PLANTELE MEDICINALE SI AROMATICE IN SLUJBA FRUMUSETII

PLANTELE MEDICINALE SI AROMATICE IN SLUJBA FRUMUSETII
Insusirile vindecatoare ale plantelor medicinale se datoreaza substantelor chimice pe care le contin , denumite principii active.

Aceste principii active se gasesc uneori in intreaga planta, inclusiv in radacina; alteori se gasesc localizate numai in flori, frunze, seminte, fructe, coji sau radacina. In scopul extractiei principiilor active din plante, se utilizeaza diferite procedee de preparare, si anume: infuzia, decoctia, maceratia si digestia.

Infuzia consta in a varsa apa clocotita peste planta asezata intr-un vas smaltuit. Se acopera vasul, lasandu-se astfel 10-15 min., dupa care compozitia se filtreaza.

Decoctia se deosebeste de infuzie prin aceea ca planta se fierbe in clocote. Florile, frunzele sau intreaga planta se fierb 10-20 minute, iar radacina si cojile se fierb 30-40 minute. Dupa racire, decoctia se filtreaza.

Maceratia consta in punerea plantei - dupa ce in prealabil a fost bine spalata - intr-un vas cu apa rece, care se prepara numai la temperatura camerei (20 - 250 C). Durata maceratiei nu trebuie sa depaseasca 10 ore. Dupa expirarea timpului acordat maceratiei, compozitia se strecoara printr-un filtru de tifon, fiert in prealabil. Maceratiile apoase se prepara pentru cel mult 24 ore, pentru ca actiunea lor sa fie sigura, pastrandu-se in acest timp la loc racoros, in sticle de culoare inchisa.

Digestia, spre deosebire de maceratie, este o plamadeala la cald, la o temperatura 50 - 600 C. Prin acest procedeu se prepara uleiurile din diferite plante. Intr-un vas se aseaza planta, peste care se toarna ulei de floarea soarelui. Acest vas se introduce in baia de apa in fierbere, tinandu-se doua ore si amestecand compozitia din cand in cand. Dupa preparare si racire, uleiul se strecoara, pastrandu-se la loc racoros in sticlute astupate.

ALBASTRELELE
Un tratament cu infuzie de flori de albastrele sub forma de comprese se recomanda in special pentru pleoa-pele ridate si pentru ochii obositi. Datorita proprietatilor tonifiante si calmante, albastrelele sunt indicate si in tratamentele muschilor faciali si asupra ridurilor, aplicandu-se pe fata comprese cu infuzie de flori de albastrele (o lingura de flori la doua pahare cu apa).

BUSUIOCUL
Busuiocul contine uleiuri volatile, avand proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. In cosmetica se foloseste infuzia sub forma de comprese sau pulverizari in tenurile grase, uleioase si acneice.

CIMBRISORUL
Se intrebuinteaza planta culeasa in timpul infloririi, ce contine ulei volatil si tanin. Compresele cu infuzie de cimbrisor sunt indicate tenurilor seboreice, tinandu-se pe fata timp de 10-20min. (la un litru de apa se pun 50g de planta). Se folosete in tenurile grase, uleioase, sub forma de cataplasme. Are efect astringent si antiseptic. Se prepara o infuzie de 250ml clocotita ce se toarna peste 2 linguri de planta uscata si sfaramata. Se lasa sa se raceasca, se inmoaie un tifon si se aplica sub forma de comprese pe fata. Se mai poate face o masca din o lingura de infuzie de coada calului si putin caolin ,care se aplica pe fata bine demachiata si degresata in prealabil. Masca se tine 10min., pana se usuca bine; apoi se scoate cu un tifon inmuiat in infuzie de musetel, cu care se clateste mereu fata pana se indeparteaza toate urmele lasate de masca aplicata.

GALBENELELE
Florile de galbenele contin saponine si ulei esential, cu proprietati cicatrizante si calmante.Datorita acestor principii active, infuzia de flori de galbenele sub forma de comprese este indicata in tratamentul tenurilor grase,pentru ca activeaza circulatia sanguina. Rezultate bune se obtin cu tincturile de galbenele,care se prepara prin macerarea a patru linguri de galbenele in 100 ml alcool de 900, timp de zece zile. O lingura de tinctura astfel obtinuta se amesteca cu 100 ml apa distilata. In acest amestec se inmoaie comprese si se aplica pe fata in tratamentele tenurilor grase si palide.INUL
In cosmetica se foloseste faina din seminte de in sub forma de masti, pentru tenurile uscate (alipice). Se recomanda urmatoarea masca: semintele de in se dau o singura data prin rasnita de cafea; apoi, o lingura din aceste seminte se pune intr-un pahar si se toarna deasupra apa distilata, atat cat sa le acopere cu doua degete. Se lasa astfel de dimineata pana seara. Se formeaza un mucilagiu care se amesteca cu un galbenus de ou proaspat si cu o lingurita de zeamil sau putina masca emolienta. Fata trebuie sa fie demachiata; se da cu crema grasa, hranitoare in jurul ochilor si se aplica apoi masca pe fata, pe gat si pe decolteu. Persoana trebuie sa fie foarte relaxata si de preferat singura in camera. Masca se tine timp de 20min. Se scoate apoi cu un tifon inmuiat in infuzie de musetel. Aceasta masca se recomanda sa se aplice de doua ori pe saptamana. Semintele macinate de in sau faina de in, in parti egale cu musetel, se fierb impreuna pana se obtine o pasta cu actiune antiseptica, recomandata in tratamentul tenurilor acneice. impreuna cu faina de mustar negru, inul este folosit ca emolient si usor revulsiv.

