mângâiat prin ale tale sfinte moaște;
Bucură-te, că pe mulți i-ai întors la dreapta credință;
Bucură-te, că și celor din Capadocia mare bucurie le-ai adus cu moaștele tale sfinte;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 7-lea

Deodată cu moaștele Sfântului Sava, episcopul Bretanion a trimis o epistolă Sfântului Vasile cel Mare, în care-și arăta cinstirea sa față de Sfântul Sava, atletul lui Hristos, și îndemna pe toți ca, fără încetare, să cânte lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinții Săi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Marele Ierarh Vasile al Capadociei, răspunzând la scrisoarea Sfântului Bretanion, și-a arătat marea sa mulțumire pentru primirea sfintelor moaște, lăudând pe Sfântul Sava în cântări de cinstire:
Bucură-te, Sava Mucenice, ales ostaș al Mântuitorului;
Bucură-te, că din tinerețe ai urmat calea Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, că tuturor L-ai vestit pe Mântuitorul Iisus Hristos;
Bucură-te, că cele mai mari prigoane nu te-au putut despărți de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai arătat pe tine împlinitor al poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, că ai primit cununa de mucenic de la Mântuitorul Hristos;
Bucură-te, stâlpare duhovnicească din tulpina lui Hristos;
Bucură-te, că pe unde ai mers ai vestit Evanghelia lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 8-lea

În cea de-a doua scrisoare, Sfântul Vasile cel Mare îndemna părintește pe toți creștinii din Dacia romană să facă rugăciuni către Milostivul Dumnezeu, să reverse pacea Sa în lume, și cu toții să cânte neîncetat Ziditorului: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Scrierile Sfântului Vasile cel Mare fac pomenire despre credința creștinilor din Dacia și, mai ales, de mucenicia Sfântului Sava, pe care-l lăuda, zicând așa:
Bucură-te, luptătorule împotriva idolatriei și a eresurilor;
Bucură-te, că inima ta cu dragostea lui Hristos s-a aprins;
Bucură-te, că L-ai mărturisit cu putere pe Hristos, în tot locul;
Bucură-te, că pe mulți goți i-ai încreștinat;
Bucură-te, că învățăturile lui Arie ereticul le-ai defăimat;
Bucură-te, că în dreapta credință ai rămas neclintit până la moarte;
Bucură-te, că prin credința ta fierbinte multora ai fost folositor;
Bucură-te, că și din pământul României mulți sfinți s-au ridicat la Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 9-lea

Să aducem slavă și mulțumire Bunului Dumnezeu, Care a binevoit ca, din ținuturile noastre străromâne, să aleagă pe Sfântul Sava de la Buzău, care, în cer, se roagă neîncetat pentru Biserica și neamul nostru, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ca într-un policandru aprins, strălucesc chipurile sfinților români înaintea tronului lui Dumnezeu și ca un luceafăr luminează Sfântul Sava în inimile noastre, ale celor ce-i cântăm:
Bucură-te, sfeșnic al Bisericii prealuminos;
Bucură-te, căci pentru mărturisirea lui Hristos cu mare dragoste ai fost aprins;
Bucură-te, că pe mulți i-ai luminat cu adevărul credinței;
Bucură-te, că te-ai aprins de dumnezeiescul dor de Dumnezeu;
Bucură-te, smirnă duhovnicească cu bună mireasmă;
Bucură-te, că pentru binele țării noastre te rogi neîncetat;
Bucură-te, a țării noastre veșnică floare sfântă;
Bucură-te, că mijlocești înaintea Mântuitorului Hristos pentru neamul nostru;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 10-lea

Sfârșit-ai alergarea ta către cer, Sava preafericite, la vârsta de treizeci și opt de ani, în douăsprezece zile ale lunii aprilie, anul 372, ducându-te să iei plata ostenelilor tale de la Stăpânul Hristos, și să-I cânți împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Viața ta a fost ca un rug aprins de focul dragostei lui Hristos, pe Care L-ai preamărit prin ale tale fapte bune și prin cântare bisericească; pentru aceea, și noi te lăudăm, zicând așa:
Bucură-te, că până la moarte pe Hristos L-ai preamărit;
Bucură-te, că din copilărie ai primit credința cea adevărată;
Bucură-te, că inima ta de dragostea lui Hristos s-a aprins;
Bucură-te, că în Dumnezeu cu sufletul tău ai crescut;
Bucură-te, că pentru Hristos ai lepădat toată grija cea lumească;
Bucură-te, că pe Dumnezeu neîncetat L-ai preaslăvit;
Bucură-te, că pururi ai avut aprinsă în tine candela rugăciunii;
Bucură-te, că glasul Evangheliei lui Hristos ai ascultat;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 11-lea

