Împărate
al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată
făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta
Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor
pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce
suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit
sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de
laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru,
ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de
la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea
Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.
Icosul 1
Arhanghelii
şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând
înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor
Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi,
acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii:
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi
ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm
nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate
asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu
dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi
adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Cel ce Unul
eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei
ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi
ridici;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare
inimile şi rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi tuturor nume
le dai;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, ale Căruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 2-lea
Văzându-Te
pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînălţat a zis: O! ticălosul de
mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu
ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de
buzele lui, cu curăţie Te laudă pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh,
pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime arde cu focul Dumnezeirii
Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă
curată: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelegerea
cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă marele între prooroci Moise, a
zis: Arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar Tu ai
zis către dânsul: Spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta ţie
că nu va vedea omul faţa Mea şi să rămână viu. Dar nouă, deşi
nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut
Fiului Tău; pentru aceasta cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt,
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu văpaie
arzătoare a serafimilor şi înţelepciunea cea pururea luminătoare a
heruvimilor;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti
Împăratul cel mai presus de scaunele cereşti, şi Domnul cel adevărat al
domniilor celor mai presus de lume;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce eşti tăria cea nebiruită a puterilor cereşti, şi
atotputernice Stăpânitorule al stăpâniilor celor înalte;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plină de bucurie a
arhanghelilor şi propovăduirea cea fără tăcere a îngerilor;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată începerea
începătoriilor celor înţelegătoare şi a tuturor puterilor cereşti,
Atotţiitorule al poruncilor;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru,
Cel ce ai nemurire şi petreci în Lumina cea neapropiată, iar cu aleşii
Tăi, ca şi cu nişte prieteni, faţă către faţă vorbeşti;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 3-lea
Cu
puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale
celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le
înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule,
Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi
hrăneşti toată făptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni care
să se poată ascunde de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru
aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu umilinţă
căzând, cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având
toată zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arăţi urmele
proniei şi ale desăvârşirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta cele
nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe
făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie
grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul
nostru, puternice Făcătorule al celor văzute şi nevăzute, şi
Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugată al celor de acum şi celor
viitoare;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce din patru
stihii ai alcătuit făptura şi cu patru timpuri ai încununat cununa
anului;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, şi luna cu stelele să lumineze noaptea;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii; Cel ce
îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi rouă spre răcorirea
căldurii;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce încingi
dealurile cu bucurie şi văile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii
ţarinii şi încununezi câmpiile cu roade;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hrană puilor de corbi şi adăpi toate
fiarele câmpului şi trimiţi îndurările Tale peste toate lucrurile Tale;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 4-lea
Vifor
având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea Iuda, Arie
nebunul, s-a lepădat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta
Treime; iar noi, deşi pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului şi altul
al Sfântului Duh numim, însă o Dumnezeire în Tatăl şi în Sfântul Duh,