LEVANTICA
Principiul activ de baza al florilor de levantica este uleiul eteric, datorita caruia au un miros placut. Ele mai contin tanin si un principiu amar. In industria cosmetica florile de levantica folosesc la fabricarea parfumurilor. Din florile de levantica se poate prepara apa de levanda care, prin frectiuni, invioreaza si tonifica pielea. La 50ml alcool in concentratie 60-700 se pun la macerat 200g flori de levantica, tinandu-se la loc racoros 30-40 zile, dupa care se filtreaza, obtinandu-se astfel preparatul. Contra seboreei tenului si porilor dilatati se recomanda o masca din amestecul urmator: 4 linguri infuzie de flori de levantica, o lingura amidon, o lingura tarate de grau. Se amesteca pana se obtine o pasta de consistenta mastii, care, aplicata pe fata, va fi tinuta 15min., dupa care va fi scoasa cu apa calduta. Levantica se foloseste si in tratamentul contra cuterozei si acneei, sub forma de comprese, folosind infuzie 5 %; de asemenea, in ingrijirea tenului gras.

MENTA
De la menta se folosesc frunzele care contin ulei volatil bogat in mentol, tanin, substante antibiotice. In cosmetica menta se foloseste in tratarea si intretinerea tenurilor grase, sub forma de pulverizari cu infuzie sau comprese (reci). Are actiuni sedative, calmante, racoritoare, usor antiseptice si tonice. Pentru intretinerea ingrijita a dintilor este indicat , ca dupa fiecare spalare, sa fie clatiti cu infuzie de menta. O masca pentru ten ofilit se poate prepara din 5% infuzie de menta.

PATLAGINA
In cosmetica se intrebuinteaza frunzele datorita mucilagiilor pe care le contin; avand o actiune usor astringenta, se foloseste sub forma de comprese cu infuzii preparate din planta uscata. Frunzele proaspete au actiune antiinflamatoare si cicatrizanta, si se folosesc ca hemostatic, usureaza mancarimile si iritatiile pielii. impreuna cu musetelul se foloseste in prepararea mastilor astringente utilizate in tratamentele si intretinerea tenurilor grase. Pleoapele obosite, congestionate, pot fi inviorate aplicand pe ele comprese cu ceai de patlagina, de preferinta seara, inainte de culcare.

SUNATOAREA
In cosmetica se foloseste planta inflorita, in special pentru actiunea stimulatoare si tonifianta pe care o exercita asupra tenurilor uscate, imbatranite si lipsite de suplete. Se utilizeaza comprese cu infuzii de sunatoare in tratamentele tuturor tipurilor de ten. Infuzia se prepara astfel: o lingurita de planta maruntita la o ceasca de apa. Compresele se aplica inmuindu-le in infuzie la temperatura camerei. Se mai foloseste uleiul de sunatoare obtinut prin macerarea florilor in uleiul de floarea soarelui, timp de 4-6 saptamani. O alta reteta: 20g flori de sunatoare uscate peste care se toarna 25ml alcool de 900. Dupa 24 de ore se adauga 250ml de ulei de floarea soarelui. Se fierb pe baie marina 3ore, amestecandu-se din cand in cand cu o spatula de lemn. Se lasa la limpezit 2-3 zile, dupa care se strecoara printr-un tifon.Se lasa sa stea 24ore, apoi se strecoara din nou. Lichidul obtinut de culoare rosiatica se pastreaza la loc intunecos si racoros. In cazul tenului gras se foloseste otetul de toaleta preparat din sunatoare, amestecate cu salvie si rosmarin in parti egale. Sunatoarease foloseste si la prepararea unei masti cu efect astringent, antiseptic si cicatrizant.

TEIUL
De la tei se intrebuinteaza atat florile cat si frunzele. Teiul contine numeroase substante chimice ca mucilagii, flavonoide, zahar, acetil colina. In tratamentele cosmetice infuzia de tei (5oo ml apa si 6o g tei) e indicata sub forma de comprese pentru catifelarea si intretinerea frumusetii, tineretii si prospetimii tenului, dar si tratamentul tenurilor iritate ca urmare asupra solicitarilor sistemului nervos. Compresele cu infuzie de flori de tei in amestec cu flori de albastrele sunt recomandate in cazul cearanelor; tinandu-se pe pleoape 1o-15min inainte de culcare. Pentru hranirea si inviorarea tenurilor ofilite se aplica urmatoarea masca compusa din: 4 linguri infuzie de tei, 1 lingura rasa de lapte praf, 1 lingura rasa de tarate de grau. Se amesteca pana se obtine o pasta care se mentine pe fata 10-15min., scotandu-se cu infuzia de tei. Cand sunteti obosita si nu dispuneti de prea mult timp pentru a va odihni, faceti o baie la picioare cu bai de tei.Teiul este un bun calmant si un bun decongestiv.