În biserică, slujind ca dascăl, pe creștini i-ai învățat să se ferească de mâncărurile jertfite idolilor, să se lepede de păcate și să se păzească de orice lucru păgânesc, pentru a fi bineplăcuți lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu mare dar dumnezeiesc ai fost învrednicit de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Sava: să-I cânți neîncetat în Biserica slavei Sale, îndemnându-ne și pe noi să-ți urmăm pilda vieții tale sfinte, pentru care îți aducem aceste cântări:
Bucură-te, că ai fost alăută a Duhului Sfânt;
Bucură-te, chimval bine răsunător al dreptei credințe;
Bucură-te, că prin sfânta cântare ai propovăduit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că prin aceasta ai devenit un fierbinte slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că pe toți creștinii i-ai îndemnat să cânte în biserică;
Bucură-te, că prin dulcea ta glăsuire pe mulți i-ai apropiat de Dumnezeu;
Bucură-te, că și pe noi ne-ai învățat a iubi Evanghelia lui Hristos;
Bucură-te, cel ce cânți mereu, cu îngerii, cerească Liturghie;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 12-lea

Ziua și noaptea ai lăudat neîncetat pe Dumnezeu, în psalmi și în cântări sfinte, cugetând la cele veșnice, îndemnând pe toți să cânte lui Dumnezeu în biserică: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Petrecându-ți viața în slujba Bisericii lui Hristos, alături de preotul Sansala, ai învățat pe toți să se lase de toată grija cea lumească și să cugete mai degrabă la cele cerești, pentru care-ți aducem aceste cântări duhovnicești:
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu multă smerenie, te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;
Bucură-te, că prin fierbinte rugăciune ai biruit ispitele acestei vieți;
Bucură-te, că, prin cuvântul adevărului, pe mulți la adevărata credință i-ai întors;
Bucură-te, că inima ta de dragostea lui Hristos s-a aprins;
Bucură-te, trimisule al credinței străbune în alte ținuturi;
Bucură-te, mult rugătorule pentru binele poporului nostru;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 13-lea

O, Preasfinte Mucenice Sava, care ai viețuit pe pământul străbunilor noștri până la moarte, roagă-te Mântuitorului Hristos pentru toți binecredincioșii din țara noastră, să le dea tuturor pace, sănătate, mântuire, ca, împreună cu tine, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Îngerească viață din copilărie ai trăit, Sfinte Mucenice Sava, căci, prin cuvânt, cu fapte bune și prin cântare sfântă, meleagurile Buzăului le-ai luminat în duhul Evangheliei lui Hristos și pe strămoșii noștri la dreapta credință i-ai îndemnat, pentru care îți cântăm, zicând:
Bucură-te, căci cu îngerii viețuiești, acum, în ceruri;
Bucură-te, că de acolo neîncetat te rogi pentru noi;
Bucură-te, că ale tale sfinte rugăciuni sunt bineprimite;
Bucură-te, grabnic ajutător în nevoi și necazuri;
Bucură-te, că te-ai făcut pe tine pildă vie de slujire lui Hristos;
Bucură-te, că la Dumnezeu ai cugetat ziua și noaptea;
Bucură-te, că ale tale tinereți lui Iisus le-ai închinat;
Bucură-te, că în biserică cu glasul tău cel dulce ai cântat;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Condacul 1

Sfinte Mucenice al lui Hristos, care din pruncie ai slăvit pe Dumnezeu prin a ta viață îngerească, trăită pe pământul țării noastre, cu credință și cu dragoste îți cântăm așa: Bucură-te, Sfinte Mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