deopotrivă puterea, de o fiinţă slava, cu inima şi cu buzele mărturisim
şi cu Lumina cea întreit luminătoare în baia Sfântului Botez luminaţi
fiind, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm,
cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind
păstorii şi învăţătorii Sfintei Biserici pe Arie, ca o fiară cumplită
intrând în turma cea cuvântătoare a lui Hristos, şi răpind oile de la
adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea
la sobor, au mărturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu făptură; şi
deopotrivă Tatălui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-I, cu glas ca de
tunet au grăit:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru,
Dumnezeule Părinte şi Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte,
Unule adevăratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Părinte nezidit şi Fiule nezidit şi Duhule Sfinte,
Unule împreună nezidit; iar nu trei îndeosebi nezidiţi;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru: Părinte Cel ce ai născut pe Fiul mai înainte
de veci; Fiule, Cel ce Te-ai născut fără de ani din Tatăl; Duhule
Sfinte, Care din veac purcezi de la Părintele, dar nu Te naşti;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru
nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi prin Crucea
Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tău;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în duhul, în
sufletul şi în trupul nostru cortul cel cu trei părţi spre a Ta
sălăşluire, şi nu l-ai lăsat pe el întru noi până în sfârşit a se strica
prin păcat;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus
semnul fiinţei Tale celei în trei Ipostase peste toate lucrurile Tale;
în lumea aceasta văzută şi în cea nevăzută;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 5-lea
Treime
cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu-ne pe noi după chipul
şi asemănarea Ta, ai poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta; iar
noi ticăloşii voia noastră cea rea iubind-o, făgăduinţele Sfintei Taine
a Botezului am lepădat şi chipul Tău l-am întinat. Deci acum iarăşi
alergăm la Tine şi ne rugăm: Trimite nouă darul Tău, scoate-ne pe noi
din mâna vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, şi ne mântuieşte pe noi
cu judecăţile pe care le ştii, ca în vecii vecilor să cântăm Ţie:
Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând
înţelegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri de
bine către fiii cei săraci ai lui Adam, Dumnezeule cel în trei Ipostase,
cel mort cu duhul se înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte şi
cel pierdut se mântuieşte; deci cu minte mulţumitoare, cu inimă
mulţumitoare şi cu buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii
grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai
hotărât în sfatul Tău cel în trei Ipostase a zidi pe om, şi în trupul
lui cel luat din ţărână, suflare de viaţă din gura Ta ai insuflat;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce în fața lui Adam cu chipul şi
asemănarea Ta, pe noi, pe toţi ne-ai cinstit şi bunătăţilor Raiului
moştenitori ne-ai făcut;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce
cu înţelepciune ne-ai învăţat pe noi mai presus decât toate cele
văzute, şi pe toată făptura cea de jos sub picioarele noastre ai
supus-o;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ne-ai dăruit nouă pomul vieţii spre hrană, şi cu darul nemuririi ne-ai îmbogăţit;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pe strămoşii noștri, cei care au
călcat porunca, nu i-ai părăsit nici după greşeală, ci întru nădejdea
mântuirii în preajma Edenului i-ai sălăşluit.
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ne-ai scos şi pe noi din pântecele maicii noastre,
şi cu darul Evangheliei, după naştere, ne-ai sfinţit;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 6-lea
Propovăduitorul
dreptăţii şi râvnitorul sfântului Tău nume, Ilie cel prealuminat,
chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut mai întâi
vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a făcut cutremur mare şi foc
arzător; ci nu în acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc, glas de
vânt subţire, şi acolo Te-a văzut; deci acoperindu-şi faţa, cu veselie
şi cu frică a grăit: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Răsărit-ai
Lumina cunoştinţei celei cu trei raze strălucitoare a dumnezeirii Tale
la toată lumea; gonit-ai rătăcirea cea idolească, Dumnezeule cel în trei
Ipostase şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare
al păgânătăţii, în lumina cea minunată a Evangheliei l-ai adus, prin
care noi cei luminaţi slăvind atotputernica Ta pronie, grăim:
Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până în
sfârşit cu apele potopului toată făptura cea stricată prin păcat, şi în
faţa lui Noe ai înnoit tot neamul omenesc;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce ai despărţit pe părintele credincioşilor Avraam
din amestecarea limbilor, şi din seminţia lui ai întemeiat adevărata
Biserică;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe
poporul Tău din Egipt, l-ai hrănit pe el cu mană în pustie şi l-ai dus
în pământul în care curge lapte şi miere;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tău pe prooroci, şi
printr-înşii în mijlocul lui Israel ai păzit credinţa în Răscumpărătorul
cel făgăduit;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai
pedepsit pe poporul Tău cel ce greşise, prin robia Babilonului, după
sfârşitul căreia, iarăşi ai poruncit a se zidi Ierusalimul;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe Macabei statornici până
