Bolile apar mai întâi la nivel de câmp.

 Ce este păcatul. Cum apar bolile și necazurile omului.
Religia vorbește despre faptul că boala este rezultatul păcatului.
Ce este păcatul? – păcatul reprezintă comportamentul incorect al omului. Comportamentul incorect este rezultatul stării lui interioare. Cu alte cuvinte, patologiile caracterului sunt deja rădăcini ale păcatului ce duc ulterior la boală.
Bolile apar mai întâi la nivel de câmp. Mai întai are loc deformarea structurilor de câmp și apoi după un an, doi sau zece începe boala în acel loc unde există o deformare de câmp.
Când apare deformarea la nivel de câmp? – atunci când omul simte agresivitate, ură, dorință de a nu trăi, adică o agresivitate față de sine. Cu alte cuvinte, agresivitatea interioară a omului este legată direct de boli.
Starea noastră emoțională are urmări asupra stării noastre fizice.
Lazarev a descoperit nu numai că starea noastră emoțională interioară are urmări asupra corpului fizic ci și asupra destinului. Mai bine zis, sentimentele noastre influentează nu numai ce se întâmplă cu noi la nivel fizic, ci și ceea ce se întamplă cu noi la nivel de relații între oameni și la nivel de destin. Se pare că necazurile, neplăcerile, dezastrele, nenoricirile pe care le trăim sunt tot rezultatul stării interioare a omului, adică a emoțiilor lui foarte profunde.
Întrucât omul este o ființă multistratificată, la exterior el poate fi într-un fel, însă la interior – în subconștient, adică în suflet, se păstreză experiențele anterioare ale omului, experiența strămoșilor lui și informația întregii civilizații.
Comportamentul omului este determinat de conștient și de subconștient iar subconștientul este o arhivă uriașă de informații. În primul rând, omul are o arhivă personală unde sunt înregistrate comportamentul, sentimentele, emoțiile, faptele bune și pacatele. Oricât ar părea de ciudat, religia are dreptate, păcatele omului nu dispar iar mai devreme sau mai târziu omul va răspunde pentru faptele sale. În principiu, toate religiile vorbesc despre același lucru. De asemenea, religia vorbește despre faptul că păcatul poate fi învins prin căință, rugăciune, prin sacrificiu, prin adresarea către Dumnezeu, prin post. Înfomentarea, abstinența, renunțarea, detașarea de material și de atașamente – toate acestea pot avea o influență vindecătoare cu mult mai mare decât pastilele, medicamentele și toate operațiile la un loc. Medicina modernă tratează omul doar din perspectiva fiziologiei, a trupului, însă omul este atât trup cât și suflet. Despre fiziologia sufletului nimeni nu menționează...din păcate, nici medicina, nici psihologia, nici fiziologia nu știu ce este cu adevarat Sufletul.
Toate știintele care au legatură cu omul, neagă existența sufletului, fie nu înteleg ce este acesta. Religia este singura „știință” care vorbește despre suflet și despre legile după care acesta trăiește.
Deci, toate problemele sufletului se reflectă asupra stării de sănatăte și asupra destinului omului.
După lucrul cu sute și mii de pacienti, Serghey Nikolaevici a înțeles că ceea noi numim porunci, așa cum ne îndeamnă religia, nu sunt altceva decât legile dezvoltării sufletului și ale salvării omului. „Asta este o idee foarte importantă pe care aș dori ca toți cititorii să o rețină: omul care nu respectă poruncile începe, în interior, să își facă rău sufletului, și așa începe degradarea la nivel de suflet care este urmată apoi de o degradare la nivel fizic. Așa apar bolile și necazurile omului.”
La început, degradarea sufletească nu influențeza omul, și mai mult decât atât, el are un volum uriaș de energie. Lui îi apar puterile, îi apare ceea ce se numeste „drive”, lui i se pot îndeplini dorințele, apoi, când distrugerea sufletească atinge o anumită limită începe distrugerea unei părți a sufletului: începe distrugerea conștientului, a spiritului și distrugerea trupului. Abia atunci omul începe să reacționeze la aceste probleme.

Principala prevenție a acestui proces cât și principalul tratament al bolilor noastre este punerea în ordine a spiritului nostru (conștiința), adică a concepției despre lume și punerea în ordine a sufletului nostru, adică a sentimentelor noastre și a percepției noastre asupra lumii.