și această

Rugăciune către Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Sfinte Mucenice Sava, alesule al lui Hristos, care din tinerețe ai urmat calea Bisericii, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, care cinstim cu multă evlavie ale tale nevoințe și pătimiri pentru dreapta credință. Adu-ți aminte de toți binecredincioșii țării noastre, ca și noi să dobândim milă și har înaintea lui Dumnezeu. Fii rugătorul nostru fierbinte înaintea Dreptului Judecător, în ziua cea mare a dreptății lui Dumnezeu, care va să vină. Ajută-ne, Sfinte Mucenice Sava, să ne îngrijim de mântuirea sufletelor noastre, să iubim cele cerești și să cugetăm mereu la cele veșnice, pentru ca și noi să ne învrednicim a moșteni împărăția cea cerească, împreună cu toți sfinții. Amin!

Și se face otpustul.

Sfîntul Mucenic Sava Gotul de la Buzău (18 aprilie)

 

"Biserica lui Dumnezeu din Goţia, trimite dumnezeieştii Biserici cea din Capadocia şi tuturor soborniceştilor Biserici ale creştinilor - care locuiesc printre străini şi prin toată lumea - milă, pace şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului nostru Iisus Hristos să se înmulţească". Astfel începe scrisoarea din Biserica Goţilor, către cea a Capadociei, care povesteşte cele ce urmează.

Sfîntul Petru a zis: "Tot cel ce se teme de Dumnezeu şi lucrează dreptatea, este primit la El". Acum Biserica aceasta iarăşi s-a arătat că este credincioasă prin Sfîntul Sava, care este mucenic al lui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Pentru că, fiind cu neamul got şi petrecînd în Goţia, printre neamul cel îndărătnic şi răzvrătit, atît de mult a urmat bărbaţilor celor sfinţi şi împreună cu dînşii prin tot felul de fapte bune cinstea pe Hristos, încît strălucea în lume ca o stea. Deoarece încă din tinereţe iubind legea Domnului, a înţeles acea faptă bună desăvîrşit, ca prin cunoştinţa Fiului lui Dumnezeu, să ajungă bărbat desăvîrşit. Căci celor ce-L iubesc pe El, toate le sporesc spre bine; de vreme ce, luptînd vitejeşte împotriva duşmanului vrăjmaş şi făcîndu-se mai presus de această lume deşartă, avînd pace împreună cu toţi, s-a învrednicit chemării celei de sus şi a ajuns la răsplătirea cea veşnică.

Deci, pentru pomenirea acestui sfînt mucenic şi pentru folosul dreptcredincioşilor, după săvîrşirea lui întru Domnul, am judecat ca lucrurile aceluia, atît de slăvite, a nu le lăsa uitării, ci a le da prin scris. Pentru că era dreptcredincios, cucernic, drept, ascultător în tot lucrul, blînd, simplu în cuvînt, gata la tot lucrul bun, cîntînd în biserică şi îngrijindu-se de aceasta; averile defăimîndu-le, afară de cele ce-i erau de trebuinţă, înfrînat în toate, cu femeile neavînd deloc împărtăşire; la rugăciuni şi la postiri îndeletnicindu-se în toate zilele, străin de slava deşartă, deşteptînd pe toţi către viaţa cea plăcută lui Dumnezeu şi numai pe acelea care sînt fapte bune, sau datorii, împlinindu-le, fugind însă de acelea, care sînt potrivnice lucrurilor celor bune.

Păzea credinţa cu dragoste şi neîncetat grăia despre Domnul. Pentru că nu o dată, ci de multe ori, mai înainte pînă a nu se încununa cu mucenicia pentru credinţă, cu lucrul s-a arătat că este folositor dreptei credinţe celei adevărate. Pentru că atunci cînd boierii Goţilor şi judecătorii au început a prigoni pe creştini şi a-i sili să mănînce cele jertfite idolilor, unii dintre păgîni s-au sfătuit ca, la creştini, la rudenii şi la vecinii lor, în loc de cărnurile jertfite idolilor, să le pună înainte pe cele nejertfite, ca astfel să-i păzească de primejdia închinării la idoli, iar pe prigonitori să-i amăgească. Înştiinţîndu-se de aceasta Sfîntul Sava, nu voia să guste nici din acele cărnuri, pentru că, numai numindu-se jertfite idolilor, îşi aducea aminte de Apostolul care zice: Iar de va zice vouă cineva, aceasta este jertfită idolilor, să nu mîncaţi.