Când rănești oameni cu suflet bun

 Când rănești oameni cu suflet bun, s-ar putea să nu observi o reacție imediată.

Nu vor ridica tonul, nu te vor acuza și nu vor crea scene.

Vor purta durerea în liniște, continuând să fie calzi și plini de compasiune, exact cum i-ai cunoscut.

Dar, în adâncul inimii lor, ceva se schimbă.

Încep să se îndepărteze, nu din răzbunare, ci dintr-o acceptare senină a realității.

Își creează încet distanță, plecând fără despărțiri dramatice, fără să privească înapoi.

Aceștia sunt oamenii care au avut încredere deplină în tine și te-au prețuit sincer.

Când încrederea lor este trădată, nu se destramă brusc, ci se stinge treptat, lăsându-i fără altă opțiune decât să-și protejeze liniștea interioară.

Vor rămâne blânzi și plini de compasiune, dar nu te vor mai privi niciodată cu aceiași ochi.

Amintește-ți, pierderea unui suflet bun este o pierdere ireversibilă.

Prețuiește-i cât timp sunt acolo, pentru că, odată plecați, nu se mai întorc.

O altă minune a Sfântului Ierarh Spiridon care adeverește Calendarul Părinților

 

Au nu știți că sfinții vor judeca lumea?
I Cor. 6,2

La Dumnezeu pedepsește episcopul nou-calendarist al Larissei pentru neascultarea față de Sfântul Spiridon, se poate citi despre minunea Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei la praznicul său din 12 /25 decembrie 1934, minune ce adeverește Calendarul Patristic. Cu patru ani mai înainte, în 1930, Sfântul Ierarh Spiridon săvârșea o altă minune, tot la 12 /25 decembrie, adică în aceiași zi în care Orthodoxia, potrivit Calendarului statornicit de Sfinții săi Părinți, prăznuiește acest sfânt; o minune dintre nenumăratele sale minuni, care adeverește încă odată, numele de Făcător-de-Minuni pe care i l-a atribuit Biserica.

Redacția noastră vă oferă în traducere, în cele ce urmează, o mărturie a acestei minuni.

Minunea Sfântului Ierarh Spiridon
din catedrala din Caristos, Grecia, 1930

Minunea Sfântului Ierarh Spiridon Făcătorul-de-Minuni la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, 325

Sfântul Ierarh Spiridon este prăznuit în chip deosebit de către Adevărații Creștini Orthodocși, din pricina faptului că în această zi nou-calendariștii serbează Crăciunul urmând calendarului papist. În Grecia se pot vedea adesea litografii ale vechilor calendare în care este înfățișat praznicul Sfântului Spiridon, alături de icoana Sfântului Spiridon care este purtată în acea zi pe străzile satelor și ale orașelor, pentru a arăta neștiutorilor că nu Nașterea Domului este prăznuită atunci în Calendarul Orthodox. Există și o mărturie a unei minuni săvârșite de Sfântul Ierarh Spiridon, care a încredințat pe mulți nou-calendariști, întorcându-i la Adevăratul Creștinism Orthodox.

Printre nenumărații martori ai minunii s-a aflat și Zinovia Sideri, care a trăit 102 ani și a mărturisit despre minunea Sfântului Spiridon în anul 1976, mărturie publicată atunci în ziarul atenian Skrip. Iată mărturia bătrânei Zinovia:

„Era Crăciunul după noul calendar. La acea vreme nu urmam vechiul calendar. Am mers la biserica Sfântului Nicolae pentru slujbă. Biserica era plină de lume. Am stat în partea stângă, aproape de o coloană. Pe acea coloană se găsea icoana Sfântului Spiridon, dăruită bisericii de către un credincios, Antonie Lumidis din Pireu. Icoana era împodobită cu flori, ce rămăseseră de la sărbătoarea de pe calendarul nou. Când preotul care slujea, pe nume Sila, a început după vohodul mic să tămâieze și să cânte troparul Nașterii, „Nașterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru…”, icoana Sfântului Spiridon a început brusc să lovească coloana, atât de tare încât toate florile cu care fusese împodobită au căzut. La vederea acestui semn, lumea a fost cuprinsă de spaimă, preotul și cântărețul s-au oprit, încetând cântarea. Atunci cineva din popor a strigat: „Astăzi este praznicul Sfântului Spiridon potrivit vechiului calendar, cântați-i troparul!” În acel moment au început cu toții să cânte cu credință „Soborului celui Dintâi te-ai arătat apărător și de-Minuni-Făcător, de-Dumnezeu-Purtătorule Spiridoane, Părintele nostru…” (Troparul Sfântului). Abia atunci, în vremea cântării troparului, icoana Sfântului a început ușor-ușor să încetinească, până ce a încetat cu totul a mai lovi coloana.

A doua zi, ziarul „Karestini” a publicat o mărturie despre acest eveniment neobișnuit. Toți locuitorii din Caristos și din împrejurimi vorbeau despre acest semn minunat și recunoșteau faptul că vechiul calendar bisericesc este cel adevărat.