la moarte în credinţă şi învăţăturile cele părinteşti; iar pe biserica
cea de sub Lege, ca pe o mireasă până la venirea iubitului mire, ai
păzit-o întreagă;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 7-lea
Vrând
a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către neamul
omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Născut
Fiul Tău, Care, născându-Se din Fecioara, S-a supus Legii, pentru ca pe
cei de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un Om şi
răscumpărându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înălţat la cer, de unde,
împlinind făgăduinţa, a trimis nouă pe Preasfântul Duh, ca să cântăm
toţi: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Minunată
în adevăr şi nouă minune ai arătat, Minunatule întru cele înalte
Doamne, când după trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii ucenici şi
apostoli, i-ai trimis pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să
vestească numele cel mare al Preasfintei Treimi, şi să aducă toate
neamurile la ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de
puterea şi lucrarea cuvintelor lor, celor insuflate de Dumnezeu, cu
bucurie grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel
ce ai ales pe cele neputincioase, de neam slab şi nebăgate în seamă ale
lumii, ca să ruşineze pe cele tari, mărite şi înţelepte;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de
mucenici, ca prin nenumărate chinuri şi omoruri să fie pecetluit
adevărul Evangheliei şi puterea darului lui Hristos;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima
marelui Constantin cel întocmai cu apostolii, şi prin acela ai pus
sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit Biserica, prin cele şapte soboare a
toată lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de Dumnezeu părinţi,
şi de învăluirile eretice nevătămată ai păzit-o;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învăţătorilor celor de Dumnezeu
înţelepțiți şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate
stele, pe tăria Bisericii a străluci;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce ai povăţuit şi pe stăpânitorul împărăţiei romanilor
Constantin, la lumina credinţei celei adevărate, şi prin acela ai
izbăvit toată lumea de înşelăciunea multei necredinţe;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 8-lea
Străin
şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine,
Adevăratul Dumnezeu, adică trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a
grăit: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci
Celor trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu într-o fiinţă, până la pământ s-a
închinat, grăind: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu
totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtător de grijă pentru toată
zidirea Ta, nu numai cu tăria nemăsuratei puterii Tale, ci şi cu bogăţia
cea atotlucrătoare; iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că şi perii
capului toţi sunt număraţi la Tine, ca nici unul dintr-înşii să nu cadă
fără voia Ta. Pentru aceasta, nădăjduind spre pronia Ta, cu îndrăzneală
şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc să se împartă în
seminţii şi neamuri, şi fiecăreia din ele i-ai rânduit locul şi timpul
vieţuirii;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru prin care împăraţii
împărăţesc şi cei puternici fac dreptate, şi păzeşti pe aleşii Tăi ca
lumina ochiului;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, din Care
izvorăşte înţelepciunea şi înţelegerea, toată tăria şi puterea, toată
sănătatea şi frumuseţea;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce
rânduieşti războaie, şi iarăşi le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu
biruinţa arma ce poartă dreptate, iar pe cea nedreaptă, chiar în
mijlocul biruinţelor, mai înainte o hotărăşti spre sfărâmare;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pământ,
trimiţi foc, boli şi foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei
până în sfârşit din căile Tale cele drepte;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei smeriţi pe pământ şi îi pui să
stea cu domnii poporului Tău; iar pe cei mândri îi nimiceşti ca să nu se
afle locul lor;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 9-lea
Toată
firea, sus şi jos, neîncetat Te slăveşte pe Tine Făcătorul cel
preaveşnic şi Dumnezeu: în cer unii cântă zi şi noapte: Sfânt, Sfânt,
Sfânt, iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale. Iar noi pe
pământ împreună cu toată făptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei
Tale celei de o fiinţă, Ţie ne rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi
bogată milă, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Filosofii
cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre
taina Preasfintei Treimi dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o
fire. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din
cele trei dumnezeieşti Feţe bine ştiindu-le, cu credinţă şi cu mulţumire
grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai
rânduit cu dreaptă judecata Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul
din care suntem luaţi, şi în ziua învierii iarăşi a ne scula;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui, lunii şi
stelelor să se întunece oarecând, iar pământului şi tuturor celor ce
sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în locul lor să se arate cer
nou, în care petrece dreptatea;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru,
Cel ce ai rânduit ziua, în care vor sta înaintea Ta la judecată toate
seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare plata după faptele sale.