Încă şi în mijlocul poporului stînd Sfîntul Sava, mărturisea tuturor, zicînd: "Dacă cineva va gusta din cărnurile acelea, nu poate să fie creştin". Cu un sfat ca acesta îi apăra, ca să nu cadă vreunul în cursa diavolului; pentru aceea, ei socotind sfatul acela, au izgonit pe sfîntul din satul lor, dar mai pe urmă iarăşi l-au chemat. Apoi, cînd iarăşi s-a ridicat prigonire, unii închinători de idoli din acelaşi sat, care aduceau jertfă diavolilor, cu blestem au voit să spună boierilor, că nici un creştin nu se află în satul lor. Atunci din nou Sfîntul Sava, stînd cu îndrăzneală în mijlocul poporului, a strigat cu glas mare: "Nimeni să nu se blesteme pentru mine, căci eu sînt creştin". Iar acei închinători de idoli, pe cei de aproape ai lor, care erau din credinţa creştinească, tăinuindu-i, se jurau înaintea boierului că în satul lor nu sînt creştini, decît numai unul.

Aceasta auzind boierul cel fărădelege, a poruncit ca pe acela să-l aducă înaintea lui; şi acesta era Sfîntul Sava. Aducîndu-l, boierul a întrebat pe cei care stăteau înaintea sa: "Ce averi are creştinul acesta?" Iar ei i-au răspuns: "Nimic mai mult nu are, decît numai hainele cu ce este îmbrăcat". Deci, boierul l-a defăimat, zicînd: "Acesta nici a ajuta ceva nu poate, nici a vătăma". Zicînd aceasta, a poruncit ca să-l izgonească de acolo.

După aceasta iarăşi rînduindu-se asupra creştinilor mare prigoană în Gotia de către păgîni şi apropiindu-se sfînta zi a Paştilor, Fericitul Sava a voit să se ducă în alt sat, la un preot creştin cu numele Gutic, ca să prăznuiască cu el Sfintele Paşti. Dar, cînd era pe cale, i s-a arătat un bărbat mare, luminos la chip, zicîndu-i astfel: "Întoarce-te şi du-te în satul tău, la preotul Sansal". Sava a răspuns: "Nu este acasă, căci a plecat şi zăboveşte în părţile greceşti". Sfîntul Sava nu ştia însă că preotul acela se întorsese atunci acasă, pentru praznicul Paştilor. Şi trecînd de bărbatul acela, se ducea pe calea ce-i stătea înainte la Gutic preotul. Ziua era senină şi deodată s-a întunecat cu nori şi a căzut zăpadă atît de mare, încît nu era cu putinţă lui Sava să meargă mai departe. Deci, cunoscînd dumnezeiasca voie, care îl împiedica din cale, s-a întors mulţumind lui Dumnezeu. Şi mergînd la Sansal preotul, s-a bucurat văzîndu-l şi i-a spus lui şi altor mulţi, cele ce i se întîmplaseră pe cale şi au prăznuit împreună ziua Paştilor.

Dar în a treia noapte după praznic, Atarid, din adunarea păgînilor, fiul boierului Rotest, a năvălit asupra satului fără de veste, cu mare adunare de tîlhari păgîni; şi găsind pe preot odihnindu-se în casa sa, l-au prins, asemenea şi pe Sava apucîndu-l, i-au legat pe amîndoi. Şi punînd pe preot în car, îl tîrau; iar pe Sava gol, ca şi cum ar fi ieşit din pîntecele maicii sale, îl tîrau peste spini, bătîndu-l cu beţe şi bice, fără de milă; apoi l-au prigonit astfel pînă la cetatea lor; atît erau de aspri şi de cumpliţi asupra robilor lui Dumnezeu. Dar prigonirea cumplită a acelor vrăjmaşi a făcut arătată răbdarea şi credinţa bărbatului celui drept. Iar după ce s-a făcut ziuă, sfîntul, slăvind puterea Domnului, le spuse: "Oare nu m-aţi gonit şi m-aţi tîrît pe spini gol şi desculţ? Deci căutaţi dacă nu s-au rănit picioarele sau dacă pe trup sînt semne de bătăile voastre!" Dar ei, nevăzînd nici urme de răni pe trupul lui, s-au mirat şi, luînd o osie de la car, au pus-o pe spatele lui şi trăgîndu-i mîinile spre capetele, osiei l-au legat; asemenea şi picioarele întinzîndu-le, le-au legat de altă osie şi aruncîndu-l la pămînt pe spate, l-au căznit, bătîndu-l şi batjocorindu-l toată ziua pînă în noaptea adîncă.