Mai târziu, pe 29 decembrie, într-un articol pe aceiași temă, ziarul „Karestini” anunța:

„… a doua zi, icoana nu mai era la locul ei. Mulți cred că a fost înlăturată intenționat, pentru a nu mai exista discuții despre problema calendarului, fiindcă oamenii începuseră să creadă, majoritatea trecând la vechiul calendar. Astfel că locuitorii din Caristos sunt foarte indignați și cred că cineva se joacă diabolic cu sentimentele lor religioase și sfintele icoane, fiindcă nici până astăzi icoana nu a fost repusă la locul ei, în ciuda insistenței tuturor locuitorilor.”

Apărut în publicația Ta Patria, Volumul VIII, 1988, pg. 132-133
Traducere via Revnitel, № 12-14, oct. 1999 – iun. 2000

Răbdarea

 

 Răbdarea este o formă tăcută de curaj, o lecție pe care sufletul o învață în tăcerea dintre dorință și împlinire. Este acea putere blândă de a îmbrățișa incertitudinea, de a rezista furtunilor vieții fără să te frângi. 

Răbdarea nu înseamnă doar să aștepți, ci să aștepți cu inima plină de speranță, să crezi că timpul are propriul său ritm. Este un act de iubire față de tine însuți, un semn că înțelegi că fiecare lucru bun cere timp, iar uneori, cele mai frumoase flori cresc în solul celor mai grele încercări.

DE CE EXISTĂ O FARFURIE PENTRU CEAȘCA DE CAFEA?

 DE CE EXISTĂ O  FARFURIE PENTRU CEAȘCA DE CAFEA?

Farfuria este un accesoriu esential pentru o cana de cafea. Dar de ce există această placă?

-Unii spun că farfuria este acolo pentru a ține ceașca fără să-ți arzi mâinile. Potrivit unei alte teorii, este perfect pentru a ține lingurița, nu murdărim fața de masă cu ea. Iar alții spun că este pur decorativ.

-De fapt, toate răspunsurile sunt adevărate, dar niciunul dintre ele. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste explicații nu este cea mai exactă.  

-Adevăratul său scop datează din secolul al XVIII-lea.

La acea vreme, oamenii obișnuiau să bea cafeaua nu dintr-o ceașcă, ci dintr-o farfurie.  Nu era la modă să bei cafeaua fierbinte.  Farfuriile erau mult mai adânci la acea vreme, suprafața mai mare permitea cafelei să se răcească mai repede.

Astfel, ceașca a servit doar pentru a reține lichidul prețios până când era turnat în farfurie.

Imaginea: Femeia în cafenea, 1774.

Sfântul Spiridon și șunca de porc ...

 Sfântul Spiridon și șunca de porc ...

Sfântul Spiridon ţinea cu acrivie şi cu multă evlavie toate rânduielile bisericeşti, printre care şi porunca postului.

Odată, în timpul Postului Mare, un călător sărman a bătut la uşa lui cerând găzduire. Sfântul l-a primit cu multă dragoste pe acel necunoscut şi a îndemnat-o pe fiica lui să-i slujească. I-a zis ca, după ce-i va spăla picioarele, să-i pună o masă îmbelşugată cu de toate. Fiica lui însă, cum era şi firesc, a rămas uimită la acest îndemn al tatălui ei, căci nu-i putea oferi străinului nici măcar mâncare de post, fiindcă nu aveau de nici unele. Atunci tatăl ei i-a poruncit să pună pe masă şunca de porc, pe care o  păstrau pentru anumite ocazii din perioada iernii. Acest îndemn al Sfântului se sprijinea pe credinţa lui că primirea de străini, ca o manifestare practică a dragostei, este mai înaltă decât postul, care este o nevoinţă, iar nu un scop sau, cu alte cuvinte, este un mijloc ce ne povăţuieşte la scop.

Călătorul a rămas uimit de această călduroasă şi neprefăcută primire. Ştia că se află în casa episcopului locului aceluia şi că era vreme de post, de aceea masa cu şuncă de porc pusă înainte era de neînţeles. Şi pentru ca să excludă orice interpretare greşită, cum că episcopul ar crede că este închinător la idoli, a spus fără ocolişuri că este creştin şi că ţine şi el poruncile dreptei Credinţe privitoare la post.

Atunci Sfântul, voind să-l slobozească pe străin de sentimentul vinovăţiei, a început şi el să mănânce din toate ce erau puse pe masa aceea a dragostei, zicând:

− Toate sunt curate celor curaţi, a spus dumnezeiescul Cuvânt.

Extras din Păstorul cel bun - Viaţa și minunile Sfântului Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni – Arhim. Antonios Pakalidis, Editura Evanghelismos.

 „Nu trebuie să citeşti acea pastorală de Crăciun, ci pe a mea, a Sfântului Spiridon!”

Sfântul Ierarh Spiridon

 "Simplitatea e o cale ce duce întotdeauna către o viață cumpătată. Sufletul celui simplu este cel mai bun și mai frumos de pe lume."

Sfântul Ioan Hrisostom

 "Când ceri ceva în decembrie,  bucură-te pentru cadouri care nu sunt vândute în magazine: un „te iubesc”, un „mulțumesc pentru că exiști ”, un „sunt aici pentru tine. ”

Când îți doreşti ceva în decembrie, roagă-te să ai parte de  îmbrățișări, râsete, inimi fericite... 

