Adevăratul vindecător nu este cel care știe cel mai mult, cel care are cei mai mulți urmași, sau cel care dăruiește la nesfârșit.

 

Partea întunecată a vindecătorului contaminat

O morală asupra costului invizibil al vindecării "fără vindecare mai întâi. "

A fost odată ca niciodată, într-un tărâm unde cerul strălucea mereu albastru strălucitor, era un vindecător celebru pe nume Elian. Oamenii au venit din tărâmuri îndepărtate pentru a-i atinge mâna, a-i asculta cuvintele și a-i primi energia. Se spune că Elian are daruri: putea alina durerile, alina inimile frânte și chiar curăța energiile unei case infestate de umbre.

Dar Elian avea un secret.

Când s-a lăsat noaptea și ușile sanctuarului său se închideau, Elian a rămas singur cu el însuși. S-a uitat la mâinile lui, la cele pe care toți le venerau, și a simțit un gol pe care nu l-a înțeles. "De ce, dacă vindec atâția oameni, mă simt din ce în ce mai slab? "" se întreba el. A început să viseze chipuri pe care nu le cunoștea: fețe întunecate, ochi flămânzi, șoptindu-i în somn.

Spiritul copacului străvechi

Într-o noapte, Elian a rătăcit prin pădure, căutând răspunsuri. Stă sub un copac al mileniului, renumit pentru că este păstrătorul secretelor înţelepţilor. Copacul, simțindu-i prezența, și-a deschis vocea gravă:

— Elian, dai ce nu ai. Ai uitat să te ștergi. Ai lăsat puterea să ți se urce la cap. Inima ta este contaminată.

- Imposibil! Elian a răspuns. Fac ceea ce trebuie. Mă vindec. Eu servesc.

- Tu servești... sau te servești singur? Întreabă de copac. Când dai energie fără să-ți cureți sufletul, îți transmiți propriile umbre. Când ești plătit fără discernământ, fără respect, te vinzi. Când cauți aplauze, îți hrănești ego-ul, nu lumina.

Elian a lăsat capul jos. Știa că copacul spune adevărul. A inceput sa-si aminteasca mici momente: cand simtea mandrie ca i se spune "maestru", cand lasa banii sa-l miste mai mult decat vindecarea, cand lucrase chiar si distrus emotional doar pentru a-si pastra faima.

Oglinda cu șapte fețe

Copacul, cu mișcarea ramurilor sale, i-a arătat o oglindă împărțită în șapte părți:

*Chipul spiritual: canalul său blocat de mândrie.

* Fața filosofică: este bine contaminată de ego.

* Fața psihologică: rănile sale nevindecate care s-au proiectat asupra altora.

*Fața metafizică: Karma lui s-a înmulțit prin transmiterea energiei otrăvitoare.

*Fața ezoterică: uși deschise către entități întunecate.

* Fața comercială: transformarea sa într-un produs de piață.

*Chipul omenesc: golul care creste cand uitam de ce am inceput.

— Fiecare față pe care o vezi este o crăpătură. Dacă nu le închizi, nu numai că vei cădea: cei pe care îi atingi vor cădea odată cu tine, avertizează copacul.

Alegerea finală

Elian a petrecut toată noaptea plângând sub copac. În zori, spiritul copacului a vorbit pentru ultima oară:

— Fiecare vindecător trebuie să știe că nu este suficient să înveți tehnici, simboluri sau ritualuri. Sufletul ei este cel care vindecă, iar un suflet contaminat nu poate transmite decât propria otravă. Curăță-ți inima mai întâi, restul se va urma de la sine.

Elian s-a întors în alt sanctuar. Închide ușile pentru o vreme. A învățat să mediteze, să ceară ajutor, să-și înfrunte propriile temeri. A învățat să spună "nu" când era epuizat, să perceapă prețul corect, să caute nu să fie admirat, ci să fie util. Puțin câte puțin, golul nu se umple de aplauze, ci de o nouă liniște.

Și când și-a revenit, energia lui nu mai era doar puternică, ci curată.

Morala: Adevăratul vindecător nu este cel care știe cel mai mult, cel care are cei mai mulți urmași, sau cel care dăruiește la nesfârșit. El este cel care își amintește că înainte de a pune mâna pe alții, trebuie să-și curețe propriul suflet. Pentru că un vindecător infectat, chiar dacă nu știe, înmulțește suferința pe care pretinde că o vindecă.

Autor necunoscut