După ce au adormit călăii, a venit o femeie care se sculase de cu noapte să gătească mîncare casnicilor; aceea a dezlegat pe sfîntul de osie, iar el s-a sculat şi a ajutat femeii la lucrul ei. Iar după ce s-a făcut ziuă, Atarid a poruncit să-i lege mîinile şi să-l spînzure de grindă în casă. După un ceas a venit la preot şi la Sava oarecare de la Atarid cu cărnuri jertfite idolilor şi le-au zis: "Marele Atarid vă zice să gustaţi din cărnurile acestea şi veţi izbăvi sufletele voastre de moarte". Preotul răspunse: "Nu vom gusta, că nu se cade să mîncăm cărnuri de acestea diavoleşti; ci ne rugăm lui Atarid ca mai bine să ne răstignească, sau cu altfel de moarte să ne ucidă". Apoi Fericitul Sava a întrebat pe cei ce veniseră: "Cine a trimis acestea?" Ei au răspuns: "Stăpînul Atarid". Sfîntul zise: "Unul este Stăpîn, Dumnezeul Cel din cer. Iar aceste pieritoare bucate necurate sînt, precum Atarid acela, de la care sînt trimise".

Zicînd aceasta Sfîntul Sava, una din slugile lui Atarid, aprinzîndu-se de mînie a lovit cu o suliţă ce o ţinea în mîini, în piept pe sfîntul atît de tare, încît toţi cei ce erau de faţă aşteptau ca îndată să moară mucenicul. Dar cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu păzindu-se mucenicul, nu s-a rănit, nici a simţit durere, ci a zis către cel ce l-a lovit: "Ţie ţi se pare că m-ai rănit cu suliţa ta, dar acea lovire n-am simţit-o în alt fel, decît cum m-ar fi lovit cineva cu un fir de lînă". Înştiinţîndu-se Atarid de aceasta, a poruncit ca să piardă pe Sfîntul Mucenic Sava.

Deci slujitorii cei necuraţi, lăsînd legat pe preotul Sansal, au luat pe Sava şi l-au dus la rîul ce se chema Musia (Buzău) ca să-l înece acolo. Iar sfîntul mucenic, aducîndu-şi aminte de porunca Domnului şi iubind pe aproapele ca pe sine, a întrebat pe slujitorii care îl duceau: "Ce a greşit preotul, de nu moare împreună cu mine?" Aceia i-au răspuns: "Nu este treaba ta a şti aceasta". Iar Sfîntul Sava, umplîndu-se de bucuria Sfîntului Duh, a strigat, zicînd: "Bine eşti cuvîntat, Dumnezeule, şi preamărit este numele Fiului Tău în veci. Amin. Căci Atarid singur s-a dat pe el morţii şi pierzării celei veşnice, iar pe mine m-a trimis la viaţa care este de-a pururea, pentru că aşa ai voit Tu cu robii Tăi, Doamne, Dumnezeul nostru".

Şi aşa sfîntul, fiind dus la moarte, nu înceta a lăuda şi a mulţumi lui Dumnezeu, socotindu-se că este nevrednic de pătimirile veacului acestuia, pe lîngă slava care i se va arăta. Şi ziceau slujitorii unul către altul: "De ce nu liberăm pe acest om nevinovat, căci Atarid nu va şti de aceasta". Dar Sfîntul Sava a zis către dînşii: "De ce grăiţi vorbe nebuneşti şi nu faceţi cele ce vi s-au poruncit? Pentru că eu văd ceea ce voi nu puteţi să vedeţi: Iată stau sfinţii îngeri, care au venit să-mi ia sufletul cu slavă!" Deci, ducînd la rîu pe sfîntul mucenic şi legîndu-i de grumaji un lemn greu, l-au aruncat în adînc şi l-au înecat.