Când ceri ceva în decembrie, mulțumește pentru bucuriile din  ochi și suflet ,care fac ca viața să merite trăită..."❤️💜💜

Sf.Spiridon, un sfânt călător ocrotitor și tămăduitor.

 

Sfântul Spiridon, episcop al Trimitundei, mare făcător de minuni, este unicul sfânt care îşi părăseşte racla pentru a veni de grabă în ajutorul credincioşilor care-i cer sprijinul să-i scape de necazuri.

Creştinii ortodocşi îl prăznuiesc la 12 decembrie pe Sfântul Ierarh Spiridon, pe care Dumnezeu l-a binecuvântat cu harul tămăduirilor, încât credincioşii l-au numit făcător de minuni. Potrivit tradiţiei, Sfântul Spiridon este singurul sfânt care îşi părăseşte racla şi vine la cei care-l cheamă prin rugăciuni de evlavie şi dragoste să-i scape de necazuri.

 

În tradiția populară se crede că nu este bine să lucrezi de ziua sfântului, 12 decembrie, deoarece te vei îmbolnăvi și nu te mai scoli din pat. Sf.Spiridon este prăznuit mai ales de tăbăcari, cojocari și cizmari, care credeau că acesta a inventat sula cu care lucrează. Mai ales cizmarii se roagă la sfântul, să dea ploaie și noroaie ca să se rupă pingelele la încălțăminte, să aibă de lucru.

Sfântul Spiridon era respectat și pentru minunile pe care le făcea, el te apăra de lovituri, de bubă neagră și dalac.

In Moldova, în secolul al XIX-lea, în numele sfântului Spiridon, s-a făcut o Epitropie a spitalelor și așezămintelor de caritate care se îngrijea de spitale, orfelinate, așezăminte pentru bătrâni. Am scris despre Epitropia Sf.Spiridon aici:

Minunatul Spiridon – Sfântul Călător

 

MINUNATUL SPIRIDON – SFÂNTUL CĂLĂTOR

În ziua de 12 decembrie, Biserica Ortodoxă îl serbează pe „Sfântul Călător – Sfântul Spiridon”, făcătorul de minuni.
Sfântul Spiridon al Trimitundei s-a născut în jurul anului 270, în Aski (Cipru). A trăit până pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a lui Constanțiu (337-361), fiul lui. Era simplu și smerit cu inima. La început a fost păstor de oi, apoi, moartea soţiei sale, a ales să ducă o viaţă ascetică. A ajuns episcop al Trimitundei, o cetate din apropierea oraşului Pafos. Sfântul Spiridon a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinți episcopi care au mărturisit apostoleasca învățătură, că Fiul lui Dumnezeu este cu adevărat de o ființă cu Tatăl. Sfântul Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi. Luând o cărămidă, a făcut, prin rugăciune, ca ea să se desfacă în elementele din care era alcătuită: pământ, apă și foc.
Renumele de „Sfântul Călător” l-a primit pentru credința în Hristos, ca urmare a drumului parcurs pentru vestirea lui Hristos în întreaga lume.
Sfântul Spiridon a fost prins în timpul persecuţiei, schingiuit şi întemnițat. În vremea prigonirii creștinilor de către împărații Maximian (286-305) și Galeriu (305-311). Mărturisind credința în Hristos, i-a fost scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stângă și a fost aruncat în temniță, apoi a fost eliberat.
A a murit pe 12 decembrie 348, în Cipru. Sfintele moaşte au rămas în Cipru până în secolul VII, când, din cauza năvălirii arabe, au fost mutate la Constantinopol, într-o biserică de lângă Sfânta Sofia. După ce oraşul a fost cucerit de turci, moaştele Sfântului Spiridon au fost aduse în Kerkyra – insula Corfu, unde sunt păstrate şi astăzi.
Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni.
Deși este sărbătorit în 12 decembrie, oamenii din Corfu îl cinstesc încă patru ori pe an:
– Pe 11 august, atunci când Sfântul Spiridon a oprit prin rugăciune invazia otomană.
– În Sâmbăta lui Lazăr, zi în care Sfântul Spiridon i-a scăpat de foamete pe oamenii din Corfu.
– În Duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi.
– În prima duminică din noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.