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua
răsplătirii: Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu de moşteniţi împărăţia
care este gătită vouă de la întemeierea lumii;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au pocăit cu frică
atunci vor auzi: Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca Biserica Ta să o păzeşti
neclintită până la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruită nici de
porţile iadului;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 10-lea
Vrând
să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi
dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel
iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul Sfânt
pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru
numele lui Dumnezeu, însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în
lume, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împărate
preaveşnice, Care răsari soarele peste cei buni şi peste cei răi; Cel
ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti, spală necurăţia
noastră cea sufletească şi trupească; binevoieşte a face în noi lăcaşul
Tău, deşi nevrednici robi ai Tăi suntem. Pierde gândurile cele necurate,
şterge faptele cele necuviincioase, îndreaptă limba noastră spre a
vorbi cele plăcute înaintea Ta, pentru ca, cu inimă şi cu buze curate,
cu umilinţă să grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, despre Care ceata Apostolilor învederat
vorbeşte şi către Care soborul proorocilor pururea priveşte;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru pe care ceata mucenicilor cu dumnezeiască
cuviinţă Îl mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tău cel Sfânt
Îl slăveşte.
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, pentru care
mulţimea pustnicilor neîncetat suspină, şi de la Care nevoinţele
pustniceşti se încununează;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru,
Căruia ierarhii şi păstorii Bisericii aduc cântare de mulţumire; iar
învăţătorii lumii spre a noastră mântuire spre noi teologhisesc;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea cea pentru noi şi
mijlocirea tuturor sfinţilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care
işi întinde mâinile sale către Tine pentru noi;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, îngrădeşte-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri şi goneşte
de la noi duhurile cele rele de sub cer;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 11-lea
Toată
cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită pentru
toţi şi pentru toate, Dumnezeule cel slăvit în Treime; căci nu se află
nici minte care să poată a se întinde cu cugetul către mulţimea
îndurărilor Tale, cele asupra noastră; nici cuvânt care cu vrednicie să
le povestească; însă pentru toate cele văzute de noi şi care ni se dau
nouă, fie Ţie, Preasfântă Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava
pe care Tu Însuţi le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta; deci
noi închinându-ne Ţie, cu smerenie şi cu dragoste cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Luminătorule
cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te-ai arătat, în făgăduinţele
Tale, nouă celor ce suntem în întunericul necunoştinţei despre soarta
noastră cea viitoare; cu mulţumire însă Te mărturisim, ca măcar de una
din fericirile cele prevestite de Unul-Născut Fiul Tău să ne
învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţă şi cu dragoste
grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai
gătit aleşilor Tăi bunătăţile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu
le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te vor vedea precum
eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu Însuţi îi cunoşti pe ei;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, în Care toţi cei flămânzi şi însetaţi vor
afla dreptate, pe saţiul ce niciodată nu se împuţinează;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de pace fii iubiţi se vor
chema, ca cei ce sunt următori Unuia-Născut Fiului Tău, Cel ce pe toate
le-a împăcat;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, în care cei
blânzi vor moşteni pământul; iar cei săraci cu duhul se vor învrednici
de Împărăţia Cerului;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnica plată celor ce miluiesc şi nesfârşita bucurie celor ce plâng;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 12-lea
Preasfântă
Treime, dă-ne nouă darul Tău cel atotputernic; primeşte mărturisirea
păcatelor noastre înaintea slavei Împărăţiei Tale; caută la suspinurile
noastre, trimite-ne nouă duhul umilinţei şi al îndurărilor; pentru ca să
ne învrednicim, cu suflet şi cu inimă curată, fără de osândă a grăi
către Tine pe pământ, precum grăiesc îngerii în cer: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând
Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slăvim pe Tine toţi, Treime fără
de început; credem într-Unul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu
Duhul Sfânt; că pe altul afară de Tine Dumnezeu nu ştim, către Tine
cădem şi Ţie ne rugăm, zicând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, dă-ne nouă ajutor ca să nu ne temem de nici un rău,
spre apărarea vieţii noastre şi spre a nu ne înfricoşa de nici un
vrăjmaş;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe
păcătoşii cei ce se pocăiesc; deci mântuieşte-ne şi pe noi
mult-păcătoşii;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce
înmulţeşti mila Ta tuturor, înmulţeşte-o şi asupra noastră, şi ne
mântuieşte pe noi, că neputincioşi suntem;
Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouă tuturor vremea vieţii spre a ne
pocăi şi nu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel neroditor;
Sfânt eşti
Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne
împresoară: de lume, de trup şi de diavol, şi ne hrăneşte în credinţa şi
dragostea cea către Tine;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru,
învredniceşte-ne pe noi a Te vedea faţă către faţă şi a intra în cămara
Ta cea luminoasă la nunta Mielului;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 13-lea
O,
Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare
Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi
Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră;
trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca,
toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire
şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând Preasfânt
numele Tău şi cântând: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice
Icosul 1
Arhanghelii
şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând
înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor
Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi,
acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii:
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi
ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm
nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate
asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu
dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi
adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Cel ce Unul
eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei
ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi
ridici;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare
inimile şi rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi tuturor nume
le dai;
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, ale Căruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul 1
Împărate
al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată
făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta
Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor
pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce
suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit
sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de
laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru,
ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de
la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea
Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
După aceasta se zice această:
Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl
Atotputernice
Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de
început al Fiului Celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al
Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor;
Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită,
slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din
nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit
nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar
încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.
Mulţumim
Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai
lăsat pe noi, cei ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în
umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea
noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca
prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de
chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.
Mulţumim
Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a
Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh
peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea
propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o
lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi,
Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a
nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru
bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi
mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după
milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă
de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi despărţire de Prealuminată
faţa Ta ne aşteaptă.
Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se
va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru
nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce
răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?
Pentru aceasta
alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul,
rugându-ne Ţie: Greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am,
iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-Răbdătorule.
Şi
păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii;
izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al
patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne
îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al
nădejdii vieţii celei veşnice.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi,
întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar
mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te
iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima noastră, şi a face voia Ta
cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei
de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.
Că bun şi iubitor de oameni
Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune
înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi
Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Rugăciune către Dumnezeu-Fiul
Unule-Născut,
Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai
binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu Preacuratul Tău
Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi, şi toată lumea o
cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos,
care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine,
Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde
al mântuirii nu ştim.
Deci, dă-ne nouă, Preabunule
Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale
sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea
cea veşnică a Părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai
pogorât de pe cruce până la iad, cu Preacurat sufletul Tău, ca să ne
izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului.
Iar aducându-ne
aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost
pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim dreptatea
şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decât tot darul cel adus de noi.
Deci,
ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare
slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean
este vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită,
pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii
de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi
întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru.
Iar noi alergând
la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră cea
vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpărătorului
şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe
noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece calea
aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea
dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred
în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături.
Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt
Împărate
ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din
Tatăl mai înainte de veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti;
nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le
împarţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi
ne-am uns în ziua botezului nostru.
Caută spre rugăciunea robilor
Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele
noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o
Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile păcatelor;
ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecătoare. Luminează
mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt
în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce
se cuvine a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte
inima ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte
necuvioase.
Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea
dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul
cel prea-scump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii,
al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte-l de la noi; şi
ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al
dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de
lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de
tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi
sfârşit creştinesc şi neruşinat, şi a intra în Ierusalimul cel ceresc;
iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în
vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!
Rugăciune către Preasfânta Treime
Preasfântă
Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom
răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi
nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai
rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate
zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?
Deci
se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu
numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind
poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele
în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.
Pentru aceasta,
ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea
Preasfintei Feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici Preasfânt
numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră
mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe
păcătoşii care se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.
Deci,
caută, o dumnezeiască Treime, din înălţarea sfintei slavei Tale asupra
noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o
primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot
păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să
petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu
fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tău. Amin.
Alegi să cultivi o iubire profundă și autentică, descoperind mereu frumusețea și unicitatea în persoana iubită? - Abri EL