Astfel şi-a sfîrşit alergarea Sfîntul Sava, păzindu-şi curată sfînta credinţă pînă la sfîrşit. El a trăit treizeci şi opt de ani şi s-a încununat cu mucenicia în a cincea zi după Paşti, pe 12 Aprilie, împărăţind Valentinian la Apus, iar Valent la Răsărit. După aceea ucigaşii, scoţînd din apă trupul mucenicului, l-au aruncat pe pămînt, lăsîndu-l neîngropat. Dar nici fiarele, nici păsările nu s-au atins de sfîntul lui trup, ci s-a îngrijit de mîinile fraţilor celor cucernici.

Iar luminatul Iunie Soranos, voievod al cetei Sciţilor, fiind cinstitor al Dumnezeului Celui adevărat, trimiţînd bărbaţi credincioşi, au luat cinstitul trup al mucenicului din locul cel barbar şi l-au adus în părţile greceşti. Şi voind să-şi împodobească patria sa, l-a trimis în Capadocia, scriind astfel către Biserica Capado-chienilor: "La a voastră dreaptă credinţă, după sfatul presbiterilor - aşa voind Domnul, Cel ce dăruieşte darul Său celor ce se tem de El -, am trimis acest cinstit dar şi rodul credinţei Celui slăvit. Deci, săvîrşind pomenirea mucenicului, în ziua în care s-a încununat, să daţi de ştire de aceasta şi celorlalţi fraţi, ca în toată soborniceasca şi apostoleasca Biserică, veselindu-se duhovniceşte, să preamărească pe Domnul, Care şi-a ales robii Săi. Închinaţi-vă tuturor sfinţilor! Închină-se vouă fraţii cei ce rabdă prigonirea împreună cu noi.

Iar Celui ce poate cu darul şi cu iubirea de oameni să ne treacă pe noi la cereasca Împărăţie, se cade slavă, cinste şi închinăciune, împreună cu Unul Născut Fiul Său şi cu Preasfîntul Duh în veci. Amin".

Pomenirea Cuviosului Ioan, ucenicul Sfîntului Grigorie Decapolitul (18 aprilie)

 

Latura Decapoliei altădată era împărţită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomeneşte de Sfîntul Evanghelist Matei, zicînd: "După Dînsul au mers multe popoare din Galileea şi din cele zece cetăţi"; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pămîntul Isauriei, care se numea tot Decapolia. Dintr-acea Decapolie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învăţătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum.

Acest sfînt Ioan, din tinereţe lăsînd lumea şi iubind pe Hristos, a mers la cel mai sus pomenit învăţător Grigorie Decapolitul şi de dînsul a fost tuns în rînduiala monahicească. Apoi petrecea cu el, nevoindu-se în toate şi bineplăcînd lui Dumnezeu, a ajuns în atît de mare smerenie şi ascultare şi în aşa sîrguinţă spre tot lucrul bun, încît singur învăţătorul lui, Sfîntul Grigorie, se bucura de el şi slăvea pe Dumnezeu. Iar cînd răucredinciosul împărat Leon Armeanul, a înnoit eresul luptării de icoane şi a ridicat prigonire asupra Bisericii lui Hristos, în acea vreme acest cuvios Ioan a mers în Bizanţ, pe lîngă Sfîntul Grigorie învăţătorul său, împreună şi cu Sfîntul Iosif, scriitorul de cîntări. Apoi umblînd prin cetate, întărea pe cei dreptcredincioşi ca să stea în dreptcredincioasa mărturisire. După aceea Iosif a fost trimis la Roma, la care n-a ajuns, pentru că a căzut în mîna ereticilor şi la Creta a fost ţinut în legături. Iar Cuviosul Grigorie Decapolitul, după trimiterea lui Iosif s-a mutat către Domnul. Dar Cuviosul Ioan, rămînînd în Bizanţ, se nevoia în ostenelile cele obişnuite, nu numai pentru a sa mîntuire, ci şi pentru a celorlalţi.