Minunile Sfântului Spiridon

În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ, iar prin rugăciunea lui a oprit ploaia cea peste măsură. Tot prin rugăciune a oprit curgerile râurilor, și a întors pe păcătoși, făcându-i să-și mărturisească păcatele. Cu mare curaj a dărâmat hambarele vânzătorilor de grâu și așa a pus capăt foametei.
Se spune că a preschimbat șarpele în aur, iar, după ce a scăpat pe săraci din lipsuri, a prefăcut iarăși aurul în șarpe.
După moartea fiicei lui (Irina), o femeie i-a cerut banii pe care îi încredințase spre păstrare fiicei lui, iar acesta, neștiind unde erau puși, a întrebat-o pe cea moartă și, aflând de la ea locul unde erau, i-a dat înapoi femeii.
Sfântului Spiridon i se arătau îngerii care slujeau la Sfânta Liturghie împreună cu el. O altă minune este întâmplarea cu cei care au încercat să-i fure oile de la turmă, care arată cât era de îndurător și de milostiv, încât nu numai că a dezlegat pe hoții care fuseseră legați cu lanțuri nevăzute toată noaptea și i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la plecare și un berbec, îndemnându-i să-și schimbe viața.
Și așa, ocârmuind bine turma credincioșilor, încredințată lui, s-a mutat la Domnul la 12 decembrie în anul 348, la vârsta de 78 de ani, iar sfintele lui moaște sunt păstrate în mare cinste, până în ziua de astăzi, într-o raclă de mult preț, în insula Corfu.
Cele mai multe minuni de vindecare se petrec în bisericile şi în spitalele care poartă hramul Sfântului Spiridon. În ziua praznicului, bătrânii le amintesc tinerilor cât de importantă este această sărbătoare pentru fiecare credincios. Ei se roagă şi-i cer Sfântului ca din gospodăria respectivă Sfântul Spiridon să alunge boala şi să nu se nască monştri: copii cu malformaţii, vite cu două capete sau mai multe picioare decât este normal.

Sfântul Spiridon – salvatorul de ciumă (1673)

Epidemie de ciumă, din 1673 a pustiit insula Corfu, dar în toiul dezastrului s-a oprit brusc și în chip de neînțeles. Din bisericile și casele de pe insulă se înălțase rugăciune neîncetată către Dumnezeu și, cu trei nopți înainte de potolirea molimei, în vârful clopotniței a fost văzută o lumină strălucitoare mai presus de lume. Înlăuntrul luminii, privitorii puteau vedea limpede chipul Sfântului Spiridon cu o cruce în mână. În amintirea minunii din octombrie 1673, când Sfântul Spiridon a salvat insula Corfu de epidemia ciumei, locuitorii din Corfu fac procesiune cu sfintele moaște și îi mulțumesc pentru nenumăratele sale binefaceri către localnici și către lumea întreagă, prin rugăciune.

Mulțumire Sfântului Spiridon în rugăciune

Apărătorului credinței să-i aducem din inimă mărturisiri, toți care prin înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm.
*Bucură-te, Sfinte Ierarh Spiridon, mare făcător de minuni, păstor al Bisericii!
*Deși nu avem nici vrednicie şi nici pricepere pentru a ne ruga ţie cu potrivite cuvinte, venim la tie să mărturisim păcate săvârşite, ne rugăm ţie cu smerenie.
*Întinde mâna ta cea dreaptă, cu care de-a lungul vieţii ai săvârşit atâtea minuni, şi binecuvântează-ne pe noi toţi, cei care venim la tine cu credinţă!
*Nădejde a celor care şi-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovărate de multe ispite şi, cu obişnuita ta bunătate şi iubire de oameni, roagă-te către Ziditorul tuturor, să ne dăruiască vindecare de boli trupești și sufletești.
*Sfinte Ierarh Spiridon, învredniceşte-ne şi pe noi, ca prin mijlocirea ta să ne împărtăşim de bunătăţile sufleteşti şi trupeşti făgăduite adevăraţilor credincioşi.
* Dăruiește-ne, sfinte, ajutorul tău cu care, biruind otrăvitoarele gânduri care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele de folos pentru viaţa aceasta şi, mai ales, pentru cea viitoare!
* Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor!
*Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător!
*Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni!
* Bucură-te, că încălțările tale slujesc drept dovadă.
Amin!”.

Rugăciune către Sfântul Spiridon

În pământul celor blânzi ajungând, ca un părinte blând şi milostiv şi curat făcându-te, Sfinte Ierarh Spiridon, îmblânzeşte furtuna stârnită asupra inimii mele, ca întru Dumnezeiască linişte fiind, să te laud pe tine și să-ți cânt:
„Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”
Cu lucrări Dumnezeieşti curăţindu-ţi sufletul, în chip Dumnezeiesc te-ai făcut, Sfinte Spiridon şi te-ai îmbogăţit cu Lumina Duhului Sfânt, prin care să luminezi pe cei ce cu toată curăţia te fericesc pe tine:
„Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.!”
Hristos te-a ales păstor, preacuvioase, din pântecele maicii tale, blând, sfinţit şi curat, propovăduitor al sfintelor dogme şi al darurilor Duhului, ascultă-ne rugăciunea. Văzând pământul Ciprului însetat de apă şi lui Ilie asemănându-te, mulţime de ploi din cer ai pogorât, cu rugăciunile tale, preacuvioase, ca să te slăvim și să te rugăm:
„Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”
Omorând păcatul trupesc şi ochii sufletului mai înainte curăţindu-i, cu totul te-ai făcut biserică Duhului, preacuvioase, aducând cu sfinţenie jertfe cuvântătoare întru curăţie, ascultă glasul rugăciunii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor!
Amin