După cîtăva vreme, liberîndu-se fericitul Iosif din legături şi întorcîndu-se în Bizanţ, Cuviosul Ioan s-a dus către Domnul, ca să-şi ia plata pentru ostenelile sale, şi a fost îngropat de mîinile lui Iosif, lîngă mormîntul Sfîntului Grigorie, părintele său. După aceea, s-a mutat în alt loc, despre care în viaţa Sfîntului Iosif scriitorul de cîntări, se scrie astfel: "Iosif, intrînd în cetate, n-a găsit între cei vii pe iubitul său părinte, pe Sfîntul Grigorie Decapolitul, căci se dusese către Domnul. A văzut numai pe fericitul Ioan ucenicul lui şi a plîns mult după părintele său Grigorie, căci nu s-a învrednicit să-l vadă iarăşi viu. Şi a petrecut lîngă mormîntul aceluia, împreună cu părintele Ioan, dar nu după multă vreme s-a dus şi Ioan către Domnul şi l-a îngropat Iosif aproape de Sfîntul Grigorie. După aceea, Cuviosul Iosif s-a mutat în alt loc. Şi era acel loc afară din cetate, deosebit şi liniştit, nu departe de biserica Sfîntului Ioan Gură de Aur, unde sălăşluindu-se, a zidit o biserică în numele arhiereului lui Hristos, Nicolae şi a mutat acolo moaştele amînduror părinţilor, ale lui Grigorie şi Ioan".

Săptămâna Mare

 Săptămâna Mare nu este doar despre evenimente din trecut, ci despre o transformare vie în sufletul nostru. Este o călătorie de la durere la lumină, de la frică la încredere, de la moartea vechiului la renașterea ființei noastre adevărate. Vă ofer aceste afirmații ca sprijin în această călătorie interioară, cu inima deschisă și credință în lumină.
Luni – Curățarea interioară
Aleg să mă eliberez de tot ce nu mai are loc în inima mea.
Mă iert cu blândețe pentru tot ce nu am știut mai bine.
Mă desprind de trecut cu înțelepciune și recunoștință.
Fac loc noului, cu deschidere și încredere.
Lumina începe să-mi curețe fiecare colț de suflet.
Marți – Regăsirea păcii
În liniștea mea, Îl aud pe Dumnezeu mai clar.
Aleg pacea, chiar și când mintea încă se agită.
Gândurile mele devin mai ușoare cu fiecare respirație.
Mă adun în mine, cu iubire.
Pacea mea este o ofrandă tăcută către Cer.
Miercuri – Iertare și renunțare
Aleg să iert. Pe ceilalți. Pe mine. Viața.
Renunț la nevoia de control și las sufletul să respire.
Iertarea mea aduce lumină acolo unde a fost durere.
Sunt gata să las în urmă suferințele vechi.
În fiecare iertare, se naște o înviere.
Joi – Conectare cu divinul
Inima mea se deschide către Sursa divină a vieții.
Sunt ghidată, iubită și susținută în fiecare clipă.
Recunosc prezența divină în tot ce trăiesc.
Mă predau iubirii care mă vindecă profund.
Sufletul meu este parte din Dumnezeu.
Vineri – Răstignirea vechiului
Mă eliberez cu recunoștință de tot ce nu mai sunt.
Las vechiul să plece cu iubire și recunoștință.
Accept procesul meu de transformare, oricum ar arăta.
Mă încred în lumina care vine după întuneric.
Din durere se naște renașterea mea.
Sâmbătă – Tăcerea dinaintea Învierii
În tăcerea mea, Dumnezeu lucrează în adânc.
Nu trebuie să înțeleg tot, doar să am încredere.
Rămân în mine, în liniște, cu răbdare și credință.
Îmi odihnesc sufletul în brațele divinității.
Aștept lumina, cu inima pregătită.
Duminică – Ziua Învierii
Astăzi aleg viața, lumina, iubirea.
Renașterea mea e reală și profundă.
Lumina lui Hristos strălucește în mine și prin mine.
Mă simt binecuvântată că pot începe din nou.
Sufletul meu a înviat. Trăiesc cu sens și iubire.
Fie ca aceste cuvinte să vă fi atins sufletul, să vă fi adus liniște, claritate și speranță. Învierea nu este doar o sărbătoare, ci o stare interioară care se așază în noi atunci când ne permitem să renaștem. Cu iubire și binecuvântare, vă doresc o săptămână profundă și un Paște plin de lumină!