Sfântul Spiridon în credința populară

În credința populară se spune că Sfântul Spiridon îi apără pe cei care îi cinstesc ziua, trimiţându-le minuni, şi îi pedepseşte pe care care îl nesocotesc.
*Se mai spune că, în această zi, săracii se îmbogăţesc, iar bolnavii se vindecă. Sfântul Spiridon poartă toate bolile şi e ţinut ca apărător de boli.
*Tot azi, în biserici se face agheasmă, care e bună pentru lecuirea bolnavilor.
*Potrivit tradiţiei populare, Sfântul Spiridon se ridică din racla sa pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă prin rugăciune, cu credinţă şi dragoste. Pentru că aleargă prin toată lumea să îi ajute pe credincioşii aflaţi la ananghie, Sfântul îşi toceşte periodic încălţămintea, nişte papuci din mătase.
*Astfel că, preoţii de la catedrala din Corfu îi schimbă anual îmbrăcămintea şi încălţămintea tocită, pe data de 12 decembrie.
*Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună, fără excese bahice.
*Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu fac curăţenie; în mediul rural nu se înjugă vitele, pentru că este rău de pagubă.
* În această zi, animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână.
*Mulți credincioşi respectă această zi deoarece în popor se crede că Sfântul Spiridon îi îmbogăţeşte pe săraci şi îi vindecă pe bolnavi.
De aceea îl sărbătorim, îi aprindem lumină în candela sufletului și ne rugăm lui.

sursa https://armoniiculturale.ro/minunatul-spiridon-sfantul-calator/

Rugăciunea către Sfântul Spiridon care face minuni. Ce e interzis să faci pe 12 decembrie, cum aduci sporul în casă

Sfântul Spiridon, episcop al Trimitundei, este prăznuit de credincioşi pe 12 decembrie. O rugăciune către acesta se spune că face minuni: îndepărtează relele și vindecă bolile.

Despre Sf.Spiridon se crede că îşi părăseşte racla şi pleacă în ajutorul oamenilor care îi înalţă rugăciuni. De-a lungul timpului, mai mulţi clerici au mărturisit că, din când în când, moaştele sale dispar din biserica din Corfu. Iar atunci când reapar sunt calde şi prăfuite, având urme de pământ şi iarbă.

Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, Sfântul Spiridon a fost denumit şi "Sfântul călător". Alergând prin toată lumea să îi ajute pe cei care au nevoie de el, Sfântul îşi toceşte periodic încălţămintea, nişte papuci din mătase. 

Astfel, preoţii de la catedrala din Corfu îi schimbă anual îmbrăcămintea şi încălţămintea tocită, pe 12 decembrie. Hainele purtate sunt dăruite mănăstirilor ortodoxe din întreaga lume. Acesta este şi motivul pentru care, în cântările Acatistului său spunem: "Bucură-te că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te că încălţămintele tale slujesc ca dovadă“.Îi pedepsește pe cei care îl nesocotesc

În credinţa populară se spune că Sfântul Spiridon îi apară pe cei care îi cinstesc ziua, trimiţându-le minuni şi îi pedepseşte pe cei care îl nesocotesc.

“Prin tradiţie, Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, al cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie-bună. Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se lucrează în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie. La sate nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă, iar animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână”, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor.

Se mai spune că în această zi, sărăcii se îmbogăţesc, iar bolnavii se vindecă. Sfântul Spiridon poartă toate bolile. E ţinut ca apărător de boli de vite, de oameni. În această zi, la biserică se face agheasmă care e bună pentru bolile primejdioase.

Moaștele se află în insula Corfu

Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Skia din insula Cipru, pe timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare, notează crestinortodox.ro. Spiridon a fost ales episcop al cetăţii Trimitunda, din apropierea oraşului Pafos, el participând şi la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325.

În jurul anului 295, în timpul persecuţiilor duse de împăratul Maximian, Spiridon este arestat şi exilat pentru o perioadă. Sfântul a murit în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Trimitunda. În anul 1453, moaştele Sfântului Spiridon au fost duse în Serbia, iar apoi au fost mutate în insula Corfu din Grecia, unde se află şi în ziua de azi.

Cea mai puternică rugăciune

„Apărătorului credinței să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare. Toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm. Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! Vrednicule păstor al Bisericii, Sfinte Ierarh Spiridon, deşi nu avem nici vrednicie şi nici pricepere pentru a ne ruga ţie cu potrivite cuvinte. Totuşi venim la tine, sfinte, şi mărturisindu-ne multele păcate săvârşite, ne rugăm ţie cu smerenie.

Întinde mâna ta cea dreaptă, cu care de-a lungul vieţii ai săvârşit atâtea minuni, şi binecuvântează-ne pe noi toţi, cei care venim la tine cu credinţă! Nădejde a celor care şi-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovărate de multe ispite şi, cu obişnuita ta bunătate şi iubire de oameni, roagă-te către Ziditorul tuturor să ne dăruiască vindecare de feluritele boli ale sufletului.

Sfinte Spiridon, roagă-te pentru noi!

Învredniceşte-ne şi pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta să ne împărtăşim de bunătăţile sufleteşti şi trupeşti făgăduite adevăraţilor credincioşi. Dăruieşte-ne, sfinte, ajutorul tău cu care, biruind otrăvitoarele gânduri care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele de folos pentru viaţa aceasta şi, mai ales, pentru cea viitoare. Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor! Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător! Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni! Bucură-te, că încălțările tale slujesc drept dovadă. Amin!”.

Spiridon, sfantul care isi paraseste racla

 

Sfantul Spiridon este cinstit de Biserica pe 12 decembrie. Spiridon este sfantul care pleaca periodic din racla, pentru a-i ajuta pe oamenii care il cheama in rugaciune, cu credinta si cu dragoste. Astfel, precum se cunoaste indeobste, Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei ale carui Sfinte Moaste se pastreaza in catedrala cea mare din insula Corfu, Grecia, este un mare facator de minuni.

Sfantul Ierarh Spiridon s-a nascut in jurul anului 270, in localitatea Askia, insula Cipru, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Numele sau se trage din cuvantul grecesc "σπυρις", care inseamna "cosulet impletit". Mai inainte de a fi hirotonit episcop, fiind casatorit si avand o fiica, Spiridon s-a indeletnicit cu pascutul oilor. Ramanand vaduv inca de tanar, sfantul a continuat sa-si creasca fiica de unul singur. Mai tarziu, fiica sfantului, Irina, va trece si ea la cele vesnice. Fiind plin de dragoste dumnezeiasca, sfantul va imbratisa o viata ascetica, cheltuindu-si intreaga avere cu ingrijirea bolnavilor si gazduirea strainilor.

Pentru viata sa curata, Spiridon a fost ales episcop al cetatii Trimitunda, aflata aproape de orasul Pafos, in aceasta calitate el participand si la Sinodul intai Ecumenic (Niceea, 325). Ales episcop in cetatea Trimitunda, sfantul a trecut de la pascutul oilor cele necuvantatoare, la ingrijirea cu ravna a celor cuvantatoare, nelasandu-le insa nici pe primele. Astfel, smeritul Spiridon a continuat sa pasca oile si dupa randuirea lui ca episcop.

In jurul anului 295, in vremea persecutiilor imparatului pagan Maximian, sfantul din Trimitunda este arestat si exilat pentru o vreme. In cadrul sedintelor Sinodului Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfantul Imparat Constantin cel Mare impotriva ereziei lui Arie, in anul 325, sfantul din Trimitunda se va arata inaintea tuturor ca un strasnic aparator al dreptei credinte si facator de minuni.

Pentru a inchide gura ereticilor lui Arie care luptau impotriva Sfintei Treimi, sfantul ia in mana o caramida, face deasupra ei semnul Crucii si se roaga, zicand: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh." Apoi, strangandu-o in mana, caramida se descompune in cele trei parti din care fusese compusa: focul se inalta in sus, pamantul ii ramane in palma, iar apa curge pe podea. Asa a aratat sfantul cum trei lucruri pot exista simultan intr-unul: precum intr-o caramida se afla simultan si foc si apa si pamant, tot asa, Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt Trei si Unul in acelasi timp.

Sfantul Ierarh Spiridon a trecut la cele vesnice in anul 348, la varsta de 78 de ani, fiind ingropat dupa cuviinta in Biserica Sfintii Apostoli, din cetatea Trimitunda. Pentru a le pazi de pericolul saracin, cipriotii au hotarat mutarea cinstitelor sale Moaste in capitala bizantina, Constantinopol. In anul 1453, cu putin mai inainte de cucerirea capitalei bizantine de catre turci, Moastele Sfantului Spiridon sunt duse in Serbia, iar mai apoi in insula Corfu, Grecia, unde se afla si astazi. In insula greceasca, cinstitele Moaste au fost aduse de catre parintele Georgios Kalohairetis.

Spiridon, sfantul care isi paraseste racla

Sfantul Spiridon pleaca periodic din racla sa, pentru a-i ajuta pe oamenii care il cheama in rugaciune, cu credinta si cu dragoste, pretutindeni in lume. Alergand prin lume sa faca bine tuturor celor care au nevoie de ajutorul sau, sfantul cel milostiv isi toceste periodic incaltamintea (papuci din matase).

Pentru minunatele "plecari" din racla ale Sfantului Spiridon, parintii slujitori la catedrala din Corfu ii schimba anual vesmintele si incaltamintea tocita. Innoirea vestmintelor sfantului are loc in ziua de 12 decembrie, cand Biserica Ortodoxa il praznuieste cu mare bucurie. Cu binecuvantarea episcopului grec din Pafos, aceste daruri duhovnicesti (hainele si incaltamintea) sunt daruite parohiilor si manastirilor ortodoxe din intreaga lume.

Datorita minunilor savarsite in intreaga lume, Sfantul Spiridon a fost numit "sfantul calator". Potrivit unor evlaviosi parinti ai locului, pentru perioade scurte de timp, cinstitele Moaste ale sfantului nu mai sunt prezente in racla din catedrala, iar atunci cand acestea revin, in chip minunat, ele sunt calde si prafuite; la randul lor, incaltarile noi ale sfantului apar tocite, pastrand pe ele pamant si fire de iarba.

In amintirea acestei minuni periodice, in Acatistul Sfantului Spiridon, in icosul al saselea, ne rugam acestuia, zicand: "Bucura-te, cel ce esti cu ingerii slujitor; Bucura-te, ca esti si cu oamenii cu trupul petrecator; Bucura-te, al carui trup astazi savarseste minuni; Bucura-te, ca incaltamintele tale slujesc drept dovada."

 https://www.crestinortodox.ro/sfinti/spiridon-sfantul-care-paraseste-racla-127690.html